GEORGE BACOVIA - ,, Plumb”

1. Motive specifice universului bacovian:

- Motivul singurătății – La Bacovia, solitudine devine un sentiment su,bru, apăsător,

asociat cu spațiul camerei (izolarea) sau cu spații exterioare: parcul, străzile, orașul de
provincie. Eul poetic bacovia se simte inadaptat, înstrăinat, rătăcește fără sens (
ÎNSTRĂINARE + DORINȚA DE EVADARE).
- Motive tipic simboliste: urâtul, plictisul, tristețea, monotonia.

Culoarea: Culorile și instrumentele muzicale sugereazăo stare sufletească: melancolia

gravă e sugerată de vioară și clavir, violetul arată sentimentul de monotonie, doliu cosmic,
verdele crud, rozul și albastrul sugerează nevroza, Galbenul sugerează depresia, negrul
suscită limita depresivă etc.

Cadrul bacovian este trist și dezolant în lirica bacoviană. Ploaia și ninsoarea au reonanță
în sufletul omului, aducând nevroză, monotonie, chin și frig lăuntric.

Moartea pare la Bacovia ca o senzație de anihilare a întregii existențe, de deagregare a

materiei și a ființei ( sfârșitul continuu bacovian). Moartea provoacă rareori panică, ea este de
obicei dorită și așteptată ca un remediu al bolii existențiale de care suferă poetul.

Iubirea apare într-un mod diferit de lirica romantică. Femeia constituie un refugiu, casa
ei reprezintă un loc de adăpost, compasiune și ocrotire, un loc unde asprimile bolii și ale
mizeriei umane sunt alinate cu atenție elementară.

Simbolismul bacovian se realizează printr-o retorică marcată de stilizare, cu un lexic

restrâns, în care cuvintele cheie trasformate în motive literare devin elemente definitorii ale
universului său poetic.Lirismul bacovin alunecă spre expresionism.

Din lumea bacoviană nu se poate fugi, este o lume închisă, fără iluzia unei transcendențe
salvatoare, sensul existenței fiind vidul, nimicul. Traseul discursului liric bacovian, de la
simbolism la tranzitivitate, este chiar drumul poeziei moderne.

1
 GEORGE BACOVIA- ,, Plumb” (1916)

CONTEXT

Poezia simbolistă ,, Plumb” deschide volumul cu același titulu, apărut în anul 1916.

ELEMENTE SIMBOLISTE

- folosirea simbolurilor, tehnic repetițiilor, cromatica și dramatismul eului liric sugerat

prin corespondența dintre materie și spirit.
- Angoasa

TITLUL

- este simbolul plumb care sugerează apăsarea, angoasa, greutatea sufocantă, cenușiul
existențial, universul monoton, închiderea definitivă a spațiului existențial, fără soluții
de ieșire.

TEMA

- condiția poetului într-o societate artificială, lipsită de aspirații.

- lumea ostilă și stranie conturată de câteva pete de culoare este proiecția universului
interior, de un tragism asumat cu luciditate.

STUCTURA TEXTULUI

- 2 catrene
- refrenul – cuvântul plumb- apare în 6 din cele 8 versuri ale poemului
- cele 2 strofe corespund celor două planuriale realității: realitatea exterioară,
obiectivă- simbolizată de cimitir și cavou și realitatea interioară, subiectivă
simbolizată de sentimentul iubirii, invocat cu disperare și condiționat de natura
mediului.
- Lirismul subiectiv este redat prin mărcile subiectivității: pers. I a verbelor – stam,
am început, persoana I a adjectivului posesiv – (amorul)meu etc.

2
 STROFA I
 Surprinde elementeale cadrului spațial închis, sufocant, în care eul poetic se simt
claustrat: un cavou, simbolizând universul interior și în care mediul înconjurător
căpătata greutatea apăsătoare a plumbului.
 Elemente ale decorului funerar: sicriele de plumb, veșmântul funerar, flori de
plumb, coroane de plumb etc.
 Repetarea epitetului de plumb sugerează existența mohorâtă, anostă, lipsită de
trascendență sau de posibilitatea înălțării.
 Vântul este singurul element care sugerează mișcarea, dar produce efect reci, ale
morții: Și scârțâiau coroanele de plumb;
 Cadrul temporal nu e precizat, dar atmosfera macabră poartă sugestia
nocturnului.

STROFA A II-A

 Debutează sub semnul tragicului existențial, generat de moartea afectivității:

Dormea întors amorul meu de plumb;
 ,, întors” – întoarcerea mortului cu fața spre apus ( va spune Blaga)
 ,, aripile de plumb” – zbor în jos, căderea surdă și grea, moartea.
 Salvarea este iluzorie: Și-am început să-l strig;
 Frigul și vântul ( elemente ale naturii) produc disoluția materiei.
 Starea de solitudine este sugerată de repetarea sintagmei Stam singur , care alături
de celelalte simboluri accentuează starea de pustietate sufletească.
 înstrăinare, împietrire, izolare, solitudine, privirea în sine ca într-un străin

ELEMENTE DE PROZODIE:

- rimă îmbrățișată, măsura de 10 silabe, ritmul iambic (acc. pe a doua silabă) alternat
cu amfibrahul ( picior metric trisilabic, cu silaba accentuată în mijloc).

CONCLUZIE:

- Prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului și a corespondențelor,

stările sufletești de angoasă, de spleen etc., poezia ,, Plumb” se încadrează în estetica
simbolistă.

3
4