INFRACȚIUNILE DE CORUPȚIE

Aspecte practice
În ce poate consta obiectul mitei? Acordarea unui împrumut este
un „folos”?
Conform practicii judiciare constante a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, fapta funcţionarului public de a
solicita o sumă de bani cu titlu de împrumut, în scopul de a aface un act contrar îndatoririlor sale de serviciu,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C.pen.. Apărarea
inculpatului, în sensul că suma de bani găsită asupra sa cu ocazia realizării acţiunii de flagrant reprezintă un
împrumut acordat de denunţător, este de altfel şi lipsită de suport logic, în condiţiile în care nu se afla cu
denunţătorul în relaţii de prietenie, care să justifice acordarea cu titlu de împrumut a unei sume apreciabile, de
30000 de euro, iar în al doilea rând, interceptările convorbirilor telefonice, efectuate în concordanţă cu prevederile
art. 911 C.pr.pen., coroborate cu declaraţiile martorului denunţător şi cu celelalte probe administrate confirmă scopul
ilicit al primirii sumei de bani. (C.A. Cluj, s.pen. şi min., dec. nr. 51/A din 12 mai 2009, www. legalis.ro).

Cât timp nu s-a probat distinct că inculpata ar fi promis în schimbul împrumutului îndeplinirea sau
neîndeplinirea unor acte intrând în sfera atribuţiilor sale de serviciu, instanţa a considerat că împrumutul nu
constituie un folos în sensul art. 254 C.pen. Între inculpată şi denunţător a existat o relaţie îndelungată de încredere
(CSJ, completul de 9 judecător, decizia nr. 102/2003).
Project supported by a grant from Norway
 Tot obiect al mitei îl constituie și diferite daruri sub orice
formă, cum ar fi vânzările simulate, schimburi avantajoase
pentru funcționar, pierderea voită la jocul de noroc în
favoarea funcționarului, etc. (V. Dobrinoiu).
„Favorurile sexuale” nu pot constitui obiect al mitei, ci
al infracțiunii de folosire abuzivă a funcției în scop sexual
(art. 299 C.pen.).

Project supported by a grant from Norway

 Subiect activ al infracțiunii de luare de mită
Medicul este subiect activ al infracțiunii de luare
de mită
Art. 34 din Legea nr. 46/2003, legea drepturilor pacientului
(1) Personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare nu are
dreptul sa supuna pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l
determina pe acesta sa il recompenseze altfel decat prevad
reglementarile de plata legale din cadrul unitatii respective.
(2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit
plati suplimentare sau donatii, cu respectarea legii.

Project supported by a grant from Norway

Ce funcționari se încadrează în categoria de la
art. 175 alin. (2) C.pen.
Notarii, lichidatorii, executorii judecătorești,
experții, etc.
Dacă lichidatorul, executorul judecătoresc sau expertul
rezolvă de urgență cererea unui creditor în detrimentul
altuia, în schimbul unei remunerații suplimentare, fapta
este luare de mită?
Urgentarea poate avea un caracter licit, dar, la fel de
bine, ea poate să aibă și un caracter ilicit (S. Bogdan, p.
416) Project supported by a grant from Norway
Intermediarul mitei este complice la luarea de
mită sau la darea de mită?
Într-o opinie, intermediarul este, alături de cel care dă
mita prin mijlocirea sa, coautor la infracţiunea de dare de
mită. În acest caz nu mai e necesară calitatea de funcţionar.
Într-o altă opinie, intermediarul e complice la darea de
mită, dacă a acţionat la cererea şi în interesul mituitorului.
Poate fi şi complice la ambele infracţiuni, în concurs
ideal, dacă a avut conştiinţa că îi ajută pe amândoi
făptuitorii.
Project supported by a grant from Norway
 Î.C.C.J., s.pen., dec. nr. 181 din 21 ianuarie 2008, www.scj.ro
Fapta inculpatului de a strânge bani de la mai multe persoane şi
de a oferi această sumă funcţionarului vamal în scopul de a nu
sancţiona contravenţional acele persoane constituie infracţiunea de
dare de mită săvârşită în forma autoratului, întrucât dispoziţiile art.
255 C.pen. sancţionează acţiunea de a promite foloase necuvenite,
fără a condiţiona forma de participaţie de scopul sau de interesul
urmărit prin obţinerea actului nelegal.
Întrucât una din modalităţile normative ale infracţiunii de dare de
mită constă în oferirea de bani sau alte foloase necuvenite unui
funcţionar şi cum inculpatul C.V. este cel care a oferit suma de 1500 de
euro, strânsă de la cei 8 pasageri, poliţistului B.I., el are calitatea de
autor al infracţiunii de dare de mită şi nu de complice. (autor –?)
Project supported by a grant from Norway
 C.S.J., S. pen., decizia nr. 4516/15.10.2003, www.scj.ro
Intermediarul va avea, în consecință, calitatea de
complice sau chiar instigator la infracțiunea de luare de
mită, dar faptul că denunțătorii au remis prin intermediar
sumele de bani pentru ca inculpatul să facă acte contrare
regulilor de atestare a inspecției tehnice auto nu înlătură
răspunderea acestuia în condițiile prevăzute de art. 254
C.pen. (din 1969).
În acest caz intermediarul este complice la luarea de
mită? El poate fi și instigator la luarea de mită, dacă e
complice la darea de mită?
Project supported by a grant from Norway
Să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu.
Dacă actul nu intră în competenţa
funcţionarului, mai este infracţiune?
În literatura franceză de face distincţie între actul funcţiei şi actul facilitat de
funcţie (care nu figurează în atribuţiile funcţionarului, dar a cărui efectuare a fost
posibilă în baza legăturii care uneşte atribuţiile acestuia şi actul îndeplinit),
considerându-se că există corupţie pasivă chiar şi în cazul în care funcţionarul
este retribuit pentru un act sau o abţinere doar facilitată de funcţia sau serviciul
său (G. Larguier).
Jurisprudenţa română mai nouă şi mai veche s-a pronunţat
totdeauna în sensul că actul trebuie să aparţină competenţei
funcţionarului.
Project supported by a grant from Norway
 I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 3334/2004, www.scj.ro
Condiția ca fapta funcționarului să fie săvârșită în
legătură cu îndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu este realizată și în
situația în care îndeplinirea actului cade în
atribuțiile altui funcționar, dar făptuitorul, prin
modul în care își realizează propriile sarcini de
serviciu, poate influența îndeplinirea actului de
către funcționarul competent.
Care ar trebui să fie propriile sarcini? Cât de legate de ale
funcționarului? Project supported by a grant from Norway
 I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 3622/2004, www.legalis.ro
Fapta de a pretinde și primi bani, inducând în
eroare persoana vătămată cu privire la
împrejurarea că actul pentru a cărui neîndeplinire
făptuitorul a pretins și primit banii privește
îndatoririle sale de serviciu, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune, iar nu pe cele ale infracțiunii de luare
de mită.

Project supported by a grant from Norway

 Actul funcţionarului trebuie să privească numai o îndatorire de
serviciu specifică sau şi o îndatorire generală de serviciu?
De ex., un grefier de pe secția civilă pretinde mită pentru a divulga un
mandat de supraveghere tehnică, de care a aflat întâmplător. Comite
infracțiunea de luare de mită?
Manzini susţine că nu are relevanţă dacă e vorba de o atribuţie
specifică sau generală.

Va exista infracţiunea de dare de mită dacă funcţionarul căruia i

s-au promis, oferit sau dat foloasele nu are competenţa de a
efectua actul în vederea căruia particularul a comis fapta?
Nu va exista nicio infracţiune? E persoană vătămată la
înșelăciune?
Project supported by a grant from Norway
I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 3020/7.10.2013, D. Ciuncan (2015)
Totodată, Înalta Curte apreciază că în mod greșit nu s-a analizat dacă
vânzarea lucrării de licență ce fusese susținută deja se încadrează
noțiunii de ”act contrar îndatoririlor de serviciu”, astfel cum prevede legea
penală, sau reprezintă un act contrar normelor de conduită pe care
inculpatul era obligat să le respecte.
Analiza tuturor acestor aspecte relevă, în opinia Înaltei Curți, că
atitudinea inculpatului nu are legătură cu atribuțiile sale de serviciu, ci
cu respectarea unor rigori sau obligații ce decurg din regulamentul intern
al universității, în capitolul intitulat ”Drepturile și obligațiile salariatului”,
și care obligă la respectarea unor norme de conduită pentru care acesta a
și fost propus cu desfacerea disciplinară a contractului individual de
muncă, dacă nu ar fi intervenit demisia sa.
Project supported by a grant from Norway
 Împrejurarea că făptuitorului nu i s-a precizat în ce vor consta foloasele
promise, adică obiectul mitei în concret (masă la restaurant, bani, etc.)
are vreo relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii de luare de mită?
Fostul TS a decis că nu, de vreme ce funcţionarul a acceptat promisiunea
unor foloase.
Probatoriul administrat în cauză demonstrează însă faptul că acţionând ilicit,
inculpatul a avut reprezentarea recompensării sale viitoare, aceasta reprezentând un
element viitor şi sigur dedus din conduita denunţătorului. Astfel, potrivit declaraţiilor
acestuia, inculpatul „nu mi-a pretins nimic în mod direct în schimbul viitorului său serviciu,
dar prin felul în care s-a exprimat (Ştii tu cum e ... nu prea e voie să fac aşa ceva... dar sper
că-mi aduce şi mie moşul ceva), mi-a dat de înţeles că acest lucru mă va costa.
Înalta Curte a apreciat că probatoriul administrat în cauză demonstrează că şi pentru
primul act ilicit, săvârşit de către inculpat la 09.12.2009, a existat o retribuţie din partea
denunţătorului, iar aceasta, chiar dacă a fost ulterioară, a fost primită de către inculpat în
baza unei înţelegeri anterioare dintre cei doi. (Î.C.C.J., s.pen., dec. nr. 1801 din 6 mai 2010,
www.scj.ro) Project supported by a grant from Norway
Care e caracterizarea juridică a faptelor în cazul în care sumele de bani
sau foloasele cerute de funcţionar, ori acceptate de acesta, i-au fost
ulterior predate în rate, la diferite intervale de timp?
E infracţiune continuată? S. Kahane susţine că da, V. Dobrinoiu că
nu și că e vorba de o unitate naturală de infracţiune.
Dacă este unitate naturală, când se consumă infracțiunea? Dacă
intervine un act de amnistie sau o lege nouă între acte, se aplică faptei
consumate la momentul pretinderii?
Infracțiunea de luare de mită nu ar putea fi comisă
niciodată în formă continuată? Dacă funcționarul primește
mită în mod repetat, în considerarea unei activități unice, de
durată? Project supported by a grant from Norway
 În cazul acceptării simultane a mitei de la mai multe
persoane, câte infracțiuni de luare de mită se comit?
Dar în cazul oferirii spontane a mitei mai multor
funcționari, câte infracțiuni de dare de mită se comit?
Poate fi vorba în aceste cazuri de o formă continuată?
Fapta inculpatului care a primit de la doi subalterni câte 50000 de
lei, în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu în favoarea lor constituie
o singură infracțiune continuată de luare de mită, iar nu un concurs de
infracțiuni. Existența unei singure rezoluții infracționale rezultă din
aceea că inculpatul a săvârșit actele în același loc, cu aceeași ocazie, în
realizarea unui scop unic și fără ca activitatea să fi fost întreruptă. (C.A.
Galați. S.pen., dec. nr. 34/1994, G. Bodoroncea – notă critică în sensul
că infracțiunea unică s-a comis la momentul acceptării).
T. Cluj, s.pen., sent. nr. 217/D din 17 aprilie 2008, definitivă
prin dec. nr. 147 din 19 ianuarie 2010 a Î.C.C.J., s.pen.,
www.legalis.ro
Împrejurarea că banii au fost primiţi cu mai multe
ocazii, suma pretinsă şi promisă nefiind precizată în
totalitate la momentul iniţial, deşi viza acelaşi scop,
urmărit atât de mituitor, cât şi de cel mituit, respectiv
aceleaşi atribuţii de serviciu ale inculpatului, nu este de
natură să afecteze unitatea infracţională, deci nu-i
conferă faptei penale caracterul de infracţiune
continuată. Project supported by a grant from Norway
 Dacă funcţionarul mituit săvârşeşte un act ilegal, care
constituie el însuşi o infracţiune (de exemplu falsifică un
înscris oficial) se va reţine concurs de infracţiuni?
Da.
Dar dacă acţiunea funcţionarului constituie un abuz în serviciu, se va
reţine în concurs şi infracţiunea de abuz în serviciu?
G.Antoniu – activitatea subsecventă, neaducând atingere altei valori
sociale decât celei legate de modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu,
nu putea atrage o răspundere penală de sine stătătoare, sub forma
concursului de infracţiuni.
În opinia contrară se susţine că luarea de mită nu e o infracţiune
complexă, ci se consumă în momentul primirii, pretinderii, etc.. Or, săvârşirea
actului ilicit şi producerea pagubei are loc ulterior (M. Petrovici, V.
Project supported by a grant from Norway
Dobrinoiu).
 Î.C.C.J., s.pen., dec. nr. 1801 din 6 mai 2010, www.scj.ro
Fapta inculpatului care, în calitate de procuror, primeşte în mai multe rânduri de la
martorul denunţător sume de bani pentru a substitui şi a-i restitui acestuia bunuri ce
constituie corpuri delicte în cadrul unui dosar aflat pe rolul instanţei de judecată şi în care
martorul denunţător are calitatea de inculpat, întruneşte elementele constitutive a două
infracţiuni – luare de mită şi favorizarea infractorului.
Nu prezintă relevanţă, sub aspectul existenţei infracţiunii de favorizare a infractorului,
faptul că inculpatul, în calitate de procuror, învestise deja instanţa de judecată prin
rechizitoriu în dosarul privind corpurile delicte în cauză.
Elementul material al infracţiunii de favorizare a infractorului este îndeplinit prin
acţiunea de a asigura denunţătorului folosul infracţiunii pentru care fusese trimis în judecată
(infracţiune la regimul armelor şi muniţiilor), fapta existând în modalitatea favorizării reale.
Prin folos al infracţiunii se înţelege orice avantaj (nu neapărat evaluabil în bani), obţinut prin
săvârșirea infracţiunii.
Ar mai fi posibilă reținerea favorizării făptuitorului potrivit art. 269 n.C.pen.? Dar
tăinuirea, potrivit art. 270 n.C.pen.?
Project supported by a grant from Norway
 Confiscarea bunurilor primite – art. 289 alin. (3) C.pen.
Cum se împacă dispoziția de confiscare a bunurilor „primite”,
de la art. 289 alin. (3) C.pen. cu cea de confiscare a bunurilor
„date” de la art. 290 alin. (5) C.pen.? Dar dacă mituitorul este
trimis separat în judecată?
Ce se întâmplă dacă banii sau bunurile supuse confiscării
provin din sustrageri din avutul public sau privat, pentru care
mituitorul a fost trimis în judecată alături de autorul luării de mită
(de ex. „paraîndărătul”)?
Bunurile nu se confiscă, ci se restituie persoanei păgubite.

Project supported by a grant from Norway

 C.A. Ploieşti, s.pen., dec. nr. 21 din 4 februarie 2008,
www.jurisprudenta.org
Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 reprezintă o normă derogatorie de la regimul
general al confiscării speciale, ca măsură de siguranţă, aşa cum acesta este reglementat în
dispoziţiile art. 118 C.pen., în virtutea principiului specialia generalibus derogant, întrucât
Legea nr.78/2000 constituie actul normativ special în materia incriminării şi sancţionării
infracţiunilor de corupţie.
Dispoziţiile art. 19 acordă prioritate restituirii bunurilor, banilor şi celorlalte valori către
persoana vătămată, deci despăgubirii în natură sau prin echivalent bănesc a acesteia şi
doar dacă banii, valorile sau bunurile nu sunt restituite ori nu servesc la despăgubirea părţii
vătămate, acestea se confiscă.
În înţelesul art. 19 din Legea nr. 78/2000, confiscarea are un caracter subsidiar, urmând
să se aplice doar dacă banii, valorile sau bunurile nu sunt restituite părţii vătămate ori nu
servesc la despăgubirea acesteia.
Care ar fi soluția, în prezent, după abrogarea art. 19 din Legea nr. 78/2000?
 Aplicarea art. 290 alin. 4 C.pen. – restituirea mitei
În cazul de față, martorii denunțători erau într-o situație mai mult decât stresantă, ce se
perpetua de 11 luni, când în preajma primirii salariilor erau luați la rând, de inculpatul R.C.,
director al Centrului Național de Formare Profesională a Personalului Propriu Râșnov, care
acționa în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul B.S., remițându-i suma totală de
22000 de euro și 1058500 lei, colectată lunar de la acești funcționari din echipa de
implementare a proiectelor și programelor destinate dezvoltării resurselor umane, sumă
reprezentând o parte semnificativă din aceste salarii. Cu atât mai mult cu cât acești experți
și-au îndeplinit sarcinile pe o perioadă în care aceste fonduri au fost blocate, fiind
remunerați cu întârziere. Aceste persoane au fost de două ori nedreptățite, prima dată când
au fost victimele unui act de corupție, fiind condiționați să cotizeze o parte din salariu,
pentru a-și desfășura în continuare activitatea, și a doua oară când au fost din nou privați
de drepturile lor salariale de către instanța de fond și apel, care au confiscat aceste drepturi
salariale. (I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 1265/2014, D. Ciuncan).
Se poate spune că mituitorul a fost constrâns în acest caz?
Project supported by a grant from Norway
 Poate fi liber determinată voinţa unei persoane care a fost provocată să
dea mită?
Este provocarea o constrângere? Dar dacă funcționarul „joacă rolul” ca să
poată sesiza parchetul în vederea realizării flagrantului?
Cum se face distincția între de infracțiunea de șantaj, în cazul
în care există constrângere la dare de mită, și infracțiunea de
luare de mită? Pot coexista cele două infracțiuni?
Diferența o face natura constrângerii, respectiv dacă aceasta a fost legată de exercitarea
atribuțiilor de serviciu.

Project supported by a grant from Norway

Dacă pretinderea sau primirea s-a făcut pentru funcţionarul pe lângă care
se intervine? Poate fi considerată o primire „pentru altul”, în sensul art. 291
C.pen.? V. Dobrinoiu – nu, deoarece se trafică influenţa pe lângă funcţionar.
În acerst caz se cumpăra serviciul, nu influenţa, şi va fi o infracţiune de luare
de mită.
Fapta inculpatului care, în calitate de agent de poliţie, sesizat cu o plângere penală sub aspectul infracţiunii
de distrugere, contactează pe făptuitor şi îi pretinde o anumită sumă de bani, destinată procurorului de caz,
unui martor ale cărui declaraţii le va influenţa şi lui însuşi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor
de luare de mită şi trafic de influenţă, în concurs ideal.
Fapta de pretindere a sumei de bani are un dublu scop: acela de a motiva inculpatul în vederea denaturării
materialului probator şi a emiterii propunerii de neîncepere a urmăririi penale, dar şi pe acela de a trafica
influenţa procurorului de caz, abilitat conform legii ca, pe baza propunerii motivate a inculpatului, să emită o
soluţie de netrimitere în judecată.
(C.A. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 85 din 21 martie 2011, publicată A. Trancă, Luarea şi darea de mită, traficul
de influenţă. Practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 57.)
E trafic de influenţă, dacă autorul nu a nominalizat funcţionarul
pe lângă care are influenţă, sau i-a dat un nume fictiv? Da.
Dacă nu indică deloc funcţionarul sau cel puţin autoritatea,
serviciul, ori actul în vederea căruia va uza de influenţa sa?
Nu ne aflăm nici măcar în prezenţa unei tentative la infracţiunea
de trafic de influenţă. Poate fi înşelăciune.
Dacă actul nu intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului?
Nu va fi trafic de influenţă, ci înşelăciune.
Project supported by a grant from Norway
 Dacă cumpărătorul de influenţă nu ar avea niciun interes să cumpere
influenţa? De pildă i s-a spus că are plângere penală la parchet şi în realitate
acesta nu avea nicio plângere. Trebuie să existe un interes real al
cumpărătorului de influenţă, pentru existenţa infracţiunii de la art. 257 C.pen.

Se pune problema dacă pentru a exista trafic de influenţă

este necesar ca actul de serviciu să fie unul licit sau poate
fi şi un act ilicit?
În C.pen. din 1936 se făcea precizarea că actul poate fi licit
sau ilicit. Codul actual, nefăcând vreo distincţie, e valabil
această interpretare.
Project supported by a grant from Norway