Destinul Piei Pillat

La Editura Vremea a aparut de curand un volum care reuneste doua scrieri in

proza, un roman si cateva povestiri, Zbor spre libertate, respectiv Fata
cocorilor.
De pe coperta ne zambeste o femeie frumoasa si cu ochi visatori. Am trece
usor pe langa carte daca nu am retine numele autoarei, Pia Pillat Edwards.
In felul acesta, aproape fara voia noastra suntem conectati la istoria literara
postbelica si mai ales la traumele pe care regimul comunist le-a provocat unor
oameni minunati, intelectuali si aristocrati in egala masura, ceea ce numim
elita tarii fie risipita in exil, fie distrusa in puscariile autohtone.

Cine este Pia Pillat?

Sora a lui Dinu Pillat si, evident, matusa a distinsei poete si angliste Monica
Pillat, a plecat din tara chiar in 1946 impreuna cu sotul ei, seful tineretului
liberal, Mihai Farcasanu. A fost o plecare facuta in mare graba, dar la tanc
fiindca altfel cei doi ar fi avut mult de suferit. Asa cum noteaza in memoriile ei,
Cornelia Pillat, sotia lui Dinu, cumnata Piei, in 1945, la decesul lui Ion Pillat,
Mihai Farcasanu s-a dus oarecum clandestin pentru a nu fi recunoscut si
pentru a scapa astfel de ochii urmaritorilor. Pentru cei care nu stiu trebuie sa
spunem ca dincolo de dimensiunea sa politica, Mihai Farcasanu a fost si un
scriitor bine cotat in epoca. A semnat sub pseudonimul Mihai Vilara romanul
Frunzele nu mai sunt aceleasi, premiat in 1946 alaturi de Ferestrele zidite,
cartea lui Alexandru Vona. Monica Pillat, pe care am intalnit-o de curand, mi-a
spus ca atunci in 1946, dupa ce s-a aflat ca cei doi, Mihai Vilara si Mihai
Farcasanu, sunt una si aceeasi persoana, romanul a fost retras din toate
librariile si a devenit o lucrare interzisa. Destinul a fost crunt cu cei dintr-o
familie care prin insusi faptul ca exista deranja autoritatile recent instalate.
La 12 ani de la plecarea surorii lui, Dinu Pillat a fost arestat, incriminat in
vestitul proces Noica-Pillat si condamnat la inchisoare vesnica. Nu a stat
inchis decat cinci ani pana in 1964, suficient insa ca sanatatea sa-i fie fatal
subrezita. In momentul arestarii, 1959, Securitatea i-a confiscat romanul In
asteptarea ceasului de apoi. Tot atunci a fost confiscat si manuscrisul unui
roman al Piei, Viata incepe in fiecare zi.
Monica Pillat a incercat sa recupereze cele doua manuscrise, dar n-a fost
chip. S-a dus la CNSAS, dar zadarnic. Hartii atat de importante pentru ea, ca
membra a familiei Pillat, cat si pentru istoria literaturii noastre, nu au fost
gasite. Speranta ei, mi-a marturisit, este aceea de a le identifica pe
microfilme. Dar, in fine, asta e altceva...

La ora actuala doamna Pia Pillat are 90 de ani, fiind de o varsta cu Mihai Sora
si Neagu Djuvara, cele doua personalitati ale culturii noastre omagiate de
curand. Despre Pia Pillat stim insa foarte putin. Se afla intr-un azil din Marea
Britanie, iar aparitia acum in romaneste, in traducerea Marianei Net, a acestui
roman, in care a vrut sa cripteze toata fuga ei din tara si gasirea libertatii
reprezinta, asadar, un minunat dar. Ni se demonstreaza astfel ca acele lucruri
prin esenta lor nepretuite, produse gratie resurselor cele mai intime ale fapturii
noastre, in cele din urma se intorc in tara de unde autorul lor a fost gonit.
Romanul Zbor spre libertate a aparut in engleza la inceputul anilor '70, iar
pentru editorul care s-a incumetat sa-l publice a fost si un succes financiar.
Cartea reda intr-o maniera simpla, directa, nesofisticata drama unor
intelectuali romani nevoiti sa-si paraseasca tara. In prefata cartii, Monica Pillat
noteaza: "Cand a inceput sa scrie prin anii '60 despre organizarea evadarii ei
si a lui Mihai Farcasanu din Romania in toamna anului 1946, Pia era deja
stabilita prin casatoria cu doctorul Anthony Edwards in Anglia la Birmingham.
Imboldul i-a venit de la Mary Whitehouse, o buna prietena englezoaica,
impresionata de destinul, dar si de talentul de povestitoare al Piei. Cum traiau
in localitati diferite, Mary a rugat-o pe Pia sa-i istoriseasca in scrisori aventura
plecarii ei in exil, iar la sfarsit a luat toate paginile de corespondenta, le-a pus
cap la cap, le-a batut la masina si i-a cerut autoarei ingaduinta de a le da spre
publicare. Pia a consimtit numai dupa ce si-a camuflat identitatea sub
pseudonim, dupa ce a schimbat gradele de rudenie, numele reale ale
personajelor si ale locatiilor din naratiune. Se impuneau masuri de precautie,
deoarece in acea vreme familia din Romania era urmarita, iar fratele ei inchis
cu o condamnare pe viata... Aparut la Londra in 1972, volumul a fost imediat
remarcat nu numai de critici, ci si de producatori, care i-au cerut Piei
permisiunea sa faca un film dupa roman, dar ea a refuzat cu tenacitate orice
tentativa de publicitate, cu gandul la familia ei din tara. Asa se explica de ce o
carte stralucita, care ar fi putut s-o faca celebra pe Pia, a intrat in penumbra."
Speram ca aceasta penumbra acum sa se risipeasca definitiv. Desigur, ne
intrebam daca, dupa atatea si atatea volume aparute in ultimii 16 ani, o alta
marturie de aceeasi factura mai poate sa emotioneze. Chiar si Monica Pillat
priveste lucrurile nu neaparat cu scepticism, dar cu o anumita intelepciune. In
toti acesti ani, desigur, s-au publicat carti mult mai cutremuratoare, literatura
Gulagului si a exilului cuprinde pagini pe care doar reaua intentie le-ar putea
minimaliza fie acum, fie si intr-un viitor nedeterminat.
Cartea de fata intra insa intr-un alt registru. Intitulata voit banal Zbor spre
libertate este cuceritoare prin simplitate si naturalete. Traducatoarea Mariana
Net, intr-o nota introductiva, ne dezvaluie felul in care a luat pentru prima oara
cunostinta cu destinul Piei Pillat si a lui Mihai Farcasanu. Tot o carte de
memorii a fost calauza binefacatoare. Este vorba de celebrul volum
Operatiunea Autonomous a lui Ivor Porter, tiparita in romaneste in 1991 la
Humanitas. Versiunea orginala nu aparuse decat cu doi ani inainte, la Londra.
Cartea prezinta incercarea servicilor speciale britanice de a parasuta in
Romania in spatele frontului cativa agenti care ar fi luat legatura cu fruntasii
opozitiei din tara. Acolo apar numele celor doi, Pia si Mihai, si toate avatarurile
prin care au trecut pana ce au reusit sa fuga.
Romanul Zbor spre libertate se afla la incrucisarea dintre memorialistica si
fictiune. Autoarea a ascuns numele reale ale personajelor si a facut din ce a
trait o paradigma cu deschidere universala. In fiecare din aceste personaje ne
putem recunoaste deoarece, mai mult sau mai putin, toti cei trecuti de o
varsta am tanjit spre libertatea de la Soare-Apune si am vrut sa ne riscam
viata printr-o evadare.