Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
ÎNDRUMĂTOR
AS. POPESCU ELENA
ABSOLVENT
ANDREI LAVINIA AMALIA
2013
ARGUMENT
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ARGUMENT
Definitie
Cardiopatie ischemica se defineste ca fiind afectiunea cardiaca ce apare ca urmare a dezechilibrului
dintre necesitatile de irigare ale miocardului si posibilitatile de irigare ale vaselor coronariene.
Cardiopatia ischemica (CPI) este o suferinta acuta, subacuta sau cronica a cordului (indeosebi a
miocardului) determinata de reducerea semnificativa a fluxului coronarian
Clasificare
Conform O.M.S. se descriu doua mari categorii de afectiuni :
1. cardiopatia ischemica neureroasa sau asimptomatica :
- tulburari de ritm sau de conducere
- moarte subita
- insuficienta cardiaca de etiologie ischemica
2. cardiopatia ischemica dureroasa
- angina pectorala
- infarctul miocardic acut
Etiologie si fiziopatologie
Cauzele cardiopatiei ischemice sunt :
- Bolile coronarelor (cea mai frecventa ateroscleroza)
- Bolile valvulare (stenoza mitrala, stenoza aortica)
- Bolile de miocard (cardiomiopatia hipertrofica obstructiva)
Cauza principala a CPI o constituie ateroscleroza coronariana (95-98% din cazuri) - restul etiologiilor
(anomalii congenitale ale arterelor coronare, arterite coronariene in cadrul unor vasculite sistemice, punti
musculare miocardice s.a.) fiind rare
Primele descrieri sugestive de suferinta coronarianå (infarct miocardic acut) au aparut inca in
papirusurile egiptene atragand atentia asupra gravitatii bolii
Ischemia se refera la o lipsa a oxigenului datorata perfuziei inadecvate care rezulta dintr-un
dezechilibru între raportul si necesarul de oxigen.
Cea mai obisnuita cauza a ischemiei miocardice este ateroscleroza la nivelul arterelor coronare
epicardice. Boala arteriala coronariana (BAC) este boala cea mai comuna, grava, cronica,
amenintatoare de viata din Statele Unite, unde mai mult de 11 milioane de persoane au BAC.
Aceasta situatie cauzeaza mai multe decese, invaliditate si costuri economice decât multe alte
boli.
Prin ingustarea lumenului arterelor coronare, ateroscleroza produce o scadere absoluta a
perfuziei miocardice în stare bazala si limiteaza cresterile adecvate ale perfuziei atunci când
necesarul de flux sanguin este marit. De asemenea, fluxul sanguin coronar poate fi limitat prin
trombi arteriali, spasm si, rareori, emboli coronari, precum si prin stenozarea ostiala datorata
aortitei luetice. Anomaliile congenitale, cum ar fi originea anormala a arterei coronare
descendente anterioare stangi din artera pulmonara, pot determina ischemie si infarct miocardic
la sugar, dar aceasta cauza este foarte rara la adulti.
De asemenea, ischemia miocardica poate aparea daca necesitatile de oxigen ale miocardului sunt
anormal crescute, asa cum se întâmpla în hipertrofia ventriculara severa indusa de hipertensiune
sau de stenoza aortica. Aceasta din urma se poate manifesta cu angina, care nu se poate diferentia
de cea produsa de ateroscleroza coronariana.
O cauza rara de ischemie miocardica este reprezentata de reducerea capacitatii sangelui de a
transporta oxigenul, cum ar fi în anemia extrem de severa sau în prezenta carboxihemoglobinei.
Nu rareori, doua sau mai multe cauze de ischemie pot coexista, cum ar fi o crestere a necesarului
de oxigen, determinata de hipertrofia ventriculara stanga si o reducere a aportului de oxigen
secundar aterosclerozei coronariene. Adesea, asemenea combinatie conduce la manifestari
clinice de ischemie.
Desi arterele coronare epicardice mari sunt capabile de constrictie si relaxare, la persoanele
sanatoase ele servesc în mare masura drept conducte si sunt cunoscute ca vase de conductanta, în
timp ce arteriolele intramiocardice prezinta în mod normal modificari remarcabile ale tonusului
si de aceea sunt cunoscute ca vase de rezistenta. Constrictia anormala sau insuficienta dilatare
normala a vaselor coronare de rezistenta poate cauza de asemenea ischemie. Când produc
angina, aceasta situatie este recunoscuta uneori ca angina microvasculara.
Circulatia coronariana normala este dominata si controlata de necesitatile de oxigen ale
miocardului. Acest necesar este satisfacut prin capacitatea patului vascular coronar de a-si varia
considerabil rezistenta (si deci fluxul sanguin), în timp ce miocardul extrage un procent înalt si
relativ fix de oxigen (capitolul 13). în mod normal, arteriolele intramiocardice de rezistenta au o
imensa capacitate de dilatare, în timpul efortului si stresului emotional nevoile de oxigen se
modifica si afecteaza rezistenta vasculara coronariana, reglând astfel aportul de sânge si oxigen
(reglare metabolica). De asemenea, vase coronariene de rezistenta se adapteaza la alterarile
fiziologice ale presiunii sanguine cu scopul de a mentine fluxul sanguin coronarian la niveluri
corespunzatoare nevoilor miocardice (autoreglare).
ATEROSCLEROZA CORONARIANĂ
Arterele coronariene epicardice reprezinta o localizare majora a aterosclerozei. Se considera ca
factorii de risc majori ai aterosclerozei (LDL plasmatic crescut, HDL plasmatic scazut, fumatul,
diabetul zaharat si hipertensiunea) perturba functiile normale ale endoteliului vascular.
Disfunctia endoteliului vascular si o interactiune anormala cu monocitele si plachetele sanguine
determina acumularea subintimala de lipide anormale, celule si resturi celulare (adica placi
ateromatoase) care se dezvolta cu viteze diferite în diferitele segmente ale arborelui coronarian
epicardic si eventual conduc la reduceri segmentare ale calibrului vascular. Relatia dintre fluxul
pulsatil si stenoza lumenului este complexa, dar experimentele au aratat ca atunci când o stenoza
reduce aria vasculara de sectiune cu aproximativ 75% necesarul miocardic crescut nu mai poate
fi satisfacut nici prin dublarea fluxului la nivelul coronarian respectiv. Atunci când aria
lumenului vascular este redusa cu mai mult de aproximativ 80%, fluxul sanguin în repaus poate
fi scazut, iar diminuari minore suplimentare ale orificiului stenotic pot reduce dramatic fluxul
coronarian si pot determina ischemie miocardica.
Stenozarea aterosclerotica segmentara a arterelor coronare epicardice este produsa cel mai
obisnuit de formarea unei placi aterosclerotice, care este expusa la fisurare, hemoragie si
tromboza. Oricare din aceste evenimente poate agrava temporar obstructia, reducând fluxul
sanguin coronarian si determinând manifestari clinice de ischemie miocardica, asa cum sunt
descrise în continuare. Localizarea obstructiei va influenta marimea zonei de miocard care
devine ischemic, determinând astfel severitatea manifestarilor clinice. Stenoza coronariana
severa si ischemia miocardica sunt frecvent însotite de dezvoltarea vaselor colaterale, în special
atunci când stenoza se dezvolta progresiv. Aceste vase pot furniza flux sanguin suficient pentru a
mentine viabilitatea miocardului în repaus, atunci când sunt bine dezvoltate, dar nu si în situatiile
care necesita flux crescut.
Daca stenoza severa a unei artere epicardice proximale a redus aria de sectiune cu mai mult de
70%, vasele de rezistenta distale (atunci când ele functioneaza normal) se dilata pentru a reduce
rezistenta vasculara si a mentine fluxul sanguin coronarian Se dezvolta astfel un gradient de
presiune la nivelul stenozei proximale, iar presiunea sanguina distal de stenoza scade. Atunci
când vasele de rezistenta sunt dilatate maximal, fluxul sanguin miocardic devine dependent de
presiunea din artera coronara aflata distal de obstructie, în aceste circumstante, ischemia în
regiunea perfuzata de artera stenozata poate fi precipitata de cresterea necesarului de oxigen
cauzat de activitatea fizica, de stresul emotional si/sau de tahicardie. Modificarile calibrului
arterei coronare stenozate datorate vasomotricitatii fiziologice, spasmului patologic sau dopurilor
plachetare mici pot modifica echilibrul critic dintre aportul si necesarul de oxigen, precipitând
astfel ischemia miocardica.
Efectele ischemiei
Oxigenarea necorespunzatoare indusa de ateroscleroza coronariana poate produce perturbari
tranzitorii ale functiilor mecanice, biochimice si electrice ale miocardului. Dezvoltarea brusca a
ischemiei severe, asa cum se întâmpla în ocluzia totala sau subtotala este asociata cu pierderea
aproape instantanee a contractiei si relaxarii musculare normale. Perfuzia relativ redusa a
subendocardului produce ischemie mai intensa a acestei portiuni a peretelui. Ischemia unor arii
largi ale ventriculului va produce insuficienta ventriculara stânga tranzitorie si, daca muschii
papilari sunt implicati, insuficienta mitrala poate complica acest eveniment. Atunci când
evenimentele ischemice sunt tranzitorii, ele pot fi asociate cu angina pectorala; daca sunt
prelungite, ele pot determina necroza si cicatrizare miocardica cu sau fara tablou clinic de infarct
miocardic acut. Ateroscleroza coronariana este un proces localizat care determina de obicei
ischemie neuniforma. Perturbarile regionale ale contractilitatii ventriculare produc bombare
segmentara (diskinezie) si pot reduce mult eficienta functiei de pompa a miocardului.
La baza acestor perturbari ale functiei mecanice se afla o gama larga de anomalii ale
metabolismului, functiei si structurii celulare. Atunci cand este oxigenat, miocardul normal
metabolizeaza acizii grasi si glucoza pâna la dioxid de carbon si apa. In cazul lipsei severe de
oxigen, acizii grasi nu pot fi oxidati si glucoza este descompusa pâna la lactat; pH-ul intracelular
scade, la fel si rezervele miocardice de fosfati macroergici, adenozin trifosfat (ATP) si creatin
fosfat. Functia alterata a membranei celulare determina reflux de potasiu si influx de sodiu în
miocite. Severitatea si durata dezechilibrului dintre aportul si necesarul de oxigen al miocardului
sunt factori care decid daca deteriorarea este reversibila sau permanenta, cu necroza miocardica
consecutiva.
De asemenea, ischemia produce modificari electrocardio-grafice (ECG) caracteristice, cum ar fi
anomalii ale repolarizarii, asa cum sunt evidentiate prin negativarea undei T si, mai târziu când e
mai grava, prin denivelarea segmentului ST . Subdenivelarea tranzitorie a segmentului ST
reflecta adesea ischemie subendocardica, în timp ce supradenivelarea tranzitorie a segmentului
ST este considerata a fi produsa de ischemia transmurala mai severa. O alta consecinta
importanta a ischemiei miocardice este instabilitatea electrica, întrucât aceasta poate determina
tahicardie ventriculara sau fibrilatie ventriculara. Tahiaritmiile ventriculare maligne induse de
ischemie explica decesul în cazul celor mai multi pacienti cu moarte subita si cardiopatie
ischemica.
• Clasa II:
– AP declan¿atå de eforturi fizice cu pu¡in mai mari decat cele ale activitå¡ii zilnice uzuale
• Clasa III:
– AP declan¿atå de eforturile fizice ale activitå¡ii zilnice obi¿nuite (nu de via¡a de rela¡ie)
• Clasa IV:
– AP declan¿atå de cele mai mici eforturi (inclusiv de cele ale vie¡ii de rela¡ie) sau in repaus
– mecanism: spasm pe a. coronarå cu diverse grade de afectare ATS, spasme multiple sau lipså
de tonus vascular adaptativ (rigiditate difuzå)
• Diagnostic:
– crize de AP spontanå (nu la efort sau echivalente) sau crize de AP de efort cu prag variabil
– ECG: modificåri ischemice variabile (sau absente) - pseudonormalizare a unui traseu anormal
bazal
• Tratament:
– ACCa++ in general, nitra¡i, unele -blocante (?)
AP spontanå - varianta Prinzmetal
• Date generale:
– descriere 1959; 2-3% din totalul cazurilor de AP
– mecanism: spasm coronarian localizat, pe arterå normalå sau cu leziuni minime (prin deficit
eNOS, hipersensibilitate la ACh sau la -stimulante ?)
• Diagnostic:
– crize de AP spontanå (nu la efort sau echivalente)
– ECG: numai in timpul durerii - supradenivelare ST cu revenire rapidå la aspectul precritic ±
bloc AV sau aritmii ventriculare
• Tratament:
– ACCa++ (preferabil non-dihidropiridinice), nitra¡i
– ciproheptadinå (?), vitaminå E (?), Mg++ (?)
Sindromul X (Kemp 1973)
• Date generale:
– diagnostice echivalente: AP cu artere coronare normale; AP microvascularå (Cannon 1990)
– grup heterogen de boli in care fluxul coronarian nu se poate adapta la nevoile crescute de O2
la efort
– mecanisme posibile: hiperreactivitate coronarianå, anomalie endotelialå, anomalie
generalizatå a musculaturii netede, hipersensibilitate la durere
• Diagnostic: datele uzuale pentru AP (inclusiv probå de efort pozitivå) dar cu coronarografie
normalå
• Tratament specific (necodificat):
– ACCa++ (verapamil 240 mg/zi), IECA (in HTA)
EPIDEMIOLOGIE
In tarile dezvoltate bolile cardiovasculare reprezinta una din cele mai importante cauze de deces.
CI e mai frecventa la barbati decat la femei, diferenta stergandu-se treptat cu inaintarea in varsta.
ETIOLOGIE
chimica.
atriala este captata apoi de la nodul atrio-ventricular, de unde se propaga prin fasciculul atrio-
ventricular Hiss, apoi fiind transmis in toata masa musculara prin reteaua Purkinje.
REVOLUTIA CARDIACA :
Revolutia cardiaca incepe cu sistola atriala care dureaza 0,1 secunde.Timp in care
sangele este impins in ventricule.Se constata ca in timpul sistolei atriale, orificiile venelor sunt
putin stramtate iar presiunea sangelui din atrii fiind superioara presiunii din vene, curgerea
tricuspide atrioventriculare.
2) Manifestarile mecanice:
- socul apexian, se palpeaza in spatiul V intercostal stang, unde varful inimii vine in
contact cu peretele toracic;
- pulsul arterial, fiecare contractie cardiaca ventriculara este urmata de expulzia
sangelui in aorta si genereaza o unda de presiune care se propaga de-a lungul aortei si
ramurilor sale.
Inregistrare grafica = sfigmograma.
3) Manifestarile electrice :
- electrocardiograma, inregistrarea modificarilor de potential electric care insotesc
activitatea miocardului.
EKG consta din:
- unde, defectiuni de amplitudini variabile, dispuse deasupra sau dedesuptul
liniei izoelectrice;
- segmente-liniile orizontale dintre doua unde vecine;
- intervale-distanta dintre inceputul unei unde si inceputul alteia.
P.Q.R.S.T. - unde caracteristice.
1. faza atriala
2. faza de invazie a impulsurilor in ventricule
3. faza de retragere
In anumite conditii patologice, prin leziuni ale endocardului valvular, orificiile se deschid
incomplet, cand vorbim de stenoze sau se inchid, cand vorbim de insuficiente.
In aceste conditii sangele trece prin orificii stramtate si sub presiune, dand nastere unor
sufluri organice, care permit dezvoltarea unor leziuni valvulare.
Suflul sistolic perceput la orificiul mitral sau tricuspid indica insuficienta, iar cel diastolic
tradeaza o stenoza.Perceperea suflurilor la orificiul arterial are semnificatie inversa, cel sistolic
arata stenoza, iar cel diastolic semnifica o insuficienta.
In practica medicala cele mai frecvente leziuni valvulare se intalnesc la nivelul valvulei
mitrale si aortice, deoarece acestea sunt cele mai solicitate si deci cu uzura cea mai mare,
iar ca frecventa a cazurilor intalnim: reumatismul acut, ateroscleroza si sifilisul.
Din VS sangele neoxigenat sau venos este pompat catre plamani prin artera
pulmonara.Aceasta dup ace paraseste cordul, dupa un scurt traiect se imparte in doua ramuri,
cate una pentru fiecare plaman.Patrunde in plaman si se divide pana la stadiul de arteriole, unde
are loc schimbul de gaze.
Sangele oxigenat sau arterial se intoarce de la fiecare plaman prin cate doua vene
pulmonare la inima si se varsa in atriul stang.
Circulatia mare : sau sistematica numita si circulatie de nutritie este drumul pe care il
urmeaza sangele de la inima la tesuturi si inapoi la inima.
Acest circuit este format dintr-o portiune arteriala reprezentata prin sistemul aortic dintr-
o portiune venoasa reprezentata prin sistemul venelor cave si sinusul coronar.Circuitul incepe in
VS si se termina in AD.
In trecerea lui prin acest circuit sangele transporta la tesuturi nutrimente si oxigen si se
ia de la substantele de exercitie, ce urmeaza a fi eliminate.
CAPITOLUL III
STUDIUL AFECTIUNILOR
Prin boli coronare se inteleg tulburarile produse de modificari functionale sau organice
ale arterelor coronare.Din cauza frecventei si a gravitatii lor, acest grup de boli reprezinta cel mai
insemnat capitol al bolilor cardiovasculare.
Cauze:
-95% din totalitatea acestor boli au ca substrat lezionar, areroscleroza.
-coronarite: lues, RAA;
-Embolii sau anomalii congenitale ale arterelor coronare.
Manifestarile clinice se datoreaza unui process de insuficienta coronariana, care este
expresia ischemiei cardiace, adica a micsorarii sau suprimarii circulatiei coronariene.
Ischemia miocardica de origine aterosclerotica este cunoscuta sub numele de cardiopatie
ischemica.
1.ANGINA PECTORALA
Definitie:
Angina pectorala este o forma clinica cardiopatiei ischemice, caracterizata prin crize
dureroase, paroxistice, cu sediul rertrosternal, care apar la efort sau la emotii, dureaza cateva
minute si dispar la incetarea cauzelor sau la administrarea unor compusi nitrici: nitroglicerina,
nitril de amil.
Etiopatogenia:
- principala cauza (90-95%) este ateroscleroza coronariana, care se manifesta sub
forma de stenozari sau obliterari coronariene si zone de necroza si fibroza miocardica difuza;
- cauze mai rare: valvulopatii aortice, anemia, tahicardiile paroxistice, hipertiroidismul.
Fiziopatogenia:
Angina pectorala este expresia unei insuficiente coronariene acute datorita
dezechilibrului brusc aparut la efort intre nevoile miocardului(mai ales in oxigen) si
posibilitatile arterelor coronare.
In mod normal, circulatia coronariana se adapteaza necesitatilor miocardului, putand
creste la efort 8-10 ori.
Angina pectorala apare pe fondul unei insuficiente coronariene cornice, datorita
coronarelor cornice, datorita coronarelor stenozate.
Conditiile declansatoare: efort, emotiile, impugn miocardului un efort suplimentar, deci
necesitati suplimentare de oxigen, dar circulatia coronariana, cu leziuni de ateroscleroza este
capabila sa-si mareasca debitul.
Apar astfel :
- o ischemie miocardica acuta;
- o insuficienta coronariana acuta, cu acumularea unor produse de catabolism (acid
lactic, acid piruvic) care exercita terminatiile nervoase locale si produc impulsul dureros (criza
de angina).
Simptome:
Simptomul principal este durerea, care are caracter constrictiv “ca o gheara, arsura sau
sufocare” si este insotita uneori de anxietate(sentiment de teama,teama de moarte iminenta),este
valabila, de la jena sau disconfort la dureri atroce.
Sediul este reprezentat de regiunea retrosternala mijlocie si inferioara di de regiunea
precardiala, pe care bolnavii o arata cu una sau ambele palme.Iradiaza in umarul si membrul
thoracic stang, de-a lungul marginii interne, pana la ultimele doua degete, uneori catre mana
dreapta sau bilateral, spre gat, mandibule, arcada dentara, omoplat.
Iradierile nu sunt obligatorii.Importante sunt iradierile in regiunea cervicala anterioara si
mandibula sau in ambele membre superioare, durata este de 1-3secunde rar de 10-15minute, iar
frecventa este variabila.
Durerea apare in anumite conditii: abuz de tutun, crize tahicardice, efort fizic, de obicei
la mers, mese copioase, frig sau vant.
Cedeaza prompt la repaus si la administrarea de nitroglicerina.Criza dureroasa este
insotita de: palpitatii, transpiratii, paloare, lipotimie, lipsa de aer, eructatii.
Examenul fizic: nu evidentiaza deseori nimic.Alteori apar semnele bolii de baza:
ateroscleroza, sufluri, insuficienta cardiaca, aritmii, artere rigide.
EKG evidentiaza diagnosticul.
Formele clinice:
- angorul spontan: adeseori de repaus sau nocturn, cu crize tipice, dar fara un factor
declansator, se datoreaza unei crize tahicardice, hipertensive, unei stari psiho-nevrotice sau
anunta un infarct;
- angorul de decubit: insoteste fenomenele insuficientei acute a ventriculului stang si
apare tot in conditii de crestere a muncii inimii (contact cu asternutul rece, tahicardii,
hipertiroidism);
- angorul intricat: cu modalitati atipice de declansare, iradiere, durata, aspect la dureri,
se datoreaza interventiei unei alte afectiuni dureroase viscerale (litiaza biliara, ulcer,
spondiloza);
- angorul cu dureri atipice sau starea de rau anginoasa, prima criza de angor
corespunde frecvent unui infarct miocardic prin tromboza si trebuie tratata cu 7-10 zile
repaus, analgetice, coronarodilatatoare si anticoagulante.
Accentuarea duratei si frecventa angorului anunta de obicei, un infarct miocardic.
Evolutia: este obisnuir progresiva.
Durata medie de supravietuire este de 4-5 ani, sfarsitul producandu-se fie prin moarte
subita, fie prin infarct miocardic, tulburari de ritm si de conducere sau insuficienta cardiaca.
Prognosticul: este nefavorabil in cazurile cu ereditate incarcata, infarct in antecedente,
diabet zaharat, tulburari de ritm.
2.INFARCTUL MIOCARDIC
Definitie:
Infarctul miocardic este un sindrom clinic provocat de necroza ischemica a unei portiuni
de miocard, determinate de obiterarea unei ramuri coronariene.
Etiopatogenia:
- cauza principala este ateroscleroza in 90-95% din cazuri;
- mai rar intervin: emboli, coronite reumatice, aortice, luctice;
- in general apare la barbatii trecuti de 40 de ani cu crize de angina pectorala in
ultimele luni sau ani.
Factorii care favorizeaza aparitia IM cunoscuti sub numele de factori de risc
sunt:varsta, sexul, HTA, diabetul zaharat, hiperglicemia, obezitatea, fumatul, stresul,
sedentarismul,hipercolesterolemii, etc.
Factorii declansatori: effort, mese copioase, stress,infectii ale tractului respirator, factori
meteorologici.
De obicei in antecedentele personale sau familiale exista: AVC,CI sau arterite ale
membrelor pelviene.Dar poate aparea si la personae fara antecedente coronariene.
Fiziopatogenie:
Spre deopsebire de angina pectorala in care dezechilibrul dintre necesitatile
miocardului si posibilitatile coronarelor este trecator (efort, emotii) in IM dezechilibrul este
important si prelungit.
Anatomie patologica
Leziunea specifica este necroza miocardului care apare fie in urma ocluziei acute si
complete a unei artere coronare prin tromboza, fie, mai rar, datorita peretelui arterei coronare sau
ramolirii unei placi de aterom.
Localizarea cea mai frecventa a IM o reprezinta ventriculul stang si septul interventricular.
Simptomatologie:
1.Perioada prodromala:precede cu cateva zile instalarea IM si se caracterizeaza prin
accentuarea intensitatii, duratei si frecventei acceselor la un vechi angios prin aparitia la un
bolnav fara antecedente angioase, a unor accese de angina pectorala de efort de mare
intensitate.De cele mai multe ori aceasta perioada lipseste, debutul fin brusc, brutal, adeseori in
repaus sau somn.Rareori apare dupa efort, o emotie puternica, o masa copioasa, o hemoragie
severa, o tahicardie peroxistica.
2.Perioada de debut: dureaza 3-5 zile si este cea mai critica datorita mortalitatii mari si
a complicatiilor numeroase si grave.
Semnele clinice esentiale: -durerea:simptomul cel mai caracteristic, retrosternala sau
pectorala.
Caracterul durerii variaza de la un bolnav la altul si este descris ca:
- o senzatie de constrictie sau de “gheara”;
- o senzatie de presiune sau ca un corset de fier care impiedica respiratia,
uneori ca o simpla jena retrosternala, o senzatie de arsura, de greutate sau apasare
suportabila;
- iradiaza in umarul si in bratul stang, in regiunea cervicala, in mandibula.
Mai poate fi localizata extratoracic, in epigastru,abdomen, brate, antebrate, coate,
pumni.De asemenea, ea poate iradia in orice regiune a toracelui, depasind in sus gatul, iar in jos
poate iradia in epigastru hipohondrul stang sau drept.
- durata durerii poate fii de la 30 min pana la cateva ore (48 ore);
- durerea apare de obicei in repaus si determina agitatia bolnavului;
- nu se calmeaza prin repaus si nitriti, dar cedeaza in opiacee.
Durerea este insotita de:
- anxietate extrema;
a localizarii.
Convalescenta: incepe dupa 5 - 6 saptamani si se caracterizeaza anatomic prin
formarea unei cicatrici fibroase, iar clinic, prin restabilirea lenta a capacitatii de munca.
Complicatiile IM sunt numeroase si grave.
In perioada de debut pot apare:
- manifestari de insuficienta cardio-circulatorie;
- tulburari grave de ritm si de conducere: fibriatie atriala, blucuri;
- moarte subita.
In perioada de stare se pot intalni:
- ruptura inimii;
- comlicatii trombo-embolice: pulmonare si cerebrale;
- tulburari de ritm si de conducere.
In perioada de convalescenta:
- anevrisme cardiace;
- nevroze anxioase si depresive;
- stadii dureroase.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe:
- durere: violenta prelungita si neinfluentabila de nitroglicerina;
- modificarea EKG: necroza, ischemie, leziune;
- cresterea enzimelor serice.
Prognosticul: este sever, cu mortalitatea de 20% in faza acuta.
Aproximativ 50% dintre bolnavi supravietuiesc 5 ani si 30% 10 ani.
INGRIJIRI LA DOMICILIU A PACIENTILOR CU CARDIOPATII ISCHEMICE
IN FAZA DE PRESPITALIZARE SI POSTSPITALIZARE
2. Faza de prespitalizare
Atitudinea de urgenta in infarctul miocardic
Deoarece mortalitatea cea mai mare ( 2/3 cazuri) are loc in faza de prespitalizare,
asistenta medicala trebuie sa fie familiarizata cu principalele probleme de revolvat in
aceasta perioada:
1. Prevenirea mortii subite: - asezarea bolnavului in decubit dorsal si interzicerea
efectuarii oricarei miscari;
- psihoterapie.
2. Preintampinarea altor complicatii:
- sedarea durerii (la indicatia medicului);
- morfina;
- mialgin;
- fortral;
- daca durerile sunt de mai mica intensitate se poate incerca linistirea bolnavului cu: algocalmin,
codeina,fenobartital.
Morfina poate provoca o HTA si deprimarea ventilatiei pulmonare. Asocierea cu
atropina poate deveni aceste fenomene:
- urmarirea TA si P. Mentinerea ta cu perfuzii de glicoza 5%, dextram, marisang
si HMC. Urmarirea P si corectarea extrasistolelor cu xilina de uz cardiologic;
- mentinerea permeabilitatii cailor aeriene prin aspiratie;
- oxigenoterapie.
3 Scurtarea timpului pana la internarea in spital:
- transportul de urgenta intr-o unitate spitaliceasca cu autosanitare si obligatoriu cu
targa.
4. TRATAMENTUL DE INTRETINERE
A. Tratamentul de intretinere in anghina pectorala
Tratementul anghinei pectorale vizeaza:
1. Stabilirea cauzelor si a factorilor care precipita aparitia sau favorizeaza accesul
de angor. Deoarece majoritatea cauzelor sunt, urmare a aterosclerozei coronariene,
tratamentul va viza regimul si tratamentul aterosclerozei.
Alte cauze: stenoza aortica, cardiomiopatii, HTA.
In acest caz, tratamentul anghinei pectorale se presupune tratamentului acestor boli.
Dupa caz se trateaza: anemia, hipoxemia, hipertiroida, insuficienta cardiaca. Trebuie
combatut fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipercolesterolemia, biabetul zaharat,
stresul,hipertiroidismul; cu alte cuvinte, toti factorii de risc.
2. Regimul va fi echilibrat la normoponderali, hipocaloric la obezi. Se vor evita
mesele copioase si dupa fiecare masa bolnavul va sta in repaus 60 - 90 minute.
Deci, dieta va fi: - hipercalesteronemianta;
- hipolemianta, cu evitarea in special a grasimilor bogate in acizi grasi saturati.
3. Efortul fizic nu trebuie total inlaturat, se recomanda efort dozat, in primul rand,
mersul.
Cand este cazul, repaus dupa mesele principale. Repausul la pat are indicatii
speciale: crize frecvente, de durata, intense si rezistente la nitroglicerina, crize de decubit.
4. Somnul este obligatoriu 8 ore noaptea si o ora dupa-amiaza.
Se vor utiliza sedative si tranchilizante: - fenobarbital;
- diazepam;
- napoton
- bromoval si extraveral, ori de cate ori este nevoie.
- ALGOCALMIN
- OXIGENUL pe sonda nazala sau masca, este necesar ni toata perioada dureroasa
si in formele insotite de soc sau EPA.
Repausul la pat si dieta:
- este obligatorie in toate formele;
- in primele ore si zile repausul va fi absolut insotit de administrarea de sedative
(BARBITURICA, DIAZEPAM) si alimentatie hidrozaharata (sucuri de fructe, compoturi,ceai
slab, lapte diluat in apa);
- repausul va dura in medie 3 - 4 saptamani si va fi complet (fizic si psihic), iar
pozitia va fi semisezanda;
- miscarile active ale membrelor, sunt permise dupa 24 - 48 ore, iar sederea pe
marginea patului, alimentatie la pat si toaleta dupa 7 - 14 zile;
- mobilizarea va fi obligatoriu precedata de masaje ale membrelor inferioare;
- progresiv, dieta va fi completata, in saptamana a 4 - a revenind la regimul normal:
hipocaloric, sarac in lipide si sare;
- consipatia va si combatuta prin clisme si laxative;
- fumatul este interzis, iar cafeaua permisa in cantitati moderate.
Tratamentul anticoagulant:
- HEPARINA: 300 - 400 g/24h la 6h sau in perfuzie (mai recent cu calparina sau
trombostop) urmata de 3 - 4 zile de TROMBOSTOP SUB CONTROLUL TIMPLULUI DE
PROTROMBINA;
- TRATAMENT DEPOLARIZANT: SER GLUCOZAT + INSULINA + CIK in IM
complicat si xilina preventiv;
- MEDICATIE CORONADILATATOARE: oral sau parental;
- INTESAIN;
- AGOZOL
- combaterea SOCULUI CARDIOGEN: ISUPREL
- NORADRENALINA
- HMC
- OXIGEN pe sonda nazala.
De asemenea, se aplica tratamentul IC cu:
- LANATOSID c;
- CHINIDINA;
- PREDNISON.
Tratamentul de fond, adresat aterosclerozei este obligatoriu.
In general tratamentul va fi dietetic:
- 6 mese / zi cu o ratie calorica adaptata greutatii sale:
- in caz de obezitate: - 1000 - 1200 calorii/zi ;
- hipocolesterolemiant;
- hipolipemiant;
- desodat.
Dupa caz, se vor administra:
- analgezice: - morfina, mialgin, fortal.
- sedative si tranchilizante: - diazepam, meprobamat, fenobarbital;
- un sedativ usor;
- regim alimentar igieno-dietetic hiposodat;
- fara: tutun, alcool, fara efort fizic;
- mentinerea unei activitati moderate;
- prezenta la serviciu unde nu implica riscuri ca: munca la inaltime, pe schele,
macarale, sau in alte conditii dificile si grele;
- in cazurile de munca in conditiile de risc este indicat a se mentine temporar
bolnavul in concediu medical;
- stabilirea unui program de prezentare la control a bolnavului care poate fi stabilit
la: 3 zile, 7 zile, 10 zile sau 14 zile cand i se verifica:
- TA;
- starea clinica prezenta;
- cum a suportat medicatia;
- daca a respectat conditiile igienico-dietetice.
CAPITOLUL V
MASURAREA TENSIUNII ARTERIALE
Definitie: Presiunea pe care o exercita sangele circulant asupra peretilor arteriali.
Scop: Evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii, rezistenta
determinata de elasticitatea si calibrul vaselor).
Elemente de evaluat: - tensiunea arteriala sistolica (maxima);
- tensiunea arteriala diastolica (minima).
Elemente necesare: - aparat pentru masurarea TA: cu mercur Riva-Rocci cu
manometru;
- stetoscop biauricular;
- tampon de vata;
- alcool;
- creion rosu sau pix cu mina rosie.
Metode de determinare: - palpatorie;
- auscutatorie.
Interventiile asistentei:
A. Pentru metoda auscultatorie:
- pregatirea psihica a pacientului;
- pregatirea repausului fizic si psihic timp de 15 minute;
- spalarea pe maini;
- se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului, sprijinit si in exterior;
- se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei;
- se introduc olivele stetoscopului in urechi;
- se pompeaza aer in manseta pneumatica, cu ajutorul perei de cauciuc pana la disparitia
zgomotelor pulsatile;
- se decomprima aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana cand se percepe primul
zgomot arterial (care prezinta valoarea tensiunii arteriale maxime);
- se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi
consemnata;
- se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
- se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau de acul manometrului,in momentul in care
zgomotele dispar, aceasta reprezentand tensiunea arteriala minima;
- se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii, o unitate coloana de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu linii vericale si se hasureaza spatiul rezultat;
- se dezinfecteaza olivele stetoscopului si membrana cu alcool.
B. Pentru metoda palpatorie:
- determinarea se face prin palparea arterei radiale;
- nu se foloseste stetoscopul biauricular;
- etapele sunt identice metodei ascultatorii;
- are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului periferic fiind
posibila numai dupa reducerea accentuata a compresiunii exterioare;
- in alte documente medicale se inregistreaza cifric:
TA max = 150 mm Hg
TA min = 75 mm Hg
MASURAREA PULSULUI
Definitie: Pulsul reprezinta exteriorizarea undei vibratorii care ia nastere o data cu
sistola ventriculara.
Scop: Evaluarea functiei cardio - vasculare
Elemente de apreciat: - ritmicitatea;
- frecventa;
- celeritatea;
- amplitudinea.
Locuri de masurare: oricare artera accesibila palparii si care poate fi comprimatape un plan osos:
artera radiala fimurala, humerala, carotida, temporala, superficiala, pedioasa.
Materiale necesare: - ceas cu secundar;
- creion rosu sau pix cu mina rosie.
Interventiile asistentei:
- pregatirea psihica a pacientului;
- asigurarea repausului fizic si psihic 10 - 15 minute;
- spalarea pe maini;
- repararea arterei;
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor;
- numararea pulsatiilor timp de 1 minut;
- consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura, tinand cont
ca fiecare linie orizontala a foii reprezinta patru (4) pulsatii;
- unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie, pentru obtinerea curbei;
- consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si a caracteristicilor
pulsului.
Valori normale: - 120 - 160 pulsatii / minut - nou nascuti;
- 60 80 pulsatii / minut - adulti;
- sub 60 pulsatii / minut - batrani.
MASURAREA TEMPERATURII
Scop: Evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza.
Locuri de masurare: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin.
Materiale necesare:
- termometru maximal;
- casoleta cu tampoane de vata si comprese sterile;
- recipient cu solutie dezinfectanta;
- tava medicala;
- lubrifiant;
- alcool medicinal;
- ceas.
Interventiile asistentei:
- pregatirea materialelor langa pacient;
- pregatirea psihica a pacientului;
- spalarea pe maini;
- se scoate termometrul din solutia dezinfectanta, se clateste si se sterge cu o compresa, se
scutura;
- se verifica daca este in rezervor mercurul;
A. Pentru masurarea in axila:
- se aseaza pacientul in pozitia de decubit dorsal sau in pozitia sezand;
- se ridica bratul pacientului;
- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel cu toracele;
- se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui;
- daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in aceasta pozitie de
catre asistenta;
- termometrul se mentine timp de 10 minute.
B. Pentru masurarea in cavitatea bucala:
- se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pe latura externa a arcadei dentare;
- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas;
- se mentine termometrul timp de 5 minute.
C. Pentru masurarea rectala:
- se lubrifiaza termometrul;
- se aseaza pacientul in decubit lateral, cu membrele inferioare in semiflexie,
asigurandu-i intimitatea;
- se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare;
- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii;
- se mentine termometrul 3 minute;
- dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului, acesta se scoate, se
sterge cu o compresa;
- se citeste gradatia la care a ajuns mercurul termometrului;
- se spala termometrul, se scutura;
- se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (solutie cloramina 1%);
- se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de temperatura;
Rs = 20 respiratii / minut
Rd = 18 respiratii / minut de amplitudine medie corespunzatoare,ritm regulat;
- aprecierea celorlalte elemente ale functiei respiratorii se face prin simpla observare a miscarilor
respiratorii;
Se recomanda ca atat in cazul respiratiei "gura la gura" cat si in respiratia "gura la nas", sa se
acopere regiunea peribucala sau perinazala cu o compresa (batista, tifon).
TEHNICA MASAJULUI CARDIAC
- se aplica transversal podul palmei uneia din maini (de obicei stanga) pe 1/3 inferioara a
sternului, iar cealalta palma (dreapta, a carei forta este mai mare) se suprapune perpendicular cu
prima;
- cu cele doua maini suprapuse si cu bratele intinse ajutandu-se de greutatea corpului, salvatorul
exercita presiuni ritmice asupra sternului;
- fiecare compresie va fi brusca si scurta (aproximativ o secunda) si va exercita o
presiune verticala a sternului spre coloana vertebrala, in asa fel ca sternul sa fie
infundat cu aproximativ 5 - 6 cm;
- se apasa numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate pentru a evita
comprimarea coastelor; dupa fiecare compresie sternul este lasat sa revina in pozitia
initiala, fara sa se ridice mainile de pe sternul victimei.
1. Daca este un singur salvator, se fac:
- 2 insuflatii, urmate de 12 - 14 compresiuni, sau, mai recent se recomanda:
- 3 insuflatii rapide, urmate de 15 compresiuni sternale.
2. Daca sunt 2 salvatori:
- unul face o insiflatie pulmonara urmata de 5 compresiuni sternale, executate
de celalalt.
3. Daca sunt 3 salvatori:
- al treilea salvator este bine sa ridice picioarele victimei cu 30 - 40 de grade mai
sus de planul orizontal pentru a creste cantitatea de sange care va iriga organele cele
mai importante: creierul, ficatul si rinichii;
- la copii se poate comprima cu o singura mana;
- la sugari, cu 1 - 2 degete in ritm de 80 - 100 de compresiuni / minut.
Tehnica masajului prezinta 2 timpi:
TIMP I :
- compresiunea inimii intre stern si coloana vertebrala prin compresiunea
manuala pe stern.
TIMP II :
- revenirea inimii la volumul initial prin incetarea compresiunii, asupra sternului.
Accidente:
- daca pozitia capului victimei nu este corecta (nu asigura libertatea cailor aeriene)
aerul insuflat poate lua calea digestiva provocand dilatarea stomacului si creind
pericol de varsaturi cu inundarea cailor aeriene;
- se va apasa din timp in timp pe epigastru in timpul expiratiei pasive, se va controla
si corecta pozitia de hipertensie a capului la adult;
- caderea limbii si ineficacitatea insuflatiilor.
de solutie.
4. Respectarea cailor de administrare prescrise de medic.
5. Respectarea orarului si ritmul de administrare prescris de medic.
6. Respectarea dozei prescrise.
7 Respectarea somnului fiziologic al pacientului, cu exceptia administrarii antibioticelor.
8. Evitarea incompatibilitatii medicamentoase.
9. Servirea pacientului cu doza unica de medicament, nu i se lasa la pat decat
doza ce i se administreaza o data si i se explica calea de administrare.
10. Respectarea succesiunii medicamentelor (se incepe cu tablete, capsule, solutii,
picaturi, injectii, ovule vaginale, supozitoare).
11. Informarea pacientului asupra medicamentelor prescrise (indicatii,contraindicatii, calea de
administrare, efecte secundare).
12. Anuntarea medicului privind eventualele greseli de administrare.
13. Administrarea imediata a medicamentelor deschise (fiole, supozitoare).
14. Prevenirea infectiilor intraspitalicesti prin respectarea stricta a doua reguli de baza:
- spalarea pe maini inainte si dupa administrarea tratamentelor;
- utilizarea seringii individuale.
INJECTIA INTRAMUSCULARA
Definitie: Reprezinta introducerea unor solutii izotonice, uleioase sau substante
coloidale in stratul muscular cu ajutorul unui ac atasat de seringa.
Scop: Unic - terapeutic: introducerea de medicamente in organism.
Locul de electie:
- regiunea supero-externa fesiara, deasupra trohanterului mare;
- fata externa a coapsei, treimea mijlocie;
- muschiul deltoid.
Tehnica:
1. Pregatirea materialelor si a instrumentarului necesar.
2. Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:
- i se explica necesitatea tehnicii;
- se pozitioneaza in decubit dorsal, ventral, pozitie sezanda sau in picioare;
- se alege locul de injectat.
3. Derularea tehnicii:
- spalarea pe maini cu apa si sapun;
- montarea seringii in conditii de asepsie;
- se incarca seringa si se elimina aerul din seringa;
- se schimba acul;
- dezinfectarea locului de injectie, se recomanda bolnavului sa-si relaxeze musculatura si sa stea
linistit;
- se inteapa musculatura perpendicular pe fibra musculara;
- se aspira pentru verificare;
- se injecteaza lent solutia, dupa care acul se extrage impreuna cu seringa;
- se tamponeaza locul, masandu-l pentru circulatie si a favoriza absorbtia;
- spalarea pe maini cu apa si sapun.
4. Reorganizarea locului de munca;
5. Accidente si incidente:
- durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale;
- hematom prin lezarea unui vas;
- ruperea acului;
- supuratie aseptica;
- embolie pulmonara - introducerea bulelor de aer si a unor substante uleioase intr-un vas de
sange.
PUNCTIA VENOASA
Definitie: Prin punctie se intelege inteparea cu ajutorul unui ac atasat de seringa.
Scopul punctiei venoase:
- explorator: se recolteaza sange pentru determinarea si evaluarea unor constante
biologice: uree, glicerina, HLG, VSH;
- terapeutic: se extrage sange intre 150 - 500 ml in scop de transfuzare si
administrare de medicamente pe cale venoasa;
- alimentar: se realizeaza hidratarea si alimentarea pe cale arificiala a bolnavului.
Materiale necesare:
- seringa, ace, pense, solutii de dezinfectat (alcool 70C, alcool iodat, tinctura de
iod), tampoane de vata, pile pentru fiole, garou, musama, material de injectat, alimentat,
hidratat, eprubete, tavita renala pentru depozitarea materialelor utilizate.
Tehnica:
1. Pregatirea materialelor necesare.
2. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului: i se explica necesitatea tehnicii si
inofensivitatea ei. Se aseaza in pozitia adecvata:
- sezand cu membrul superior in aductie, extensie si supinatie, sprijinit de scaun;
- decubit dorsal cu membrul sprijinit de marginea patului.
Se dezbraca bratul, se aseaza sub brat musamaua.
3. Stabilirea locului punctiei:
- se stabileste bratul;
- se examineaza calitatea venelor, la plica cotului, acolo unde venele formeaza un "M";
- stabileste locul de executie.
4. Executarea punctiei:
- asistenta isi spala mainile, apoi isi pune manusile sterile pentru a evita contaminarea;
- se aplica garoul deasupra cotului, in treimea distala a bratului;
- cu indexul stang se polpeaza locul, care apoi se dezinfecteaza cu tampon pe port-tampon;
- se cere bolnavului sa inchida si sa deschida pumnul de cateva ori si sa ramana
cu el inchis:
=> avand seringa in mana dreapta intre police si celelalte degete cu
indexul drept se fixeaza amboul acului atasat;
=> cu indexul mainii stangi se palpeaza iarasi locul punctiei, iar cu
policele se fixeaza vena la 4 - 5 cm sub locul ales pentru punctionare,
realizandu-se o usoara compresie si apoi tractiune a tesuturilor in jos;
=> se introduce acul in mijlocul venei, de-a lungul traiectului longitudinal;
=> se simte acul trecand prin stratul de piele rezistent si apoi prin peretele venei, putin mai
elastic.
Recuperarea medicala:
Prin aceasta notiune intelegem masurile recomandate sau aplicate de medic, in
scopul refacerii cat mai complete, anatomica si functionala, a organismului, utilizand:
- medicatia, interventiile chirurgicale, gimnastica medicala, psihoterapia.
Principiul de baza, astazi unanim acceptat, este ca recuperarea trebuie introdusa in
planul terapeutic al fiecarui bolnav, inca din faza acuta a bolii, adoptand de la o atitudine
corespunzatoare si aplicand metode moderne de tratament.
In convalescenta apar mai ales efectele psihologice negative ale bolii, bolnavul se
crede mai bolnav decat este in realitate, isi restrange prea mult activitatea, ceea ce duce la
o agravare a incapacitatii sale ulterioare de munca. In aceasta perioada, bolnavul trebuie
incurajat: i se vor explica posibilitatile reale, i se vor sugera preocupari pentru activitatea
sa viitoare.
Exista insa o alta categorie de bolnavi, aceea care isi subevalueaza gravitatea
afectiunii, si care, dimpotriva, vor trebuii temperati.
Recuperarea fizica:
Metode curative ale readaptarii fizice:
- Kineziterapia;
- Gimnastica curativa;
- Terapia de ocupatie.
KINEZITERAPIA
In recuperarea dupa IM, i se parcurg progresiv si judicios etapele:
- primele contacte cu bolnavii, cunoasterea cazului, castigarea increderii pacientului;
- exercitii respiratorii, o data cu disparitia durerii, temperaturii si a starii de soc;
- activarea membrelor superioare;
- activarea membrelor inferioare;
- exercitii respiratorii cu sac de nisip pe abdomen;
- exercitii ale membrelor superioare asociate cu exercitii respiratorii in decubit
lateral;
- pregatirea pentru parasirea patului - pozitie sezanda (saptamana a 3-a)
- mersul progresiv pe langa pat (in ziua 21)
- iesiri prudente din camera (saptamana a 6-a);
- reluarea unor activitati sedentare (dupa 3 - 4 luni).
GIMNASTICA CURATIVA
Cointereseaza bolnavul cardiac in procesul de vindecare al bolii, sporindu-i
increderea in sine si dorinta de a muncii. Sunt necesare un cadru igienic, un spatiu
corespunzator si o aparatura minima.
- se incepe mersul pe teren plat, se trece apoi la pasul de gimnastica si la manevre
de mladiere;
- se continua cu exercitii de educatie a atitudinilor, de coordonare motorie, de
dezvoltare toracica, a musculaturii;
- se termina sedintele intotdeauna cu miscari respiratorii pentru restabilirea
calmului si echilibrului, putandu-se efectua dupa caz 10 - 20 de genoflexiuni. Nici o lectie nu va
depasi 15 - 20 minute, suspendandu-se cursul lectiei de cate ori pacientul devine obosit.
La cardiaci se recomanda in mod esential, exercitiile respiratorii toraco-diafragmatice
cu mersul pe jos. Antrenamentul fizic nu trebuie intrerupt perioade lungi de timp. Influenta
TERAPIA DE OCUPATIE
Consta in antrenamentul la treburi simple si neobositoare, cu stimularea aptitudinilor
manuale, a atentiei si preciziei miscarilor pentru formarea gesturilor si a unor deprinderi
noi.
Terapia de ocupatie poate incepe chiar din perioada in care bolnavul se afla la pat,
prin diferite munci manuale pe care subiectul le alege, dupa dorinta si interes: lucrari in
lemn, hartie, impletituri, broderie.
Aceasta activitate are ca scop efectuarea unei sarcini de minca, deosebindu-se deci
de gimnastica medicala pentru care miscarile impuse nu au un asemenea tel.
Gandurile bolnavilor vor fi sustrase de la boala, ei fiind stimulati sa-si formeze planuri
de activitate viitoare, prevenindu-se in acest fel starile anxioase, depresive. Se va invinge
indiferenta sau resemnarea apatica a altora si se va cauta sa se castige cooperarea
pacientilor. In acest fel, obiect al tratamentulu, ei pot deveni un factor in procesul propriei
lor vindecari. Atitudinea si comportarea medicala joaca un rol primordial si pot fi, in
acelasi timp simple si eficace.
O data cu reinceperea muncii la salariatii cardiaci se observa o teama exagerata,
care le infraneaza activitatea, pentru ca, apoi, pe parcurs, dupa un timp, experienta,
miscarile, efectuarea cu succes a muncii, sa inlature aceasta frica.
Este importanta si atitudinea colegilor de munca, care nu inteleg, intotdeauna
menajamentele necesare fata de un coleg care nu are o infirmitate vizibila.
Rolul, uneori important al medicatieie psihotrope nu va fi ignorat, desi o trauma
psihica poate sa depaseasca posibilitatile acestuia. Reactiile psihice sunt uneori un
element decisiv, de succes sau de esec in readaptare. Anxietatea excesiva a
publicului bolnavilor si medicilor, in ceea ce priveste activitatea unui organ atat de vital
ca INIMA, este in mare masura responsabila de prudenta excesiva de care dau dovada
in prezent bolnavii si majoritatea medicilor. Acest lucru compromite readaptarea
multor bolnavi.
- toate exercitiile se executa lent, numarand in gand repetarile;
PLAN DE INGRIJIRE
Culegerea datelor
Oprisan Marius, 50 ani, tractorist,
- casatorit, 3 copii dintre care 2 casatoriti.
Pacientul locuieste in comuna Luciu, Judetul Ialomita impreuna cu familia sa si cu
parintii sai. Este mare fumator si are o deosebita placere in a manca.
Pe data de 15.09.2006, se prezinta la spital la sectia Cardiologie cu urmatoarele
manifestari de dependenta:
- dispnee de efort;
- dureri in hemitoracele stang, cu iradieri in membrul superior stang: cefalee
matinala, somn agitat, tuse iritativa.
Istoricul bolii:
TA = 210/100 mmHg.
Date variabile:
Domiciliu: jud. Prahova
Antecedente personale
Hipertensiune arterială,angină pectorală de efort.
Istoricul bolii
Pacient vîrstnic fără antecedente cardiace documentate,se internează acuzînd apariţia şi
agravarea în ultimele săptămîni a unor dureri precordiale cu caracter de apăsare, la eforturi
progresiv mai mici, asociate de fenomene de insuficienţă ventriculară stîngă.
Se internează pentru investigaţie coronarografică şi stabilirea unui tratament corespunzător.
Manifestări de dependenţă
Dispnee la efort, fatigabilitate, palpitaţii, anxietate, risc crescut faţă de infecţii, tuse,
hipertensiune arterială, retenţie urinară.
Problemele pacientului:
- alterarea respiraţiei,
- potenţial de complicaţii,
- tuse chinuitoare,
- obstrucţia căilor respiratorii,
- alterarea funcţiei cardiace,
- alterarea diurezei,
- dureri precordiale cu caracter de apăsare şi de arsură care apare predominant dimineaţa şi
cedează la nitroglicerină,
- fatigabilitate la eforturi mici asociate cu dispnee,
- palpitaţii.
Constituţie normostenică,facies apatic,tegumente şi mucoase normal colorate, torace
emfizematos, MV diminuat bilateral, AMP în limite normale percutoric, SA spaţiul 5 insuficienţă
cardiacă stîngă pe LMC zgomote cardiace ritmice, puls periferic present pînă în aval,abdomen
deasupra planului xifopubian, nedureros la palpare superficial şi profundă,tranzit intestinal
prezent, lojă nedureroase, micţiuni fiziologice
diagnostic de ingrijire obiective interventii evolutie
Alterarea funcţiilor respira- Asigurarea nevoii de Asistenta evaluează situaţia,administrează oxigen pemască şi Pacientul respiră
torii manifestată a respira.Pacientul să verifică saturaţia oxigenului cu pulsoximetrul.Îndepărtează,la mai
prin:dispnee la respire normal,bine nevoie,secreţiile nazale,umezeşte aerul din încăpere,asigură un uşor.Respiraţia
efort,fatigabilitate asociate pe nas,să aibă aport suficient de lichide pe 24de ore.Instalează pacientul în revine la norma
cu palpitaţii. opoziţie care să poziţie semişezîndă
favorizeze respiraţia.
Potenţial de complicaţii Pacientul să fie
dato-rită scăderii debitului echilibrat psihic,săAsistenta asigură poziţie antalgică,îndrumă pacientul săutilizeze Pacientul înţelege
cardiacmanifestat prezinte rezistenţă tehnici de relaxare,pregăteşte psihic în vedereaoricărei tehnici de nevoile pe care
prin:durere,dis- crescută faţă de îngrijire.Învaţă pacientul să evite schimbările bruşte de tempera- trebuie şă le
confort,intoleranţă la infecţii. tură şi discuţiile în grupuri,aglomeraţia aplice şi se
efort,risc crescut faţă de supune
infecţii îndrumărilor
asistentei
Apare criza de angină Asigurarea nevoii de Învaţă pacientul să tuşească,să expectoreze(la nevoie) şisă Starea pacientului
mani-festată prin:senzaţie a res-pira.Asigurarea colecteze sputa.Sfătuieşte să respire profund şi rar.Umezeşte se
de sufo-care,tusă unui climat aerul din încăpere cu apă alcoolizată,aspirăsecreţiile bronşice(la ameliorează,tusea
insistentă,dispnee,respiraţia desiguranţă,pacientul nevoie),învaţă pacientul să facăgimnastică respiratorie,asigură cedează
se accelerează la să pre-zinte căi poziţie şezîndă sau semi-şezîndă.Administrează tratamentul
23respiraţii pe minut din respiratorii per- prescris de
cauzaanxietăţii şi meabile.Să se medic(antitusive,expectorante,bronhodilatatoarea),Nitroglicerină
stresului.Venele jugulare se amelioreze criza sublin-gual 1 tabletă,Metoprolol 50 mg de două ori pe zi.
evidenţia-ză,devin deangină
turgescente
La scurt timp de la În vederea reluării Monitorizează pacientul cu urmărirea tensiunii arterialeşi Pacientul
instituireatratamentului funcţieicardiace frecvenţei cardiace.Administrează tratamentul indicat de răspunde pozitiv
pacientulrăspunde negativ normale se va medic,notează în foaia de observaţie schimbările la medi-camente
prin altera- rea funcţiei facecompensarea produse,medicaţia admi-nistrată şi lichidele ingerate şi şi revine în ritm
cardiace mani-festată cordului. eliminate.Se va efectua electrocardiogramă de control sinusal.Explorarea
prin:tulburări de prinaplicarea electrozilor unse cu gel,pe membre şi precor-dial. E,K.G.-ului a
ritmcauzate de emoţii şi decurs fă-
vîrstaînaintată a ră probleme şi
pacientului. rezultatul este fa-
vorabil
Functii vitale
TA mmHg
160/80
140/75
130/70
140/70
160/95
puls
65
68
66
53
62
respiratie
17
16
23
17
16
temperatura
36,7
36,5
36,7
36,8
36,6
Examinari paraclinice
E.K.G.:RS,AV 50/minut,Ax QRS la 15°,ischemie subendocardică anterioară,SVS,ST
subdenivelat 0,5 mm orizontal V3V6 în criză accentuarea sub-denivelării ST la 1,5 mm în
V3V6.
RTG:fină reacţie scizurală dreaptă,boseluera difragmatică dreaptă,cord,aorta conform
vîrstei şi constituţiei,spondiloza dorsală accentuată.
Ecocardiografie:VS 69/43mm,PP 13 mm,Sept 13mm,VD 47 mm,Ao 42 mmAS 54
mm,Dao 24 mm,Fe56%,DT 300,E/A 47/68.Insuficienţă mitrală gr.I,calcificare inel
aortic,valve aortice ecodense,insuficienţă aortică gr.II,insuficienţă tricuspidiană gr.II
Hipokinezie apicală şi laterală,funcţie sistolică globală a VS eficientă,disfuncţie diastolică
VS.
Coronarografie:stîngă:trunchi cu o placă aterosclerotică,fără stenoză semnificativă
angiologic,ADA cu o stenoză de 50% S1,fără
leziuni în rest, Acx cu stenoza critică de origine,fluxlent în ramurile distale şi OM,D1 cu
stenoză de origine 65%,important hemo-dinamic.
Dreaptă:două stenoze 45-50% în segmentul vertical,dominantă dreaptă.
tratament
TROMBOSTOP
2mg/zi,oral.
Indicaţii:Prevenirea trombozelor post-operatorii,post partum,infarct miocar-dic
acut,fibrilaţie atrială.
Curativ:tromboflebite,arterioscleroză obliterantă,infarct miocardic,embolii
pulmonare,retinopatii.
Reacţii adverse:fenomene hemoragipare transfuzii de sînge proaspăt şi mai ales la
administrarea de vitamina K1.
ASPENTER
2tb./zi,oral.
Indicaţii:Tratamentul anginei pectoraleinstabile.Pentru menţinerea revascularizării după
angioplastie şi bypass coronarian.
Profilaxia accidentelor ischemice şi ainfarctului cerebral,recidivei infarctului miocardic.
Reacţii adverse:Alergie la acidul acetil-salicilic sau la alte componente ale produsului.
Intoleranţă la antiinflamaţii nesteroidiene.
FUROSEMID
1 fiolă,intravenos.
Indicaţii:Tratamentul edemelor din insuficienţa cardiacă,ciroză hepatică sauafecţiuni
renale.Indicat în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială.
Reacţii adverse:hipopotasemie,encefalopatie hepatică,tromboembolie şi scăderea marcată
a tensiunii arteriale.
Cazuri rare de pancreatită,nefrită interstiţială,erupţii alergice cutanate,leuco-penie,dureri
lombare.
SPIRINOLACTONA
25mgX2/zi,oral.
Indicaţii:Edeme în cadrul insuficienţeicardiace.Edeme şi/sau ascită la pacienţiicu ciroză
hepatică,hipertensiunearterială esenţială,hipokaliemie.
Reacţii adverse:Sunt rare şi reversibile:impotenţă sexuală,tulburări menstruale,intoleranţă
digestivă,erupţii cutanate,somnolenţă.
PRESTARIUM
2mg/zi,oral.
Indicaţii:Tratamentul hipertensiunii arte-riale,insuficienţă cardiacă,prevenireaaccidentului
vascular cerebral.
Reacţii adverse:Tuse,cefalee,oboseală,stare de slăbiciune marcată,crampe,tul-burări
gastrointestinale.
METOPROLOL
2X1/4tb/zi,oral.
Indicaţii:Hipertensiune arterială,profila-xia crizelor de angină de efort,infarctmiocardic
acut,aritmii supraventriculareşi aritmii ventriculare.
Reacţii adverse:astenie,senzaţie de răcea-lă la
extremităţi,bradicardie,tulburăridigestive,insomnie,coşmar.
NITROMINT 2,6mg
2X1tb./zi,oral.
Indicaţii:Tratamentul şi profilaxia angi-nei pectorale.
Reacţii adverse:Cefalee,vertij,slăbiciunefizică,uşoare tulburări gastrointestinale.
Regim alimentar
CULEGEREA DE DATE
Nume:D.
Prenume: N.
Sex: masculin
Nationalitate: român
Vârsta: 65 ani
Date obiective:
- Facies crispat
- Tegumente si mucoase palide
- Temperatura 36.90C
- Respiratie: 29r/min
Date subiective:
Antecedente personale:
-antecedente patologice:C.I.D.
Antecedente heredo-colaterale:
-Tata -decedat
Conditii de mediu : locuinta salubra
Gusturi personale:
Istoricul bolii:
Nevoi afectate:
2) Nevoia de a respira
4) Nevoia de a elimina
7) Nevoia de a dormi
9) Nevoia de a comunica
Probleme:
1) Circulatie inadecvata
2) Dispnee
5) Anxietate
6) Postura inadecvata
7) Insomnie
8) Carente de igiena
Surse de dificultate :
4) Insuficienta circulatorie
5) Dureri,cefalee
6) Dispnee,durere
Manifestari de dependenta:
2) Oboseala la efort
4) Edeme,oligurie,tegumente stravezii,lucioase
5) Neliniste,facies crispat,insomnie
9) Tulburari de vedere,pareze,afazie,anxietate
Examene de laborator
Hemoleucograma
-leucocite 8200/mm3
-hematii 4800000/mm3
-trombocite 289000/mm3
VSH – 13mm/1h
Glicemie _ 1,20g‰
Colesterol – 2,90g‰
Trigliceride – 17‰
Creatinina – 0,9mg%
Tymol – 4 MLG
-albumina absenta
Tratament
Nifedipin – 3 tb./zi
Nitropector – 3 tb./zi
Furantril – 2 tb./zi
-limitarea eforturilor fizice
-combaterea anxietatii si evitarea situatiilor conflictuale
-regim hiposodat,hipolipidic
STUDIU PE CAZ
CAZUL NR. 2
Pacienta M.V.în vârsta de 52 ani ,cu domiciliul în Pitesti este internata în data de 9
februarie 2004 în sectia Cardiologie a Spitalului Militar Pitesti.
CULEGEREA DE DATE
Nume:M.
Prenume:V.
Sex: feminin
Nationalitate: român
Vârsta: 52 ani
Date obiective:
- Facies crispat
- Tegumente si mucoase sunt palide
- Temperatura 37 0C
- Puls: 85pulsatii/min,perceptibil
- Respiratie: 29respiratii/min
Date subiective:
Antecedente personale:
-boli ale copilariei:rujeola;
-nasteri –2
-avorturi-0
-menopauza la 46 ani
-antecedente patologice:
-spondiloza cervicala
-ulcer duodenal
-HTA
Antecedente heredo-colaterale:
-Mama –hipertensiva
-Tatal –hipertensiv
Gusturi personale:
Istoricul bolii:
Ganglioni limfatici:nedurerosi,nepalpabili
S.N.-R.O.T. prezente,cefalee,anxietate
Nevoi afectate:
1) Nevoia de a respira
5) Nevoia de a elimina
7) Nevoia de a comunica
Probleme:
1) Dispnee
2) Durere
3) Circulatie inadecvata
6) Disconfort
8) Postura inadecvata
9) Carente de igiena
Surse de dificultate :
1) Dureri precordiale
2) Insuficienta cardiaca
4) Cresterea valorilor TA
5) Insuficienta circulatorie
6) Durere,anxietate
7) Tulburari circulatorii cerebrale
8) Dispnee
9) Anxietate,tulburari de echilibru
Manifestari de dependenta:
1) Tahipnee,oboseala la efort
2) Insomnie,facies crispat
4) Greturi si varsaturi
5) Oligurie,edeme,urini concentrare
6) Iritabilitate,incomoditate
7) Tulburari de vedere,anxietate,pareze,afazie
Examene de laborator
Hemoleucograma
-leucocite 8000/mm3
-hematii 4200000/mm3
-trombocite 210000/mm3
Hg –12,6g%
VSH – 10mm/1h
Glicemie _ 1,04g‰
Colesterol – 2,70g‰
Trigliceride – 17‰
Creatinina – 0,85mg%
TGP - 17 U.I.
Tymol – 2 MLG
CAZUL NR.3
Pacientul M.G.în vârsta de 64 ani ,cu domiciliul în Pitesti este internat în data de 16
ianuarie 2004 în sectia Cardiologie a Spitalului Militar Pitesti.
Nume:M.
Prenume:G.
Sex: masculin
Nationalitate: român
Vârsta: 64 ani
Date obiective:
- Facies crispat
- Tegumente si mucoase palide
- Temperatura 37 0C
- Puls: 80/min,perceptibil
- Respiratie: 30r/min
Date subiective:
Antecedente personale:
-antecedente patologice:
-hepatita
-apendicectomie
-hiperglicemie
Antecedente heredo-colaterale:
-Mama – decedata
-Tata – I.M.
Conditii de mediu : locuinta salubra
Gusturi personale:
Istoricul bolii:
Ganglioni limfatici:nedurerosi,nepalpabili
S.N.-R.O.T. prezente,cefalee,anxietate
Nevoi afectate:
1) Nevoia de elimina
5) Nevoia de a respira
6) Nevoia de a se alimenta si hidrata
8) Nevoia de a comunica
9) Nevoia de a se recrea
Probleme:
1) Epistaxis
3) Insomnie
4) Circulatie inadecvata
5) Dispnee
Surse de dificultate :
3) Durere,dispnee
5) Dureri precordiale,anxietate
9) Cefalee,vertij
Manifestari de dependenta:
1) Hemoragie nazala
3) Neliniste,oboseala,somn superficial
4) Cresterea valorilor TA
Examene de laborator
Hemoleucograma
-leucocite 7900/mm3
-hematii 4900000/mm3
-trombocite 310000/mm3
Hg –12,6g%
VSH – 15mm/1h
Glicemie _ 1,20g‰
Colesterol – 2,10g‰
Trigliceride – 16‰
Creatinina – 0,85mg%
TGO – 8 U.I.
TGP - 9,6 U.I.
Tymol – 2 MLG
-albumina absenta
Tratament
-regim hiposodat,hipolipidic
BIBLIOGRAFIE
de asistentii medicali
BIBLIOGRAFIE
1.Tehnica îngrijirii bolnavului-C.Mozeş 2002 2.NURSING:Tehnici de evaluare şi îngrijiri
acordate de asistenţii medicali-Lucreţia Titircă.Editura:Viaţa Medicală
Românească,Bucureşti 2002.î3.Breviar de explorări funcţionale şi îngrijiri speciale
acordate bolnavului-Lucreţia Titircă 1994.4.Manual de îngrijiri speciale acordate de
asistenţii medicali-Lucreţia Titircă 19985.Manual de Medicină Internă pentru cadre
medii-Corneliu Borundel:EdituraALL-ediţia a III-a Bucureşti 2002
Studiile ştiinţifice dovedesc că dieta vegetariană scade riscul de apariţie a multor boli
cronice degenerative – în această categorie intrând, pe lângă bolile cardiovasculare, şi
obezitatea, diabetul, reumatismul degenerativ, neoplaziile (mai ales cele digestive).
În cardiopatia ischemică, regimul vegetarian în care sunt permise şi lactate dietetice (cu
conţinut scăzut de grăsimi) este cel mai indicat.
Dieta trebuie să aibă următoarea compoziţie:
70% hidraţi de carbon complecşi (prezenţi în special în legume, fructe, cereale);
20% proteine;
10% grăsimi.
Restricţii alimentare
1) Se exclud cafeaua, stimulentele, zahărul şi produsele zaharoase (prăjituri, îngheţată) şi
orice aliment care conţine aditivi artificiali (coloranţi, amelioratori de aromă etc.).
2) Se reduce consumul de sare şi se folosesc pentru aromatizarea mâncărurilor
condimente preparate din plante uscate (ex. cimbru, rozmarin, şovârf, busuioc, coriandru,
tarhon, pătrunjel, salvie, seminţe de schinduf etc.).
3) Se reduce consumul de alcool (este permis în cantitate mică şi numai băuturile naturale
- maxim un pahar de vin sau bere pe zi).
4) Se reduc foarte mult grăsimile, în special alimentele bogate în colesterol şi acizi graşi
saturaţi: carne, lapte, ouă, dar şi măsline, nuci, alune şi seminţe, cacao şi ciocolată.
Atenţie! Grăsimile saturate (solide – ex. margarina), chiar dacă sunt de origine vegetală,
contribuie la creşterea colesterolului din sânge. Mulţi producători fac reclamă acestor
produse, ele fiind mai avantajos de comercializat, datorită faptului că au un termen de
valabilitate mai mare, însă este de dorit ca ele să nu fie consumate.
Recomandări alimentare
Se recomandă să nu lipsească din dietă următoarele:
- cereale integrale (sunt bogate în fibre care ajută la eliminarea colesterolului prin
scaun): fulgi de grâu, ovăz, secară, de asemenea hrişcă, orez integral, porumb etc.;
- suc de orz verde, 50 ml de 3 ori pe zi;
- legume: morcovi, varză, ţelină, usturoi, ceapă, salată, vinete, dovlecei, ciuperci, roşii,
cartofi, pătrunjel, ridichi;
- leguminoase: fasole, mazăre, soia, năut, linte (înainte de preparare se lasă la muiat în
apă minim 4 ore);
- preparate pe bază de soia: lapte de soia, brânză tofu, creme vegetale;
- fructe: struguri, mere, pere, caise, piersici, pepeni, citrice;
- fructe de pădure: cătină, coacăze negre, afine, măceşe, zmeură, mure, fructe de
păducel - consumate ca atare (cu adaos de miere) sau sub formă de sirop natural;
- consumul de miere, în special cea de păducel, tei, castan, cimbru şi rozmarin (cu
excepţia bolnavilor de diabet);
- polenul (mai ales cel monoflor, de salcie şi castan) şi propolisul, recunoscute pentru
efectul lor de combatere a aterosclerozei;
- lăptişorul de matcă (efect de relaxare şi calmare, se opune stărilor emoţionale excesive
ce pot cauza durerile de inimă);
- zilnic 3-4 căţei de usturoi (sau 2-3 linguriţe de tinctură de usturoi, cu apă);
- 1 linguriţă de 3 ori pe zi dintr-un amestec de hrean ras cu miere;
- se poate încerca pe perioade limitate de timp (1-2 luni) un regim bazat exclusiv pe
crudităţi (aşa-numita “hrană vie”) – vezi cărţile scrise de Elena Niţă-Ibrian, care conţin
foarte multe reţete;
- produse pe bază de coenzima Q10 – protejează inima în cazul lipsei de oxigen care
apare în angină sau infarct;
- alimente care conţin acizi graşi de tip omega-3 (cu efect de protecţie a vaselor de
sânge faţă de acţiunea colesterolului, previn spasmele coronariene şi previn formarea
cheagurilor de sânge): cereale integrale, fasole, soia, alge marine. Untura de peşte, deşi
este o sursă foarte bogată de acizi graşi omega-3, fiind o sursă animală, poate creşte
cantitatea de LDL-colesterol din sânge şi riscul de apariţie a hemoragiilor cerebrale.
Diete
Există 2 forme de dietă care se pot aplica în cardiopatia ischemică: una de prevenire,
adresată persoanelor care au factori de risc în apariţia bolilor de inimă (colesterol crescut,
rude cu boli de inimă etc.) şi una de vindecare, pentru persoanele care au deja manifestări
de boală.
Dieta de vindecare, pusă la punct de Dr. Dean Ornish şi urmată deja de mii de pacienţi
din Statele Unite, unde bolile coronariene sunt cauze majore de îmbolnăvire, a determinat
reversibilitatea aterosclerozei coronariene. Ea impune excluderea tuturor produselor
animale (carne, peşte, crustacee, moluşte, ouă, lactate – e permis doar laptele şi iaurtul
degresat) şi a celor vegetale bogate în grăsimi (nuci, seminţe, ciocolată, măsline; uleiurile
vegetale sunt permise în cantităţi mici). Cei care au avut deja probleme serioase cu inima,
este bine să urmărească să respecte aceste recomandări cât mai strict. Este o chestiune de
obişnuinţă şi fiecare bolnav trebuie să fie conştient că face acest efort pentru sănătatea sa.
Se pot prepara feluri de mâncare foarte gustoase, numai cu ingredientele vegetale
permise.
Dieta de prevenire nu este atât de restrictivă. Cei cu valori mari ale colesterolului şi cu
alţi factori de risc trebuie să reducă doar aportul zilnic de grăsimi, consumând mai puţină
carne, unt, brânză, ouă, nuci şi… îngheţată.
Se evită mâncărurile cu adaos de ulei sau prăjite şi se preferă cele preparate prin coacere,
fierbere în apă simplă sau în abur.
Sunt permise lactate degresate, în cantităţi mici.
Bolnavul poate mânca de câte ori îi este foame, dar numai din alimentele permise.
Pentru a acoperi necesarul zilnic de proteine, se vor consuma mâncăruri preparate din
amestec de cereale cu leguminoase (orez cu fasole, soia, năut sau linte) sau cereale cu
lactate degresate (orez sau fulgi de cereale cu lapte).