Potcoveanu Adrian-Ionut IEAI

Oxidarea electrochimica a aluminiului

Aluminiu şi aliajele de aluminiu prezintă o larga gamă de utilizări în domeniul

telecomunicaţiilor, în electrotehnică, şi pentru structuri aeronautice şi aerospaţiale. La
expunerea în aer pe suprafaţa proaspăt curăţată a aluminiului se formează o peliculă de oxid
de numai 0.01m. În atmosferă normală grosimea peliculei creşte atingând 0.02 – 0.2 m.
Straturi de Al2O3 mai groase şi mai uniforme cu rezistenţă mai mare la coroziune se
pot obţine prin oxidarea chimica, şi mai eficient prin oxidarea electrochimică a aluminiului.
Procedeul se numeşte eloxare. Grosimea peliculei atinge 5 – 30 m, în funcţie de condiţiile de
lucru (compoziţia băii de electroliză, densitate de curent, durata electrolizei). În cazuri
speciale, pentru anumite destinaţii se depun pelicule până la 100 – 200 m.
Peliculele de Al2O3 obţinute prin oxidarea anodică sunt aderente la substratul metalic,
elastice, termorezistente, stabile la coroziunea atmosferică şi în anumite medii corozive, dar
au porozităţi mari (SR 7043/1-93, SR 7043/5-90, STAS 12914-90).
Acoperirea aluminiului prin oxidarea anodică, în funcţie de destinaţie are ca scop:
- protecţia împotriva coroziunii sau uzurii.
- finisarea decorativă în care aspectul şi longevitatea constituie proprietăţi importante.
- asigurarea proprietăţilor electroizolante pentru izolaţii electrice;
- folosirea drept suport pentru o altă acoperire electrochimică.

OBŢINEREA PELICULEI DE AL2O3 PE CALE ELECTROCHIMICĂ

În această lucrare se va efectua oxidarea anodică a unei plăcuţe de aluminiu într-o
soluţie apoasă de H2SO4 20% folosind un catod de plumb. Anodul este plăcuţa din aluminiul
care urmează să fie acoperită cu oxid.
H2SO4 fiind un electrolit tare, disocierea în ioni este aproape totală:
_
+ 2
H2SO4 2H + SO4
Apa este un electrolit slab:
+ -
H2O H + HO
La electrozi au loc următoarele reacţii electrochimice:
La catod (-):
H + e reducere H
+ -

- oxidare .
HO _ e
-
La anod (+): HO
 Reacţii secundare:
2 H H2

.
2 HO H2O + O

2 Al + 3O Al2O 3

COMPACTIZAREA ŞI COLORAREA ÎN SCOP DECORATIV A STRATULUI DE AL 2O3

Stratul de Al2O3 format prin oxidarea anodică a aluminiului este poros. Pentru
reducerea porozităţii şi eventual a capacităţii de absorbţie se aplică tratamentul de hidratare a
peliculei de Al2O3. Prin introducerea piesei eloxate în apă fierbinte la 95-98 C timp de 15
minute, în pori se formează oxid de aluminiu hidratat cu volum mare care astupă porii.
Un alt procedeu de compactizare a peliculei de Al2O3 constă în introducerea piesei
acoperită cu stratul de oxid în soluţie apoasă de bicromat de potasiu. Se formează oxicromatul
de potasiu Al2O3.CrO4 care închide porii şi are o acţiune pasivantă asupra aluminiului.
Stratul de Al2O3 format prin oxidarea anodică este incolor şi translucid. El poate fi
colorat atunci când se cere o finisare decorativă. Colorarea se poate realiza prin următoarele
metode (SR 7043/1-93):
 Colorarea stratului de Al2O3 prin adsorbţie de coloranţi.
 Colorarea printr-un procedeu electrochimic de depunere a oxizilor metalici coloraţi în
porii stratului.
 Oxidarea anodică a aluminiului într-un electrolit adecvat, care produce direct un strat de
oxid colorat pe anumite aliaje de aluminiu.
În această lucrare, colorarea stratului de Al2O3 depus se realizează prin introducerea
piesei eloxate succesiv în două soluţii, I şi II, alese în funcţie de culoarea dorită, conform
următorului tabel:

Culoare Soluţia I Soluţia II

Albastru Ferocianură de potasiu Clorură ferică
Brun Ferocianură de potasiu Sulfat de cupru
Galben Bicromat de potasiu Acetat de plumb
Galben auriu Tiosulfat de sodiu Permanganat de potasiu
Negru Acetat de cobalt Permanganat de potasiu

VERIFICAREA CALITĂŢII STRATULUI DE AL2O3

Rezistenţa la coroziune a peliculei de Al2O3 se verifică cu o soluţie apoasă de bicromat
de potasiu, K2Cr2O7 şi HCl. Se măsoară timpul în care o picătură din soluţia de K 2Cr2O7 şi
HCl îşi schimbă culoarea de la galben la verde. Schimbarea de culoare se datorează reducerii
ionului Cr6+ la Cr3+ după distrugerea peliculei de Al2O3. Se consideră că pelicula este suficient
de protectoare dacă timpul de modificare a culorii de cel puţin 5 min. la temperatura de 18 –
21C şi 3.5 min. la temperatura de 22 - 26C.
 Continuitatea stratului de Al2O3 se verifică cu ajutorul soluţiei de CuSO4 (STAS
7043/3-9), prin picurare pe suprafaţa eloxată, prin punerea în evidenţă a punctelor negre care
apar la locurile neacoperite din stratul de oxid unde are loc o cuprare a aluminiului.
Verificarea se consideră corespunzătoare dacă pe suprafaţă testată nu a apărut cupru metalic.
Verificarea nu se aplică decât straturilor subţiri cu grosime de max. 5 m.

Reprezentare a procesului de eloxare versus vopsire

Aparatură

Instalaţia de eloxare din figura 5.5 este formată din celula de electroliză , catod de
plumb, anod de aluminiu, ampermetru, sursa de curent, potenţiometrul, voltmetrul.

Fig. 1 Instalaţia de eloxare

1.celula de electroliză
2. catod de plumb
3. anod de aluminiu
4.ampermetrul
5.sursa de curent
6. potenţiometrul
7.voltmetrul

Substanţe şi materiale

Soluţie apoasă de H2SO4 20%, soluţie de degresare, soluţie de decapare, hârtie

abrazivă, soluţie de K2Cr2O7 şi HCl, soluţie de CuSO4, soluţii de colorare.

Mod de lucru

 Plăcuţele de aluminiu se curăţă cu hârtie abrazivă şi se spală cu apă.

 Se introduc în soluţia de degresare şi se lasă 5 min., apoi se spală cu jet de apă.
 Se imersează în soluţia de decapare timp de 5 min. apoi se spală cu apă distilată şi se
usucă cu hârtie de filtru.
 Se măsoară suprafaţă totală a plăcuţei de aluminiu imersată în baia de electroliză.
 Se verifică montajul din figură şi se introduce plăcuţa de Al la anod.
 Se conectează electrolizorul la reţea şi se pune în funcţiune.
 Se reglează tensiunea la 13V şi se citeşte intensitatea de curent.
Observaţie.: Pe parcursul determinării se urmăreşte ca tensiunea să rămână constantă.
 Timpul de electroliză este de 30 min. Se scoate prima probă din celula de electroliză şi se
introduce imediat plăcuţa următoare cu suprafaţa pregătită în prealabil.
 Prima probă se spală cu apă şi se introduce într-un pahar care conţine apă distilată
încălzită la 90C, unde se lasă 15 min. apoi se usucă cu hârtie de filtru.
 A doua plăcuţă de aluminiu eloxată se spală cu apă distilată, se usucă cu hârtie de filtru şi
se impregnează cu colorant prin imersie timp de 2min. succesiv în soluţia I şi în soluţia II.
Observatie: Înainte de introducere în soluţia II, plăcuţa se spală cu apă distilată.
 Se verifică stabilitatea la coroziune a peliculei de Al 2O3, aplicând pe fiecare din cele două
plăcuţe de aluminiu câte o picătură de soluţie de K2Cr2O7 şi HCl.
 Se cronometrează timpul în care picătura îşi schimbă culoarea în verde.
 Se compară eficienţa celor două tipuri de prelucrări prin compactizare în apă şi colorare.
 Se delimitează cu creionul moale o suprafaţă de 1 cm2 a piesei. Cu pipeta se adaugă 4-5
picături de soluţie de CuSO4 care se lasă timp de 5 minute.
 Proba se spală cu apă, se usucă şi se examinează cu ochiul liber.