Lp 3

PUNCTIA ARTICULARA

Definitie: Punctia articulara reprezinta realizarea unei comunicari intrumentale intre cavitatea
articulara si mediul extern.

Scop:

Explorator:
- Punerea in evidenta a prezentei lichidului articular (seros, purulent, sanguinolent)
- Recoltarea lichidului articular in vederea examinarii sale.
Terapeutic:
- Evacuarea lichidului;
- Administrarea medicamentelor in cavitatea articulara (produse cortizonice,
anestezice locale, substante de contrast pentru examenul radiologic).

Indicatii:

- Artrite acute si cronice, traumatisme articulare insotite de hemartroza.

Contraindicatii:

- Procese inflamatorii tegumentare in zona in care urmeaza a se face punctia.

Locul punctiei:

- Se punctioneaza mai frecvent articulatiile: genunchiului, cotului, umarului, gleznei.

Pregatirea punctiei:

 Materiale:
- De protectie a patului;
- Pentru dezinfectia pielii tip II;
- Instrumentar si materiale sterile: ace de 4-5 cm lungime, seringa de 5 ml pentru
anestezie, ace de 8-10 cm lungime cu diametru de 0,5-2 mm, pentru aspirat lichidul,
pense, manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese;
- Alte materiale: romplast, fesi, tavita renala, pahar conic gradat, atele;
- Medicamente anestezice locale: xilina 1%, medicamente antiinflamatoare,
antibiotice, substante de contrast radiologic
 Pacientul:
- Pregatire psihica: se informeaza cu privire la scopul punctiei;
- Pregatire fizica: se aseaza intr-o pozitie care sa permita executarea punctiei, cu
articulatia relaxata; eventual articulatia se asaza pe o perna; se indeparteaza
pilozitatea.
Executia punctiei:

- Se face de catre medic ajutat de una-doua asistente in sala de tratamente sau in

salon.

Medicul Asistenta I Asistenta II

Isi spala mainile, le
dezinfecteaza
Alege locul punctiei (zona de
mazima fluctuenta)
Efectueaza anestezia locala
Aseaza campul sub locul
punctiei
Executa punctia, aspira
lichidul
Retrage acul de punctie
Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le
dezinfecteaza dezinfecteaza
Protejeaza patul sub
articulatia punctionata
Mentine pacientul in pozitia
adecvata
Pregateste locul punctiei,
dezinfectie tip II
Serveste seringa cu anestezic
Serveste manusile sterile
Serveste campul protector
Dezinfecteaza locul punctiei
Serveste seringa cu acul de Mentine pacientul in pozitia
punctie asecvata
Colecteaza lichidul in vasul
gradat, recolteaza in eprubete
Dezinfecteaza locul punctiei
si comprima cu tamponul
steril
Aplica pansament compresiv,
la locul punctiei, fixat cu fasa
Aplica atele care sa
imobilizeze articulatia
punctionata

Ingrijirea ulterioara a pacientului:

- Se asigura repausul regiunii;

- Se supravegheaza starea generala si semnele vitale;
- Se supravegheaza aspectul pansamentului;
- Se mentine pansamentul compresiv si imobilizarea in atele 24-48 de ore;

Pregatirea produsului pentru examinare:

- Se pregatesc eprubetele cu lichid pentru trimitere la laborator; se eticheteaza

mentionandu-se examenul cerut (citologic, bacteriologic);
- Examenul macroscopic se face imediat, masurandu-se cantitatea si apreciendu-se
aspectul lichidului (seros, purulent, sanguinolent).

Reorganizarea

Notarea punctiei in foaia de observatie:

 - Se noteaza cantitatea si aspectul lichidului extras.

Complicatii:

- Imediate: lezarea pachetului vasculonervos;

- Tardiv: infectii.

DE STIUT!!!

- Tehnica se desfasoara in conditii de asepsie desavarsita;

- Seroasele articulare prezinta receptivitate deosebita fara de infectii.

DE EVITAT!!!

- Zonele tegumentare in care se gasesc procese inflamatoare pentru executia

punctiei.

PUNCTIA RAHIDIANA
Definitie: Punctia rahidiana reprezinta patrunderea cu un ac in spatiul subarahnoidian, printre
vertebre.

Scop:

Explorator:
- Masurarea presiunii lichidului cefalorahidian;
- Recoltarea lichidului in vederea examenului macroscopic si de laborator;
- Injectarea de substante radioopace pentru examenul radiologic al maduvei (aer sau
substante pe baza de iod);
Terapeutic:
- Prin punctie se face decomprimarea in cazul sindromului de hipertensiune
intracraniana;
- Introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau serurilor imune in spatiul
subarahnoidian.
Introducerea substantelor anestezice: anestezie

Indicaţii

- boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningită, encefalită), scleroză multiplă, hemoragie
subarahnoidiană, tumori cerebrale

- intervenţii chirurgicale - cu scop anestezic

Locul puncţiei

- puncţia lombară – D12 – L1 sau L4 – L5

- puncţia dorsală – D6 – D7

- puncţia suboccipitală – între protuberanţa occipitală externă şi apofiza axisului, pe linia mediană

Pregătirea puncţiei

 materiale

- pentru dezinfecţia pielii tip III

- instrumente şi materiale sterile, ace lungi cu diametrul 1-1,5 mm cu mandrin, seringi, ace şi
seringă pentru anestezie, câmpuri chirurgicale, comprese şi tampoane, mănuşi de cauciuc, pense
hemostatice, anatomice

- alte materiale: eprubete, lampă de spirt, taviţă renală, manometru Claude

- medicamente - anestezice locale; pentru rahianestezie, antibiotice, citostatice, seruri imune, preparate
cortizonice

Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei

 pacientul

- pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la necesitatea efectuării puncţiei, i se explică

poziţia în care va sta

- pregătirea fizică: pacientul este a jeun ;

- poziţia este dată în funcţie de locul puncţiei şi starea lui

- poziţia decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului, coapsele flectate pe abdomen,
bărbia atinge pieptul (poziţie „spate de pisică" sau asemănătoare cu cea a embrionului)

- poziţie şezând pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse, capul în hiperflexie

Pacientul este menţinut în aceste poziţii de asistenta medicală.

Execuţia puncţiei

Se face de către medic, ajutat de una-două asistente medicale, în salon, în sala de tratamente sau în
sala de operaţie (puncţia anestezică)

Personalul îşi spală mâinile, le dezinfectează.

Asistenta II dezbracă pacientul protejează patul sau masa de puncţie cu muşama, aleză.
Medicul stabileşte locul puncţiei, asistenta II aşează pacientul în poziţie corespunzătoare, în funcţie de
starea lui şi locul puncţiei.

Asistenta I pregăteşte locul puncţiei, dezinfecţie tipIII , serveşte seringa cu anestezic (dacă este cazul) ;
medicul face anestezia locală.

Asistenta I serveşte mănuşile chirurgicale, câmpul steril; medicul aşează câmpul steril sub locul
puncţiei.

Asistenta II menţine pacientul în poziţia recomandată, susţinându-i ceafa cu o mână, iar cu cealaltă

împingând uşor regiunea epigastrică.

Asistenta I dezinfectează locul puncţiei serveşte acul de puncţie cu mandrin; medicul execută puncţia,
scoate mandrinul; asistenta I menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului , serveşte manometrul
Claude , medicul măsoară tensiunea LCR.

Asistenta I serveşte seringa cu soluţiile medicamentoase pregătite;

medicul retrage acul de puncţie ;

Asistenta I : - dezinfectează locul puncţiei

- comprimă cu o compresă sterilă locul puncţiei

- aplică pansament uscat fixat cu romplast

- aşează pacientul în pat în poziţie decubit dorsal, fără pernă

Îngrijirea pacientului după puncţie

Pacientul stă în decubit dorsal, fără pernă, 24h;

După 6h se poate alimenta şi hidrata la pat;

Se supraveghează semnele vitale: P,TA,R;

Se informează medicul în cazul apariţiei unor manifestări cum ar fi: greţuri, vărsături, cefalee.

În cazul în care se extrage o cantitate mai mare de LCR pac.se aşează în poziţie trendelenburg

După puncţia în zona occipitală, pacientul nu necesită îngrijiri speciale

Pregătirea produsului pt.examinare

-Examinarea macroscopică se face imediat , apreciindu-se culoarea , aspectul , presiunea lichidului
(normal

lichidul este limpede, clar ca apa de stâncă, se scurge picătură cu picătură); în stări patologice, LCR
poate fi

hemoragic, purulent, xantocrom, iar viteza sa de scurgere poate creşte.

-Pentru examenul citologic, biochimic, bacteriologic lichidul este trimis la laborator.

Reorganizarea şi notarea în f.o. - se notează aspectul lichidului şi presiunea, precum şi data, ora,

numele persoanei care a executat puncţia

Accidente

-Sindrom postpuncţional (ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii) datorat hipotensiunii lichidiene

provocate de puncţie;

-Hemoragii ce apar prin ac în timpul puncţiei, fără importanţă;

-Dureri violente în membrele inferioare, determinate de atingerea ramificaţiilor cozii de cal sau ale
măduvei spinării, cu vârful acului ;

-Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale , când s-a executat
puncţia suboccipital;

-Şocul reflex poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar (se vor pregăti mijloacele
obişnuite de reanimare).

De ştiut

 Mandrinul, după scoaterea din interiorul acului, se menţine steril pentru a putea fi refolosit
dacă se întrerupe scurgerea lichidului în timpul recoltării (când lichidul este purulent, vâscos sau cu
sfăcele de fibrină)

 În cazul evacuării unei cantităţi mari de lichid, după puncţie, pacientul se va aşeza în poziţie
Trendelenburg

 Puncţia suboccipitală se poate executa şi pacienţilor ambulatori deoarece nu necesită

postpuncţional poziţia decubit dorsal 24h
 Dacă după câteva picături de sânge la începutul puncţiei apare lichidul clar, se schimbă
eprubeta; la laborator se trimite lichidul limpede

De evitat

 Evacuarea unei cantităţi mari de LCR

 Modificarea poziţiei pacientului în timpul puncţiei (îndreptarea coloanei vertebrale) care poate
determina ruperea acului şi traumatizarea substanţei nervoase

 Suprainfectarea produsului în timpul pregătirii pentru trimitere la laborator.