Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3.proprietăţile Comune Şi Distincte Ale Persoanelor Sfintei Treimi
3.proprietăţile Comune Şi Distincte Ale Persoanelor Sfintei Treimi
Dumnezeu Tatăl:
„Precum Tatăl are viață în Sine, așa i-a dat și Fiului
să aibă viață în Sine” (In. 5, 26)
ἅ ναρχος=fă ră început
ἀ ναίτιος= fă ră cauză
ἀ γεννησία= nenaștere
μό ναρχος ”Chiar dacă vorbesc de cele trei Ipostasuri,
totuși accentuez un singur început (ἀρχήν), fiindcă
Tatăl este începutul și a Fiului și al Duhului Sfânt, nu
după timp, ci după cauzalitate (κατ`αἰτίαν)…De
aceea nu putem spune că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt
sunt trei Dumnezei, ci afirmăm că Sfânta Treime este
un Singur Dumnezeu, pentru că Fiul și Duhul Se
reduc la o singură cauză (εἰς ἕν ἀίτιον)” Sf. Ioan
Damaschin
Dacă Dumnezeu ar avea mai multe cauze sau
principi, ar fi tot atâ ția dumnezei, ar fi fost diarhie,
triarhie, terarhie.
Monarhia constituie și pă zește unitatea Dumnezeirii
Treimice, care este un Dumnezeu și Domn. Sf.
Athanasie cel Mare
Dumnezeu Tată l este monarh și monadă din care
pornește treime, ca realitatea desă vâ rșită „Deoarece
Dumnezeirea a pornit dintr-o unime [μονάδα],
pentru îmbelșugare a depășit doimea [δυάδα]
(deoarece Dumnezeu este mai presus de formă și
materie, din care sunt trupurile făcute) și, pentru
desăvârșire, S-a definit în Treime [Τριάδα], ca
Dumnezeirea să nu rămână mărginită, ori să se
întindă la nesfârșit” Sf. Grigorie Teologul
Monarhia Tată lui se atribuie Acestuia exclusiv în
relație ipostatică de origine cu Fiul și cu Duhul
Sfâ nt. După dumnezeire, Fiul și Duhul Sfâ nt,
împreună cu Tată l, sunt fă ră început, fă ră cauză .
Întreaga Sfâ nta Treime este fă ră început și principiu
ziditor.
Monarhia Tată lui și toate particularită țile ipostatice
se cinstesc împreună cu toate celelalte calită ți
ipostatice distincte, nu deosebit sau precumpă nitor.
Monarhia nu înseamnă o ierarhie sau subordonare
existențială , logică , cronologic sau modală a orică rei
Persoane față de celelalte. Sf. Grigorie de Nyssa
„ Deoarece Tatăl ca Persoană nu are originea în
altul, pentru aceasta își este El însuși principiu al
Său, și pentru aceasta El nu este nici născut, nici
purces.” Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvinte teologice
„Numele propriu al celui fără de nume este Tatăl” Sf.
Grigorie de Nazianz
Alte numiri: αὐτόθεος, πρῶτος θεός
Dumnezeu Fiul:
Nă scut din veci din Tată l „Din pântece mai înainte
de Luceafăr te-am născut” (Ps. 110, 3)
Fiul nu este o parte a Tată lui, așa cum este în cazul
oamenilor, ci primește întreaga ființă divină .
Fiul se naște veșnic din firea Tată lui, după voia Sa
conform vieții de armonie absolută , ce să lă șluiește
în plină tatea întru tot desă vâ rșită a ființei lui
Dumnezeu. Existența veșnică a Fiului este
condiționată de existența veșnică a Tată lui.
Nașterea după firea dumnezeiască și după toate
însușirile dumnezeirii, este absolută , cu totul
incomprehensibilă pentru toate ființele create,
chiar și pentru îngeri. Felul nașterii este propriu
firii lui Dumnezeu, fapt pentru care este mai presus
de cuvâ nt.
”Nașterea Fiului este ceva excepțional și vrednic de
Dumnezeu. Ea nu se poate compara nici cu
lucrurile, nici cu gâ ndurile, nici cu rațiunea, de
aceea gâ ndul omenesc nu poate înțelege cum
nenă scutul Dumnezeu devine Tată l Fiului cel Unul-
Nă scut, încâ t această naștere este veșnică și
neîntreruptă ” Origen, De principis
Nu a fost un timp în care să nu fi fost Fiul, așa cu
focul nu poate fi fă ră lumină .
Dumnezeu nenă scutul devine Tată l Fiului în afara
timpului și a spațiului, și Îl naște pe Fiul veșnic,
imuabil, nepă timitor.
Nașterea veșnică a Fiului din Tată l, are toate
proprietă țile Dumnezeirii Celei veșnice, astfel se
pă strează imuabilitatea veșnică a Ipostasului
Fiului.
Prin naștere însușirile care sunt în Tată l sunt
izvorul însușirilor ființiale le Fiului.
„ Dacă vreodată ar fi existat timp în care Tatăl să nu
fi fost, atunci ari existat un timp în care n-a existat
nici Fiul” Sf. Atanasie cel Mare
”Nașterea trebuie cinstită prin tăcere. E mare lucru
pentru tine să știi că S-a născut. Cum S-a născut nu
le este dat nici îngerilor să sție, dară ție.” Sf.
Grigorie Teologul
Nașterea Fiului deși deplin să vâ rșită este un proces
dinamic: ”Mai bine să afirmăm că Fiul este «pururea
născut» din Tatăl, decât că «pururea se naște»,
întrucât ceea ce pururea se naște încă nu s-a născut.
Însă fiul este născut și este Fiu pururi, întrucât este
pururi născut” Fericitul Augustin
„După cum focul există deodată cu lumina din el și
nu este mai întâi focul și apoi lumina, ci deodată; și
după cum lumina se naște totdeauna din foc și este
totdeauna în el, tot astfel și Fiul se naște din Tatăl,
fără să se despartă de El” Sf. Ioan Damaschin
Fiul nedespă rțit de Tată l după ființă are ipostas
propriu, deosebit de cel al Tată lui.
Dumnezeu Duhul Sfânt:
Are purcederea (ἐκπό ρευσις) ca proprietate prin
care se distinge de Tată l.
„Când va veni Mângâietorul…, care de la Tatăl
purcede” (In. 15, 26)
Duhul este ipostas de Sine stă tă tor, purcede din
Tată l, se trimite în lume de Fiul.
Purcederea este o lucrare lă untrică Sfintei Treimi
ce se realizează din veci indiferent de lume
creată .
Trimiterea este un act ce se realizează în raport
cu lumea și timpul ca urmarea a lucră rii de
ră scumpă rare și îndumnezeire a oamenilor în
Hristos. Este trimis cu în calitate de subordonat,
ci ca desă vâ rșitor al sfințirii omului și a lumii.
Duhul Sfâ nt purcede din Tată l și să lă șluiește
deplin în Fiul și în Tată l, participâ nd ca
Dumnezeu adevă rat la lucrarea de izbă vire și
sfințire a omului.
Veșnicia și neschimbabilitatea Persoanei Duhului
Sfâ nt vine din veșnica lui purcedere de la Tată l:
„În firea dumnezeiască, simplă și necompusă,
trebuie să mărturisim cu evlavie ființa Duhului lui
Dumnezeu, dar ar fi necuviincios să gândim că în
Dumnezeu, Duhul este ceva ce vine din exterior,
cum se întâmplă cu noi, ființele compuse. Suntem
datori să-L considerăm ca o putere ființială, Care
există în propriul și deosebitul Ipostas, care din
Tatăl purcede și în Logosul se odihnește, care nu se
poate despărți de Dumnezeu în Care există, nici de
Logosul, pe care Îl însoțește, care nu poate
dispărea în neființă, Care, asemenea Logosului
există ipostatic, este viu, are voință liberă, se mișcă
independent, este lucrător.. este fără început și
fără de sfârșit.” Sf. Ioan Damaschin
Purcederea este modul de existență al Duhului
sfâ nt ca Persoană , Duhul iese din Tată l nu prin
naștere, ci prin purcedere, însemnâ nd modul de
relație cu Tată l și chipul existenței de Sine.
Este purces, dar nefă cut, fiind împreună veșnic cu
Tată l și cu Fiul. Are tot ce are Tată l și Fiul afară de
nepricinuire și de naștere.
Sinodul de la Roma: „Dacă cineva nu crede și nu
v mărturisi că Duhul Sfânt este adevărat și la
propriu este al Tatălui, precum și Fiul este din
firea lui Dumnezeu și Dumnezeu, să fie anatema!
Duhul Sfâ nt este de-o-ființă cu Tată l și își are
originea din veci din El.
C. Perihoreza şi aproprierea