periferici
Plan:
1. Recuperarea în paralezia de nerv radial
2. Recuperarea în paralezia de nerv median.
3. Recuperarea în paralezia de nerv cubital.
4. Paralizia de nerv crural: clinica, obiective, principii de tratament.
Fig. 1
9. Menţinerea forţei musculaturii neafectate.
Se va lucra cu musculatura umărului şi lanţul musculaturii flexoare a membrului superior.
Se urmăreşte doar menţinerea forţei flexorilor, mai ales ai degetelor.
Evaluarea
Aprecierea refacerii nervului radial, a evoluţiei spre vindecarea lezională, este mai dificilă
decît în cazul nervilor cubital şi median, datorită marii varietăţi a posibilelor sedii lezionale de-a
lungul nervului. Din acest motiv, Wynn Parry propune – ca fiind cea mai practică – aprecierea
capacităţii de prehensiune a mîinii, deşi radialul nu inervează direct muşchii principali ai
prehensiunii. S-a constatat că în paraliza radialului se conservă doar 25% din capacitatea de
prehensiune a mîinii. Cînd muşchii radiali ajung la forţa 3, capacitatea de prehensiune ajunge la
50% din cea normală, iar cînd se reface şi cubitalul posterior, cu extensiune ajunge la 60 – 70%
din normal.
Fig. 3
2. Reeducarea musculaturii paralizate este obiectivul prioritar. Se vor practica aceleaşi
tehnici şi modalităţi de activare a musculaturii paralizate enunţate în „Paralizia nervului radial”,
adaptate bineînţeles la deficitul muscular creat de lezarea n. median. Iată cîteva sublinieri
speciale:
Schemele Kahat în care se promovează activarea flexorilor vor fi D1F şi D2E.
Exerciţiile analitice se vor concentra pe flexorii pumnului şi degetelor, ca şi pe
musculatura tenară (abductorul scurt, flexorul scurt şi opozantul policelui).
Exerciţiile globale se efectuează pe triplă flexie.
3. Refacerea abilităţii în paralizia medianului reprezintă, în primul rînd, refacerea prizelor
şi a prehensiunii în general (dar şi a sensibilităţii).
Terapia ocupaţională ca metodă de bază pentru acest obiectiv începe chiar din faza
precoce, în timpul purtării ortezei dinamice. Activităţile se selectează atît pentru antrenarea
prizei tripulpare (scris, pictat, cusut etc.) şi a prizelor bipulpare, între police şi fiecare deget în
parte (brodat – inclusiv brodatul pe gherghef, înnodat-deznodat, împletit, scărmănat lînă etc.), cît
şi pentru priza de forţă digitopalmară (manipularea ciocanului, traforat, dulgherit, pregătitul
lutului pentru olărit, modelajul din plastilină etc.); ca activităţi recreative menţionăm următoarele
jocuri şi sporturi: şah, titirez, ţintar, crichet, golf, badiminton etc.
Un mijloc de antrenare a pensei „O“ între police şi fiecare deget este utilizarea inelelor cu
greutăţi de diferite valori (fig. 4).
Fig. 4
4. Refacerea sensibilităţii – foarte importantă:
- pînă la reapariţia sensibilităţii trebuie protejată mîna de leziuni (arsuri, degerături,
electrice, etc.);
- cînd apar primele semene ale refacerii sensibilităţii se încep exerciţii pentru refacerea
stereognoziei şi a localizării corecte sensitive (autorecunoaştere senzitivă şi respectiv
kinestezică);
Evaluare
Primul semn al refacerii nervului median este apreciat prin posibilitatea de rotaţie a
policelui – mişcare complexă care în general rămîne deficitară într-un grad mai mare sau mai
mic. Din acest punct de vedere, studiile au arătat că: după 2 ani 50% din cazuri ajung la forţa 4,
25% la forţa 3, 25% rămînînd sub forţa 3. Al doilea, semn al refacerii motorii este posibilitatea
de a menţine IF extinse şi MCF flectate la 90˚, cu uşoară rezistenţă. Scurtul flexor al policelui: se
reface înaintea scurtului abductor.
Refacerea sensibilităţii este în general bună şi se anunţă printr-o senzaţie greu de definit:
bolnavul simte că “mîna este din nou a lui“, deşi cele de sensibilitate sînt încă negative.
Apoi apar furnicăturile şi durerea.
Sensibilitatea la înţepătura de ac apare cu viteza de 2,5 cm la 6 săptămîni, apoi apare
sensibilitatea tactilă (2,5 cm la 3 luni) şi în final cea mică. Aproximativ într-un an sensibilitatea
globală revine la normal.
Fig.6
b) posturări alternante active, care pot fi realizate cu ajutorul membrului superior sănătos
al pacientului, sau de către kinetoterapeut, având rol inclusiv de reeducare funcţională
musculară;
c) menţinerea membrului superior într-o orteză tip eşarfa, pentru evitarea subluxaţiei
capului humeral, cu distensie ligamentar-capsulară;
d) mobilizări pasive în toată amplitudinea de mişcare posibilă, la nivelul centurii
scapulare şi restului articulaţiilor de la trenul superior;
e) mobilizări autopasive, care pot fi repetate de mai multe ori pe parcursul unei zile,
folosind elemente mecanoterapice (scripete, baston) sau/şi ajutorul membrului superior sănătos;
2. Stimularea tonusului musculaturii paralizate, pentru evitarea atrofiilor consecutive, se
poate realiza prin utilizarea: reflexului de întindere (strech-reflex), diagonalelor Kabat,
exerciţiilor contralaterale, exerciţiilor imaginare (Ataev);
3. Menţinerea tonusului musculaturii normale, în cazul paraliziilor parţiale, prin exerciţii
analitice cu rezistenţă, urmărindu-se menţinerea, respectiv creşterea forţei şi tensiunii de
contracţie;
4. Prevenirea şi tratarea fenomenelor vasculotrofice, prin posturare antideclivă,
în mod special a mâinii şi pumnului (pe perne - pat — şi în orteze “tip eşarfă” în timpul
zilei), prin mobilizări pasive precum şi prin contracţii izometrice, mişcări active (ale musculaturii
parţial paralizate) ca şi prin exerciţii la nivelul gâtului, trunchiului, membrului superior sănătos,
exerciţii de respiraţie şi nu în ultimul rând, prin proceduri de fizioterapie şi masaj;
Reeducarea musculaturii se intensifică progresiv, pe măsură ce apare reinervarea, prin:
iniţiere ritmică (IR), MARO, CR, inversare lentă cu opunere (ILO), SI, izometrie alternantă (IA),
în mod analitic (pe grupe musculare sau prin schemele de integrare motorie - diagonalele Kabat;
de asemenea, exerciţii de creştere a forţei musculare (prin “progresivitate rezistivă”).
5. Recâştigarea funcţionalităţii şi abilităţii prin reeducarea prizelor (de la cele grosiere la
cele de fineţe), reeducarea poziţionării membrului superior în toate planurile şi la diferite distanţe
de corp (pentru efectuarea unor activităţi funcţionale/ utile), reeducarea activităţii combinate a
celor două membre superioare, exerciţiile realizându-se în lanţ kinetic închis şi respectiv prin
terapie ocupaţională/ ergoterapie.
6. Reeducarea sensibilităţii prin atingerea uşoară, presarea diferitelor zone de pe pielea
membrului superior, testarea sensibilităţii termice (rece/ cald), algice, modificări succesive ale
poziţiei membrelor superioare şi capacitatea de sesizare a pacientului, mobilizări pasive,
identificarea prin palpare a unui obiect (stereognozia), discriminarea tactilă a două puncte. Ca
succesiune reeducarea sensibilităţii începe prin antrenarea celei la presiune - durere, a
propriocepţiei şi continuă apoi, cu rereducarea celei termice; în final, reeducarea sensibilităţii
epicritice/ înalt şi fin discriminative, se face prin exerciţii stereognozice implicând realizarea de
sarcini motorii complexe dar curente pe baze haptice.
Evaluarea(teste clinice)
1. Cind deficitul e bilateral, bolnavul nu poate sta in picioare;
2. Flexia coapsei pe bazin contra unei rezistente nu poate fi executata;
3. Extensia gambei pe coapsa concomitent cu palparea tendonului cvadricepsului nu este
posibila;
4. Proba urcatul scarior este negativa.
Tratament
Medicamentos- vitamine din complexul B. In cazul paraliziilor definitive se va aplica
orteza care sa suplineasca deficitul cvadricepsului in timpul mersului.
Tratament Kinetoterapeutic:
1. Etapa I- perioada de imobiliare
2. Etapa II- de la F0-F1
3. Etapa III- de la F1-F3
4. Etapa IV- de la F3-F5+
Programul kinetic va urmari:
10
1 Prevenirea diformitatii genurecurvatum, prin purtarea unor orteze si tonifierea
ischiogambierilor.
2. Prevenirea contracturilor lombare de aceeasi parte cu paralizia, care apare ca o incercare
de compensare. Aceste contracturi devin dureroase, afectind astfel mai mult mersul. Se foloseste:
- Electroterapia;
- Masaj tonifiant al cvadricepsului si relaxator a musculaturii posterioare a gambei si
celei lombare;
- Exercitii de relaxare a muschilor contracturati;
- Exercitii de mobilizare fara incarcarea rahisului.
3. Pregtirea compensarilor pina la recistigarea fortei musculare pierdute, prin:
- Tonifierea musculaturii membrelor superioare prin folosirea bastonului sau cirjelor,
folosind gantere cu greutati crescinde si schme bilaterale ale mebrelor superioare din cadrul
diagonalelor Kabat cu rezistenta;
- Tonifierea musculaturii trunchiulu, mai ales a abdominalilor si dorsalilor, utilizind
schemele bilaterale asimetrice ale membrelor inferioare.
- Tonifierea fisierilor mari si a tricepsului sural folosind tehnicile de facilitare
neuromusculare si propriocepiva(IL, ILO, SI, IA).
4. Mentinerea tonusului in musculatura denervata, pentru a nu permite instalarea atrofiei,
prin:
- Flexii pasive fortate ale genunchiului, pntru declansarea reflexului de intindere in
cvadriceps si extensii de coapsa pentru promovarea strch-reflex-uluiin muschiul psoas;
- Exercitii de flexie in coxofemurala si de extensia a genunchiului contralaterale;
- Aplicarea tehicilor de facilitare neuro-musculara si proprioceptiva(IL, CR), marind
efectul efectul lor prin asocierea elementelor facilitatorii(periaj, vibrati).
- Mobilizari ale intregului membru inferior pe schemele Kabat D1F si D2F, cu asocierea
aextensiei genunchiului.
5. Cresterea fortei musulare pe masura ce capacitatea de contractie a muschilor interesati
progreseaza. Exercitiile utilizate sint:
- Exercitii pasivo-active;
- Active asistate;
- Scripetoterapia, mobilizari autopasive;
- Exercitii izometrice;
- Exercitii analitice pentru fiecare muschi;
- Exercitii izotonice cu rezistenta progresiva.
6. Reeducare functionala a genunchiului in cadrul lantului kinetic al membrului inferior.
Se vor utiliza exercitii complexe in lant kinetic inchis, ca si exercitii de mers, urcat-coborit
scarile, asezat.
Fig.1
- În aproximativ 2/3 cazuri apare lăcrimarea, care se explică prin atrofia mușchiului
orbicular al ochiului, și clipirea rară, ce duce la acumularea lichidului lacrimal în sacul
conjunctival. Doar la 1/6 din bolnavi apare uscăciunea ochiului în consecință afectarea proximală
a nervului.
- Aproape la o jumătate din bolnavi, se înregistrează scăderea gustului pe 2/3 din limbă,
dar hiperacuzia apare la o pătrime bolnavi.
0
- În timpul îndeplinirii mişcărilor cu m.m. mimici apar unele mişcări spontane sau
voluntare defectuoase, asimetrice şi anume:
La rînjitul dinţilor, gura în “virgulă”, cu dezgolirea incisivilor şi molarilor pe partea
sănătoasă. În timpul lungirii limbii, limba cotește spre partea sănătoasă, deoarece la dorința de a
o deplasa în partea bolnavă ea este respinsă, dar dacă mișcarea din urmă este redusă limba își ia
poziția normală și abaterea dispare.
Dacă este afectată buza inferioară, gura rămîne închisă, relieful mușchilor mimici apar
mai mult la unghiul gurii pe partea sănătoasă, în timp ce pe partea afectată sunt dispărute.
Clipirea pleoapelor nu se poate de efectuat pe partea afectată, în timpul acestor încercări
genele nu se ascund definitiv în gaura ochiului, pupila ochiului vine mai mult spre pleoapa de
sus.
Pacientul nu poate aranja buzele la fluerat, vorbirea fiind deasemenea perturbată, sunt
deficil de pronunțat consoanele: V, B, F, M, P și vocalele: U și O.
La hipotonizarea obrazului se limitează mișcări ca mestecatul, deoarece alimentele se
pot acumula între obraz și incisivi.
Pe partea afectată este dereglată: reflexia oculară și palpebral.
Sensibilitatea obrazului este normală, însă dacă este afectată și partea temporală, atunci
există o pierdere de gust pe 2/3 limbă. În schimb în aceste cazuri o sensibilitate a pielii nu este
menționată. Secrețiile lacrimale și salivare sunt reduse pe partea afectată.
2 3
20
extinde sectorul vecin ş.a.m.d.
Unul din degete fixează un muşchi pe os, cu un alt deget se îndeplineşte
extinderea muşchiului, apoi o astfel de procedură se efectuează pe sectorul vecin ş.a.m.d.
A B C
D E F
G H
Fig. 6 Corijarea m.m. ce realizează
mimica feţei A, C, F – mişcări de
extindere musculară
B, D, G, H – mişcări de rezistenţă (apăsare).
Exerciţii pentru dezvoltarea vorbirii articulare
Pronunţarea sunetelor: ,,o”, ,,i”, ,,u”.
Pronunţarea sunetelor: ,,p”, ,,f”, ,,v”, plasînd buza inferioară sub arcada
dentară superioară.
Pronunţarea zgomotelor: ,,oi”, ,,fu”, ,,fi”, si altele.
Pronunţarea cuvintelor, ce conţin zgomote pe silabe.
Exerciţiile se îndeplinesc în faţa oglinzii cu participarea kinetoterapeutului, se repetă
individual de 2 – 3 ori pe zi.