Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2018
Eruptia activa – reprezinta deplasarea dintelui spre ocluzal fara modificari la nivelul
epiteliului jonctional. Fenomenul se produce pe baza apozitiei de os alveolar ce
compenseaza eruptia activa a dintelui astfel incit extremittea inferioara a epiteliului
jonctional isi pastreaza constant distanta de marginea osului alveolar.
1
Eruptia pasiva - reprezinta deplasarea dintelui spre apical a nivelului de insertie al
epiteliului jonctional. Eruptia pasiva are ca rezultat cresterea coroanei clinicea
dintelui. Atritia poate compensa cresterea coroanei clinice, dar este un fenomen mult
mai lent decat retractia gingivala, astfel incit alungirea coroanei clinice prin eruptie
pasiva se intimpla cu mult mai frecvent.
2
Componentele parodontiului marginal:
- Parodontiu superficial (de invelis) - reprezentat de gingie cu epiteliu gingival, corin
(tesut conjunctiv) gingival, si ligamentele supraalveolare.
- parodontiu profund (de sustinere, functional) – alcatuit din cement, desmodontiu,
osul alveolar.
3
Are o inaltime variabila de la o regiune la alta, avind dimensiunea cuprinsa intre 1-9
mm, depinzind de dintii pe care ii acopera, de pozitia pe arcada si de localizarea
bridelor si frenurilor.
Gingia fixa prezinta o inaltime mai mare la maxilara fata de mandibula, in special la
nivelul incisivilor si molarilor maxilari pe fata vestibulara, precum si pe fata linguala
a molarului 1 mandibular si o inaltime mai mica la nivelul molarilor 2 si 3
mandibulari.
In general gingia fixa este mai larga in regiunile maxilare anterioare si mai ingusta in
zonele premolare si molare.
Gingia atasata devine tot mai larga odata tot cu inaintarea in virsta, iar la copii
inaltimea gingiei fixe in zona vestibulara a dintilor permanenti este mai redusa la
dintii vestibularizati si este marita la dintii cu tendinta de lingualizare, constituind un
indiciu al perspectivei de deplasare a dintilor in cursul evolutiei naturale a pozitiei lor
pe arcada.
Gingia fixa este considerata ca un element important al mentinerii unei gingii
sanatoase, fiind o zona de rezistenta care se opune tendintelor de deplasare sau de
retractie gingivala ale marginii gingivale libere, rezultate in urma periajului sau prin
tractiuni exercitate de mucoasa alveolara si de formatiunile subiacente acesteia (bride,
frenuri, fibre musculare).
Gingia fixa este limitata spre apex de jonctiunea muco gingivala reprezentata de o
linie – linia muco-gingivala, ce marcheaza debutul mucoasei alveolare. Iar aceasta
linei este vizibila si pe versantul lingual alveolar mandibular, dar lipseste in zona
palatina unde mucoasa palatina este ferm atasata de os bine cheratinizata si nu
preinta o linie de demarcatie cu gingia. In zona in care linia muco-gingivala este
vizibila, jonctiunea muco-gingivala, gingia este legata in maniera laxa de tesuturile
subiacente, prezinta o suprafata neteda, acoperita cu un strat fin de epiteliu si nu poate
suporta aceleasi frictiuni ca suprafata gingiei atasate.
4
Forma si volumul papilei sunt variabile in raport cu :
-virsta – la copii si tineri ocupa in intregime spatiul interdentar, in timp ce la batrini isi
reduce volumul pina la aplatizare.
-incongruenta dentoalveolara cu spatiere - care reduce volumul papilei datorita
imapctului alimentar direct, modificindu-si forma proeminenta intr-o forma turtita de
platou concav.
-incongruenta dento alveolara cu inghesuire – se reduce volumul papilelor
interdentare care sunt inguste, laminate si scurte, iar atunci cind se supraadauga
inflamatia, papilele se tumefiaza, devenind hipertrofice, hiperplazice, asemanator unui
polip cu baza mare de implantare pediculata sau sesila.
-diastema si tremele - datorita deplasarilor patologice din parodontopatiile marginale
cronice se produc modificari de volum ale papilelor avind un aspect neregulat variabil
de la dinte la dinte.
- in traumatisme – traumatismul produs de folosirea intempestiva a mijloacelor
suplimentare de igiena scobitorile, periajul excesiv reduc volumul papilar.
5
Curs 2 Parodontologie 20.03.2018
Adesea este albastra spre brun deschis la indivizii cu pielea inchisa. In extrema
cealalta, gingia poate fi mmai palida, usor albicioasa in zonele de hiperkeratoza, de
reactie fata de impactul alimentar traumatizant.
Consistenta gingiei:
Consistenta este ferma, in special in zona de gingie fixa si prezinta un aspect usor mai
lax cu depresionare la comprimare cu sonda boanta la nivelul marginii gingivale si la
virful papilei.
Nivelul la care ginigia este atasata de dinte este in jurul coletului anatomic, astfel incit
marginea gingivala libera este proiectata direct pe smalt in portiunea cea mai decliva.
6
Epiteliul extern acopera suprafata orala a gingiei marginale, fiind keratinizat sau
parakeratinizat, in timp ce epiteliul santului si epiteliul de jonctiune sunt
keratinizate.
7
3) fibre dento periostale - pleaca de la dinte, trec peste marginea alveolara (limbusul
alveolar) si se fixeaza la periost.
4) fibre dento alveolare - pornesc de la dinte si ajung la marginea alveolara dupa un
traiect orizontal.
5) fibre alveolo gingivale - prezinta un capat atasat de creasta alveolara si se termina
in corionul gingival
6) fibre trans gingivale – au un capat pe cementul radicular al suprafetei aproximale si
se indreapta spre fata vestibulara sau orala a dintelui vecin, unde face jonctiunea cu
fibrele similare de partea opusa.
7) fibre inter gingivale - traverseaza corionul gingival neintrerupt paralel cu
suprafetele vestibulare si orale ale radacinii.
8) fibre semicirculare – pornesc de pe o suprafata aproximala (meziala sau distala) a
radacinii unui dinte, ocolesc fata vestibulara sau orala a dintelui vecin, si se fixeaza pe
suprafata aproximala opusa a aceluiasi dinte
9) fibre circulare – care inconjura dintele ca un inel fara a se insera pe dinte sau
alveole.
Fibrele de colagen sunt fibre solide asemanatoare unei corzi, care leaga si mentin
tesuturile inre ele in unitati functionale.
Ele sunt formate din 3 lanturi poli peptidice interconectate care formeaza moleculele
colagenice de baza. Aceste molecule se agrega si formeaza filamente de colagen
legate intre ele, spre deosebire de tesutul conjunctiv al mucoasei alveolare unde
numarul acestora este mai mic, gasindu-se si fibre elastice si musculare.
Substanta fundamentala interstitiala este viscoasa si este constituita in special din
mucopolizaharide si glicoproteine.
Epiteliul jonctional
Este un epiteliu specializat al marginii gingiei libere , formeaza atasamentul epitelial
al gingiei la suprafata dintelui. Latime epiteliului jonctional este de aprox 2 mm in
sens corono-apical, si inconjoara fiecare dinte la colet, reprezentind legatura dintre
gingie si suprafata smaltului de la nivelul jonctiunii amelo cementare la nivelul cel
mai profund al santului gingival.
8
Santul gingival (sulcusul gingival)
Este spatiul creat atunci cind se indeparteaza gingia de pe suprafata dentara. Sulcusul
merge de la creasta gingiei marginale pina la nivelul cel ami coronar al epiteliului de
jonctiune. Adincimea medie a sulcusului este de 1,5 mm. Adincimea clinica a santului
gingival nu corespunde cu adincimea histologica, adincimea histologica fiind mai
mare.
Delimitarea santului gingival :
- un perete intern (dentar)
-un perete extern (gingival)
- baza santului este data de limita coronara a epiteliului jonctional
Vascularizatia gingiei
Provine din ramurile arterelor alveolare superioare si inferioare:
-arteriole supraperiostale
- arteriole interdentare
-arteriolele ligamentului periodontal
Vascularizatia gingiei este foarte abundenta si prezinta numeroase capilare care se
intind si traverseaza lamina propria si fiecare papial conjunctiva, acest fapt explicind
de e se observa atit de bine variatiile de culoare in cazul transformarilor vasculare din
gingie.
Drenajul limfatic
Urmeaza vascularizatia cea mai mare parte a drenajului facindu-se catre ganglionii
limfatici, mentonieri si cervicali.
Legatura dintre dinte si alveola; dinte si gingie; ca si dintre dinte si vecinul sau, este
realizata de structurile atasamentului conjunctiv care includ:
1) fibre gingivale – dau rezilienta si rezistenta gingiei si o ataseaza pe suprafata
dentara subiacent de epiteliul gingival
2) ligamentul parodontal - constituit din fibre de colagen , fibrele Sharpey - care se
insera pe osul alveolar si suprafata radiculara.
3) prin cement
4) prin osul alveolar.
9
Curs 3 Parodontologie 22.03.2018
Parodontiul de sustinere
Suprafata alveolara totala este cuprinsa intre 50-275 mm2, pentru dintii
monoradiculari, aproximatic 450 mm2 pentru pluriradiculari fiind mai mare la molarii
maxilari
Componentele desmodontiului:
- fibre ligamentare
-celule
- substanta fundamentala
- vase de singe limfatice
-nervi
10
2) fibre orizontale – se situeaza sub cele crestale si merg perpendicular de la dinte
catre osul alveolar.
3) fibre oblice – sunt cele mai numeroase, au directie coronara de la dinte catre os,
inserindu-se pe cement cit mai apical de osul alveolar
4) fibrele apicale – se re partizeaza in evantai in jurul apexului catre os, radiar, oblic ,
sau chiar vertical.
Fibrele principale
au traiect sinuos, ele se insera pe cement de partea dentara si in osul alveolar de partea
opusa. Ele sunt denumite in zonele terminale dinspre cement si os – fibre Sharpey.
Celulele:
- de tip mezenchimal:
-nediferentiate,
-fibroblaste,
-odontoblaste,
-osteoblaste,
-osteocite,
-cementoblaste,
-resturi epiteliale Malases
Cu exceptia resturilor epiteliale Malasses - care sunt reziduuri ale tecii Herdwig, toate
celulele sunt implicate in formarea tesuturilor ligamentului parodontal, cementului si
osului alveolar.
CEMENTUL RADICULAR
Este un tesut calcificat care acopera radacina dintelui si furnizeaza mijloc de ancorare
pe dinte, a fibrelor ligamentului parodontal, fiind esential un tip de tesut conjunctiv cu
grad ridicat (inalt) de mineralizare.
Exista 2 tipuri de cement:
-celular
-acelular
11
Cementul acelular – se gaseste in special in partile coronare ale radacinii fiind
constituit din straturi dense de fibre de colagen calcificate, separate prin linii de
crestere care sunt zone de material interfibrilar calcificat.
Straturile sunt dispuse in general paralel cu axul mare al dintilor
Cementul celular se gaseste mai mult in regiunile apicale ale radacinii si in zonele
de furcatie la pluriradiculari.
In interiorul masei de cement celular se gasesc cementocite localizate in lacune,
provenind din cementoblaste ce au fost inglobate in cement in cursul formarii sale.
Ele sunt alimentate prin canalicule,
cementul celular cit si cel acelular, functioneaza atit ca tesut de atasament pentru
ligamentul parondontal, cit si ca tesut de acoperire a radacinii.
Cementul este format in permanenta la suprafata radacinii de catre celulele
ligamentului parodontal si nu se poate vorbi de cementogeneza la nivelul radacinilor
denudate de atasamentul lor de tesut conjunctiv.
OSUL ALVEOLAR
Este rezultatul proceselor de apozitie si resorbtie osoasa care intervin de-a lungul
vietii.
Este constituit din procesele osoase care se proiecteaza pornind de la partile bazale ale
maxilarului si mandibulei. Aceste procese sunt constituite in principal din os spongios
(trbecular) acoperit de o portiune externa mai densa denumita- os cortical.
Procesele alveolare se dezvolta in acelasi timp cu dintii, iar dupa extractia dintilor se
resorb progresiv.
Alveolele sunt spatii in osul alveolar in care se insera radacinile dentare si sunt
acoperite de un strat osos numit – osul alveolar propriu-zis (lamina cribriforma),
numit astfel deoarece prezinta numeroase orificii minuscule in care se insera fibrele
Sharpey, si care este strabatura de vase de singe.
Aceasta portiune osoasa, este vizualizata pe radiografii printr-o linie alba numita –
lamina dura. Acest strat osos acopera de asemenea si creasta osului interproximal,
fiind denumita pe radiografie – lamina dura crestale.
12
Procesele alveolare se subimpart in functie de rapoartele anatomice cu dintii pe care ii
inconjoara in os interproximal (os interdentar, sept interdentar), os interradicular si os
radicular.
Procesele alveolare sanatoase inconjura radacinile pina la aproximativ 1-2 mm de
jonctiunea amelo cementara JAC.
Creasta osului interproximal este situata in pozitie mia coronara decit osul radicular
adiacent.
Conturul si grosimea osului alveolar depinde in special de pozitia dintelui pe arcada si
de relatia intre dinti.
Dintii vestibularizati vor avea un os vestibular mai subtire, si un os radicular mai gros.
In unele cazuri nu exista acoperire osoasa pe o portiune a radacinii, apar astfel
dehiscenta si fenestratia.
Dehiscenta si fenestratia sunt defecte de os cauzata de resorbtia osoasa de la nivelul
corticalei externe a osului alveolar, care duc la descoperirea radacinii subiacente.
Dehiscenta – reprezinta o piredere de os situata marginal, ca o pilnie deschisa
coronar, si mai ingusta spre apical.
Fenestratia – este un defect osos circumscris situat sub marginea crestei alveolare.
Osul spongios este redus pina la disparitie.
13
3) faza de involutie – se termina odata cu expulzia dintilor, deoarece existenta si
structura parodontala sunt conditionate de prezenta dintilor pe arcada.
Faza de involutie dupa unii autori este o faza normala, fiziologica, un fenomen de
imbatrinire.
Faza de involutie la dentitia permanenta, incepe de obicei in decada 4-5 de viata.
14
Curs 4 Parodontologie 29.03.2018
15
Placa bacteriana veche cu zone de condensare minerala anorganica, se poate colora in
mod natural prin contributia unor bacterii cromogene in brun, negru, verde sau
portocaliu.
De aseamenea se coloreaza prin pigmenti alimentari proveniti din cafea, ceai, sau
nicotina. Placa veche acumulata pe suprafata dintilor se calcifica si formeaza tartru, in
special pe suprafetel dentare in dreptul canalelor salivae majore : fata linguala a
incisivilor inferiori si fata vestibulara a molarilor superiori (stenon).
O placa matura reuneste peste 35 de specii microbiene care variaza calitativ si
cantitativ in functie de topografia placii.
La nivell pacii interdentare putem intilni lacotbacili dar si specii anaerobe cum sunt:
veillonela si bacilii gram negativi.
In placa subgingivala domina net bacteriile anaerobe si se asociaza dintelui si
epiteliului gingival.
Placa subgingivala este diferita de cea supragingivala, desi se dezvolta prin progresia
acesteia.
16
Factorii de iritatie
Materia alba – este un depozit moale, vizibil compus din:
- microorganisme leucocite, proteine salivare,
- celule epiteliale descuamate
- particule alimentare.
Ea se acumuleaza pe dinti, restaurari protetice, proteze si gingie. Este mai putin
aderenta decit placa bacteriana si poate fi indepartata prin aplicarea unui jet de apa.
Nu are o structura microbiana bine organizata si poate constitui un mediu favorabil
producerii si cresterii microorganismelor cu potential patogen in boala parodontala.
Coloratiile dentare
Sunt depozite pigmentare pe suprafata dintilor ce apar ca urmare a pigmentarii
peliculei dobindite de catre bacteriile cromogene, alimente sau agenti chimici.
17
Ele pot provoca iritatie tisulara ca urmare a aspectului lor rugos, fapt ce contribuie la
acumularea si retentia de placa bacteriana.
Cariile dentare nu provoaca prin ele insele boala parodontala, dar actioneaza ca
mediu favorabil acumularii si retentiei de depozite moi.
Depozitele calcificate (in care intra si tartrul ) - actiunea distructiva initiala a
tartrului, rezulta in comportamentul sau, c amijloc de retentie a placii pe care o
mentine in contact direct cu tesuturile parodontale.
Tartrul reprezinta o masa calcificata aderenta care se depune la nivelul coletului si a
santurilor gingivo dentare mai ales la nivelul fetelor linguale ale frontalilor
mandibulari si pe fetele vestibulare ale molarilor maxilari in depreptul deschiderii
canalelor salivare.
Tartrul supragingival
Se afla localizat la nievlul coroanei dentare vizibil in cavitatea bucala. Depunerea se
realizaeaza mai intii cervical, ca apoi sa acopere suprafete din ce in ce mai extinse.
Depunerea poate fi la un singur dinte, sau la un grup de dinti acolo unde sunt evidente
situsuri retentive.
Tartrul se intilneste atit la nivelul suprafetei dentare cit si pe suprafetele artificiale.
Se prezinta sub forma de depozte dure la palpare, de culoare alb- galbui pina la brun,
in functie de pigmenti care se afla la exteriorul depozitelor de placa bacteriana in curs
de mineralizare.
Duritatea tartrului depinde de viteza de formare si de vechimea depunerii.
Tartrul subgingival
Ca si placa bacteriana se intilneste in sulcusul gingival si sub JAC adera la suprafata
cementului radicular, este de culoare inchisa, retentioneaza mult mai usor placa
bacteriana si se observa ca un lizereu caracteristic ce transpare prin marginea
gingivala.
Evidentierea depozitelor de tartru se face prin inspectie si palpare cu sonda supra si
subgingival.
Tartrul actioneaza asupra parodontiului prin 2 modalitati:
1) prin actiune mecanica - ce provoaca si intretine iritatie la nivelul gingiei
manifestata prin ulceratii si aparitia tesutului de granulatie.
18
Tartrul nu ocupa in totalitate suprafata radiculara chiar si in cazul pungilor profunde.
Masurind distanta care separa tatrul cel mai apical de primele fibre conjunctive
(ligamentare), limita ce mai apicala a tartrului se situeaza de obicei la jumatatea
profunzimii defectului, iar distanta ce separa tartrul de atasamentul epitelio
conjunctiv, creste proportional cu adincimea (profunzimea) pungilor parodontale.
Consistenta alimentelor
Un regim cu alimente moi, lipicioase, produce mai multa placa bacteriana deoarece
acestea sunt aderente la suprafata dintelui si se comporta ca un mediu favorabil
retentiei si acumularii de placa bacteriana.
Alimentele ferme, fibroase - favorizeaza eliminarea detritusurilor si particulelor
alimentare.
Alimentatia bogata in carbohidrati este cea in depunerea placii.
Igiena orala necorespunzatoare este responsabila in mare masura de acumularea
depozitelor locale ce produc distructie tisulara.
Anomalii anatomice
Insertii inalte ale muschilor sau frenurilor, pot crea un mediu favorabil retentiei de
placa bacteriana. Pot interfera cu tehnicile de periaj, pot reduce si suprima gingia
atasata sau fixa.
19
Ocluzia dentara
Fortele ocluzale excesive nu pot provoca inflamatie, dar ele duc la modificari
degenerative ale structurii parodontiului profund, facind astfel ca procesul inflamator
al tesuturilor gingivale sa se extinda mult mai rapid, antrenind astfel o distructie mult
mai importanta a tesuturilor parodontale
Respiratia orala - se datoreaza de obicei ueni ocluzii labiale incomplete, fie unei
obstructii nazale. Ca urmare apare o deshidratare exagerata a tesuturilor parodontale
ce piate exacerba reactia inflamatorie a tesuturilor parodontale legate de placa.
Factorii endocrini
-pubertatea
-sarcina
-menopauza
3 situatii in cursul carora organismul sufera transformari hormonale ce provoaca
dezechilibre endocrine.
Implicarea si altor disendocinii in boala parodontala este un fapt observat frecvent in
cazul tulburarilor functiei hipofizare, tiroidiene paratiroidiene, cu rasunet la nivel
parodontal.
20
Medicatia
Anumite medicamente provoaca modificari tisulare accentuate de prezenta placii.
Dintre aceste medicamente cele mai frecvent incriminate sunt:
- hidantoina
- nifedipinul
- ciclosporina A
Maladiile metabolice
Diabetul zaharat – atunci cind nu este controlat, se caracterizeaza printr-o scadere a
rezistentei la infectie, deficiente vasculare, si o crestere a severitatii reactiei
inflamatorii.
Ca urmare tesuturile orale sunt mai sensibile la iritantii din cavitatea orala.
In ceea ce priveste discraziile sanguine - functiile pot fi perturbate atit de afectiunile
seriei rosii (hematii) cit si seriei albe (leucemi).
Orice dezordine sanguina paote perturba functia tisulara sau celulara si sa provoace o
leziune tisulara.
Ca orice tesut din organism, parodontiul depinde atit de fluxul cit si de compozitia
corecta a singelui.
Anemia prezinta manifestari orale ce depind de tipul si severitatea bolii. Gingia este
palida, atona, iar raportul cu boala parodontala nu este specifica.
21
pot interveni asupra parodontiului intr-o amsura mai greu de evaluat. Alterind
metabolismul tisular, si scazind rezistenta locala a gazdei la iritatiile locale (gingivita
ulcero necrotica) sau pot incuraja anumite para – functii.
PLACA BACTERIANA
Este o agregare bacteriana, aderenta de suprfetele dentare . etc.
Palca bacteriana ia nastere la o ora dupa periaj si realizeaza o acumulare maxima
dupa aproximativ 30 de zile, sub influenta factorilor alimentari de igiena,
incongruentei dento alveolare cu inghesuire, ocluziei deschise si malpozitiilor
dentare.. ia nastere sub formaunor centre de condensare predoninant la nivelul
spatiilor aproximale si in apropierea rebordului gingival care se unesc si se extind
cuprinzind o suprafata din ce in ce mai mare.
Gradul inalt de saturare in ionii de Calciu si fosfat din fractiunea insolubila se explica
prin interventia chelatorilor de placa.
22
Toate enumerate constituie matricea placii bacteriene, avind o compozitie de circa
80% de natura bacteriana, care inglobeaza intre 200-400 specii bacteriene
reprezentind un continut de 10 la puterea 8 microorganisem, alaturi de care se gasesc
intr-un procent mia mic protozoare, micoplasme sau fungi.
Argumente:
1) intreruperea igienei orale are ca rezultat formarea de placa bacteriana urmata de
instalarea inflamatiei gingivale
2) reluarea igienizarii orale prin instituirea unor masuri adecvate este urmata de
reducerea gradului de inflamatie.
3) sub actiunea unor antibiotice sau antiseptice (clorhexidina), se reduce gradul de
inflamatie gingivala si parodontala
4) reproducerea leziunilor parodontale in mod experimental la animalele de experienta
(de laborator) prin acumulare de placa sau inoculare de exsudat purulent din pungile
parodontale de la om
5) la animalele germ – free (tinute in conditii de sterilitate, nu prezinta nici un fel de
germeni) nu s-a obtinut sau produs leziuni parodontale chiar sub actiunea unor factori
mecanici de agresiune decit dupa contaminarea bacteriana.
23
Curs 5 19.04.2018
Formarea peliculei
Placa bacteriana e o structura complexa dispusa in citeva straturi. Fupa aprox 1-2 ore
de la igienizare incepe depunerea primului strat de depozit organic din saliva,
constituind pelicula.
Pelicula este formata in special din glicoproteine salivare avind un aspect amorf
acelular, trimitind prelungiri dendritice la adincimi variabile intre lamelele de smalt,
iar la inceputul formarii sale este lipsita de flora bacteriana, urmand ca mai tarziu sa
apara primele colonii bacteriene.
Gosimea peliculei este variabila incepind de la 100 nm la 2 ore dupa igienizare, astfel
incit la 24-48 h pelicula atinge o grosime cuprinsa intre 500-1000 nm.
Depunerea peliculei se face pe seama absorbtiei proteinelor de pe suprafata smaltului,
datorita interactiunii dintre ionii de calciu si fosfat cu macromoleculele salivare
incarcate electric de sens contrar.
24
Aderenta prin mecanism electrostatic
Membrana bacteriana cit si pelicula prezinta o incarcatura electrostatica negativa.
Legatura cu suprafata peliculei se face prin anionii membranari care se grupeaza cu
cationii de calciu care prezinta o legatura covalenta.
O alta metoda de cuplare intre coci si bacteriile filamentoase care se lipesc in jurul
filamentului, dins aspect caracteristic de stiulete de porumb.
Se produce o atasare pasiva prin intermediul altor bacterii.
Aceste filamente au rol de a transporta.
La nivelul placii bacteriene cele mai frecvente procese metabolice sunt cele prin care
microorganismele e populeaza placa produc polizaharide (glucani) din zaharurile
simple aflate in cavitatea orala.
Unele dintre aceste polizaharide sunt depozitate extracelular si constituie componenti
glucidici importanti pentru matrice pe care se dezvolta microorganismele.
Altele sunt inmagazinate intracelular si reprezinta glucide de rezerva .
25
Atunci cind mediul bucal nu le procura zaharuri suficiente de hrana,
microorganismele recurg la cele de rezerva ca sursa energetica, metabolzindu-le pina
la stadiul final de acid.
Glucidele provenite din metabolizarea zaharurilor de catre streptococi sunt folosite ca
surse energetica , sau ca elemente de aderenta si coagregare bacteriana.
Factorii imunitatii nespecifice - actioneaza toxic sau litic (lizeaza) asupra bacteriilor,
privindu-le de anumite cerinte de ordin metabolic impiedicind aderenta bacteriana.
26
PLACA BACTERIANA SUBGINGIVALA
Cu cit ne situam mai jos, stratul bacterian este dominat de bacili gram negativi cu
orientare specifica (particulara) avind aspect de perie cu tepi.
27
Curs 6 03.05.2018
Sunt de 2 tipuri :
- mecanisme directe
- mecanisme indirecte
Mecanisme directe constau in actiunea nociva a unor factori din celula bacteriana a
tesutului parodontal al gazdei.
Acesti factori include producerea de exotoxine, eliberarea de endotoxine si metaboliti
toxici care duc la invazia tesuturilor.
28
si de lichidul santului gingival, care contine:
- factori ai complementului
- anticorpi din clasa Ig G extravazati din ser si sintetizati local intr-un procent mai mic
cum ar fi Ig M
Factorii salivari nu joaca u rol important in apararea din boala parodontala deoarece
flora bacteriana responsabila de producerea bolii, este cantonata (ilocalizata) in placa
subgingivala in pungile gingivala si parodontale. Pentru ca aceste zone sunt mai puinn
accesibile elementelor de aparare salivara.
In prima faza spala bacteriile neaderente din palca si reduce difuzia metabolitilor
bacterieni in tesuturi prin dilutia lor.
Polimorfonuclearele (pmn) trec in tesuturi si distrug bacteriile care au reusit sa
invadeze zona, dar datorita prezentei placii bacteriene subgingivale care elibereaza
continuu factori de agresiune, se instaleaza o inflamatie acuta de scurta durata care
intr-un timp scurt se cronicizeaza.
Cind sunt depasite, complementul este activat de bacteriile opsonizante, de
endotoxinele acestora si de produsii lor de metaboliti.
Odata activat complementul, prin fractiunile sale ce preia C5a, determina liza
bacteriana ssi fagocitarea bacteriilor dermatofage si neutrofile.
Complementul activat determina degranularea mastocitara cu eliberare de histamina,
precum si de factori hemotactici si citokine din tesutul parodontal.
FACTORII CELULARI
Sunt cei ce realizaeaza raspunsuri inflamatorii cronice…. In capilarele sanguine si in
tesut.
Ei determina eliberarea de citokine din celulele fagocitare si din celulele tisulare cu
rol in instalarea progresiei bolii parodontale.
Ca raspuns, polinuclearele si macrofagele din fluidul gingival, trec in tesuturi unde
distrug o parte din bacterii si elibereaza factori chemotactici pentru neutrofilele din
capilarele tesutului conjunctiv.
Macrofagele provin din monocite din singe, care migreaza in tesut si sunt implicate
in procesul inflamator cronic nespecific, dar si in procesele de aparare specifica prin
prezentarea antigenilor, limfocitelor B si T.
29
Celulele epiteliale raspund factorilor de agresiune bacteriana prin marirea adezivitatii
pentru macrofage sin limfocite, iar fibroblastele maresc atractia chemotactica prin
fragmente de colagen si producerea de fibronectina.
Endotoxina bacteriana are rol toxic local si potential antigenic, astfel, lichidul santului
gingival (sulcular) prezinta o concentratie mai mare antigenica, dar pentru inducerea
raspunsului imun, importanta este difuzia antigenului in tesuturi.
Atunci cind epiteliul jonctional este ulcerat (in gingivite, actiunea unor factori
favorizanti) se produce difuzia antigenului in tesuturi, dar difuzia mai poate fi
favorizata si de manopere chirurgicale, cum ar fi detartrajul, surfasajul, extractiile
dentare.
Anticorpii din lichidul santului gingival si tesutul parodontal, in special cei apartinind
clasei Ig G, au o mare putere de obsonizare (incapsulare) si de fixare a
complementului, precum si intr-o proportie redusa anticorpii din clasa Ig M au
capacitatea de a activa complementul, dar nu au potential opsonigen.
Anticorpii de tip Ig G sunt prezenti in cantitate mare in santul gingival datorita unui
raspuns imun secundar prin prezenta indelungata a stimulilor antigenici din placa
subgingivala si au o durata de viata lunga, intervenind in apararea tesutului
parodontal.
Ig G provin din singe, fiind sintetizate in tesuturile limfoide din organism, iar o
proportie foarte mica, de circa 10-20 % provin din tesuturile parodontale, fiind
sintetizate local de catre plasmocite.
Anticorpii din clasa Ig A se afla in cantitati mai mici in santul gingival si in tesuturi, si
au rol in apararea fata de flora bacteriana subgingivala, acesti anticorpi aflindu-se intr-
o cantitate mai amre in saliva.
30
Bacteriile posibil patogene parodontale
In gingivite, experimentele au demonstrat instalarea unei inflamatii gingivale la 10 -
21 zile dupa intreruperea igienei sau igiena orala defectuoasa.
In acest interval de timp predomina bacteriile idn clasa AAG care s-a dovedit a fi
asociat cu hiperplazia gingivala.
Exista studii care au demonstrat ca intreaga masa de placa bacteriana in contact cu
gingia determina inflamatie, si deci nu poate fi responsabil doar cu u singur factor
etiologic in producerea gingivitei.
In parodontite studiile au aratat ca din cele 400 de specii cunoscute, doar citeva pot
determina aparitia bolii parodontale, in general este vorba despre anaerobi si bacteriile
grm negative care actioneaza sinergic ( se potenteaza una pe alta).
Dintre acestea, cele inalt patogene sunt:
- AAG
- porfiromonas gingivalis
- bacteroides forsitus
- prevotela intermedia
- treponema dentricola
TARTRUL DENTAR
Reprezinta un complex organo mineral aderent de dinti, de lucrarile protetice, e
aparate ortodontice care rezulta prin mineralizarea placii bacteriene.
Poate fi localizat supra/ sub gingival, dar prezinta o caracteristica proprie.
31
Dpdv structural predomina cristalele anorganice de tip apatita cu aspect de ace.
Cristalele nu au o orientare specifica si contin urme de microorganisme calcificate.
La suprafata, tartrul poate fi acoperit de placa bacteriana nemineralizata, iar in functie
de localizare, flora bacteriana poate fi diferita.
In zona supragingivala predomina bacteriile filamentoase care sunt dispuse
perpendicular pe suprafata tartrului,
In zona subgingivala se intilnesc coci, bacili, bacterii filamentoase fara o orientare
specifica.
Tartrul este un factor favorizant al bolii prodontale avind actiune indirecta dupa cum
urmeaza :
1 – determina un contact foarte strins al placii bacteriene cu tesutul gingival astfel
incit eliminarea placii bacteriene prin manevre uzuale este in gramada de prezenta
tartrului
2 - volumul de tartru se mareste progresiv, ceea ce determina aparitia leziunuilor
gingivale, si la nivelul papilei interdentare constituind o solutie de continuitate pentru
penetrarea bacteriana in tesutul parodontal.
Tartrul subgingival – are culoare maroniu negru, consistenta marita, dens, foarte
adenrent, fiind mai greu de dislocat. Apare ca un depozit in jurul marginii gingivale
libere, sub forma de lamele, cu suprafata dura, neregulata, dar uneori poate avea si
aspect de depozite mici, punctiforme cu consistenta dura confluente liniar sau in
suprafata.
Tartrul subgingival este pus in evidenta cu sonde exploratorii sau se observa la
inspectie atunci cind marginea gingiei si papila sunt inflamate, tumefiate si se pot
decola cu usurinta de pe dinte.
Datorita retractiei gingivale care se produce in timp, tartrul subgingival devine vizibil
si se uneste cu cel supragingival facind un corp comun.
In pungile parodontale foarte adinci, tartrul subgingival se insinueaza foarte adinc si
este depistat uneori numai intraoperator.
32
COMPOZITIA TARTRULUI DENTAR
Continului anorganic
FORMAREA TARTRULUI
Tartrul supragingival se depunde inca de la virsta tinara,
Apare la virsta cuprinsa intre 9 -15 ani , cu o proprite 37-70 %
- in perioada 16- 21 ani intilnim la 44 -88 % populatie
- peste 40 ani proportie 86-100 %
Placa bacteriana poate ingloba ioni de calciu intr-o concentratie de 20 ori mai mare
decit in saliva. Calciul fiind principala sursa pentru tartrul supragingival.
Ritmul de formare este variabil, nu se formeaza la toti indivizii la fel, este variabil si
functie de localizare, de variatiile fluxului salivar.
33
Consta intr-o depunere medie zilnica de 0,1 % fata de cantitatea de reziduu uscat
depus anterior.
Acumularea maxima se atinge la 4-6 luni de la initierea depunerii, dupa care apare o
regresie in formare, datorita actiunii mecanice a alimentelor, a deplasarii partilor moi,
sau a utilizarii dentifricelor.
Fixarea tartrului pe suprafata dentara se face prin atasare, prin intermediul unei
pelicule organice si prin unirea intre cristalele anorganice din tartru cu cele de pe
suprafata dintelui, inclsuvi cementul radicular in zonele unde dintele este descoperit.
34
Curs 07.05.2018 Parodontologie
Tipul de boala
Diagnsoticul se pune pe date din anamneza, examene clinice si paraclinice, si de
asemenea trebuie sa facem o diferenta dintre diagnsoticul parodontal global, care se
refera la tipul si evolutia bolii, si diagnosticul parodontal pe dinte. Care se refera la
pierderea localizata de atasament, la activitate sau inactivitate a bolii.
Diagnosticul parodontal general, se face global, si va cuprinde: gingivita
(indiferent de forma ei: acuta, cronica, hiperplazica, hormonala sau complicata), de
medicatia dintr-o boala sistemica, date despre parodontita, care in functie de virsta si
maniferstari. Poate fi: parodontita adultului cu diferite grade: usoara moderata severa,
se poate intilni parodontita rapid agresiva, parodontita juvenila, parodontita
prepubertara, parodontita ulcero-necrotica, care este asociata infectiei HIV, sau forma
de parodontita refractara (fie rezistenta la tratament, fie reapare). Diagnosticul se
bazeaza si pe recesiune.
Diagnosticul parodontal general precizeaza numai tipul de boala, pe care il
prezinta pacientul. Cu toate acestea, rareori gingivita, parodontita, sau recesiunea,
sunt generalizate sau au o severitate egala, in toata cavitatea orala.
Cel mai adesea se observa modificari patologice severe la nivelul dintilor
individuali, in timp ce altii au o afectare usoara, iar altii nu evidentiaza nici un semn
patologic.
Diagnosticul parodontal pe dinte, se inregistreaza in fise speciale, in care fiecare
dinte este apreciat individual in ceea ce priveste acumularea de placa bacteriana,
inflamatia, profunzimea pungilor, si este diagnosticat in functie de patologia pe care o
prezinta, ca de exemplu: grade variate de gingivita, parodontita sau de afectarea
furcatiei.
Fisa de diagnostic este necesara si pentru informarea pacientului si urmarirea in
timp a modificarilor de la nivelul parodontiului. Dupa terapia initiala, pentru
evaluarea finala, si pentru comparatiile ulterioare.
35
Criteriile microbiologice
Conditiile necesare pentru pierderea de atasament sunt :
- Prezenta bacteriilor virulente in special AAG, porfiromonas gingivalis,
prevotela intermedia, bacteroides, spirochete, paraziti, ameobe, actinomicete si
tripomonas.
- Absenta bacteriile protectoare: coci, filamente
- Mediu favorabil bacteriilor virulente – temperatura spatiului gingivo-dentar,
potentialul de oxido-reducere (presiunea oxigenului la nivelul leziunii), presiunea
osmotica (concentratia ionica a fluidului gingival)
- Sisteme de aparare ale gazdei deficitare: in infectia HIV SIDA, in hemopatii,
DZ, stres, imunosupresie fie prin corticoterapie fie prin chimioterapie.
Dintii si mucoasa orala sunt colonizate de o flora compusa din aproximativ 400
specii bacteriene. Un numar relativ redus dintre acestea poseda proprietati, care din
punct de vedere teoretic, sunt capabile sa distruga, direct sau indirect, tesuturile
parodontale. Puterea patogenica a bacteriilor, consta in actiune antigenica, enzimele
produse, si produsele de degradare bacteriana, la care se adauga productia de
endotoxine si exotoxine.
Microorganismele care produc alterari tisulare, sunt foarte variate, si au diferite
roluri. De exemplu: producere de endo si exo toxine. Endo toxinele sunt piretice,
modifica permiabilitatea vasculara, activeaza producerea de enzime, proteolitice,
induc resorbtia osoasa. Exotoxinele produse se AAG si de capnocitofaga, produc
leucotoxina, care este capabila sa interfere cu functiile de chemotactism si fagocitoza
ale poli-morfo-nuclearelor. De asemenea are loc o producere de enzime (colagenaze,
proteaze), aceste enzime sunt produse care permit progresia altor antigeni, a altor
enzime si toxine.
Antigenele bacteriene
Bacteriile se comporta ca antigeni, inducind formarea de anticorpi, produsii de
degradare bacteriana, cum ar fi amoniacul, hidrogen sulfuratul, inhiba colagenul ,
antreneaza necroza tisulara, si induc pierderea osoasa. Bacteriile virulente pot actiona
si asupra sistemelor imunitare ale gazdei, distrugind sau inhibind, una sau mai multe
functii: chemotactismul, fagocitoza, sinteza de proteine si efectul bactericid. Aceste
bacterii virulente sunt absente pe suprafata dintilor, cu parodontiul sanatos , sau
asanat, dupa tratament parodontal.
Absenta bacteriilor protectoare a dovedit ca nu toate bacteriile poseda aceeasi
virulenta pentru tesuturile parodontale, ci doar anumite bacterii, care sunt prezente
atunci cind parodontiul este sanatos, da care dispar in cursul distructiei parodontale,
pentru a reapare in momentul in care tratamentul stopeaza evolutia pierderelor de
atasament.
Exista bacterii virulente, care in urma manoperelor instrumentare, pot interfera
cu starea de sanatate parodontala. Prescrierea irationala si sistematica a antibioticilor
cu spectru larg, poate fi responsabila de aparitia leziunilor refractare, datorita
suprainfectiei cu enterococi si candida.
Dupa un tratament antibiotic neadaptat, proliferarea actinomicetelor poate
explica aparitia cariilor radiculare.
36
Mediul inconjurator nefavorabil
Placa bacteriana este agentul etiologic primar al bolii parodontale inflamatorii,
iar potentialul ei consta in marea concentratie de tipul bacteriene, si a produsilor lor
de metabilosm, intr-o regiune localizata a sulcusului gingival. Aceasta perturba relatia
normala, gazda bacterie, rezultind starea de boala. Cind mediul este favorabil
bacteriilor virulente, flora microbiana devine incompatibila cu starea de sanatate
parodontala.
Contribuie si temperatura locala, valoare normala fiind de 35 grade, si creste
atunci cind parodontiul este bolnav sau pe punctul de a fi afectat. Exista un dispozitiv
Periotem, care masoara temperatura la nivelul santului gingival, luind ca referinta,
temperatura sublinguala a pacientului. Periotem foloseste la detectarea situsurile
active si inactive de boala.
37
Alt criteriu este singerarea, apare la sondaj sau la stimulare (periaj, consum
alimente duritate mare)
Halitoza – se datoreaza sintezei de compusi sulfurati, si mercaptani, din flora
patogena.
Mobilitatea , apare si migrarea, care constituie agravarea brusca a statusului
parodontal, si apare ca rotatii, extruzii, vese.
Prezenta laminei dura asociata cu leziunile parodontale, inactive, in timp ce
absenta ei poate fi asociata ca semn de activitate.
38
Curs 17.05.2018 Parodontologie
Examenul vizual este concludent, mai ales in cazul recesiunilor gingivale sau
parodontitelor rapid .. generealizate, cind inspectia este adeseaori suficienta pentru
evaluarea severitatii si distributiei pierderii de atasament.
Masuratorile radiologice
Constituie un mijloc neinvaziv si usor de aplicat pentru evaluarea pierderilor
interproximale de atasament, dar evaluarea radiologica NU poate aprecia pierderile de
atasament vestibulare si orale.
39
Gingivite descuamative - intilnite in discheratoze, sau dermatoze (lichen plan,
pemfigus, sclerodermie)
II – PARODONTITE
La adult:
- PMC profunda localiza, extinsa, generalizata
- PM agresiva, rapid progresiva
- PM profunda, rebela la tratament
- Parodontita distrofica - este o forma de PMC mixta
40
Marginatie leucocitara si de migrae prin diapedeza a polimorfonuclearelor in
corion la nivelul epiteliului de jonctiune si in santul gingival
Acest stadiu corespunde dpdv clinic unei gingivite subclinice in care in functie de
mecanismele de aparare, in caer starea gingivala poate reveni la normal, su din contra,
progreseaza spre leziunea precoce care se instaleaza la aproximativ o saptamana de la
debut.
41
Ca si simptomatologie, intilnim sdpdv subiectiv (ceea ce zice pacientul)
Semnele clinice reduse ca intensitate. De obicei suportate de pacient, fara a apela la
ajutor medical in mod expres. Pacientii semnaleaza prurit gingival usor, dureri
discrete suportabile la periaj in timpul masticatiei cu alimente dure, gust acru
pronuntat, sau sensibilitate la alimentele prea fierbinti.
Pacientii mai acuza senzatie de usturime, singerari gingivale la periaj si in masticatie.
Obiectiv se constata:
Singerare gingivala – principaul semn patogneumonic si este cauzata de
microulceratiile de la nivelul epiteliului gingival si de meiopragie.
Singerarea poate fi provocata de atingerea si presiunea exercitata de un aliment in
actul masticator, periajul dentar, folosirea scobitorii succiunea voluntara sau
involuntara a papilelor interdentare si a marginii gingivale libere in afara actului
masticator prin miscarile buzelor, partilor moi ale obrajilor si limbii in scop de
autocuratire sau reflex si de explorare cu sonda.
42
aparitia capilarelor de neoformatie, bogat infiltrat inflamator in corion.
Simptomatologie
- gingia este marita de voum cu burjoame pediculate sau sesiel
- culoarea rosie sau violacee
- suprafata neteda cu prezenta unor micro ulceratii ce singereaza usor la atingere
- tumefactia are aspect hiperplazic de umflatura, cu forma hemisferica mai mult sau
mai putin alungita, putind acoperi o aprte importanta din coroana dentara.
Hiperplazia papilei are aspect fuziform alungit pina la marginea incizala sau ocluzala.
Hiperplazia gingivala sipla de cauza microbiana se formeaza in anumite zone
paracelare acolo unde actiunea factorului favorizant este mai intensa si anume la
nivelul papilei si marginii gingivale libere.
Gingivita de pubertate - care poate apare la ambele sexe, in special in zonele bogate
in placa bacteriana si tartru, iar cele mai implicate specii bacteriene in producerea
acestui tip de gingivita, cele mai implicate sunt Capnocitofaga.
Simptomatologie:
- gingie de culoare rosie violaceu
- tumefactie prin edem inflamator reversibil
- singerare la masticatie, periaj, sondaj
- hiperplazie gingivala in special vestibular cu aspect bulbos al papilei interdentare
- se constata reducerea inflamatiei si a tumefactiei dupa pubertate, dar uneori este
necesara gingivectomia pentru indepartarea in totalitate a zonelor hiperplazice
- apare frecvent intre 11-14 ani, dar aparitia ei nu este obligatorie
Gingivita de sarcina
Apare in cursul sarcinii, avind un caracter acut sau sub acut, fiind legata de
modificarile hormonale induse de sarcina care modifica reactia tesuturilor fata de
placa bacteriana, ceea ce constituie adevarata cauza a gingivitei.
Prevalenta gingivitei este de 50-70% din cazuri, iar specia cea mai incriminata este
Prebotela intermedia.
Progesteronul si estrogenii actioneaza ca factor de proliferare pentru Prebotela
intermedia.
In gingivita de sarcina nu au fost puse in evidenta mecanisme imune semnificative.
43
Dpdv histopatologic intilnim zone de hipercheratoa in epiteliul gingival, bogat
infiltrat inflamator leucocitar, vase de neoformatie cu aspect teleangiectatic.
Simptomatologie
Semnele de imbolnavire gingivala sunt: hiperplazia si singerarea
tumefactia este data de marirea de volum a gingiei, care poate fi neteda, boselatta,
lucioasa, de consistenta moale, decolabila e pe dinte, culoarea este variabila de la rosu
aprins stralucitor uneori cu aspect zmeuriu, pina la rosu violaceu.
Frecvent, gingia poate fi acoperita de depozite fibrinoase sau purulente.
Singerarea se produce la cea mai mica atingere, datorita hipervascularizatiei,
meiopragiei capilare si ulceratiilor frecevente.
Durerile apar in urma suprainfectiei.
Cel mai grav este ca pot apare pungi parodontale adevarate, mobilitate patologica de
gradul I si II, putind evolua in cazul unei suprainfectii la avulsia dintilor.
Uneori hiperplazia de sarcina capata un aspect tumoral, fiind denumita tumorade
sarcina cu o incidenta cuprinsa intre 2-5% din cazuri, ce apare dupa luna a 3 si in
cazuri foarte rare mult mai devreme.
Tumora de sarcina nu prezinta caracter malign, clinic apare ca o hemisfera turtita, ca o
ciuperca ce are punct de formare - marginea gingivala libera, sau papila dentara, cu
baza de implantare sesila sau pediculata.
Aspectul turtit este dat de presiunile exercitate de tesuturile moi invecinate. Suprafata
este neteda, lucioasa, dar poate fi dureroasa la atingere si ulcerata prin interferenta cu
ocluzia dentara si prin suprainfectie.
Debutul este in luna a 2-3 de sarcina, iar cota maxima este atinsa in lunile 8-9.
In cursul primului trimestru de sarcina, gingivita apare ca urmare a productiei de
gonadotropi hipofizari si devine manifesta clinic, in ultimul trimestru de sarcina, cind
se ating concentratii crescute de progesteron si estrogeni.
44
Dpdpv obiectiv - mucoasa are aspect uscat, neted, poate fi palida, uneori rosie, atunci
cind gingia singereaza usor, de asemenea apar fisuri ale mucoase gingivale.
Curs 24.05.2018
GINGIVITELE HIPERTROFICE
Sunt cresteri de volum de natura inflamatorie, provocata ca urmare a expunerii
indelungate la placa bacteriana
45
- de reglare a metabolsimului loca, si acumulare de metaboliti cu actiune toxica locala
prin acidoza tisulara
- modificari vasculare ale formatiunilor nervoase caracterizate prin meiopragie si
insuficienta arterio venoasa si nevritele diabetice.
dpdv al simptomatologiei:
- pacientul prezinta halena
- hiperplazie gingivala cu ulceratii si singerari la cele mai mici atingeri
- pungi false
- mobiltiate patologica
- edem
46
Gingivita hiperplazica din leucemii - apare in leucemia acuta, si mai rar in leucemii
cronice si subacute.
Semnele orale ale bolii sunt foarte frecvente.
Simptomatologie
- gingivoragii precoce cauzate de trombocitopenia leucemica.
- petesii (pete rosii) la nivelul mucoasei orale, infiltrate leucemice care apar si
subcutanat.
Leucemia vine cu ulceratii gingivale frecvente, in special la nivelul planului de
ocluzie, la nivelul palatului.
Marginea gingivala libera prezinta zone de ulceraatii, alternind cu zone de necroza,
datorita granulocitopeniei si sunt dureroase la atingere, de cela mai mulet ori se
suprainfecteaza, dar pot deveni dureroase si in masticatie si chiar in deglutitie,
pacientul prezentind disfagie.
Pot apare zone cu false membrane. Hipeprlazia gingivala imbraca un caracter
generalizat, care poate ajunge la nivelul marginii incizale (ocluzale), iar uneori poate
acoperi in totalitate coroana dintelui.
Culoarea gingiei este caracteristica – rosu – violacee cianotica.
,,,,,
cauzate de maladsorbtia de vitamian B12.
Cauzata de pierderea celuleor parietale gastrice si se caracterizeaza la nivelul cavitatii
orale prin glosita Hunter.
Mucoasa linguala in cadrul acestor anemii este :
- neteda
- lucioasa
- atrofie papilara ( papilele de pe mucoasa sunt palide, sterse)
- culoarea palida, atona pina la rosu aprins.
47
Gingivita din trombocitopenie
Este considerata idiopatica – a fost descrisa boala Welkoff (trombocite sub 150.000/
mm3), apare ca secundara in leucemii, tumoriel maligne, in intoxicatiile cu benzen,
arsen, aminofenazona, dupa iradieri masive.
48
Astfel se produce contractia miocardului (efect antianginos), deprimarea functiei
miocardului spcific generator de potentiale lente (la nivelul nodului sinusal si
atrioventricular. Anti aritmic si bradicardic la nivelul miocardului.
Produc si relaxarea musculaturii netede din peretii vasculari, avind potential
vasodilatator.
49
Dintii in acest tip de afectiune se afal de cele mai multe ori in malpoziti,e au un aspect
specific (ca alicele impuscate).
Pericoronarita
Sunt afectiuni acute, subacute, si cronice ale gingiei si partilor moi de vecinatate ale
dintilor semiinclusi, cel mai frecvent la nivelul M3 mandibular, unoeri la nivelul M2
mandibular situat intr-o pozitie foarte distala pe arcada.
Etiologia - microbiana, determinata de o flora mixta (strreptococi, spirochete)
Factori favorizanti:
– persistenta unui capuson de mucoasa, care afecteaza suprafata molarului, atunci din
se inflameaza prin retentia de particule si detritusuri, ce intra in procesul de
fermentatie.
- malpozitia dentara
- formarea pungilor parodontale in zona M3 mandibular
simptomatologia:
- dureri la masticatie
- trsimus
- hipersalviatie
- halena
- adenopatie laterocervicala
- stare generala alterata
- febra
neglijata si netratata, o pericoronarita se paote complica cu o gingivita ulcero –
necrotica cu procese supurative de vecinatate: abcese maseterine, abces retrofaringian,
periamigdalian,
- rareori de loja temporala, procese septice la distanta: tromboflebita sinusului
cavernos (duce la deces)
- meningita acuta, edem laringian
50
- igiena deficitara
- fumatul excesiv
- traumatismul ocluzal produs de oclzuiile foarte adinci, sau de migrarile dentare
- deficitul de vitamina C, B1, B2 (etilismului cronic)
- sifilisul
- tumorile maligne
- rectocolita ulceor hemorgica
- leucemii, anemii
Factori psihosomatici:
- stresul in situatii limta
- conflicte militare
- examene
- nevroze anxioase
- depresii
boala apare frecvent la adolescenti si tineri, mai rar spre virsta mijlocei si batrinete.
Paote avea caracater epitermic ( in cursul razboaielor) putind fi pusa pe seama unori
factori favorizanti la care este supusa intreaga comunitate de persoane.
Simptomatologie:
- dureri la palpare si spontane iradiate in oasele maxilare
- exacerbarea durerilor la contactul cu alimente fierbinti, condimente, masticatie
- senzatia de gust metalic si alterat
- halena fetida intensa
- trismus.
Ca si semne patogneumonice:
- papilele interdentare prezinta la virf o ulceratie crateriforma (au un aspect decapitat)
care se intinde si la marginea gingivala libera.
- ulceratiile sunt acoperite de depozite pseudomembranoase de culoare alb – galbui
pina la cenusiu – murdar.
- aspectul marginii gingivale libere si papilelor este crateriform pe suprafete mari,
crenelat si poate delimita la baza un lizereu eritemaots linear.
Semne obiective:
- gingie neulcerata rosie
- gingivoragii spontane si la atingere
- hipersalivatie viscoasa
- leziunile ulcerative necrotice se extins la mucoas jugala, labiala, taota gura
- pacientii prezinta adenopatie locoregionala
- facies rigid
- febra 39 grade cu astenie, adinamie, inapetenta, insomnie, cefalee, curbatura,
tulburari de tranzit gastro – intestinal, depresie.
Diagnostic pozitiv:
- pe semne deschise, ca patogneumonice
Diagnostic diferential:
- gingivostomatita herpetica, aftoasa
- gingivitele alergice descuamative,
51
- leziunile difterice
- lues
- TBC
- leucemia acuta
- agranulocitoza
- candidoze acute
Evolutie si complicatii:
In absenta rtatametnului, poate evolua spre forme grave cu distructie parodontala, cu
denudarea completa a radacinilor si cu alterarea starii generale.
Poate determina complicatii foarte grave de tip stomatica gangrenoasa sau noma,
meningita, abces cerebral, septicemie.
Foarte rar – in absenta tratamentului, se remite spontan.
Prin tratament adecvat, evolueaza rapid prin cedarea fenomenelor acute, locale si
ameliorarea starii generale.
Recidivele post tratament sunt foarte frecvente, mai ales in absenta inlaturarii
factorilor favorizanti.
RECESIUNI
Expunerea progresiva a suprafetei radiculare a unui dinte ca rezultat a migrarii
apicale a epiteliului de jonctiune si gingiei
Termenul indica o resorbtie concomitenta a osului alveolar si a ligamentului
parodontal.
Trebuie facuta o diferentiere intre recesiunea neinflamatorie, care reprezinta o
conditie clinica in absenta inflamatiei, de obicei localizata si recesiunea din cursul
bolii parodontale (expunerea radacinii apare ca urmare a evolutiei bolii parodontale)
situatie in care, pierderea de atasament este o consecinta a naturii inflamatorii a
acesteia.
RECESIUNEA NEINFLAMATORIE
Poate fi localizata la unul sau mai mult dinti, evolueaza in context neinflamator, este o
consecinta a unor conditii locale, precum:
- factorii anatomici - dehiscenta, fenestratia, grosimea redusa a corticalei osoase
vestibulare, dizarmonii dento – alveolare, insertii inalte ale frenurilor, lipsa gingiei
atasate, etc.
- periajul inadecvat
-iatrogenii ortodontice, protetice, parodontale
- obiceiuri vicioase – parafunctii.
52
RETRACTIA GINGIVALA debuteaza cu migrarea progresiva in directie apicala a
intregului aspect vestibular a gingiei, descoperind limita smalt – cement. Dpdv clinic
creasta gingiei marginale este situata apical de JAC.
Tesuturile pot fi ferme de culoare normala sau inflamate, in functie de cantitatea de
iritanti prezenta.
Gingia este in general fina, si fragila, cu portiunea atasata absenta sau de inaltime
redusa.
Adincimea sulcusului gingival este de obicei in limite normale.
RECESIUNEA INFLAMATORIE
Ca urmare a infectarii inflamatorii a parodontiului, ese un sindrom constant in boala
parodontala, imbraca diferite forme., in stadiul evolutiv a bolii, si patogenia acestuia.
Fiindlocalizata la un grup de dinti sau generalizata cu diferite grade de interesare
parodontala
Pentru a defini .. bolii parodontale,, trebuie sa precizam termenii de pozitie reala si de
pozitie aparenta a gingiei.
Pozitia reala a gingiei este reprezentata de nivelul epiteliului de atasament pe dinte.
Pozitia aparenta a gingiei, este data de nivelul crestei marginale gingivale.
Severitatea recesiunii este data (determinata) de pozitia reala a gingiei si nu de pozitia
aparenta.
Termenul de recesiune se refera la localizarea gingiei si nu la starea acesteia.
Exista 2 aspecte:
53
-recesiunea vizibila (observabila clinic) – reprezentata de distanta dintre JAC si
marginea gingivala (pozitia aparenta a gingiei)
- recesiunea invizibila (observabila clinic) – reprezentata de distanta dintre marginea
gingivala si nivelul de insertie al epiteliului de atasament (reprezinta pozitia reala a
gingiei).
In cursul evolutiei BP, pozitia aparenta a marginii gingivale, se poate situa la diferite
nivele, neexistind un paralelism obligatoriu intre migrarea apicala a gingiei si valoarea
alveolizei.
Intilnim 3 situatii
- recesiune fara punga parodontala
- punga parodontala cu recesiune (cel mai mare numar de cazuri)
- punga parodontala fara recesiune
54
In PMCS se observa primele manifestari clinice de disjunctie intre gingie si dinte, de
asemenea apare demineralizarea osoasa si leziuni partial distructive ale ligamentului
supraalveolar.
Dpdv terapeutic - gingivita cronica se vindeca prin restitutio ad integrum (refacerea
completa a tesuturilor afectate), in timp ce in PMCS vindecarea este sechelara cu
posibilitatea aparitiei recidivelor si evolutiei spre formele avansate.
Sechelele pot fi tisulare, vasculare si osoase, impunind o atitudine preventiv
terapeutica, prin mijloace de igienizare antimicrobiene si de biostimulare .
Simptomatologie - pacientii prezinta prurit gingival, usturimi gingivale, jena
gingivala dureroasa in special la periaj si masticatie, singerari la atingeri usoare, sau la
succiunea gingiei.
Semnul patogneumonic al PMCS care o diferentiaza de o gingivita - este senzatia de
egresiune a unui dinte sau grup de dinti, insotita de o durere periradiculara sau
interradiculara, avind urmatoarele caractere:
- durere localizata – apare frecvent dimineata, dispare dupa amsticatie. Durerea este
rezultatul vasodilatatiei desmodontale si din teritoriul osului alveolar accentuata de
parasimpaticul vegetativ care actioneaza in special pe parcursul noptii.
- intensitatea durerii – este discreta spre medie – suportabila.
- senzatia de egresiune – apare in special dimineata, este usor dureroasa si poate fi
evidentiata in IM (intercuspidare maxima), in timp ce pe parcursul zilei se paote pune
in evidenta in relatia centrica.
55