Designul exterior şi interior al punctelor de vânzare

O proiectarea eficientă a magazinului, indiferent dacă acesta este un

supermarket sau boutique, presupune transformarea atracţiei vizuale a siglelor,
luminilor şi etalărilor într-o efectivă "tragere" de mâner a uşii. Pentru atingerea
acestui scop, sunt necesare abordări cât mai în detaliu ale designului interior şi al
celui exterior, precum şi o corectă cunoaştere a interdependenţelor tehnologice,
estetice şi psihologice ale acestora.
1. Rolul designului în cadrul procesului de planificare
a spaţiului de vânzare
Stimularea vânzărilor într-un magazin este dependentă de existenţa unei
imagini distinctive, clare şi consecvente pe care consumatorul o are cu privire la
atributele funcţionale (fizice) şi psihologice (emoţionale) ale punctului de vânzare.
Crearea şi menţinerea unei anumite imagini depind în mare măsură de atmosfera în
care se desfăşoară vânzarea, de particularităţile mediului în care consumatorul intră
în contact direct cu mărfurile şi de forţele de vânzare.
Fiecare tip de magazin are ambianţa sa proprie al cărei scop este să
transmită un mesaj clientului, să creeze o atmosferă plăcută pentru consumatori,
precum şi pentru personalul comercial. Identificată cu "efortul de a realiza mediul
ce produce efecte specifice emoţionale asupra cumpărătorului, efecte ce sporesc
probabilitatea lui de a cumpăra", atmosfera magazinului reuneşte următoarele
elemente cheie: exterior, interior, amenajarea magazinului şi etalarea mărfurilor. O
prezentare detaliată a acestor elemente este ilustrată în figura 1.
Pentru o vânzare realizată în magazin, atmosfera se referă la
caracteristicile fizice ale magazinului, în timp ce în cazul unei vânzări nebazată pe
un punct de vânzare, imaginea firmei este influenţată de caracteristicile unor
materiale publicitare sau echipamente specifice, precum cataloagele, automatele

Planificarea magazinului
Designul exterior şi interior al
clădirii, alocarea spaţiului pentru
raioane, amenajarea şi localizarea
acestora în interiorul magazinului.

Designul magazinului Amenajarea magazinului

Stilul sau atmosfera magazinului
care contribuie la proiectarea unei
imagini pe piaţă. Include factorii de
design interior şi exterior.
Implică planificarea amenajării
interne a raioanelor - atât a celor de
vânzare cât şi a celor care sprijină
vânzarea - şi stabilirea mărimii
spaţiului care va fi alocat fiecărui
raion.
Fig. 1. - Procesul de planificare a spaţiului magazinului

Indiferent de capacitatea sa fizică, magazinul trebuie să fie atrăgător,

seducător şi convingător, sensibilizând clienţii şi optimizând satisfacerea cerinţelor
acestora. Aşadar, ca o consecinţă firească a gradului de specializare a magazinului,
reacţiile consumatorilor sunt diverse, fapt care impune fiecărei unităţi comerciale
cu amănuntul punerea în valoare a propriilor atuuri: prezentare exterioară a
magazinului - faţadă, firmă, vitrină, particularităţi constructive, copertină etc.,
designul interior - ambianţa generală a magazinului, sistemul de comunicare şi
informare intern, prezentarea promoţională prin intermediul echipamentului
comercial.

2. Designul exterior al magazinelor

Interfaţă între imaginea firmei şi clientela stabilă sau potenţială,

prezentarea exterioară a magazinului reprezintă o importantă formă a reclamei
pentru comerciantul cu amănuntul, vizând îndeosebi firma propriu-zisă şi vitrina.
În decursul ultimilor ani, o importanţă deosebită s-a acordat conceptului de
identitate vizuală a magazinului, corespunzător căruia punctul de vânzare este
privit ca un canal de comunicare compus din trei nivele :
 primul nivel este perceput de consumatori de la o distanţă mai mare faţă de
magazin şi conţine faţada, culoarea clădirii, indicatoarele de atenţionare;
 nivelul al doilea este vizualizat de client din apropiere şi se referă îndeosebi la
vitrine şi diferite informaţii inscripţionate în apropierea punctului de vânzare;
 nivelul trei reflectă ceea ce consumatorul vede în interiorul punctului de
vânzare: arhitectură, decoraţiuni, mobilier, ţinuta personalului, publicitatea la
locul de vânzare.
Asigurarea identităţii vizuale a magazinului presupune respectarea
următoarelor principii fundamentale cu privire la proiectarea celor trei nivele de
comunicare componente:
 identitatea vizuală a unei firme trebuie să fie memorabilă,
interpretabilă şi specifică;
 fiecare punct de vânzare trebuie să poată fi identificabil în orice
moment de către consumator;
 asigurarea unicităţii punctului de vânzare, deoarece multe dintre
magazine vând produse similare la aceleaşi preţuri, iar conceperea unei
formule unice, originale, reprezintă o premisă esenţială viabilităţii
acestora;
 raţiunea unui magazin este de a vinde, ceea ce presupune ca
punctul de vânzare să aibă o puternică capacitate de comunicare, să
creeze impresia abundenţei şi să ofere posibilităţi largi de alegere;
  un punct de vânzare trebuie să fie evident, facil de remarcat şi
recunoscut;
 magazinul trebuie să valorifice produsele şi oamenii, nu arhitectura
şi mobilierul. În acest sens, designerii trebuie să creeze un punct de
vânzare şi nu o operă de artă;
 activităţile din cadrul unui punct de vânzare trebuie să fie corelate
pentru a-şi menţine credibilitatea în rândul consumatorilor;
 o reţea de puncte de vânzare trebuie să fie un ansamblu de o
coerenţă perfectă pentru că fiecare detaliu contează. De altfel, toate
elementele esenţiale şi activităţile trebuie anticipate şi coordonate într-
un tot plăcut şi unitar.
Analizarea conceptului de identitate vizuală a magazinului reflectă
importanţa care revine elementelor de design exterior în formarea sa.
.
Identitatea unică, incitantă şi funcţională reprezentă o caracteristică
de bază a magazinelor A&P ("the Great Atlantic and Pacific Tea Company"),
important lanţ de supermarketuri în California. Designul său permite
trecătorilor să vizualizeze interiorul magazinelor, începând cu grămezile de
fructe şi legume aşezate în partea din faţă şi produsele de carne proaspete şi
peşte aflate în spate. La baza conceptului de design alb-negru s-a situat
convingerea că supermarketul trebuie să îşi concentreze întreaga atenţie
asupra produselor şi clienţilor. În consecinţă, singura culoare din magazin
este oferită de oameni şi produse, mediul în negru şi alb creând o atmosferă
ideală pentru rafturile viu colorate, uniformele roşii ale personalului
magazinului şi cutiile de produse colorate.

Fiecare dintre raioane dispune

de propriul stil, cu forme arhitecturale şi simboluri grafice distincte (de
exemplu, raionul de flori dispune de un sistem de amenajare similar unei
sere).
Animarea peisajului în alb şi negru este realizată prin utilizarea a
peste 250 de imagini care prezintă asortimentul magazinului şi conferă
luminozitate raioanelor şi care sunt amplasate pe pereţii magazinului şi pe
indicatoarele interioare.
 Tabel 1- Componentele designului exterior
Componentă Elemente de analiză
Faţada componente, modalităţi de proiectare şi de
îmbunătăţire
Copertina funcţionalitate, tipuri
dimensiuni, relaţie cu faţada, vitrina
Vitrarea
Căile de acces număr, tipuri, destinaţie
Semnalizarea componente, modalităţi, vizibilitate
Ambientul exterior unicitate, particularităţi constructive, arie
înconjurătoare, facilităţi parcare

I Faţada reprezintă interfaţa dintre imaginea firmei şi consumator, prin

intermediul ei vânzătorul putând prezenta consumatorului o imagine conservativă,
progresivă, subtilă, exagerată sau de alt tip. În principal, faţada unităţilor
comerciale trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:
 să atragă atenţia trecătorilor şi să îi "aducă" în interiorul magazinului;
 să permită identificarea magazinului;
 să reprezinte o modalitate de prezentare a ofertei existente;
 să se constituie într-o formă importantă a reclamei pentru comerciant
(fiind totodată mai puţin costisitoare decât alte modalităţi de promovare a imaginii
punctului de vânzare).
Faţada se caracterizează prin număr, dimensiuni, aspect constructiv,
imagine arhitecturală şi funcţionalităţi. Există numeroase variante de proiectare a
faţadei, unul dintre cele mai uzitate criterii de clasificare fiind cel din din punct de
vedere constructiv, corespunzător căruia se disting următoarele tipuri:
a) faţada modulară , de formă pătrată sau dreptunghiulară, este construită
dintr-o singură bucată şi ataşată, de regulă, la mai multe magazine.;
b) faţada prefabricată utilizează o structură construită într-o fabrică şi
asamblată la locul magazinului;
c) faţada prototip este specifică lanţurilor de magazine şi francizorilor
care folosesc o faţadă uniformă pentru asigurarea unei imagini
consecvente în cadrul întregii reţele;
d) faţada cu nişe este puţin retrasă faţă de nivelul celorlalte magazine din
zonă şi este folosită pentru atragerea clienţilor care trebuie să înainteze
câţiva paşi pentru a examina vitrinele ;
e) faţade distinctive, cum sunt, de exemplu, cele circulare.
 În multe localităţi există însă legi care impun anumite restricţii cu privire
la designul utilizat sau aprobări speciale în cazul în care se folosesc indicatoare
exterioare de atenţionare a clientului cu privire la magazin.

II Copertina reprezintă o componentă a designului exterior, care

îndeplineşte următoarele funcţii:
 funcţie de protecţie a mărfurilor, a exteriorului faţadei, dar şi a trecătorilor;
 funcţie arhitecturală asigurată din corelarea modului de prezentare a
copertinei (formă, material etc.) cu cerinţele arhitectonice şi particularităţile
urbanistice ale zonei în care se situează spaţiul de vânzare;
 funcţie publicitară şi de informare realizată prin intermediul mesajelor
transmise, a culorilor specifice firmei utilizatoare.

III Vitrarea reprezintă un mod de comunicare vizuală cu mediul exterior,

dar şi o comunicare cu funcţionalităţi de aerisire şi iluminare. În cazul în care
acestor funcţionalităţi li se adaugă şi o funcţie estetică, se are în vedere o decorare
cu vitralii. Acestea sunt constituie de "geamuri" sau cristaluri de diferite culori
caracterizate printr-un nivel artistic superior (picturi) şi sunt întâlnite cu precădere
la biserici şi monumente.

Fig. 2- Vitralii în cadrul Galeriilor Lafayette

Sursa: http://www.galerieslafayette.com
Vitrajul reprezintă totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uşi etc. în
timp ce vitraliile sunt definite ca fiind o fereastră alcătuită din bucăţi de sticlă
colorate sau pictate şi montate într-o reţea de rame metalice /DEX98/.
Vitrarea se află în legătură directă cu faţada, în acest sens distingându-se:
a) faţadă oarbă, nevitrartă, care nu dispune de ferestre şi în general nici de
acces;
b) faţadă cu spaţii pentru ferestre, permiţând ventilaţia şi intrarea luminii.
Una dintre formele principale de funcţionalitate a vitrării, cu un rol
important pentru unităţile comerciale este vitrina.
Împreună cu faţada, vitrina face parte din identitatea vizuală a magazinului
(analizată anterior) şi are rolul de a atrage, seduce şi convinge consumatorii să intre
în magazin. Importanţa vitrinei în acest context este cu atât mai mare cu cât s-a
constatat că, în medie, unui pieton nu îi ia mai mult de 7 secunde pentru a trece de
o vitrină, în timp ce unei persoane aflate în traficul auto îi sunt suficiente trei
secunde.
Utilizate foarte rar în anii "70 şi începutul anilor "80 datorită costurilor
ridicate şi orientării investiţiilor către construcţia centrelor comerciale, vitrinele
constituie în prezent un centru principal de interes pentru comercianţi datorită
impactului exercitat asupra consumatorilor. Astfel, vitrina reprezintă pentru
trecător principalul argument să intre în magazin şi serveşte în principal
următoarelor scopuri:
1. identificarea magazinului şi a ofertei sale prin expunerea unui eşantion
reprezentativ al mărfurilor din magazin;
2. prezentarea produselor noi sau sezoniere;
3. atragerea atenţiei trecătorilor.
Deciziile cu privire la construcţia unei vitrine includ numărul,
componentele, mărimea, forma, culoarea şi temele vitrinelor, precum şi frecvenţa
schimbărilor într-un an.
Mărimea şi tipul vitrinelor sunt determinate de tipul magazinului şi natura
mărfurilor etalate. De exemplu, numeroase magazine universale care vând
produse cu dimensiuni variate de la "mărunţişuri" la mobilă, dispun de vitrine late
şi înalte care permit etalarea diferitelor tipuri de mărfuri, în timp ce magazinele "cu
de toate", utilizează în mod frecvent vitrine înalte cu fundaluri sub nivelul ochilor,
permiţând astfel o vedere de ansamblu asupra interiorului magazinului. Totodată,
magazinele de bijuterii preferă aşa numitele vitrine "invizibile" , cu geamuri
curbate, astfel încât să respingă razele de lumină şi, în acelaşi timp, să confere
impresia unei vitrine deschise.
În cazul magazinelor care utilizează vitrine se pot distinge trei tipuri de
fundaluri:
 fundaluri deschise care permit trecătorului să privească în interiorul
magazinului şi sunt utilizate în cazul băcăniilor, magazinelor de dulciuri şi
florăriilor. Fundalurilor le revine rolul delimitării expunerii de interiorul
magazinelor, asigurării securităţii exponatelor şi pot fi transparente (din sticlă)
sau din materiale ca lemnul, metalul sau sticla mată;
 fundalurile semideschise, a căror parte inferioară este sub linia de vizualizare;
se întâlnesc uneori la magazinele care comercializează articole de grădinărit,
fierărie etc.
 fundaluri închise care izolează complet vitrinele, întâlnite în cazul magazinelor
universale , dar mai ales a celor de confecţii pentru femei şi bărbaţi.
Preferinţele comercianţilor pentru vitrinele închise şi semiînchise se
explică, în principal, prin faptul că acestea exercită o atracţie mai puternică asupra
mărfii etalate, asigură un aranjament mai atractiv al mărfii şi permit o iluminare
mai eficientă.
La anumite magazine se întâlnesc faţade care nu dispun de vitrine propriu-
zise, ce permit consumatorilor să privească în mod direct în interiorul magazinului
şi îi oferă posibilitatea să îşi aleagă mai repede marfa dorită. De asemenea, o astfel
de faţadă reduce timpul necesar aranjării vitrinei, permite folosirea optimă a
luminii naturale şi creează o atmosferă comercială mai primitoare şi mai
atrăgătoare.
Aşadar, utilizarea vitrinelor pentru a expune marfa existentă în magazin
poate fi considerată o practică generală a magazinelor, excepţiile referindu-se la
supermarketuri, unele magazine discount sau cu autoservire. În absenţa vitrinelor,
magazinele folosesc întreaga faţadă placată cu geamuri mari şi mate ce atrag prin
intermediul posterelor şi afişelor promoţionale .
Tipuri de vitrine
Vitrinele pot fi realizate în mai multe variante, cele mai utilizate fiind:
 vitrine de tip liniar, proiectate, în măsura în care este posibil, continuu de-a
lungul faţadelor, întrerupte de căile de acces în cazul magazinelor care dispun
de front suficient;
 vitrine de tip alveolar, existente la magazinele al căror front de faţadă este
redus, mărindu-se astfel frontul de prezentare. Prezintă avantajul vizualizării
mărfurilor din mai multe părţi.
 vitrine de tip insular, utilizate în cazul unităţilor de mari suprafeţe, se
amplasează în spaţiul dinaintea intrărilor retrase de la trotuar şi permit
vizualizarea exponatelor de jur împrejur.
Pentru a fi armonioasă, vitrina va trebui să ocupe cât mai bine spaţiul
disponibil, dacă se poate prin" regula de aur ", care determină dreptunghiul perfect
unde raportul dintre lungime şi lăţime este de 1,618. Acest dreptunghi corespunde
regulilor de estetică clasică, prezentând un caracter de echilibru şi armonie .
În centrele comerciale de proximitate, ca şi în centrul comercial principal
al oraşului, de obicei, vitrinele au formă rectangulară şi sunt închise, fapt care
permite comerciantului să dea frâu liber inovaţiei şi talentului decoratorului .

IV Un alt element de design exterior îl reprezintă modalităţile de acces în

cadrul punctului de vânzare. Principalele aspecte care se au în vedere în
proiectarea intrărilor sunt: numărul şi localizarea căilor de acces, tipul şi
destinaţia acestora.
Numărul şi destinaţia căilor de acces sunt dependente de particularităţile
constructive ale clădirii în care se află amplasat punctul de vânzare, de mărimea,
profilul şi alte caracteristici ale acestuia. Cele mai frecvente situaţii întâlnite în
reţeaua comercială cu privire la poziţionarea şi rolul căilor de acces sunt
următoarele:
 majoritatea magazinelor, îndeosebi cele cu suprafeţe reduse, au o singură cale
de acces, localizată de obicei în dreapta vitrinei sau dacă punctul de vânzare
dispune de mai multe vitrine între acestea;
 de obicei, a doua cale de acces în cazul magazinelor de mici dimensiuni este
destinată recepţionării mărfurilor pentru a nu îngreuna fluxul clienţilor sau
ieşirea în caz de incendiu;
 în vederea evitării congestionării traficului clienţilor se recomandă ca în cazul
spaţiilor cu mai mult de 23 de metri lungime de faţadă, să existe două căi de
acces;
 în situaţia în care magazinul este situat pe colţ, poate avea fie două intrări şi
vitrine pe ambele părţi, fie o singură cale de acces amplasată pe colţ. În acest
caz se impune existenţa unui stâlp de susţinere, care să permită o asemenea
poziţionare a căii de acces;
 pentru a atrage consumatori atât din traficul pietonal, cât şi din cel auto, un
magazin trebuie să aibă cel puţin două intrări (una în faţa magazinului pentru a
atrage pietonii şi una adiacentă parcării);
 marile magazine amplasate în centre comerciale pot avea multiple căi de
acces, al căror număr însă este limitat ca urmare a problemelor legate de
securitatea punctului de vânzare. De asemenea există şi căi de acces cu
destinaţie specială, cum ar fi cele de unde cumpărătorii îşi ridică produsele mai
voluminoase: televizoare, mobilă etc.;
 în general intrările din faţă şi din spate servesc unor scopuri diferite, ele
trebuind să fie proiectate în mod separat.
Efectul căilor de acces asupra consumatorilor este amplificat de pardoseala
utilizată la intrarea în magazin - ciment, gresie, marmură, mochetă - precum şi de
iluminatul folosit - tradiţional sau fluorescent, alb sau color, constant ori
intermitent.
Nu în ultimul rând se recomandă ca intrările să nu fie acoperite de afişe
care ar putea constitui un obstacol asupra vizibilităţii în interiorul magazinului. Cu
toate acestea, o practică curentă şi în acelaşi timp eficientă, îndeosebi în cazul
supermarketurilor, este cea a afişării în zonele de acces a ofertelor promoţionale.
V Semnalizarea reprezintă ansamblul mijloacelor prin intermediul cărora
se asigură informarea, dirijarea, atenţionarea şi restricţionarea fluxului clienţilor în
contextul activităţii desfăşurate. Din punct de vedere comercial, acest ansamblu se
compune din firmă, siglă şi emblemă (aspecte reglementate în România în legea
Registrului Comerţului 26/90).
Firma, important mijloc de comunicare între magazin şi consumator şi
componentă a faţadei, atrage atenţia clienţilor îndeosebi prin poziţionare,
modalităţile de prezentare şi iluminare.
 Firma se amplasează pe lungimea faţadei sau deasupra accesului,
putându-se realiza şi o amplasare pe plan vertical, de sus în jos, când cota
inferioară se află la o înălţime care să nu afecteze circulaţia pietonală. Sigla şi
emblema pot fi poziţionate atât pe faţadă, cât şi pe vitraj.
În general, magazinele aflate pe artere comerciale plasează firmele
deasupra vitrinelor sau îşi suspendă firme iluminate înăuntru acestora. În
poziţionarea firmelor trebuie să se ţină cont de faptul că acestea pot fi aşezate în
două, chiar trei părţi ale clădirii în care se află situat punctul de vânzare, astfel
încât să poată fi văzute de trecătorii care circulă în ambele sensuri. Mai rar
întâlnite, deşi facilitează vizibilitatea de la distanţă pentru cumpărătorii din cadrul
traficului auto, este alternativa instalării firmelor pe stâlpii din faţa magazinelor.
Impactul firmei asupra consumatorilor cunoaşte o intensitate sporită în
condiţiile asigurării vizibilităţii nu numai din faţă, ci şi perpendicular pe calea
trecătorilor.
În ce priveşte emblema, aceasta poate fi desenată, iluminată sau nu,
singură sau completată cu un slogan, semnalizată în timpul sărbătorilor prin
elemente de animaţie specifice etc.

VI Ambientul exterior reuneşte particularităţile constructive ale unităţii

comerciale, ambientul de iluminare, elementele decorative, precum şi alte aspecte
aflate în proximitatea acesteia care îşi pun amprenta asupra imaginii respectivului
magazin: vecinătăţi comerciale, culturale, sportive etc., stilul de viaţă al populaţiei
din zonă, condiţii de parcare etc.
Particularităţile constructive includ numărul de niveluri, tipul de acoperiş
şi de iluminare a zidului exterior, precum şi înălţimea şi mărimea construcţiei. În
principal, cu privire la aspectele menţionate, se disting următoarele situaţii:
 construirea unităţilor comerciale pe unul sau mai multe niveluri, la cota
"minus" (subsol, în general pentru magazine/raioane care comercializează
produse alimentare), cota "0" (parter) sau cote "plus" (etaje);
 magazine cu acoperiş clasic sau de tip terasă;
 iluminarea naturală a zidurilor exterioare (zid vitrat) sau artificială.
Ambientul de iluminare se referă la modul de iluminare exterioară a
unităţilor comerciale, de proiectare a luminilor pe faţadă astfel încât să se asigure o
bună vizibilitate a acesteia.

3. Designul interior al punctelor de vânzare

Designul interior reprezintă o conexiune între elementele de construcţii,

instalaţii, echipamente, mobilier, mărfuri sau servicii prestate care împreună cu
ambientul interior şi gestionarea respectivelor suprafeţe creează anumite
funcţionalităţi, comodităţi şi satisfacţii pentru clienţi şi personalul comercial
 Tabel 2. - Componentele designului interior

Componentă Elemente de analiză

Planşeele
Pardoseala
Plafonul
Pereţii interiori
Culori/iluminat
Accesul relaţional
Semnalizarea interioară
Ambientul interior
materiale, caracteristici funcţionale, culoare
materiale, caracteristici funcţionale, înălţime,
sistem de iluminat
utilitate, material, textură
tipuri, tehnici, efecte psihotehnologice
funcţionalitate, modalităţi
poziţionare , forme
constructiv, estetic, iluminat, floral, faunistic,
igienic şi olfactiv.

I Planşeele se descompun din punct de vedere constructiv în planşeu

inferior şi planşeu superior, ale căror caracteristici sunt prezentate în continuare:
Planşeul inferior (pardoseala sau pavimentul) are rolul de a prelua
diferite echipamente sau instalaţii dispunând de capacitatea de asigurare a planităţii
pentru manipularea în plan orizontal. În alegerea planşeului inferior este necesară
luarea în considerare a următoarelor aspecte:
 Nu are numai caracteristici funcţionale, contribuind, totodată, la ambianţa
generală şi accentuarea imaginii pe care doreşte să o confere punctul de
vânzare;
 O atenţie deosebită trebuie acordată atât materialelor din care este făcută
pardoseala, cât şi designului acestora;
 Pardoseala poate fi făcută din lemn, trestie, ciment, gresie, linoleum, marmură,
poate fi de tip duşumea sau parchet, mochetată sau nu; în timp ce podeaua
confecţionată din materiale precum PVC-ul permite înlocuirea facilă a zonelor
uzate - pavimentele realizate din alte materiale fac acest proces mult mai
dificil;
 dacă culorile sunt bine alese contribuie la sensibilizarea clienţilor, mai ales în
cazul raioanelor de mobilă,

Tabel 3. - Imaginea reflectată de diferitele tipuri de pardoseală

Materiale Imagine Utilizare
Lemn naturală, caldă, entuziastă artizanat, baruri
Marmură clasică, rafinată magazine lux
Gresie neutră, curăţenie supermarketuri
Mochetă dependentă de culoare magazine de mobilă
 se recomandă pardoseala din gresie pentru supermarketuri, dar nu şi pentru alte
tipuri de magazine cum ar fi cele de lux sau care comercializează mobilă;
 deşi modalităţile de acoperire a pardoselii fac parte din atmosfera magazinului
trebuie ţinut cont că aceasta trebuie să fie funcţională, rezistentă, uşor de
curăţat şi ieftin de întreţinut (mai ales în cazul magazinelor care
comercializează bunuri cu frecvenţă ridicată de cumpărare);
Un alt aspect care trebuie avut în vedere se referă la faptul că pardoseala
poate fi "exploatată" şi în scop promoţional prin afişarea unor reclame, trasarea de
săgeţi pentru a îndruma clienţii spre un anumit raion sau chiar prezentarea logo-
ului magazinului. Un exemplu în acest sens este utilizarea materialelor
autoadezive, al căror rol este de reamintire şi consolidare a mesajelor transmise
prin intermediul mass-mediei. Foliile autocolante plasate pe podeaua magazinului
pot avea forme şi dimensiuni diferite, pot fi lipite şi îndepărtate uşor de pe aproape
orice suprafaţă şi poziţionate la intrarea în magazin, în faţa mobilierului comercial
sau în proximitatea caselor de marcat, unde se constituie într-un important mijloc
de semnalizare de "ultimă oră" asupra unor mărfuri înaintea ieşirii din magazin.
Planşeul superior (plafonul), următoarea componentă funcţională a
designului interior, contribuie la susţinerea instalaţiilor electrice, conductelor,
recomandându-se confecţionarea sa din materiale izolante bune. Din punct de
vedere constructiv se grupează în planşeu natural şi planşeu fals, care reduce din
înălţime, ascunde instalaţiile electrice şi îmbunătăţeşte aspectul estetic al sălii de
vânzare.
Alte aspecte referitoare la particularităţile plafonului magazinelor vizează
culoarea şi înălţimea acestuia. Astfel, culoarea tavanului poate completa imaginea
magazinului şi în funcţie de materialele folosite va determina cantitatea de lumină
absorbită/reflectorizată, în timp ce influenţa înălţimii plafonului este reflectată în
tabelul următor.
 Tabel 4 - Efecte psihotehnologice ale înălţimii plafonului
Înălţime Caracteristici
Joasă  atmosferă intimă;
 senzaţie de disconfort când magazinul este încărcat cu
accesorii;
 reduce cheltuiala cu energia (mai puţină căldură iarna
şi mai puţin aer condiţionat vara);
Mare  mediu spaţios;
 aspect impersonal, rece;

II Pereţii reprezintă o componentă a designului interior având următoarele

funcţii principale:
 separarea interiorului de mediul exterior;
 asigurarea rezistenţei construcţiei;
 compartimentarea unei suprafeţe;
 constituirea unui suport pentru ambientul interior.

Alături de podea şi plafon, un efect coerent de amestec sau contrast poate

fi exercitat de pereţii interiori şi portabili. În timp ce pereţilor interiori le revine
rolul de divizare a spaţiului magazinului în suprafeţe de vânzare şi suprafeţe non-
vânzare, scopul pereţilor portabili este de asigurare a flexibilităţii în utilizarea
spaţiului, de a permite introducerea unor noi linii de marfă, precum şi
extinderea/micşorarea raioanelor în funcţie de sezon.
Materialele folosite pentru panouri şi alte elemente ce divid suprafaţa
magazinului trebuie să fie uşoare pentru a permite manipularea şi depozitarea
facilă şi pot fi vopsite, acoperite cu postere, fotografii panoramice, artă modernă.
De asemenea, atmosfera din cadrul magazinului poate fi puternic influenţată prin
intermediul texturii pereţilor diferenţiată în raport cu imaginea vizată de către
fiecare punct de vânzare.

Tabel 5 - Recomandări cu privire la textura pereţilor

Tipul
Recomandări
magazinului
Discount neacoperirea pereţilor; existenţa numai a instalaţiilor simple
de iluminat
Universal tapet simplu, plat
Lux tapet fantezi, în relief; existenţa candelabrelor etc.
 III Accesul relaţional reprezintă un sistem de comunicare între diferitele
componente ale organizării de ansamblu constând în diferite tipuri de uşi interioare
cu unul sau două canate, cu manipulare manuală sau electronică, de securitate,
batante sau rotative etc. Modalităţile de acces relaţional contribuie la calitatea de
ansamblu a designului interior, având totodată şi rol funcţional prin capacitatea de
a asigura vehicularea mărfurilor în sistem paletizat, cu mijloace mecanizate,
gabaritul acestora determinând parametrii accesului.

IV Semnalizarea reprezintă atât o componentă a designului interior, cât şi

al celui exterior (anterior prezentat). Funcţia sa principală, de comunicare-
informare, se realizează prin mijloace specifice fiecărui tip de design, în cel
interior recurgându-se la utilizarea de plăcuţe (plasate pe uşă), pictograme sau
afişaje electronice în vederea orientării către lifturi, case de marcat, scări de
evacuare etc. Un rol important, îndeosebi în cadrul suprafeţelor comerciale de mari
dimensiuni, revine indicatoarelor utilizate pentru informare asupra modului de
poziţionare a raioanelor, indicatoare amplasate la începutul şirurilor de gondole la
ultimele niveluri de expunere, pentru a permite vizibilitatea acestora de la distanţe
mari.
Prin intermediul semnalizării interioare, clienţii se pot informa atât cu
privire la amplasamentul produselor necesare cât şi la serviciile extracomerciale.
V Ambientul interior este rezultatul acţiunii conjugate a următoarelor
tipuri de ambient: constructiv, estetic, de iluminare, floral, faunistic, igienic şi
olfactiv.

Tabel 6. - Componentele ambientului interior

Componente Conţinut
Ambient constructiv ansamblul caracteristicilor conferite într-o suprafaţă
comercială de diferitele soluţii constructive:
configuraţia sălii de vânzare, poziţionarea
stâlpilor/coloanelor de rezistenţă, sistemul de
amenajare interioară etc.
Ambient estetic are la bază modul de finisare a suprafeţelor nevitrate
(cu diferite texturi, ceramică, oglinzi, lambriuri etc) şi
este rezultat din estetica mobilierului, pavimentului,
diferitelor accesorii utilizate în amenajarea sălii de
vânzare
Ambient de depinde de modalităţile utilizate pentru iluminatul de
iluminare fond, precum şi pentru etalările particulare de produse
Ambient floral reuneşte ansamblul plantelor utilizate în diferite locuri
ale punctelor de vânzare - holuri, foaiere, vecinătatea
căilor de acces etc.
Ambient faunistic presupune existenţa în interiorul unităţilor comerciale a
 unor acvarii sau havuz cu peşti, păsări în colivie, etc.
Ambient igienic se află în strânsă relaţie cu ambientul estetic şi vizează
curăţenia din magazin, ţinuta şi igiena personalului
Ambient olfactiv este conferit de deprinderile personalului unităţii
(fumător sau nu, utilizator al unor parfumuri stridente
etc.) şi sistemul de ventilaţie.
Adaptare: /GRIG00/

Dispunând de o suprafaţă totală de 451.000 mp, Edmonton Mall (Alberta,

Canada), nu se distinge prin numărul punctelor de vânzare (828) sau arhitectura
exterioară, ci prin complexul de echipamente pentru petrecerea timpului liber. Se
remarcă existenţa unei piste de patinaj pe gheaţă şi a unui lac pe care pluteşte o
reproducere "în mărime naturală" a caravelei Santa Maria a lui Cristofor Columb,
patru submarine apte pentru scufundări şi pentru a permite, îndeosebi băieţilor ,
experienţa unei navigaţii subacvatice. În spiritul lui Disneyland, există un parc cu
jocuri de dimensiuni foarte mari - Fantasyland, dar şi un mare hotel în cadrul
căruia camerele de dormit sunt amenajate în stilul diferitelor epoci istorice. De
funcţia de recreere şi petrecere a timpului liber oferită de Edmonton Mall
beneficiază atât consumatori individuali cât şi instructori sau organizatori pentru
activităţi specifice. Chiar dacă din exterior structura acestui centru nu
impresionează din punct de vedere estetic, interiorul conferă, fără îndoială,
senzaţia unui excepţional centru de excepţie sau a unui parc gigantic de distracţii.
Surse: /CLIQ92/, [http://www.westedmontonmall.com/play/].
 Fig. 3 - Modalităţi de petrecere a timpului în Edmonton Mall
Sursa: [http://www.westedmontonmall.com/play/]

Fără a limita importanţa celorlalte componente ale ambientului interior, dat

fiind influenţa deosebită exercitată asupra atmosferei din magazin, în cele ce
urmează vor fi analizate mirosurile, sunetele, culorile şi sistemele de iluminat
utilizate.
Atragerea consumatorilor este dependentă în bună măsură de simţul
olfactiv şi auditiv, ştiut fiind faptul că "zgomotul reprezintă o vătămare şi nu le
putem sparge urechile clienţilor". Atât mirosurile, cât şi sunetele influenţează
dispoziţia şi starea de spirit a clienţilor, contribuind la crearea unei atmosfere
favorabile atunci când sunt respectate cerinţe fundamentale, precum:
 evitarea/eliminarea mirosului de fum de ţigară, igrasie a pereţilor sau mucegai
al mochetelor din interiorul magazinelor;
 mirosul, este de asemenea legat de igienă, îndeosebi în vânzarea produselor
alimentare, un rol important în acest sens revenind sistemului de ventilaţie. Un
exemplu, în acest sens este cel al magazinelor care comercializează peşte
congelat, care ar trebui să se preocupe să nu scoată aerul din interior direct în
faţa magazinului (pentru evitarea eventualului disconfort generat de mirosul de
peşte);
 încurajarea mirosurilor plăcute asociate unor mărfuri - parfumuri, produse de
patiserie etc. Un magazin de îmbrăcăminte bărbătească, de exemplu, poate
profita de mirosul uşor emanat de piele şi cremă de ghete;
 alegerea cu atenţie sporită a fondului muzical în funcţie de segmentul de piaţă
căruia se adresează oferta magazinului; în general se recomandă folosirea unui
fond discret, odihnitor sau chiar eliminarea fondului muzical în cazul în care
structura clienţilor prezintă un grad ridicat de eterogenitate.

Tabel 7 - Recomandări privind utilizarea mirosurilor şi sunetelor

Tipul unităţii
Restaurant
Magazin ce comercializează
animale pentru casă
Magazin de produse cosmetice
Supermarket
Magazin confecţii adolescenţi
Magazin tip "Muzica"
Recomandări
utilizarea aromelor de bucătărie pentru a
spori apetitul clienţilor
beneficierea de mirosurile emanate şi
sunetele scoase de animale pentru
atragerea clienţilor
folosirea parfumurilor pentru atragerea
clienţilor
muzică clasică
muzică pop
difuzarea celor mai apreciate hituri
 Salon de înfrumuseţare muzică rock/lentă în funcţie de segmentul
ţintă

Alte aspecte deosebit de importante prin impactul exercitat asupra

celorlalte elemente de design - plafon, pardoseală, pereţi, accesorii etc. sunt
constituite de culorile şi sistemele de iluminat utilizate. Deşi în cadrul unităţilor
comerciale se recomandă utilizarea cât mai multor culori, în alegerea acestora se
vor lua în considerare obiectivele firmelor de comerţ şi impactul exercitat de
fiecare culoare asupra consumatorilor. În acest sens un rol important revine
cunoaşterii roţii culorilor care reflectă în principal următoarele aspecte:
 pentru efecte armonioase se vor alege culori apropiate (compatibile în sensul
că fiecare din culorile folosite are o caracteristică comună cu cealaltă.);
 pentru dramatizarea efectelor se vor alege culori opuse; nepierzându-se însă
din vedere că efectul contrastant poate deveni deranjant pentru consumatori;
 efectul global va fi influenţat de combinaţia folosită, de tematica vitrinei şi de
natura produselor expuse/comercializate.

galben verde

portocaliu albastru

roşu violet

Fig. 4. - Roata culorilor

În cadrul expunerii se poate recurge la un aranjament monocrom, care

îmbină două sau mai multe nuanţe ale unei culori. Pentru a da intensitate
prezentării pot fi folosite rozul pal, roşul şi trandafiriul închis. Acelaşi efect este
creat prin combinarea a două sau mai multe nuanţe de galben, verde sau violet.
Tabel 8 - Impactul culorilor utilizate în punctele de vânzare
Natura culorilor Impact
Deschise reflectă lumina, senzaţie de spaţiu
Pastelate asigură cele mai bune condiţii de lucru
Închise atmosferă de intimitate, impresie de apropiere
a pereţilor
 În mod similar efectului exercitat de culori, suprafeţele lucioase reflectă
lumina, proprietate în virtutea căreia numeroase magazine optează către suprafeţe
de culoare deschisă şi foarte lucioase pentru pereţi, plafon, pardoseală sau
utilizează oglinzi care permit creşterea luminozităţii în spaţiu.

Tabel 9. - Recomandări privind selectarea culorilor şi luminilor

Tipul magazinului Recomandări
Discount culori neutre, lumină constantă
Boutique culori strălucitoare, vibrante, iluminat
intermitent
Magazine/raioane "mama şi copilul" culori pastel, iluminat indirect
Unităţi fast-food roşu şi galben - măresc apetitul consumatorilor
şi reduc timpul de servire contribuind la
creşterea numărului de rotaţii la o masă

Modalităţile de iluminare reprezintă un alt aspect important al designului,

cu rol funcţional şi estetic deopotrivă. O iluminare interioară adecvată a
magazinului şi a produselor sale poate determina clienţii să se simtă bine în timp ce
îşi fac cumpărăturile şi să stimuleze vânzările. Astfel, lumina poate cădea direct
sau indirect, poate fi albă sau colorată, constantă sau intermitentă. Concret, rolul
iluminatului în cadrul magazinului poate fi analizat în dublu sens:
 rol practic, utilitar - vizualizarea cât mai bună a produselor;
 rol promoţional- captarea atenţiei trecătorilor, oprirea clienţilor în faţa unor
produse noi sau de impuls.
Principalele modalităţi de iluminare utilizate în cadrul punctelor de
vânzare sunt următoarele:
1. incandescent: se utilizează pentru lumina de accentuare (etalările
particulare de produse) deoarece asigură întreg spectru de culori; permite
identificarea corectă a culorilor;
2. fluorescent (rece): este o modalitate mult mai eficientă din punctul de
vedere al costului şi uşor de utilizat. Este folosită pentru iluminatul de fond
deoarece produce efectul de irizare albastră care conferă o nuanţă nenaturală a
culorilor.
 Iluminarea corectă necesită respectarea a numeroase cerinţe cu privire la
tipurile şi modalităţile de iluminare existente:
 atractivitatea mărfurilor poate fi sporită prin iluminatul care scoate în evidenţă
spectrul luminos;
 iluminarea separată a unor mărfuri pentru evidenţierea trăsăturilor lor
specifice; de exemplu, strălucirea bijuteriilor din aur sau argint poate fi
asigurată prin utilizarea intensă a razelor de lumină incandescentă, în timp ce
strălucirea jucăriilor, accesoriilor auto, argintului sau a altor metale poate fi
pusă în valoare prin utilizarea combinată a luminii de fond şi a spoturilor
luminoase;
 folosirea unor tipuri de lumină specifice pentru punerea în valoare a culorilor;
astfel, pentru a evidenţia confecţiile pentru femei, in special cele luminoase,
confecţionate din materiale cu culori vii, se recomandă utilizarea luminii
fluorescente de alb natural, combinată cu lumina de halogen. Totodată,
culorile tentante ale fructelor, legumelor si cărnii pot fi puse în valoare prin
intermediul becurilor fluorescente care difuzează o lumină roşie;
 evitarea luminilor orbitoare prin intermediul iluminatului indirect;
 utilizarea reflectoarelor cu lumină colorată (verde, roşu, albastru) pentru
crearea de atmosfere specifice. Exemple în acest sens sunt lămpile roz folosite
în raioanele de lenjerie intimă sau iluminatul albastru selenar în raioanele de
îmbrăcăminte de vară de seară;
 evidenţierea culorilor strălucitoare de pe postere şi afişe promoţionale prin
utilizarea aşa-numitelor lămpi "black light" (în magazinele de curiozităţi sau
raioanele de noutăţi);
 acordarea unei atenţii deosebite folosirii culorilor pentru a nu conferi culori
nenaturale obiectului expus (de exemplu, expunerea unui ruj într-o lumină
fluorescentă roz care să sugereze o seară romantică poate conduce la alegerea
unei nuanţe greşite deoarece, de obicei, rujul este privit într-o lumină
incandescentă sau în lumina soarelui);
 evidenţierea suprafeţelor verticale folosindu-se lumina incidentă pentru o
expunere de mărfuri fără culori deosebite;
 eliminarea umbrelor în cazul produselor de mici dimensiuni sau de sticlă prin
iluminarea fiecărui raft în parte. Se pot folosi lumini fluorescente cu
acoperitoare localizate imediat sub extremitatea din faţă a fiecărui raft. Mai
simplă este utilizarea poliţelor duble translucide, caz în care între cele două
feţe ale poliţei este fixată o lampă lungă sub formă de panglică cu scut îngust,
semiopac, în faţă. Totodată, pentru amplificarea efectului vizual al
porţelanurilor chinezeşti sau sticlei este indicată folosirea spoturilor
luminoase;
 eliminarea umbrelor se recomandă şi în cazul expunerii mobilei şi a produselor
de mari dimensiuni. În acest scop se recomandă utilizarea corpurilor de
iluminat mai puternice şi a luminilor incandescente orientate în jos;
 evidenţierea culorilor, modelelor şi texturilor covoarelor, carpetelor, tapiţeriei,
draperiilor grele şi cuverturilor de pat se poate realiza prin direcţionarea oblică
a luminii asupra produselor concomitent cu difuzarea unei lumini generale de
mică intensitate deasupra;
 realizarea unor expuneri teatrale, dramatice prin folosirea unor lămpi colorate
care dau nuanţe de gri, negru sau umbre colorate. De exemplu, o expunere de
trenciuri poate fi "dramatizată" prin folosirea umbrelor care nasc întotdeauna
intrigi, făcându-se asocierea cu un personaj dintr-un film cu spioni sau
spectacole de televiziune despre detectivi particulari;
 iluminarea corectă a oglinzilor deoarece alegerea sau respingerea unui articol
de îmbrăcăminte depinde de modul în care acesta arată pe client. În acest caz
corpul trebuie luminat de sus până jos. De asemenea, trebuie stabilit corect şi
unghiul sub care cad razele de lumină. Un unghi greşit generează umbre lungi
care scot în evidenţă cute imaginare. Pentru a face ca persoanele mai în vârstă
să arate mai tinere, la lumina normală se poate adăuga o cantitate generoasă de
lumină difuză;
 dispunerea corectă în sala de vânzare a corpurilor de iluminat. Ca regulă
generală, spaţiile dintre ele trebuie să fie mai mici decât înălţimea tavanului,
astfel încât dacă acesta este de cca. 3,5 înălţime, distanţa dintre corpurile de
iluminat fluorescent trebuie să varieze între 2,7-3 m. Între corpurile de iluminat
incandescent pot exista chiar distanţe mai mici .

În strânsă corelaţie cu celelalte elemente care contribuie la crearea

atmosferei în cadrul unui punct de vânzare (pardoseală, plafon, pereţi interiori,
mirosuri şi sunete etc.), iluminatul contribuie la atragerea consumatorilor,
petrecerea unui timp mai îndelungat în spaţiul comercial, încurajarea
cumpărăturilor de impuls şi îmbunătăţirea imaginii magazinului. În acest sens, un
exemplu final, cu privire la abilitatea comercianţilor de a combina cu succes
diferitele elemente ale atmosferei, este semnificativ ilustrat în cazul magazinului
Dayton Hudson, din Southdale Center, Minessota. Având o suprafaţă de 112.776
mp, magazinul dispune de multe dintre caracteristicile specifice unei locuinţe, fapt
care permite clienţilor să se simtă bine şi să petreacă cât mai mult timp în interiorul
său. Planul magazinului este simplu şi include şi o suprafaţă suplimentară destinată
garderobei, spaţii de odihnă pentru bărbaţi şi femei, precum şi locuri special
amenajate pentru schimbarea bebeluşilor.
Ambianţa exterioară este asigurată de materiale cu textura rocii,
ornamentate cu granit de Minessota şi de căi de acces proiectate similar unor
piramide luminoase din cristal. Interiorul magazinului are pardoseala din marmură
şlefuită, iar scările rulante sunt acoperite de două cupole de 12 metri.
Fiecare raion este proiectat în mod distinct, putând fi considerat un
magazin specializat cu mobilier unic. De exemplu, raionul de echipamente
sportive, dispune de un decor modern, în timp ce raionul Ralph Laurent prezintă
un motiv de salon tradiţional englezesc.

I Precizaţi dacă afirmaţiile următoare sunt adevărate sau false:

1. Între designul magazinului şi factorii financiari există o strânsă

interdependenţă.
2. Analizați comparativ componentele designului în cazul vânzării cu
magazin și a celei fără magazin.
3. Faţada prototip este specifică lanţurilor de magazine.
4. Proiectarea faţadelor reprezintă o acţiune independentă a
comercianţilor, necondiţionată de reglementări locale sau naţionale.
5. Una dintre principalele forme de funcţionalitate a vitrării este vitrina.
6. În mod frecvent, comercianţii preferă utilizarea vitrinelor cu fundaluri
deschise.
7. Avantajul vitrinei de tip alveolar îl constituie posibilitatea vizualizării
mărfurilor de jur împrejur.
8. O alternativă mai rar folosită de comercianţi o constituie instalarea
firmelor pe stâlpii din faţa magazinelor.
9. Pentru atragerea consumatorilor se recomandă acoperirea căilor de
acces cu afişe promoţionale.
10. Una dintre tendinţele manifestate în comerţul cu amănuntul o
constituie utilizarea podelei în scop promoţional.
11. Pentru evitarea creşterii costurilor, magazinele de tip discount acoperă
pereţii cu tapet simplu, plat.
12. În mod frecvent, indicatoarele utilizate pentru identificarea raioanelor
se amplasează la ultimele niveluri de expunere şi la începutul şirurilor de gondole.
13. În scopul dramatizării efectelor generate de o expunere, se recomandă
utilizarea culorilor opuse de pe roata culorilor.
14. Folosirea intensă a razelor de lumină incandescentă se recomandă
pentru punerea în valoare a strălucirii bijuteriilor de aur şi de argint.
15. Principalul dezavantaj al iluminatului incandescent îl constituie
efectul de irizare albastră conferit produselor.
16. În designul alb-negru al unui punct de vânzare, în centrul atenţiei se
situează mobilierul comercial.

II Selectaţi varianta corectă:

1. Principalele caracteristici ale magazinelor puse în valoare de design sunt:
a) funcţionale şi estetice;
b) tehnice şi psihologice;
c) materiale şi financiare;
d) tangibile şi intangibile.
2. Nu reprezintă componentă principală a procesului de planificare a magazinului:
a) alocarea spaţiului pe raioane;
b) designul exterior şi interior;
c) stabilirea modului de etalare;
d) localizarea raioanelor;

3. O caracteristică a conceptului de identitate vizuală a magazinului este:

a) al doilea nivel include vitrinele exterioare;
b) al treilea nivel reuneşte faţada şi indicatoarele de atenţionare;
c) primul nivel reflectă ceea ce consumatorul vizualizează în interiorul
punctului de vânzare;
d) punctul de vânzare este privit ca un canal de comunicare format din patru
niveluri;

4. Nu constituie variantă principală de proiectare a faţadei din punct de vedere

constructiv:
a) faţada cu nişe;
b) structura specifică magazinelor prototip;
c) structura cu fundal;
d) structura modulară;

5. Nu reprezintă funcţie principală a copertinei:

a) funcţia de protecţie a mărfurilor;
b) funcţia comercială;
c) funcţia publicitară;
d) funcţia arhitecturală;

6. În funcţie de relaţia cu vitrarea, faţada poate fi:

a) mată şi vitrată;
b) oarbă şi cu spaţii;
c) simplă şi ornamentală;
d) clasică şi cu vitralii;

7. În categoria celor mai utilizate tipuri de vitrine nu se include:

a) vitrina de tip insular;
b) vitrina dreptunghiulară;
c) vitrina de tip liniar;
d) vitrina de tip alveolar;

8. Nu reprezintă categorie principală de fundaluri ale vitrinelor:

a) fundalurile deschise;
b) fundalurile închise;
 c) fundalurile semideschise;
d) fundalurile mixte;

9. Marcaţi afirmaţia incorectă cu privire la „regula de aur”, utilizată în proiectarea

vitrinelor:
a) se bazează pe regulile de estetică clasică;
b) are în vedere o cât mai bună ocupare a spaţiului disponibil;
c) presupune un raport între lungimea şi înălţimea vitrinei de 1,618;
d) prezintă un caracter de echilibru şi armonie;

10. Principalele elemente ale semnalizării exterioare sunt:

a) firma, sigla şi emblema;
b) firma şi indicatoarele de atenţionare;
c) firma şi sistemul de iluminare;
d) firma, iluminarea şi indicatoarele de atenţionare;

11.Care dintre următoarele recomandări ale iluminării mărfurilor nu este corect?

a) utilizarea lămpilor "black light" pentru evidenţierea culorilor strălucitoare ale
afişelor promoţionale şi posterelor;
b) existenţa unei distanţe de 2,7-3 m între corpurile de iluminat fluorescente în
cazul unei înălţimi a tavanului de cca. 3,5 m;
c) utilizarea iluminatului incandescent pentru etalările particulare de produse;
d) crearea umbrelor în cazul produselor de sticlă prin iluminarea fiecărui raft în
parte.

III Teme dezbatere și exerciții practice

1. Menţionaţi componente designului exterior şi elementele de analiză ale
acestora.
Exemplu: faţada se analizează din punctul de vedere al configuraţiei,
dimensiunilor, imaginii arhitecturale, funcţionalităţii.
2. Precizaţi componentele designului interior şi elementele de analiză ale
acestora.
Exemplu: căile de acces se analizează din punctul de vedere al numărului,
localizării, tipului şi destinaţiei.
3. Analizaţi principalele elemente de design și impactul acestora asupra
vânzării mărfurilor.
4. Precizaţi care sunt implicaţiile designului asupra altor atribute ale
punctelor de vânzare - sistem de amenajare, dotare cu mobilier comercial etc.
5. Efectuaţi a o analiză comparativă a elementelor de design specifice
comerţului cu amănuntul şi celui cu ridicata.
6. Analizaţi caracteristicile designului interior al magazinelor specializate,
comparativ cu cele din cadrul magazinelor specializate, de tip discount şi
universale.