Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Jurisdictii Europene
Jurisdictii Europene
JURISDICȚII EUROPENE
JURISDICȚII EUROPENE
COSTA V ENEL 6/64 – 1964
Sarcinile CJUE sunt prevăzute în art. 220-245 Tratatul UE precum și în propriul său
statut. Acestea constau în asigurarea interpretării uniforme a legislației europene. În 1989, pentru
a ușura activitatea CJUE a fost înființată Curtea Europeană de Justiție de Primă Instanță (CEJ-PI)
și apoi în 2004 o altă instanță, pentru probleme care privesc funcționarii publici: Tribunalul
funcționarilor publici ai Uniunii Europene. De atunci CJUE nu mai este competentă decât pentru
soluționarea căilor de atac înaintate de persoanele fizice și juridice împotriva deciziilor luate de
Curtea Europeană de Justiție de Primă Instanță. Mai nou însă, cu puține excepții, CJUE răspunde
și de dosarele de chemare în judecată în primă instanță înaintate de statele membre ale UE
împotriva Comisiei Europene.
Principiul efectului util sau principiul aplicării dreptului comunitar cu cea mai mare
eficacitate, pentru a se obține cea mai mare eficiență din actele normative comunitare elaborate
de cele mai multe ori de economiști, politicieni și în general de non-juriști.
Principiul dezvoltării dinamice a dreptului comunitar în corelație cu scopurile și
obiectivele de integrare europeană stabilite. Respectarea acestui principiu atrage după sine
adaptarea dreptului comunitar la modificările majore aduse de Actul Unic European, de Tratatul
de la Maastricht sau de Tratatul de la Amsterdam.
În jurisprudenţa sa (începând cu hotărârea Van Gend & Loos din 1963), Curtea a introdus
principiul efectului direct al dreptului comunitar în statele membre. Acesta permite
cetăţenilor europeni să invoce în mod direct normele juridice ale Uniunii în faţa instanţelor
judecătoreşti naţionale.
Întreprinderea de transport Van Gend & Loos, importatoare de mărfuri din Germania în
Ţările de Jos, trebuia să plătească taxe vamale pe care le considera ca fiind contrare dispoziţiei
din Tratatul CEE ce interzice majorarea taxelor vamale în cadrul relaţiilor comerciale reciproce.
Acţiunea punea problema conflictului dintre dreptul intern şi normele Tratatului CEE. Fiind
sesizată de o instanţă judecătorească din Ţările de Jos, Curtea a răspuns prin instituirea doctrinei
efectului direct, conferind astfel întreprinderii de transport o garanţie directă a drepturilor sale
întemeiate pe legislaţia comunitară în faţa instanţei judecătoreşti naţionale.
În acțiunile formulate de Comisia Europeană (de ex. pentru încălcarea tratatului UE) sau
de alte organe comunitare și în acțiunile formulate de statele membre împotriva altor organe
decât Comisia Europeană, precum și pentru luarea deciziilor în acțiunile prejudiciale) rămâne
competentă tot Curtea Europeană de Justiție.
O particularitate a CJUE este avocatul general. Acesta, după ce părțile au fost audiate la
judecata în fond, are rolul de a întocmi o propunere privind sentința ce urmează a fi pronunțată.
Avocatul general nu reprezintă însă interesele unei anumite părți, cererile sale trebuind să aibă un
caracter independent și neutru. CJUE nu este obligată să accepte propunerile făcute de avocatul
general, dar de obicei instanța respectă în proporție de ¾ cele solicitate de acesta.
Limba folosită în timpul proceselor este una din limbile oficiale ale UE. Contează în
primul rând din ce țară provine partea care a formulat cererea de chemare în judecată și din ce
țară este pârâtul. Această regulă asigură oricărei persoane din UE posibilitatea de a participa la
actele procesuale în limba sa maternă. Intervențiile părților procesuale și ale judecătorilor sunt
traduse de interpreți, la fel ca și toate documentele care fac parte din dosarul cauzei.
Limba folosită pe plan intern la CJUE este franceza. Acest lucru se explică prin faptul că
în momentul înființării Comunității Europene în anul 1957 majoritatea populației din cele șase
țări fondatoare (Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda) era vorbitoare de limba
franceză.
La ora actuală tendința este de a folosi mai mult limba engleză, datorită faptului că
majoritatea juriștilor din țările recent aderate și-au urmat studiile parțial în limba engleză și mai
puțin în limba franceză.
COSTA V ENEL 6/64 (1964) ECR 585 reprezintă unul dintre cazurile emblematice ale
Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Urmărind liniile directoare din cazul reprezentativ Van Gend en Loos, Curtea de Justiție
în cazul Costa v. ENEL a luat poziția fermă că dreptul comunitar a limitat capacitatea
guvernelor naționale de a introduce legi în conflict cu Tratatul.
Părțile
Flaminio Costa - un cetățean italian care deținea acțiuni ale companiei de electricitate.
ENEL (Ente Nazionale per l’Energia Elettrica) – a fost creată în 1962, când Italia a
naționalizat producția și distribuția de energie electrică.
Situația de fapt
Domnul Flaminio Costa s-a opus naționalizării și, în calitate de protest, a decis să nu
plătească factura cu o sumă simbolică: 1.925 lire (0.99 euro). El a susținut că naționalizarea
industriei electrice a încălcat Tratatul de la Roma și Constituția Italiei.
Astfel acesta a fost dat în judecată și cazul a fost trimis la Curtea Constituțională Italiană
iar apoi a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Soluția Curții
În cauza 6/64, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare
formulată în temeiul articolului 177 din Tratatul CEE, de Giudice Conciliatore din Milano,
referitor la interpretarea articolelor 102, 93, 53 și 37 din tratatul menționat, în cadrul unui litigiu
aflat pe rolul instanței menționate între domnul Flaminio Costa și E.N.E.L. (Ente nazionale
energia elettrica, impresa già della Edison Volta) curtea a decis următoarele:
Având în vedere că, prin Ordonanța din 16 ianuarie 1964, transmisă în mod
corespunzător Curții, Giudice Conciliatore din Milano, „văzând articolul 177 din Tratatul de
instituire a CEE din 25 martie 1957, integrat în legislația italiană prin Legea nr. 1203 din 14
octombrie 1957, și susținerea potrivit căreia Legea nr. 1643 din 6 decembrie 1962 și decretele
prezidențiale adoptate în executarea acestei legi [...] încalcă articolele 102, 93, 53 și 37 din
tratat”, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să transmită dosarul către Curte. Văzând actele
de procedură;după ascultarea raportului judecătorului raportor;după ascultarea observațiilor
părților din acțiunea principală, ale Comisiei Comunității Economice Europene și ale guvernului
Italian; după ascultarea concluziilor avocatului general; văzând articolele 37, 53, 93, 102, 177
din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene; văzând Protocolul privind Statutul
Curții de Justiție a Comunității Economice Europene; văzând Regulamentul de procedură al
Curții de Justiție a Comunităților Europene, Curtea pronunțându-se cu privire la excepția de
inadmisibilitate întemeiată pe articolul 177, hotărăște:
Întrebările adresate de Giudice Conciliatore din Milano în temeiul articolului 177 sunt
admisibile în măsura în care acestea vizează, în speță, interpretarea dispozițiilor Tratatului CEE,
niciun act unilateral ulterior nefiind opozabil normelor comunitare;
declară:
1) Articolul 102 nu conține dispoziții care pot da naștere, în beneficiul justițiabililor, unor
drepturi pe care instanțele naționale trebuie să le apere;
2) Prevederile articolului 93, la care se referă întrebarea adresată, nu conțin nici ele astfel
de dispoziții;
4) Articolul 37 alineatul (2) constituie, prin toate dispozițiile sale, o normă comunitară
care poate da naștere, în beneficiul justițiabililor, unor drepturi pe care instanțele naționale
trebuie să le apere.
În cadrul întrebării adresate, aceste dispoziții urmăresc interzicerea oricărei măsuri noi
contrare principiilor articolului 37 alineatul (1), și anume orice măsură având drept obiect sau
drept consecință o discriminare nouă între resortisanții statelor membre în condiții de
aprovizionare și desfacere, prin intermediul monopolurilor sau al organismelor, fiind necesar, pe
de o parte, să aibă ca obiect tranzacțiile cu un produs comercial susceptibil să facă obiectul
concurenței și al schimburilor între statele membre și, pe de altă parte, să joace un rol efectiv în
cadrul acestor schimburi;
Consecințe
“Din toate aceste observații rezultă că legea care rezultă din tratat, o sursă independentă
de drept, nu putea, din cauza naturii sale speciale și originare, să fie suprimată de dispozițiile
legale interne, indiferent de natura acestora, fără a fi privată de caracterul său de drept comunitar
și fără a pune în discuție temeiul juridic al Comunității. Transferul de către statele membre de la
sistemul lor juridic intern la sistemul juridic comunitar a drepturilor și obligațiilor care decurg
din tratat implică o limitare permanentă a drepturilor lor suverane, împotriva cărora un act
unilateral ulterior incompatibil cu noțiunea de Comunitate nu poate fi dominat.”
Una dintre problemele juridice esențiale pe care textele tratatelor fondatoare din acea
vreme nu le-au abordat în mod explicit a fost dacă normele tradiționale ale dreptului internațional
public ar putea fi aplicate în cadrul sistemului juridic comunitar.