Patras Octavian

Grupa 501
UTM – Medicina Generala

Sindromul Sjogren

Sindromul Sjögren este o afectiune sistemica autoimuna in care sistemul imunitar ataca,
in mod eronat, propriile glande lacrimale si salivare, raspunzatoare de mentinerea gradului de
hidratare a organismului.Acest sindrom există în formă sa primară, neasociat unei alte boli sau
în forma secundară, asociat cu alte boli autoimune cum ar fi lupusul eritematos sistemic,
poliartrită reumatoidă, sclerodermia sau bolile autoimune tiroidiene. Sindromul Sjogren poate
sa apara la orice varsta insa, de obicei, acesta apare la pacientii de peste 40 de ani. Aceasta
afectiune autoimuna este mai intalnita in randul femeilor. Tratamentul acestui sindrom se
bazeaza pe ameliorarea simptomelor.
Sindromul Sjogren primar se manifesta clinic prin xeroftalmie , xerostomie si marirea de
volum a glandelor parotide ( in 50% dintre cazuri ) . Asocierea dintre xeroftalmie si xerostomie
este denumita sindrom Sicca si in fapt reprezinra sindromul Sjogren primar .
Sindromul Sjogren secundar este reprezentat de Sindromul Sicca aparut ca o
manifestare secundara a altor boli autoimune, cum ar fi : artrita reumatoida, lupusul eritematos
sistemic sau ciroza biliara primara . Astfel, forma secundara asociaza din punct de vedere clinic
ale afectiunii autoimune de fond (ex: dureri articulare, modifidcari tegumentare , ciroza
hepatica )

Diagnosticul Sindromului Sjogren se stabileste prin colaborare interdisciplinara si se

bazeaza pe o serie de crierii bine definite, stabilite pe baza unui chestionar si a unor semne
clinice si investigatii paraclinice tintite.
1. Simptome oculare : senzatie de uscaviune a ochilor sau de ”nisip in ochi ” , zilnic, pe
o perioada de mai mult de 3 luni
2. Simptome orale : senzatie persistenta de uscaciune a gurii , pe o perioada de mai
mult de 3 luni sau tumefactia persistena a glandelor salivare.
3. Semne oculare :
o Testul Schimer , evaluare cantitativa a secrietiei lacrimale cu hartie
absorbanta, valori sub 5mm in 5 minute.
o Teste cu colorant Rose Bengal sau fluorescenta , care evidetiaza leziunile
conjuctivale sau corneene , mai mult de 4 pe scala specifica Van Bijsterveld .
4. Criteriul histopatologic : dupa biopsia de glande salivare accesorii recoltate din
mucoasa labiala inferioara se evidentiaza sialadenita limfocitica focala (mai mult de
un focar limfatic care contine cel putin 50 de limfocite, per 4mm2 de tesut
glandular).
5. Afectarea glandelor salivare mari : cel putin una dintre urmatoarele investigatii
pozitiva :

1
 Patras Octavian
Grupa 501
UTM – Medicina Generala
o Flux salivar total diminuat ( mai putin de 1,5 ml in 15 minute )
o Sialografia parotidiana evidentiaza prezenta sialectezei difuze ( imagine
radiologica de ”pom inflorit ” ) ,fara semne de obstructie mecanica a
canalului Stenon, in formale avansate , atrofia marcata a arborelui salivar .
o Scintigrafia salivara indica o concentrare anormala a trasorului radioactiv in
glanda si o eliminare lenta a acestuia .
6. Evidentierea autoanticorpilor serici anti-SS-A sau / si anti-SS-B ( La)

Pe baza acestor aspecte clinice si paraclinice, se stabileste diagnosticul de Sindrom

Sjogren primar intr-una dintre urmatoarele situatii :
o Indeplinirea a cel putin 4 dintre cele 6 criterii, cu conditia indeplinirii a cel
putin unuia dintre criteriul 4 (histologic ) sau criteriul 6 (serologic )
o Indeplinirea a cel putin 3 dintre cele 4 criterii obicetive ; criteriul 3 (semne
oculare ), criteriul 4 (histologic ), criteriul 6 (serologic )
Diagnosticul de Sindrom Sjogren secundar se stabileste pe baza indeplinirii unuia dintre
criteriile 1(simptome oculare) sau 2 (simptome orale ) plus oricare doua dintre criteriile
3 (semne oculare ), 4 (histologic ) si 5 (glande salivare mici ) .
Crieterii de excludere – situatii in care nu se va aplica schema de diagnostic:
o Radioterapie in teritoriul oro-maxilo-facial
o Hepatita C
o SIDA
o Limfom
o Sarcoidoza
o Reactii de rejet de organ
o Administrarea de anticolinergice in ultima perioada de timp ( de 4 ori
intervalul de eliminare completa a medicamentului )

Tratamentul Sindromului Sjogren este nespecific, avand doar caracter simptomatic paliativ si
implica o colaborare interdisciplinara intre medicul reumatolog , oftalmolog , stomatolog si chirurgul
oro-maxilo-facial , avand ca obiectiv combaterea manifestarilor oculare, orale si de la nivelul glandelor
salivare, precum si tratamentul specific al afectarii altor organe.

Tratamentul simptomatic al xeroftalmiei consta in administrarea de lacrimi artificiale si uneori

ligaturarea canalului lacrimo-nazal, petru a mentine o umectare relativa a corneei .

Combaterea xerostomiei se va face prin stimularea reflexa a secretiei salivare ( consum de

citrice, guma de mestecat etc )sau prin administrarea pilocarpina orala care aduce beneficii in
tratamentul simptomatic, fara efecte secundare semnificative. Derivatii de acetilcolina sunt sialogene
mai eficiente si cu efecte secundare mai reduse. In conditiile unei diminuari severe a secretiei salivare,

2
 Patras Octavian
Grupa 501
UTM – Medicina Generala
care nu mai raspunde la stimulare reflexa , se recomanda folosirea salivei artificiale, pe baza de
carboximeticeluloza si consumul repetat de lichide, in cantitati mici.

Profilaxia complicatiilor xerostomiei se face prin mentinerea unei igiene orale riguroase.
Tratamentul candidozelor orale necesita adiminstrarea de antifugice locale si pe cale generala.

In cazul formelor cu hipertrofie parotidiana marcata de tip pseudotumoral, se poate practica

parotidectomia superficiala modelanta, cu conservarea nervului facial.

In contextul Sindromului Sjogren secundar altor afectiuni autoimune, se vor prescrie

antiinflamatoare nesteroidiene pentru manifestarile particulare . In cazul unor forme severe , se poate
recurge la administrarea de corticosteroizi , imunosupresoare sau metrotrexat.