1.6. Infracţiunea de contrabandă simplă (art.

270 din Codul vamal)

Conţinut legal. Contrabanda constituie, în conformitate cu textul legal,1. introducerea sau
scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele
stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri.
2.Constitue,de asemenea , infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin.1:
a. introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal,prin
sustragerea de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim
vamal,dacă valuarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în
cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b.introducerea în sau scoaterea din ţară,de două ori în decursul unui an,prin locurile
stabilite pentru controlul vamal,prin sustragere de la controlul vamal,a bunurilor sau a mărfurilor
care trebuie plasate sub un regim vamal,dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor
sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000
lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c.înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în trazit vamal.
3.Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin.1 colectarea
deţinerea,producerea, transportul ,preluarea,depozitarea,predarea ,desfacerea şi vânzarea
bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin
din căntrabandă sau sunt destinate săvârşiri acesteia.
Infracţiunea cunoaşte şi o variantă agravată care se caracterizează prin săvârşirea faptei de
către una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună (art. 274
Cod vamal).
Obiectul juridic generic al infracţiunilor pe care le analizăm este reprezentat de acele
relaţii sociale care au în vedere normala desfăşurare a activităţii în afaceri prin respectarea
regimului vamal.
Obiectul juridic special al infracţiunii de contrabandă îl constituie relaţiile sociale
referitoare la regimul vamal, relaţii care vizează trecerea de mărfuri sau de bunuri numai prin
locurile stabilite în condiţiile legii.
Obiectul material este reprezentat de bunurile sau mărfurile care, în temeiul legii, sunt
supuse regimului vamal.
Nu formează obiect material al contrabandei persoanele, fiinţele umane. Contrabanda
comisă în aceste condiţii realizează, în fapt, condiţiile infracţiunii de trafic de persoane.
Subiectul activ al infracţiunii de contrabandă poate fi orice persoană care îndeplineşte
condiţiile generale pentru a răspunde penal.
Participaţia este posibilă în toate formele sale, dar unele dintre acestea realizează
conţinutul modalităţii agravate (coautoratul şi complicitatea concomitentă).
Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, ca titular al valorii sociale protejate prin
norma de incriminare. În aceste condiţii, dacă prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă s-a
produs efectiv şi o pagubă proprietăţii publice sau private a statului, Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală dobândeşte dreptul de a se constitui parte civilă în procesul penal, cu toate
drepturile şi obligaţiile care decurg, în temeiul legii, dintr-o asemenea calitate procesuală.
Latura obiectivă. Elementul material constă, în mod alternativ, într-o acţiune de
introducere în ţară sau de scoatere din ţară, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul
vamal de mărfuri sau alte bunuri.
Condiţia esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni este aceea ca introducerea sau
scoaterea bunurilor să se facă prin alte locuri1 decât cele stabilite pentru controlul vamal.

1
Într-o speţă două persoane au introdus în România, cu o barcă cu motor, ţigări cu timbre fiscale ucrainene. După ce
primii doi membri ai reţelei au fost prinşi, poliţiştii au ajuns la încă alte şase persoane, moldoveni, români şi
ucraineni. Împotriva tuturor a fost începută urmărirea penală pentru infracţiunile de constituire de grup infracţional
1
 Pentru existenţa infracţiunii nu interesează locul efectiv prin care mărfurile sau alte
bunuri sunt trecute peste frontiera de stat a României, ci împrejurarea că acele mărfuri sau alte
bunuri nu sunt prezentate pentru efectuarea controlului vamal mai înainte de scoaterea din ţară
sau după caz, imediat după introducerea în ţară a acestora.
Urmarea imediată a infracţiunii constă într-o stare de pericol în care este pusă
normala desfăşurare a activităţii în domeniul vamal.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, deoarece infracţiunea este una
de pericol.
Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie , în oricare din formele
sale (directă sau indirectă). Nu se cere, ca o condiţie a conţinutului constitutiv al infracţiunii
existenţa vreunui scop sau mobil. Acestea vor fi însă luate în considerare la individualizarea
pedepsei.
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din Legea nr. 86/2006).
Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material, respectiv atunci
când bunurile sau alte mărfuri sunt trecute peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite
pentru controlul vamal sau chiar prin locurile destinate controlului vamal. Infracţiunea poate fi
săvârşită şi în forma continuată,momentul epuizarii fiind acela al săvârşirii ultimei acţiuni de
introducere sau scoatere din ţară de mărfuri sau alte bunuri fără respectarea dispoziţiilor legale.
Modalităţi. Infracţiunea se poate săvârşi într-o modalitate normativă de bază(art.270
alin.1), respectiv trecerea peste frontieră, însă faptic modalităţile sunt diverse.În art.270 alin.2
sunt prevăzute,de asemenea,modalităţi normative.Există şi modalităţi asimilate la art.270 alin.3.
Fapta, în variantă agravată, se poate săvârşi fie de o singură persoană înarmată fie, în
participaţie proprie de mai multe persoane înarmate, fie de două sau mai multe persoane
împreună2.
Aceasta se realizează în toate cazurile în care cele două sau mai multe persoane participă
în mod direct la comiterea infracţiunii – sub forma coautoratului, a complicităţii concomitente
sau a instigării care o absoarbe pe aceasta din urmă.
Sancţiuni. În varianta tip fapta se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar pentru
varianta agravată(dacă fapta descrisă în varianta tip a fost săvârşită de una sau mai multe
persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună) pedeapsa este închisoarea de la
5 la 15 ani.
Se aplică obligatoriu şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Tot astfel
se aplică şi măsura de siguranţă a confiscării speciale.Dacă fapta este săvârşită de angajaţi sau
reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export
ori în folosul acestor persoane juridice se poate aplica şi interdicţia exercitării ocupaţiei, potrivit
art. 66 alin1 lit. g Cod penal

1.7. Infracţiunea de contrabandă calificată (art. 271 Cod vamal)3

Conţinut legal. Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii,
materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive,
substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de
contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi,
dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Deşi denumirea infracţiunii, înscrisă expres în textul incriminator, este „contrabanda
calificată”, această incriminare nu constituie o modalitate calificată a infracţiunii de contrabandă
prevăzută în art. 270 Cod vamal, ci constituie o infracţiune de sine stătătoare.

3
Această infracţiune nu este o modalitate agravată a infracţiunii prevăzută în art. 270 ci o infracţiune distinctă.
2
 Infracţiunea porneşte de la premisa că sunt supuse controlului, pentru care se
eliberează licenţe de export şi import şi care conferă dreptul de a derula astfel de activităţi,
mărfuri precum: arme şi muniţii autorizate de lege, echipament militar şi alte produse speciale
autorizate de lege, produse explozibile şi toxice autorizate de lege, substanţe stupefiante şi
psihotrope autorizate de lege, mărfuri care tranzitează zone supuse embargoului prin rezoluţii ale
Consiliului de Securitate O.N.U., metale preţioase, a căror scoatere din ţară este permisă potrivit
legii, deşeuri valorificabile, produse periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediul
înconjurător.
Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale care au în vedere activitatea
de înfăptuire a politicii vamale a statului român, cu referire specială la interzicerea trecerii peste
frontieră, fără drept, a unor categorii de bunuri care au un regim juridic special (fiind prohibite
sau restricţionate la import-export).
Obiectul material. Este constituit, în mod alternativ, din arme, muniţii, materiale
explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe
toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase.
În prezent, regimul juridic al drogurilor este reglementat prin Legea nr. 143/20004, de
Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971 precum şi de Convenţia contra traficului ilicit
de stupefiante şi substanţe psihotrope la care România a aderat (prin Legea nr. 118/1992) şi care
face parte, în acest fel din dreptul intern.
Precursorii sunt substanţele chimice folosite la fabricarea ilicită a drogurilor.
Subiectul activ nemijlocit (autor) al contrabandei poate fi orice persoană ce
îndeplineşte condiţiile legale pentru a răspunde din punct de vedere penal. De asemenea,
infracţiunea de contrabandă este susceptibilă a fi săvârşită şi în participaţie improprie, în sensul
art. 52 Cod penal.De exemplu la trecerea ilicită peste frontieră a unei substanţe toxice complicele
(care acţionează cu intenţie) ajută o persoană (care acţionează fără vinovăţie) căreia nu i s-a adus
la cunoştinţă că nu există autorizaţia prevăzută de lege pentru o astfel de activitate5
Subiectul pasiv al infracţiunii de contrabandă este întotdeauna statul român.
Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de contrabandă
calificată prevăzută de art. 271 Cod vamal, îl constituie activitatea de trecere peste frontieră (în
sensul de scoatere din ţară sau de introducere în ţară) a armelor, muniţiilor, materialelor
explozive, drogurilor, precursorilor, materialelor nucleare sau altor materii radioactive, substanţe
toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase.
Cerinţa esenţială care trebuie îndeplinită pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii
de contrabandă calificată prevăzută în art. 271 Cod vamal este aceea ca activitatea ce formează
elementul material al faptei să se desfăşoare „fără drept”.
Cerinţa legală vizează absenţa unui drept conferit de un înscris oficial prin care se
îngăduie, de către autorităţile publice române competente, să se scoată sau să se introducă peste
frontieră anume bunuri ca arme, muniţii, materiale explozive sau radioactive, droguri, precursori,
materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale
chimice periculoase.
Urmarea imediată este constituită dintr-o stare de pericol pentru existenţa şi siguranţa
regimului juridic vamal a României. În egală măsură, este realizată o încălcare a regimurilor
stabilite pentru bunurile şi substanţele enumerate de art. 271 din Codul vamal.
Legătura de cauzalitate rezultă din simpla realizare a acţiunii incriminate.
Latura subiectivă. Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de contrabandă
calificată se comite cu vinovăţie sub forma intenţiei directe ori indirecte prin trecerea peste
frontieră de arme, muniţii, substanţe toxice, etc. în absenţa unei autorizaţii. Sub raport subiectiv
intenţia implică, sub forma unei cerinţe esenţiale, reprezentarea de către făptuitor a împrejurării
4
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 163 din 6 martie 2014, cu modificările şi completările
aduse de: Legea nr. 51din 17 aprilie 2014; Legea nr. 322din 16 decembrie 2015.
5
M. Gorunescu, Infracţiuni prevăzute în legi speciale, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.p.56.
3
că trece peste frontieră anume bunuri (arme, muniţii, materii explozive, etc.) în absenţa unei
autorizaţii.
Mobilul cu care acţionează făptuitorul contrabandei de arme, muniţii, etc., este numai
un element facultativ al laturii subiective; stabilirea în concret a mobilului comiterii faptei este
utilă pentru individualizarea pedepsei si a altor sancţiuni de drept penal aplicabile în fiecare caz
concret în parte.
Forme. Modalităţi.
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din lege). Constituie tentativă, spre
exemplu, încercarea de trecere peste frontieră (prin punctul de trecere a frontierei) a unor mărfuri
sau alte bunuri care constituie obiectul material al infracţiunii, cu ocolirea locului pentru
controlul vamal, fără a se reuşi sustragerea acestora de la controlul vamal sau prinderea autorului
în momentul când încerca să treacă ilegal frontiera având asupra lui bunurile interzise. În acest
caz se va reţine şi tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material, respectiv atunci
când bunurile sau alte mărfuri sunt trecute peste frontieră fără a fi prezentate pentru controlul
vamal. Infracţiunea este susceptibilă de a fi săvârşită în forma continuată.
Modalităţi. Infracţiunea se poate săvârşi într-o singură modalitate normativă, respectiv
trecerea peste frontieră, însă faptic modalităţile sunt diverse.
Sancţiuni. În varianta tip fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani, iar pentru
varianta agravată(dacă fapta descrisă în varianta tip a fost săvârşită de una sau mai multe
persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună) închisoarea de la 5 la 15 ani.
Se aplică obligatoriu şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. Tot astfel se aplică şi
măsura de siguranţă a confiscării speciale. Dacă fapta este săvârşită de angajaţi sau reprezentanţi
ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în folosul
acestor persoane juridice se poate aplica şi interdicţia exercitării ocupaţiei, potrivit art. 66 alin.1
lit. g Cod penal.
1.8. Infracţiunea de folosire de acte nereale la autorităţile vamale
Conţinut legal: Fapta este incriminată în art. 272 Cod vamal şi constă în „folosirea, la
autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte
mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau de bunuri, decât cele prezentate în vamă ”.
Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la regimul vamal,
relaţii a căror normală desfăşurare este condiţionată de respectarea regulilor impuse de lege
pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri. În secundar, norma de incriminare vizează
relaţiile sociale care privesc ocrotirea încrederii în documentele vamale, fie oficiale, fie sub
semnătură privată.
Obiect material îl constituie documentele vamale, de transport şi comerciale, folosite
la autoritatea vamală cu ocazia prezentării mărfurilor sau a altor bunuri în vederea aplicării
regimului vamal legal. Documentele care se regăsesc în poziţia obiectului material la această
infracţiune sunt unele care nu sunt false din punct de vedere al formei sau al fondului.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile legale
pentru a răspunde penal. Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este statul, ca titular al obligaţiei de a asigura desfăşurarea în condiţii de
legalitate a activităţii din domeniul vamal.
Latura obiectivă. Elementul material al infracţiunii de folosire de acte nereale constă
într-o activitate exteriorizată de folosire la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de
transport sau comerciale care se refera la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă
pentru trecerea peste frontieră a bunurilor în scopul eludării datoriei vamale.
Cerinţa esenţială specifică şi necesară pentru existenţa laturii obiective este ca fapta ce
alcătuieşte elementul material să se realizeze „prin folosirea de documente vamale, de transport
sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri”.
4
 Urmarea imediată a infracţiunii de „folosire de documente nereale” constă într-o stare
6
de pericol în care este pusă desfăşurarea activităţii vamale.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi realizarea acţiunii incriminate.
Latura subiectivă. Elementul subiectiv al infracţiunii de „folosire de acte nereale”
constă în intenţie directă sau indirectă, în sensul art. 16, alin.3, lit.a şi b din Codul penal.
Particularitatea elementului subiectiv constă în reprezentarea sub aspect intelectiv a împrejurării
că documentul pe care autorul îl foloseşte la autoritatea vamală se referă la alte mărfuri sau
bunuri.
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din Legea nr. 86/2006).
Consumarea acestei infracţiuni are loc în momentul în care se săvârşeşte fapta de
prezentare în vamă a documentelor vamale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele
prezentate în vamă şi care au intrat sub regimul de supraveghere vamală. Infracţiunea este
susceptibilă de a fi săvârşită în forma continuată.
Modalităţi. Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă, respectiv folosirea la
autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale care se referă la alte
mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă.
Sancţiuni. În varianta tip fapta se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar pentru
varianta agravată(dacă fapta descrisă în varianta tip a fost săvârşită de una sau mai multe
persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună) închisoarea de la 5 la 15 ani. Se
aplică obligatoriu şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. Tot astfel se aplică şi
măsura de siguranţă a confiscării speciale.

1.9. Infracţiunea de folosire de acte falsificate

Conţinut legal: art. 273 din Legea nr. 86/2006, „folosirea de acte falsificate” constă în
acţiunea de „folosire la autoritatea vamală, de documente vamale, comerciale sau de transport
falsificate”.
Obiectul juridic special principal este constituit de acele relaţii sociale care vizează
ocrotirea specială a operaţiunilor de vămuire a bunurilor, precum şi a celorlalte operaţiuni vamale
ce reclamă prezentarea unor documente reale cu prilejul trecerii peste frontieră a bunurilor.
Obiectul juridic special secundar este dat de relaţiile sociale care au în vedere
ocrotirea încrederii publice în documentele vamale, de transport sau comerciale, fie oficiale fie
sub semnătură privată împotriva falsificării.
Obiectul material îl constituie documente vamale, de transport sau comerciale
falsificate, folosite la autoritatea vamală pentru mărfuri sau alte bunuri prezentate în vamă. Prin
„documentele vamale, comerciale sau de transport falsificate” trebuie să se înţeleagă orice înscris
oficial sau sub semnătură privată, cu funcţie probatorie în sistemul vamal, falsificat
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile
legale pentru a răspunde penal. Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este statul, ca titular al valorii sociale protejate prin norma de
incriminare.
Elementul material al infracţiunii de folosire de acte falsificate prevăzută în art. 273
Cod vamal, constă într-o activitate exteriorizată în folosirea de documente vamale de transport
sau comerciale falsificate.
Urmarea imediată a infracţiunii de folosire de acte falsificate pe care o examinăm
constă tot într-o stare de pericol care se creează pentru desfăşurarea legală a activităţii vamale.

6
D. Ţicău, Infracţiuni vamale. Controverse, în Revista de Drept Penal nr. 2/2000, p. 113. Pentru o opinie contrară,
în sensul că infracţiunea de folosire de acte nereale ar fi o infracţiune de rezultat, vezi A. Ungureanu, A. Ciopraga,
Dispoziţii penale din legi speciale române, vol. III, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 170.
5
 În mod corelativ, se constată că se creează şi o stare de pericol pentru încrederea
publică în veridicitatea înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată folosite ca mijloc de
dovadă a unor bunuri, în sfera regimului juridic vamal.
Latura subiectivă. Elementul subiectiv al infracţiunii de folosire de acte falsificate
constă în intenţie, deci o vinovăţie sub forma intenţiei directe sau indirecte (în sensul art. 16
alin.3, lit. a si b Cod penal).
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din lege).
Consumarea acestei infracţiuni are loc în momentul în care se săvârşeşte fapta de
prezentare în vamă a documentelor vamale falsificate şi care au intrat sub regimul de
supraveghere vamală. Infracţiunea este susceptibilă de a fi săvârşită în formă continuată.
Modalităţi. Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă, respectiv folosirea la
autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate.
Sancţiuni. În varianta tip fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar pentru
varianta agravată(dacă fapta descrisă în varianta tip a fost săvârşită de una sau mai multe
persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună) închisoarea de la 5 la 15 ani. Se
aplică obligatoriu şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Tot astfel se aplică şi
măsura de siguranţă a confiscării speciale.

CAPITOLUL II
INFRACŢIUNI PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 84/1992 PRIVIND REGIMUL ZONELOR
LIBERE

2.12. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 84/1992

Conţinut legal: „Introducerea în zonele libere de bunuri sau mărfuri al căror import este
prohibit pe teritoriul României constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la
5 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă
Tentativa se pedepseşte”
Obiectul juridic generic al infracţiunilor din Legea nr. 84/1992 are în vedere asigurarea
respectării regimului juridic al zonelor libere.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care asigură introducerea în zonele
libere de pe teritoriul României numai bunuri sau mărfuri permise la import potrivit legii,
convenţiilor internaţionale şi reglementărilor comunitare.
Obiectul material este format de bunurile sau mărfurile al căror import este prohibit pe
teritoriul României.
În concret, stabilirea categoriilor de bunuri sau mărfuri care nu pot fi importate se face
prin lege sau prin hotărâri sau alte acte care emană de la diferite autorităţi publice.
Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană fizică ce îndeplineşte condiţiile
generale pentru a răspunde din punct de vedere penal. Această infracţiune este susceptibilă de
participaţie în oricare din formele sale (coautorat, instigare, complicitate).
Subiectul pasiv este statul, ca garant al valorilor sociale ocrotite prin regimul legal instituit
pentru zonele libere.
Latura obiectivă.Elementul material este alcătuit dintr-o acţiune de introducere în
zonele libere de bunuri sau mărfuri al căror import este prohibit pe teritoriul României. Prin
introducerea de bunuri sau mărfuri prohibite în zonele libere se înţelege trecerea peste linia de
demarcaţie a acestor zone a bunurilor sau marfurilor care nu pot fi introduse în ţară de către
persoanele fizice sau juridice.

6
 Urmarea imediată constă în periclitarea intereselor statului prin introducerea acestor
bunuri sau mărfuri prohibite în zonele libere. Legătura de cauzalitate rezultă implicit din
materialitatea faptei.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia, în oricare din formele sale (directă
sau indirectă). Nu se prevede, ca o condiţie a conţinutului infracţiunii existenţa vreunui mobil sau
scop. Acestea vor fi luate însă în considerare la individualizarea pedepsei.
Forme. Modalităţi.
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către legiuitor.
Tentativa se pedepseşte (art. 26 alin. 3).
Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a reuşit trecerea efectivă a bunurilor sau a
mărfurilor peste linia de demarcaţie a zonei libere. Infracţiunea este susceptibilă de forma
continuată, în situaţia în care făptuitorul introduce, la diferite intervale de timp , în baza aceleiaşi
rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv bunuri sau mărfuri prohibite la import
în zona liberă.
Modalităţi. Infracţiunea se săvârşeşte într-o singură modalitate normativă, respectiv
introducerea, existând o varietate de modalităţi faptice prin care se poate efectua.
Sancţiuni.
Pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la un an la 5 ani pentru infracţiunea consumată,
limitele speciale reducându-se la jumătate pentru tentativă. În cazul în care introducerea în zonele
libere a bunurilor sau mărfurilor prohibite constituie infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se
pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai aspre.

2.13. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 84/1992

Conţinut legal: „Introducerea de mărfuri în zonele libere,pentru a deveni deşeuri în
aceste zone, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5ani, dacă fapta nu
constituie o infracţiune mai gravă.
Tentativa se pedepseşte.”
Obiectul juridic generic al infracţiunilor din Legea nr. 84/1992 are în vedere asigurarea
respectării regimului juridic al zonelor libere.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni este unul complex. În principal este vizată
asigurarea protejării regimului juridic stabilit pentru zonele libere împotriva faptelor de
introducere în perimetrul lor a unor mărfuri în alte scopuri decât cele comerciale.
În secundar, sunt protejate relaţiile sociale care vizează protejarea mediului înconjurător,
deoarece introducerea de mărfuri în scopul de a deveni deşeuri poate aduce atingere calităţii
factorilor de mediu7.
Obiectul material este format de mărfurile care sunt introduse în perimetrul zonei libere.
Este vorba, în concret, despre mărfuri a căror introducere este, în mod obişnuit, permisă pe
teritoriul României. Elementul care determină caracterul antisocial al faptei este cel de natură
subiectivă – scopul determinat ca mărfurile să devină deşeuri în perimetrul zonei libere
Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană fizică ce îndeplineşte condiţiile
generale pentru a răspunde din punct de vedere penal. Această infracţiune este susceptibilă de
participaţie în oricare din formele sale (coautorat, instigare, complicitate).
Subiectul pasiv este statul, ca garant al valorilor sociale ocrotite prin regimul legal instituit
pentru zonele libere.
Latura obiectivă. Elementul material este alcătuit dintr-o acţiune de introducere în
zonele libere de mărfuri în scopul determinat indicat de lege. Introducerea, ca şi în cazul
infracţiunii anterioare, reprezintă trecerea peste linia de demarcaţie a zonelor libere a unor
mărfuri.

7
M. Gorunescu, Infracţiuni contra mediului înconjurător, Editura Cereprint, Bucureşti, 2006, p.52.
7
 Cerinţa esenţială necesară pentru completarea laturii obiective a infracţiunii este ca această
introducere să se facă în scopul ca mărfurile respective să devină deşeuri.
Urmarea imediată constă în periclitarea intereselor statului prin introducerea mărfurilor
în scopul de a deveni deşeuri şi prin periclitarea unor factori de mediu natural 8. Legătura de
cauzalitate rezultă implicit din materialitatea faptei.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă calificată prin scopul în care
mărfurile sunt introduse în zona liberă, acela ca ele să devină deşeuri9.
Forme. Modalităţi.
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sun lăsate în afara incriminării de către legiuitor.
Tentativa se pedepseşte (art. 26 alin. 3).
Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a reuşit trecerea efectivă a mărfurilor peste
linia de demarcaţie a zonei libere. Infracţiunea este susceptibilă de forma continuată, în situaţia în
care făptuitorul introduce, la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi
împotriva aceluiaşi subiect pasiv mărfuri prohibite la import în zona liberă.
Modalităţi. Infracţiunea se săvârşeşte într-o singură modalitate normativă, respectiv
introducerea, existând o varietate de modalităţi faptice prin care se poate efectua.
Sancţiuni.
Pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la un an la 5 ani pentru infracţiunea consumată,
limitele speciale reducându-se la jumătate pentru tentativă. În cazul în care introducerea în zonele
libere a mărfurilor pentru a deveni deşeuri în aceste zone constituie infracţiuni cuprinse în alte
legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai
aspre.

CAPITOLUL III
INFRACŢIUNI PRIVIND EVAZIUNEA FISCALĂ

3. 3. Infracţiunea prevăzută de art. 3

Potrivit art. 3, constituie infracţiune fapta contribuabilului care nu reface,cu intenţie sau
din culpă, documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de
control.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind buna desfăşurare a
activităţilor economico-financiare a căror realizare presupune îndeplinirea cu onestitate de către
contribuabili a obligaţiilor înscrise în documentele de control privind refacerea documentelor
distruse.
Obiectul material al acestei infracţiuni este reprezentat de documentele de evidenţă
contabilă.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile
pentru a răspunde penal şi are calitatea de contribuabil.
Subiectul pasiv al infracţiunilor fiscale este statul, precum şi organele de control
competente care au dispus refacerea documentelor distruse. Potrivit art. 2 lit. g, prin organe
competente se înţelege acele organe care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale
sau vamale, potrivit legii, precum şi organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare.
Latura obiectivă.
Elementul material prin care se realizează infracţiunea constă în fapta de a nu reface
documentele de evidenţă contabilă distruse, obligaţie care rezultă din documentul de control.
8
M. Gorunescu,op cit.,p.81
9
Ibidem.
8
 Pentru a înţelege această infracţiune trebuie să clarificăm următoarele probleme
care fac parte din situaţia premisă a infracţiunii.
În primul rând, se pune întrebarea despre ce control este vorba, cu ce ocazie se face şi cine
îl face. Considerăm că este vorba despre un control anterior care dispune refacerea documentelor,
realizat de către organele de control prevăzute de lege.
În al doilea rând, se pune întrebarea cine a distrus documentele şi cu ce ocazie.
Documentele pot fi distruse chiar de către cel controlat (faptă comisă anterior), prin aceasta
comiţându-se o altă infracţiune, poate fi o distrugere anterioară sau o distrugere fortuită ori din
culpă de către orice persoană.
Este greu să se probeze că documentele au fost distruse şi nu pierdute, sustrase, ascunse
prin cesionare a părţilor sociale, a acţiunilor urmată de predarea arhivei la persoane
neidentificabile, situaţii când textul art. 3 devine inaplicabil.
De asemenea, nu se distinge între distrugerea datorată cazului fortuit, forţei majore,
distrugerea făcută ori dispusă de contribuabil sau distrugerea făcută de autori neidentificaţi. Într-o
asemenea situaţie, considerăm că această infracţiune poate intra în concurs cu una din
infracţiunile prevăzute de art. 217, art. 219 sau art. 242 Cod penal(potrivit Codului penal actual
art.253,art.255sau art.259)10.
În conţinutul acestei infracţiuni se prevede şi o condiţie privind timpul săvârşirii
infracţiunii. Documentele trebuie refăcute într-un anumit termen – interval de timp, care trebuie
să fie rezonabil. Termenul este cel prevăzut în documentul de control. Dacă trece acest termen şi
documentele nu au fost refăcute, infracţiunea se va consuma la împlinirea termenului.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol ce rezultă din inacţiunea autorului. Dacă
acesta nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, nu se mai pot efectua de către
organele de control în condiţii optime verificările financiar-contabile pentru a se vedea dacă
există sau nu încălcări ale legii privind combaterea evaziunii fiscale.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Dacă din documentul de
control rezultă obligaţia de a reface documentele de evidenţă contabilă distruse, iar această
obligaţie nu este îndeplinită, infracţiunea se consumă la sfârşitul termenului, în felul acesta
dovedindu-se şi legătura de cauzalitate.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăţie cu care se comite această infracţiune poate fi intenţia directă ori indirectă sau
poate fi culpa. Nu are importanţă mobilul şi scopul.
Fiind vorba de o infracţiune comisă prin inacţiune, nu sunt posibile actele de pregătire şi
tentativa. Infracţiunea se consumă în momentul în care termenul prevăzut în documentul de
control a expirat iar documentele de evidenţă contabilă nu au fost refăcute. Termenul nu este unul
legal, ci este stabilit de organul de control şi trebuie să fie rezonabil.
Infracţiunea nu are decât o singură modalitate normativă, în schimb poate avea mai multe
modalităţi faptice.
Sanctiune: Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

3.4. Infracţiunea prevăzută de art. 4

Potrivit art. 4, constituie infracţiune refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta

organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării
verificărilor financiare, fiscale sau vamale,în termen de cel mult 15 zile de la somaţie.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind asigurarea condiţiilor
normale de realizare a verificărilor financiare,fiscale sau vamale.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile
pentru a răspunde penal.

10
V. Dabu, A. M. Guşanu, op.cit., p.37.
9
 Infracţiunea este susceptibilă de participaţie penală în toate formele sale – coautorat,
instigare şi complicitate.
Subiectul pasiv este statul sau, după caz, unităţile administrativ-teritoriale: comuna,
oraşul, municipiul, judeţul, ale căror bugete locale necesare suportării cheltuielilor publice au fost
ori pot fi afectate prin săvârşirea acestora11.
Latura obiectivă.
Elementul material prin care se realizează infracţiunea constă în refuzul nejustificat al
unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu,
în scopul împiedicărilor verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Fapta de refuz, deci o omisiune, exprimă o poziţie psihică intenţionată, însemnând
neacceptare, respingere la o solicitare expresă. Trebuie catalogat tot refuz în sensul prevăzut de
text şi o conduită de respingere făţişă a oricărei solicitări în acest sens.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol datorită imposibilităţii
verificării respectării de către contribuabili a obligaţiilor financiare, fiscale sau vamale faţă de
stat, de către organele de control abilitate şi a depistării eventualelor fraude fiscale12.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă sau indirectă.
Prin natura ei, această infracţiune nu este susceptibilă de tentativă, motiv pentru care
legea nici nu a prevăzut sancţionarea tentativei.
Consumarea infracţiunii are loc instantaneu, în momentul exprimării refuzului respectiv.
Bineînţeles, refuzul, pentru a produce efecte juridice trebuie să intervină după trecerea celor 15
zile de la somaţie.
Infracţiunea nu are decât o singură modalitate normativă şi anume, cea a refuzului, în
schimb, poate avea mai multe modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani.

3.5. Infracţiunea prevăzută de art. 5

Constituie infracţiune, potrivit art. 5, împiedicarea, sub orice formă, a organelor

competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul
efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind asigurarea condiţiilor
normale de realizare a verificărilor financiare,fiscale sau vamale.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale
ale răspunderii penale.
Infracţiunea este susceptibilă de participaţie penală în toate formele sale – coautorat,
instigare şi complicitate.
Subiectul pasiv este statul sau, după caz, unităţile administrativ-teritoriale: comuna,
oraşul, municipiul, judeţul, ale căror bugete locale necesare suportării cheltuielilor publice au fost
ori pot fi afectate prin săvârşirea acestora13.
Latura obiectivă.
Elementul material al infracţiunii constă în împiedicarea, sub orice formă, a organelor
competente de a intra, în condiţiile legii, în sedii, incinte ori pe terenuri, în scopul efectuării
verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
De regulă, pentru buna desfăşurare a relaţiilor autoritate-contribuabil, se prezumă buna
credinţă a părţilor bazată pe relaţia de parteneriat existentă între stat şi adresant. Din acest motiv,
legea a instituit drepturi şi obligaţii de ambele părţi, printre acestea numărându-se obligaţia

11
Gh. Vintilescu, Evaziunea fiscală, concept, forme de manifestare şi incriminare, Tîrgovişte, 1997, p.24.
12
S. Corlăţeanu,op.cit.,156.
13
Gh. Vintilescu, op.cit., p..24.
10
contribuabililor de a permite accesul autorităţii în locurile unde sau pe care se desfăşoară
activităţi supuse controlului financiar, fiscal sau vamal.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol datorită imposibilităţii
verificării respectării de către contribuabili a obligaţiilor fiscale, financiare sau vamale faţă de stat
de către organele de control abilitate şi a depistării eventualelor fraude fiscale14.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă sau
indirectă. Nu se poate pune în discuţie existenţa altei forme de vinovăţie, întrucât modalitatea
procedurală de derulare a controlului presupune aducerea la cunoştinţa celui controlat a tuturor
detaliilor necesare, astfel încât acesta să aibă o reprezentare reală a situaţiei de fapt.
Deşi este susceptibilă de acte preparatorii sau tentativă, textul de lege nu prevede
incriminarea lor.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul când subiectul activ a împiedicat, indiferent
de modalitate, intrarea organelor competente, în scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale
sau vamale, în sediile, incintele sau terenurile ce urmau a fi controlate.
Infracţiunea nu are decât o singură modalitate normativă şi anume, cea a împiedicării, în
schimb poate avea mai multe modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani.

3.6. Infracţiunea prevăzută de art. 6. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7
mai 2015 s-a admis excepţia de necostituţionalitate a art.6 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziuni fiscale,constatându-se că dispoziţiile acestuia sunt
neconstituţionale.

3.7. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin.1

Constituie infracţiune deţinera sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor,

banderolelor ori formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale privind corectitudinea în
ceea ce priveşte deţinerea sau punerea în circulaţie,a timbrelor,banderolelor ori formularelor
tipizate,utilizate în domeniul fiscal,cu regim special.
Obiectul material este reprezentat de timbrele (pentru ţigări), banderolele (pentru alcool)
şi formularele tipizate cu regim special
Subiectul activ poate fi, în principiu, orice persoană fizică care răspunde penal, întrucât
cerinţele legii nu se referă la vreo calitate specială a făptuitorului.
Participaţia penală este posibilă sub orice formă.
Subiectul pasiv este statul, titular al valorii sociale ocrotite, respectiv regimul legal de
exercitare a activităţii financiare.
Latura obiectivă.
Elementul material al infracţiunii prevăzute în art.7 alin.1 se realizează printr-o acţiune de
deţinere sau printr-o acţiune de punere în circulaţie a timbrelor, banderolelor, precum şi a
formularelor tipizate cu regim special.

Urmarea imediată constă în crearea unui pericol pentru circuitul financiar şi fiscal prin
deţinerea ori punerea în circulaţie,fără drept, a timbrelor, banderolelor şi a formularelor tipizate
cu regim special.
Legătura de cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi rezultatul produs rezultă din însăşi
materialitatea faptelor – ex re.

14
S. Corlăţeanu,op.cit.,157.
11
 Latura subiectivă Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este
intenţia directă sau indirectă.
Tentativa la această infracţiune nu este pedepsită.
Pentru infracţiunea analizată consumarea are loc în momentul deţineri sau punerii în
circulaţie a timbrelor, banderolelor ori a formularelor tipizate. În modalitatea punerii în circulaţie,
infracţiunea poate îmbrăca forma continuată, dacă actele de punere în circulaţie se săvârşesc la
intervale diferite de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect
pasiv. Infracţiunea epuizându-se la data efectuării ultimului act de punere în circulaţie.În
modalitatea deţinerii,infracţiunea este una continuă.
Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 cunoaşte două modalităţi normative(deţinerea şi
punerea în circulaţie), însă ,în plan faptic, modalităţile se pot înfăţişa diversificat.
Pedeapsa aplicabilă pentru această infracţiune este închisoarea de la un an la 5 ani şi
interzicerea unor drepturi.

3.8. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. 2

Potrivit alin. 2 al art. 7, constituie infracţiune tipărirea,folosirea,deţinerea sau punerea în

circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole ori formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu
regim special, falsificate.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale privind corectitudinea în
ceea ce priveşte tipărirea,folosirea,deţinerea sau punerea în circulaţie,a timbrelor,banderolelor ori
formularelor tipizate,fiind interzise activităţile de falsificare a unor astfel de acte.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile
pentru a răspunde penal. Legea nu prevede o cerinţă specială pentru subiectul activ, fiind
suficient ca acesta să ştie că timbrele, banderolele ori formularele tipizate cu regim special
folosite, deţinute sau puse în circulaţie sunt false ori că a tipărit asemenea docmente.
Participaţia penală este posibilă în oricare din formele sale.
Subiectul pasiv al infracţiunilor fiscale este statul.
Latura obiectivă. Elementul material prin care se realizează infracţiunea constă în patru
acţiuni alternative. Tipărirea,folosirea,deţinerea ori punerea în circulaţie a timbrelor, banderolelor
ori a formularelor tipizate falsificate.
Pentru întregirea elementului material, se cere îndeplinirea unei cerinţe esenţiale,
respectiv autorul să fi tipărit,folosit,deţinut sau să fi pus în circulaţie documentele falsificate cu
ştiinţă.
Urmarea imediată constă în crearea unui pericol pentru circuitul financiar şi fiscal prin
tipărirea,folosirea,deţinerea sau punerea în circulaţie a timbrelor, banderolelor şi a formularelor
tipizate cu regim special, falsificate.
Latura subiectivă Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este
intenţia,aceasta putând fi direct sau indirectă
Tentativa la această infracţiune, deşi posibilă, nu a fost incriminată de către legiuitor.
Pentru infracţiunea analizată consumarea are loc în momentul tipăririi,folosirii,deţinerii
ori a punerii în circulaţie a timbrelor, banderolelor ori a formularelor tipizate falsificate. Dacă
actele de tipărire,folosire sau de punere în circulaţie se săvârşesc la intervale diferite de timp, în
baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv,infracţiunea se
epuizează la data efectuării ultimului act de executare,fiind vorba despre o infracţiune
continuată.În modalitatea deţinerii,infracţiunea este una continuă.
Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin.2 cunoaşte patru modalităţi normative:
tipărirea,folosirea,deţinera sau punerea în circulaţie. În concret, cele patru acţiuni pot fi comise
într-o multitudine de modalităţi faptice.
Pedeapsa aplicabilă pentru infracţiune este închisoarea de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea
unor drepturi.
12
 3.9. Infracţiunea prevăzută de art. 8

Constituie infracţiune,potrivit art.8 alin.1, stabilirea cu rea-credinţă, de către contribuabil,

a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de
bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate
bugetului general consolidat.
Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la circuitul
financiar şi fiscal şi protejarea bugetului general consolidat, a căror naştere şi dezvoltare sunt
condiţionate de o comportare cinstită a contribuabililor în procedurile de rambursare,restituire sau
compensare a diferitelor sume de la bugetul general consolidat15.
Obiectul material lipseşte în cazul acestei infracţiuni, sumele de bani obţinute nelegal ca
urmare a stabilirii greşite a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, reprezentând rezultatul
infracţiunii.
Subiectul activ al acestei infracţiuni este calificat, fiind vorba întotdeauna de un
contribuabil, aşa cum a fost el definit de către Legea nr.241/2005.
Apreciem că participaţia penală sub forma coautoratului este posibilă doar în cazul în care
mai multe persoane au obligaţia de a plăti în comun anumite taxe, impozite sau contribuţii la
bugetul general consolidat16.
Subiectul pasiv este statul, reprezentat de organele fiscale induse în eroare şi
prejudiciate prin rambursarea, restituirea sau compensarea nelegală a anumitor sume de bani.
Latura obiectivă. Elementul material este constituit dintr-o acţiune, respectiv stabilirea
impozitelor, taxelor sau a contribuţiilor la bugetul general consolidat.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca stabilirea impozitelor, taxelor sau
contribuţiilor să se facă cu rea-credinţă.
Se observă din cele de mai sus că această infracţiune este însoţită, de regulă, de infracţiuni
de fals în înscrisuri,aceste infracţiuni constituind mijlocul de realizare a infracţiunii scop,
respectiv determinarea impozitelor, taxelor sau contribuţiilor şi, implicit, obţinerea nelegală de
sume de bani de la bugetul general consolidat.
Urmarea imediată constă în obţinerea nelegală a unor sume de bani de la bugetul general
consolidat, cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări, prin aceasta realizându-se o
prejudiciere a statului. Legătura de cauzalitate între acţiunea ce formează elementul material şi
rezultatul produs trebuie demonstrată, infracţiunea fiind una de rezultat.
Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă. Nu se
cere existenţa vreunui mobil sau scop pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii,
acestea vor fi însă luate în considerare la individualizarea pedepsei.
Deşi susceptibilă de acte pregătitoare, acestea sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor. În cazul neproducerii rezultatului, respectiv obţinerea ilegală a unor sume de bani de la
bugetul general consolidat, va exista tentativa la această infracţiune, tentativă prevăzută şi
sancţionată de art. 8 alin. 3 din Legea nr. 241/2005.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii rezultatului arătat în norma de
incriminare, respectiv în momentul obţinerii nelegale a unor sume de bani de la bugetul general
consolidat.
Infracţiunea prevăzută la art.8 alin.1 are o singură modalitate normativă, în schimb poate
avea mai multe modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

15
S. Corlăţeanu,op.cit.,164.
16
A. Boroi, M. Gorunescu, I. A. Barbu, Dreptul penal al afacerilor, Ediţia aV-a, Editura C.H.Beck, Bucureşti,
2011, p.189.
13
3.10. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a

Potrivit art.9 lit.a, constituie infracţiune ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau
taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care sunt asigurate prin
îndeplinirea obligaţiilor fiscale de către contribuabili,fiind interzise faptele de ascundere a
bunului ori a sursei impozabile sau taxabile17
Obiectul material îl constituie declaraţiile de impunere măsluite de contribuabil sau chiar
bunurile în materialitatea lor care pot fi ascunse18.
Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană fizică responsabilă penal.
Această infracţiune este susceptibilă de participaţie sub orice formă (coautorat, instigare,
complicitate).
Subiect pasiv este statul.
Latura obiectivă.
Elementul material constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile ori taxabile în
scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Pentru realizarea conţinutului infacţiuni trebuie îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
- existenţa obligaţiei legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate
sau bunuri deţinute.
- existenţa unui bun ori a unei activităţi care se încadrează în ipotezele legale privind
impozitarea ori taxarea.
- săvârşirea unei fapte prin care se urmăreşte sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale
către stat pentru bunurile deţinute sau activităţile realizate.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol cu privire la încasarea integrală, de la
toţi cei obligaţi, potrivit legii, a sumelor reprezentând obligaţii fiscale către stat, deci pericolul de
păgubire al patrimoniului public al statului
Raportul de cauzalitate care trebuie să existe între faptă şi urmare este prezumat de lege,
nefiind necesară stabilirea şi dovedirea lui de către organele judiciare.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este
intenţia directă calificată prin scop.
Consumarea acestei infracţiuni are loc odată cu săvârşirea faptei de ascundere a bunului
sau a sursei impozabile ori taxabile.
Pentru existenţa acestei infracţiuni consumate este necesară ascunderea unui singur obiect
sau a unei singure surse impozabile ori taxabile.
Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă şi anume, ascunderea bunului sau a
sursei impozabile ori taxabile.
În cazul săvârşirii acestei infracţiuni, pedeapsa este închisoare de la 2 la 8 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Textul de lege prevede şi două circumstanţe agravante. Astfel, dacă prin fapta prevăzută
mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale,
limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
Dacă prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a
acesteia se majorează cu 7 ani
Aceste circumstanţe agravante se aplică tuturor infracţiunilor cuprinse în art. 9 al legii.

3.11. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b

17
S. Corlăţeanu,op.cit.,p.168.
18
A. Boroi, M. Gorunescu, I. A. Barbu,op.cit.,p.191
14
 Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit. b, omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în
actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care presupun
corectitudine în activitatea de efectuare a înregistrărilor în contabilitate potrivit legii,
interzicându-se sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale19.
Obiectul material îl constituie actele contabile sau alte documente legale în care nu se
evidenţiază operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.
Subiectul activ. Subiect activ nu poate fi decât o persoană cu atribuţii financiar contabile.
Subiect pasiv este statul.
Latura obiectivă
Elementul material constă în fapta de a omite evidenţierea în acte contabile sau alte
documente legale „în tot sau în parte, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor
realizate”. Cerinţa esenţială care trebuie îndeplinită este aceea că faptele prin care se realizează
elementul material să aibă drept scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Prin fapta de a nu evidenţia, în întregime sau în parte,în documentele contabile, veniturile
realizate, se înţelege omisiunea de a evidenţia aceste venituri în documentele contabile
oficiale,fie că nu se întocmesc acte justificative pentru veniturile realizate, fie că documentele
întocmite relevă un venit mai redus decât cel realizat, fie că actele referitoare la venituri nu sunt
operate în registre şi în bilanţul contabil, toate cu consecinţa neplăţii sau a diminuării obligaţiilor
fiscale20.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru bugetul general consolidat
Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă calificate prin scop, fapta
săvârşindu-se pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Consumarea infracţiunii este concomitentă cu producerea rezultatului, respectiv
pericolul de suprimare sau diminuare a obligaţiilor fiscale. Deoarece urmarea acestei infracţiuni
se amplifică succesiv, cantitativ şi calitativ, după consumare, este susceptibilă existenţa unei
infracţiuni progresive.
Modalităţi. Infracţiunea se prezintă sub o singură modalitate normativă şi anume,
omisiunea evidenţierii în actele contabile sau alte documente legale, în tot sau în parte, a
operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. În plan practic, pot exista modalităţi
diverse.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoare de la 2 la 8 ani şi
interzicerea unor drepturi. Textul de lege prevede şi două circumstanţe agravante. Astfel, dacă
prin fapta prevăzută mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul
monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se
majorează cu 5 ani.
Dacă prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a
acesteia se majorează cu 7 ani.

3.12. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. c

Constituie infracţiune, potrivit art.9 lit.c, evidenţierea, în actele contabile sau în alte
documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor
operaţiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

19
S. Corlăţeanu,op.cit.,p.172.
20
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,s.pen.,dec.nr.1113/2005,www.scj.ro.
15
 Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care presupun
corectitudine în activitatea de efectuare a înregistrărilor în contabilitate potrivit legi,interzicându-
se sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale21.
Obiectul material îl constituie actele contabile sau alte documente legale în care se
evidenţiază cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori se evidenţiază alte operaţiuni fictive.
Subiectul activ. Poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege
pentru a răspunde penal. Având în vedere însă că acţiunea descrisă de legiuitor este aceea de
evidenţiere în acte contabile sau alte documente legale, considerăm că subiect activ nu poate fi
decât o persoană cu atribuţii financiar-contabile.
Subiectul pasiv este statul.
Latura obiectivă
Elementul material constă în fapta de a evidenţia în actele contabile sau în alte
documente legale, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni
fictive.
Cerinţa esenţială care trebuie îndeplinită este aceea ca faptele prin care se realizează
elementul material să aibă drept scop neplata sau diminuarea obligaţiilor fiscale.
Aşadar, elementul material se poate realiza printr-o faptă comisivă – evidenţierea de
cheltuieli care au avut la bază operaţiuni nereale.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol şi anume posibilitatea diminuării
obligaţiilor fiscale către stat.
Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cerută de către norma de incriminare este intenţia
directă calificată prin scop, fapta săvârşindu-se în vederea sustragerii de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale.
Consumarea infracţiunii are loc odată cu săvârşirea acţiunii incriminate, adică odată cu
consemnarea în actele contabile sau în alte documente legale de cheltuieli care au la bază
operaţiuni nereale ori alte operaţiuni fictive.
Infracţiunea se prezintă sub o singură modalitate normativă, aceea de evidenţiere, care
poate fi realizată practic sub diverse forme.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoare de la 2 la 8 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Textul de lege prevede şi două circumstanţe agravante. Astfel, dacă prin fapta prevăzută
mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale,
limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
Dacă prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a
acesteia se majorează cu 7 ani.

3.13. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. d

Potrivit art. 9 lit. d, alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale
aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor în
scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale privind corectitudinea în
ţinerea contabilităţii prin interzicerea faptelor de alterare, distrugere sau ascundere de acte
contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de
stocare a datelor22.
21
S. Corlăţeanu,op.cit.,p.175.
22
S. Corlăţeanu,op.cit.,p.177.
16
 Obiectul material este reprezentat de actele contabile, memoriile aparatelor de taxat, de
marcat sau a altor mijloace de stocare a datelor.
Subiect activ. Autor al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile
pentru a răspunde penal. Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Subiectul pasiv este statul.
Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunile alternative de alterare, distrugere sau
ascundere. În mod necesar, pentru existenţa infracţiunii, oricare din aceste acţiuni trebuia să aibă
ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale23.
Pentru existenţa infracţiunii trebuie întrunite două cerinţe esenţiale:
-fapta să fie săvârşită într-una din următoarele modalităţi legale alternative: alterarea,
distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxare, de marcaj sau de
alte mijloace de stocare a datelor;
-prin fapta săvârşită într-una din aceste modalităţi alternative să se urmărească suprimarea
ori diminuarea obligaţiilor fiscale.
Urmarea imediată constă în alterarea, distrugerea sau ascunderea actelor contabile,a
memoriilor aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau altor mijloace de stocare a
datelor. Din acest punct de vedere, infracţiunea examinată este o infracţiune de rezultat.
Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este intenţia
directă, calificată prin scop şi anume, diminuarea veniturilor sau surselor impozabile. Este, deci,
necesar, pentru existenţa elementului subiectiv, ca făptuitorul să urmărească producerea
rezultatului în scopul arătat.
Tentativa este posibilă,dar nu este incriminată.Consumarea acestei infracţiuni are loc în
momentul săvârşirii faptei în oricare dintre modalităţile alternative şi a producerii rezultatului
material. Pentru existenţa infracţiunii consumate este necesară şi suficientă comiterea oricăreia
din modalităţile incriminate.
Infracţiunea prezintă mai multe modalităţi normative: alterarea, distrugerea sau
ascunderea actelor contabile, memoriilor aparatelor de taxat, de marcat electronice fiscale sau a
altor mijloace de stocare a datelor. Fiecărei modalităţi normative poate să-i corespundă o
multitudine de modalităţi faptice.
Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârşirii acestei infracţiuni, este închisoarea de la 2 la 8 ani
şi interzicerea unor drepturi.
Textul de lege prevede şi două circumstanţe agravante. Astfel, dacă prin fapta prevăzută
mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale,
limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
Dacă prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a
acesteia se majorează cu 7 ani.

3.14. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. e

Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit.e, executarea de evidenţe contabile duble,

folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind corectitudinea în
ţinerea evidenţelor contabile24.
Obiectul material este constituit de evidenţele contabile duble.
23
A. Boroi, M. Gorunescu, I. A. Barbu,op.cit.,p.196.
24
S. Corlăţeanu,op.cit.,p.179.

17
 Subiectul activ. Autor al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile
pentru a răspunde penal. Având în vedere conţinutul infracţiunii, apreciem că subiectul activ al
acesteia este calificat, adică o persoană cu atribuţii financiar-contabile. Participaţia este posibilă
în toate formele sale.
Subiectul pasiv este statul.
Latura obiectivă
Elementul material constă în executarea de evidenţe contabile duble, prin folosirea de
înscrisuri sau altor mijloace de stocare a datelor. În mod necesar, pentru existenţa infracţiunii,
această acţiune trebuie să aibă ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, se cer a fi
întrunite două cerinţe esenţiale:
-fapta să fie săvârşită prin executarea de evidenţe contabile duble;
-prin fapta săvârşită să se urmărească suprimarea ori diminuarea obligaţiilor fiscale.
Urmarea imediată constă în existenţa unei evidenţe contabile paralele cu cea
oficială,ceea ce duce la crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată.
Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este intenţia
directă, calificată prin scop şi anume sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Consumarea acestei infracţiuni are loc în momentul săvârşirii faptei în oricare dintre
acţiunile ce realizează executarea de evidenţe contabile duble şi a producerii rezultatului material.
Prin natura sa, fapta este continuă, consumarea ei având loc instantaneu, în momentul în
care au fost efectuate primele operaţiuni în evidenţa respectivă.Prelungirea în timp a activităţii
ilicite, după momentul consumării, dă faptei caracterul de infracţiune continuă pentru care
epuizarea are loc la data încetării activităţii ilicite, indiferent de motiv.
Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă, aceea de executare, care poate fi
realizată practic sub diverse forme.
Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârşirii acestei infracţiuni este închisoarea de la 2 la 8 ani
şi interzicerea unor drepturi.
Textul de lege prevede şi două circumstanţe agravante. Astfel, dacă prin fapta prevăzută
mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale,
limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
Dacă prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a
acesteia se majorează cu 7 ani.

3.15. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f

Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit.f, sustragerea de la efectuarea verificărilor

financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu
privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate,în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care presupun
corectitudine în ceea ce priveşte declararea cu privire la sediile principale sau secundare25
Obiectul material este reprezentat de documentele în care se inserează date fictive sau
inexacte privind sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate. Dacă fapta se comite
printr-o declaraţie verbală, nu va exista obiect material al infracţiunii.
Subiectul activ
Subiectul activ principal va fi întotdeauna calificat, deoarece legea cere ca nedeclararea,
declararea(fictivă ori inexactă) să fie făcută în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat
25
S. Corlăţeanu,op.cit.,p.181.

18
unic de către asociatul unic sau împuternicitul societăţii, iar pentru oricare alt tip de societate, de
către administratori sau mandatari.
Infracţiunea este susceptibilă de participaţie sub orice formă , cu o singură restricţie cerută
coautorului. Acesta va trebui în mod necesar să aibă calitatea specială cerută de lege.
Subiect pasiv este statul.
Latura obiectivă
Elementul material se caracterizează prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă
făcută de contribuabili sau de împuterniciţii acestora cu privire la sediile principale ale
societăţilor ori la sediile secundare ale societăţilor.
Pentru existenţa acestei infracţiuni, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe
esenţiale:
-să nu se facă o declaraţie, să se facă o declaraţie fictivă ori una inexactă cu privire la
sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
-aceste declaraţii sau omisiunea declarării să aibă ca scop sustragerea de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale.
Urmarea imediată a acţiunii ilicite este în primul rând una de natură materială,dacă ne
raportăm la specificul elementului material, constând în sustragerea de la efectuarea controlului
financiar-fiscal, creând posibilitatea pentru contribuabil de a săvârşi acte de evaziune fiscală fără
a fi descoperit, deoarece, organele fiscale nu-i cunosc sediul real. Aşadar, ne găsim în prezenţa
unei infracţiuni de rezultat, la care urmarea imediată şi raportul de cauzalitate, care trebuie să
existe între faptă şi urmare, trebuie dovedite de către organele judiciare.
Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este intenţia directă calificată prin
scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Actele pregătitoare şi tentativa, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor.
Consumarea are loc în momentul realizării rezultatului cerut de norma de incriminare,
respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă şi mai multe modalităţi faptice26.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 2 la 8 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Textul de lege prevede şi două circumstanţe agravante. Astfel, dacă prin fapta prevăzută
mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale,
limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
Dacă prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a
acesteia se majorează cu 7 ani.

3.16. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. g

Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit.g,substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către

debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului
de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală, în scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care sunt apărate şi
protejate prin interzicerea unor fapte de substituire,degradare sau înstrăinare a unor bunuri
sechestrate în conformitate cu prevedererile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de
procedură penală.

26
A. Boroi, M. Gorunescu, I. A. Barbu,op.cit.,p.202.

19
 Obiectul material este reprezentat de bunurile asupra cărora au fost instituite măsurile de
sechestru legal aplicat27.
Subiectul activ
Subiectul activ principal poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale
răspunderii penale. În ipoteza în care bunurile sunt înstrăinate de către debitor, atunci suntem în
prezenţa unui subiect activ calificat28.
Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Subiectul pasiv este statul.
Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin intermediul mai multor acţiuni alternative şi
anume, substituirea, degradarea sau înstrăinarea bunurilor sechestrate în conformitate cu
prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.
Pentru existenţa infracţiunii trebuie să fie îndeplinită o cerinţă esenţială. Asupra bunului
substituit, degradat sau înstrăinat trebuie să fi existat anterior un sechestru legal aplicat în
condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală şi Codul de procedură penală.
Urmarea imediată diferă în funcţie de modalitatea normativă săvârşită, însă presupune
întotdeauna producerea unui rezultat. Din acest motiv raportul de cauzalitate trebuie demonstrat
pentru fiecare faptă în parte, făcându-se astfel legătura dintre fapta comisă şi rezultatul produs.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este intenţia
directă calificată prin scop.
Actele pregătitoare şi tentativa, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor.
Infracţiunea se consumă în momentul în care se realizează una din acţiunile incriminate şi
s-a produs rezultatul specific.
Infracţiunea prezintă trei modalităţi alternative, care pot îmbrăca diverse forme concrete.
Dacă autorul infracţiunii comite două sau mai multe din modalităţile incriminate de către
legiuitor, vom fi în prezenţa unei singure infracţiuni şi nu a unui concurs.
Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârşirii acestei infracţiuni este închisoarea de la 2 la 8 ani
şi interzicerea unor drepturi.
Textul de lege prevede şi două circumstanţe agravante. Astfel, dacă prin fapta prevăzută
mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale,
limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
Dacă prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a
acesteia se majorează cu 7 ani.

CAPITOLUL IV
INFRACŢIUNI PRIVIND MONOPOLUL DE STAT

4. 5. Analiza infracţiunii prevăzute în art. 13 alin. 1

Legea 31/1996 este o lege specială nepenală cu dispoziţii penale, în care este prevăzută o
singură infracţiune (art. 13 alin. 1).
Constituie infracţiune desfăşurarea fără licenţă a oricăreia dintre activităţile rezervate
monopolului de stat, prevăzute la art. 2 lit. a-d şi g, respectiv fabricarea şi comercializarea
armamentului, muniţiilor şi explozibililor; producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a
27
S.Corlăţeanu,op.cit.,p.183.
28
A. Boroi, M. Gorunescu, I. A. Barbu,op.cit.,p.203.
20
medicamentelor care conţin substanţe stupefiante; extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri
industriale a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase; producerea şi emisiunea de mărci poştale
şi timbre fiscale; organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate.
Obiectul juridic generic este reprezentat de relaţiile sociale a căror normală existenţă şi
dezvoltare este condiţionată de respectarea dispoziţiilor legale privind desfăşurarea activităţilor
comerciale.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la monopolul de stat impus
asupra anumitor activităţi expres prevăzute de lege29.
Obiect material îl constituie, după caz, armamentul, muniţiile sau explozibilii,
stupefiantele sau medicamentele care conţin substanţe stupefiante, metalele preţioase şi pietrele
preţioase, mărcile poştale şi timbrele fiscale.
Subiect activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile legale pentru a răspunde
penal.
Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este statul, ca beneficiar al monopolului instituit în favoarea sa30.
Latura obiectivă. Elementul material al acestei infracţiuni este constituit din acţiunea de a
desfăşura fără licenţă una din următoarele activităţi: fabricarea şi comercializarea armamentului,
muniţiilor şi explozibililor; producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care
conţin substanţe stupefiante; extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor
preţioase şi a pietrelor preţioase; producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale;
organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru activităţile ce constituie
monopol de stat. Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea acţiunii incriminate31.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este
intenţia directă sau indirectă. Nu se cere existenţa vreunui mobil sau scop ca elemente
constitutive ale infracţiunii, acestea fiind însă luate în considerare la individualizarea pedepsei32.
Actele pregătitoare şi tentativa, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor. Infracţiunea se consumă în momentul începerii desfăşurării fără licenţă a activităţilor ce
constituie monopol de stat. Fiind o infracţiune continuă, va exista, în consecinţă, şi un moment al
epuizării, acela al încetării activităţii infracţionale.
În lege este prevăzută o singură modalitate normativă a acestei infracţiuni, respectiv
desfăşurarea fără licenţă, care se poate realiza în mai multe modalităţi faptice determinate de
domeniul ce constituie monopol de stat nesocotit de subiectul activ.33
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă,dacă fapta nu
constituie o infracţiune mai gravă.
Trebuie menţionat că în cazul infracţiunii prevăzute la art.13 alin 1 din Legea nr. 31/1996
privind regimul monopolului de stat se aplică principiul subsidiarităţii. În aceste condiţii, atunci
când una şi aceeaşi faptă întruneşte elementele constitutive atât ale infracţiunii examinate, cât şi
ale unei alte infracţiuni, nu va exista concurs ideal, ci doar concurs de texte. Va avea prioritate de
aplicare exclusiv dispoziţia de incriminare care prevede pedeapsa cea mai aspră.

29

30
31

32
33
Ibidem.

21