Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DIDACTIC
Învăţător: SVETLANA PROCOPI
Disciplina de învățământ: dirigenţie
Instituţia: L.T.”M. Kogălniceanu”, Chişinău.
Clasa: a IV-a „C”
Data: 03.09.2012
Genericul: ”Ion Și Doina Aldea-Teodorovici - tribuni ai idealurilor na ționale”
Subiectul lecţiei: ”Nimic mai dulce-n lume…"
Tipul lecţiei: de formare a capacităţilor de dobândire a cunoştinţelor
Varianta lecţiei : lecţie de instruire asistată de calculator.
Durata: 50 min
Competenţe: înţelegerea şi respectarea valorilor fundamentale, normelor de comportare în
societate.
Subcompetenţele:
Copii, ce e Patria, ce e patriotismul? Ce este acest sentiment care îl răscole ște pe om și, în
anumite clipe, îl ridică mai presus de existențialului și-l face să moară de bunăvoie pentru lini ștea
și mărirea unor urmași pe care nu-i va cunoaște și nu-l vor cunoa ște?
Patria este înăuntrul nostru, și o ducem cu noi peste mări și peste țări, și numai când suntem
departe și în singurătate ne trec fiorii amintindu-ne de unde ne-am rupt. Patria nu e pământul pe
care trăim din întâmplare ci e pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înainta șilor no ștri.
Patria nu vine de la pământ, nici de la vreo lucrare a câmpului, ci din părin ți, mo și și strămo și.
Ei, care au avut același dor, aceleași suferințe, aspira ții, sunt adevărata noastră patrie!
(”Patrie și patriotism” de Barbu Ștefănescu Delavrancea)
Anexa 2.
Informații suplimentare
ION ALDEA TEODOROVICI s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna-Vestire, în ora șul Leova.
Dragostea pentru muzică, manifestată timpuriu, i-a fost cultivată de părin ți. Tatăl său, Cristofor
Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupa ție sovietică, a trebuit să se retragă din biserică, să- și ascundă
în sine credința în Dumnezeu care, precum zicea Ion într-un interviu, îi dă omului putere să supravie țuiască și să
devină, pur și simplu, artist, ca să nu fie persecutat de nimeni. Câ țiva ani, părintele său e solist în Capela corală
„Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, medic, se întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de
muzică și conduce corul Școlii moldovene ști nr. 2 din localitate.
De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea
să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul. Fratele
său, Petre Teodorovici, devenit și el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul
tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată. Între anii 1967 și 1982 a fost membru
ULCT. Mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică „Eugeniu Coca” (astăzi Liceul de Muzică „Ciprian
Porumbescu”), unde Ion studiază clarinetul, în 1969, se înscrie la " Școala medie de muzică" din Tiraspol, unde
studiază saxofonul și pe care o absolvă în 1973.
Este înrolat în armata sovietică în ora șul Zaporojie; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de
manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio,
în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, intepretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul
compozitor Ion Aldea Teodorovici.
Din 1975 și până în 1981, când devine student la Facultatea de compozi ție și pedagogie a
Conservatorului "G. Musicescu" din Chi șinău, activează în cadrul forma ției de muzică u șoară „Contemporanul”
condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor și solist. Tot în
acești ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el și fratele său Petre
Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut
dulceața și amarul succesului.
Ion își duce steaua și crucea mai departe, în seri albastre, împreună cu Doina Marin, cu care se
căsătorește în 1981. Tot atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de crea ție a poetului Grigore Vieru. Fiind
respins la Radio și Televiziune, Ion ia ghitara în bra țe și porne ște împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei.
A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era
mai trist, scria muzică sacră.
Împreună cu soția sa, a militat pentru unirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba
română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea Teodorovici sunt primii care în anii 90' au cântat despre limba
română, Eminescu (pe care l-au reintrodus astfel în cultura din Republica Moldova).
La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independen ță la
Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: "Vin aici
direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chi șinău, să vă aduc salutul libertă ții noastre".
În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fa ța luptătorilor din
războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distan ță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele
inamicilor.
În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2.30, ma șina în care se deplasau Ion și Doina Aldea
Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localită ții Co șereni, la 49 de kilometri de Bucure ști,
România. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și înso țitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și
Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost strivi ți între greutatea ma șinii și copacii de pe marginea drumului.
Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie na țională.
DESTINE. Ion s-a născut la 7 aprilie 1954, în orăşelul Leova, din Republica Moldova. A studiat la şcoala
de muzică "Ştefan Neaga", apoi la Colegiul de Muzică din Tiraspol, pentru ca ulterior să urmeze cursurile
Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. De altfel, era un pasionat de literatură, teatru, pictură. A fost
saxofonist în formaţia Contemporanul, conducător al formaţiei DiATe, conducător artistic la Teatrul "Mihai
Eminescu", compozitor. Dăruirea cu care şi-a marcat întreaga carieră i-a fost onorată de mai multe ori (laureat al
Premiului "Boris Glavan", laureat al Festivalului al XII-lea al Tineretului şi Studenţilor de la Moscova, Artist Emerit al
Republicii Moldova). Post-mortem a fost decorat cu Ordinul Republicii.
În 1981, Ion s-a căsătorit cu Doina. Fiică de jurnalist şi profesoară de limba română, Doina (născută la
15 noiembrie 1958, la Chişinău) a absolvit Şcoala nr. 1 româno-franceză de la Chişinău, iar ulterior cursurile
Universităţii de Stat din Chişinău, Facultatea de Filologie, Limba şi Literatura Română. Doina şi Ion au avut un
singur copil, pe Cristofor (Cristi), care avea aproape 11 ani în momentul dispariţiei părinţilor lui. Doina a fost şi
profesoară de literatură universală, şi interpretă de muzică uşoară, dar şi dansatoare în ansamblul de dansuri
populare "Moldovenească". Peste ani, Doina şi Ion au format celebrul duet, care a dat spectacole în Rusia,
Germania, Mongolia, Algeria, Iugoslavia, România. Pe Doina şi pe Ion românii de pe ambele maluri ale Prutului şi-i
amintesc în special pentru militantismul lor. Citeam undeva că, dacă în ziua de azi se vorbeşte româneşte şi se
învaţă în limba română în şcolile din Moldova, este şi datorită lor. Pasiunea pe care o puneau în tot ceea ce au
întreprins în viaţa lor este, cred, neegalată. În 1991 au cântat la Marea Adunare Naţională, apoi au plecat la
Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună românilor: "Vin aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din
Chişinău, să vă aduc salutul libertăţii noastre". Dar, mai presus de toate, în mai 1992, Doina şi Ion, împreună cu
poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, au cântat în faţa luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica
moralul. Gândiţi-vă doar la acest gest. Sacrificaţi câteva secunde meditaţiei şi cântăriţi, într-o balanţă imaginară,
importanţa lui, în comparaţie cu laşităţile prezentului.
ÎNTREBÅRI. "Poate, cine ştie, dacă n-ar fi cântat cu atâta dăruire, mai erau printre noi?! Nu se făceau
atât de dragi lui Dumnezeu! Dar aşa să fie: ascultându-le glasul, Bunul se va îndura de Neamul care ne are şi-i va
întinde mâna să se înalţe precum îi este menit. Aşa e de când lumea – pentru a înaripa un vis, a apăra o cauză,
cineva (dar nu oricine!) trebuie să fie răstignit. Pentru aceasta se aleg cei mai buni, cei mai dragi şi irepetabili. De
astă dată au fost Ei. Am pierde cel mai frumos cântec din memoria noastră dacă i-am uita!" - C. Partole, scriitoare
INIMI DARNICE. "Nu cred că vom avea degrabă alte două inimi darnice ca inimile lor. Atât de tineri şi
atât de nevinovaţi erau Doina şi Ion. De ce, mă întreb, anume peste ei s-a abătut năpasta? Unde era, de ce nu era
îngerul lor de pază? Un gol a rămas, un mare gol în sufletul nostru. Noi am pierdut, Basarabia a pierdut, Ţara" -
Dumitru Matcovschi, poet
RENAŞTEREA. "Am plâns copilăreşte la cântecele lor, ale Doinei şi ale lui Ion. Cât mai are artişti ca
Vieru, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, poporul român poate spera la o purificatoare renaştere. Ea se şi petrece" -
Adrian Păunescu, poet