Accelerarea dezvoltării economice a jucat un rol esenţial în apariţia şi evoluţia
marketingului, pe lângă aportul managementului, impactul revoluţiei tehnico- ştiinţifice, al dezvoltării ştiinţei economice, al generalizării tehnicii de calcul etc. ♦Marketingul este o ştiinţă economică cu caracter interdisciplinar, dar cu un domeniu propriu de cercetare, ce reprezintă un segment al vieţii economice. ♦Marketingul are o triplă lui dimensiune: filosofică, procesuală şi metodologică. ♦Implementarea marketingului în cadrul oricărei organizaţii presupune crearea şi adoptarea unui sistem de marketing care să îi reflecte particularităţile. ♦Sistemul de marketing vizează îndeplinirea a patru obiective: maximizarea consumului, a satisfacţiei consumatorului, a posibilităţilor de alegere a consumatorului şi a calităţii vieţii. ♦Principalele criterii de clasificare a relaţiilor organizaţiei cu piaţa sunt: obiectul relaţiilor de piaţă, natura pieţelor, frecvenţa relaţiilor, gradul de concentrare, profilul agenţilor de piaţă, poziţia partenerilor etc. ♦ Concurenţa poate fi directă sau indirectă, perfectă sau imperfectă, loială sau neloială. ♦ Capacitatea pieţei unei firme se poate determina cu ajutorul unor indicatori fizici şi valorici precum: volumul cererii, volumul ofertei, volumul tranzacţiilor, cota de piaţă, gradul de saturaţie a pieţei şi rata de creştere. ♦ Cunoaşterea stării cererii, adică a situaţiei în care se află fiecare produs în raport cu cumpărătorii, îi dă posibilitatea organizaţiei să adopte strategii corespunzătoare în vederea atingerii obiectivelor stabilite şi a obţinerii eficienţei maxime. ♦Marketingul studiază comportamentul consumatorului deoarece modelele comportamentului consumatorului ajută la înţelegerea cumpărătorului şi dau posibilitatea influenţării lui. ♦ Procesele elementare ce definesc comportamentul consumatorului vizează: percepţia, informaţia, atitudinea, motivaţia şi comportamentul efectiv. ♦ Comportamentului consumatorului se poate structura în patru mari categorii: comportamentul răspunsurilor de rutină, luarea deciziei la limită, luarea deciziei extensive, comportament impulsiv de cumpărare. ♦ Etapele ce trebuie parcurse pentru a adopta o decizie complexă sunt: identificarea problemei, căutarea informaţiei, evaluarea alternativelor, alegerea şi evaluarea post-cumpărare. Politica de marketing reflectă concepţia organizaţiei cu privire la evoluţia activităţii sale, strategia este viziunea de ansamblu asupra modului în care vor fi îndeplinite scopurile organizaţiei iar tactica este setul de acţiuni ce transpune în practică strategia aleasă. ♦ Ca element central al activităţii de marketing, strategia este produsul ţelurilor stabilite, a valorilor, a atitudinilor şi ideilor predominante dintr-o organizaţie într-o anumită perioadă. ♦ Mixul de marketing reuneşte patru instrumente esenţiale: preţ, produs, promovare, plasare, acceptate de toată lumea sub formula de cei „4P”. ♦ Elaborarea mixurilor de marketing este o problemă de maximă importanţă. „A face mixuri de marketing înseamnă a aloca resurse financiare şi a manipula combinaţiile de variabile explicative ale vânzărilor, astfel încât efectul cules pe piaţă sub forma volumului vânzărilor sau a profitului, să fie favorabil şi cât mai mare”. ♦Printre obiectivele politicii de preţ se numără: obiectivele legate de vânzări, obiectivele legate de profit, obiectivele legate de concurenţă, obiectivele de status quo, obiectivele legate de consumator, obiectivele de formare a unei imagini a produsului şi a firmei pe piaţă, obiectivele de supravieţuire, obiectivele sociale şi obiectivele interne ale organizaţiei. ♦ În economia contemporană, întâlnim şi alte posturi ale preţului, precum: tarif, taxă, impozit, comision, primă, chirie, onorariu, cotizaţie, amendă, penalizare, cauţiune, rată, salariu, dobândă, garanţii sau mită. ♦ Cei mai importanţi factori interni ce influenţează preţul sunt: costul de producţie, etapa ciclului de viaţă a produsului, strategia de distribuţie, strategia de promovare şi organizarea internă. ♦ Clasificarea strategiilor de preţuri se realizează pe baza câtorva criterii, precum: elementul ce stă la baza determinării preţului, poziţia (situaţia) în care se află produsul, durata de folosire a strategiei şi nivelul la care poate stabili vânzătorul preţurile. ♦Distribuţia îndeplineşte funcţii de schimbare a proprietăţii, de transport, de stocare, de sortare şi ambalare, de promovare, de service, financiară şi socială. ♦ Distribuţia se realizează pe două căi principale: prin contact direct între producător şi consumator (specifică pentru bunurile de producţie) şi prin canale specializate, caz în care producătorul şi cumpărătorul nu vin în contact direct – este calea cea mai uzitată în cazul bunurilor de larg consum. ♦ Canalele de distribuţie se aleg în funcţie de o multitudine de factori interni şi externi, cei mai activi fiind: consumatorii, producătorii, concurenţa, produsul, mediul ambiant şi intermediarii. ♦ Promovarea îndeplineşte o serie de funcţii economico-sociale, ce evidenţiază utilitatea sa cum ar fi: furnizarea de informaţii atât cumpărătorului cât şi vânzătorului, neutralizarea informaţiilor defavorabile ce se răspândesc mai ales prin zvonistică, stimularea cererii este scopul direct şi imediat, atenuarea fluctuaţiilor cererii mai ales în cazul produselor sezoniere, diferenţierea produselor, mai ales a mărcilor reamintirea avantajelor produselor pentru a rămâne consumatori fideli, etc. ♦ Publicitatea este acea formă de promovare, reprezentată printr-un complex de activităţi ce au drept scop să facă cunoscute şi apreciate de către consumatori/utilizatori, produse sau servicii destinate vânzării, sau să formeze atitudini favorabile faţă de o idee, acţiune, teorie etc. ♦ Reclama este doar o componentă a publicităţii, fără îndoială cea mai importantă sub toate aspectele (cantitativ, calitativ şi structural), o altă componentă fiind publicitatea gratuită, ce se realizează prin difuzarea unor informaţii ce conduc la creşterea încrederii consumatorilor faţă de produs, la sporirea prestigiului firmei prin: conferinţe, articole, reportaje, afişe, postere etc. ♦ Principala activitate de comunicare a firmei este mixul promoţional – programul comunicaţiilor de marketing – ce constă în combinaţia specifică a instrumentelor de publicitate, vânzarea personală, promovare a vânzărilor şi relaţii publice, utilizate în vederea îndeplinirii obiectivelor de marketing şi publicitate.