AN II C I

GRÂUL GERMINAT ŞI CÂTEVA REŢETE CU GRÂU GERMINAT

(continuare la Cursul Supliment 4 an II)

82. CLĂTITE CU GRÂU GERMINAT

Se prepară un aluat pentru clătite. Se coc foile de clătite
după procedeul clasic. Se prepară umplutura formată din o parte
grâu germinat şi o parte gem de fructe (vişine, prune, etc).
Pentru persoanele care au probleme cu dantura se recomandă ca
să se treacă grâul germinat prin maşina de tocat. Se formează
clătitele.
83. COMPOT DE CAISE ŞI PIERSICI CU GRÂU
GERMINAT
Se preferă caisele şi piersicile jumătăţi. Se desface
recipientul de conserve, se scurge siropul. Fructele scurse se
aşează pe un platou cu cupa în sus. Se distribuie grâu germinat în cupele fructelor şi se servesc ca
atare.
84. CREME CU GRÂU GERMINAT
I. 300 g frişcă, 150 g grâu germinat, 150 ml lapte, 150 g miere, 3 ouă.
Albuşurile se bat spumă, se adaugă 100 g miere şi se amestecă uşor. Gălbenuşurile se
freacă cu 50 g miere într-un castron şi apoi se adaugă treptat laptele. Compoziţia se bate cu telul
circa 10 minute, încălzind-o pe un vas cu apă clocotită, până când aceasta se leagă (şodou
subţire). Se ia de pe foc, se lasă să se răcească într-un vas cu apă. Când este complet rece se
adaugă albuşul, jumătate din cantitatea de frişcă, amestecând uşor cu telul şi grâu germinat.
Crema se pune în pahare sau cupe şi se ornează cu restul de frişcă. Crema se ţine în frigider 2-3
ore, după care trebuie consumată, deoarece apoi se lasă şi nu mai are aspect plăcut,
II. 3/4 1 lapte, 5 ouă, 7 linguri miere, vanilie, sare. Laptele în care s-a pus vanilia se fierbe
la foc mic. Se dă deoparte şi se acoperă ca să nu-şi piardă aroma. Ouăle şi cu mierea se bat bine
împreună. Se adaugă laptele şi sarea, amestecând tot timpul. Se lasă să se răcească şi se pune la
gheaţă. Se garniseşte cu frişcă şi grâu germinat.
III. 0,750 g lapte, 400 g caise bine coapte, 60 g miere, zeamă de la o lămâie, 200 g grâu
germinat.
Laptele se fierbe şi se lasă să se răcească. Între timp se spală caisele, se pun într-un vas cu
apă clocotită, se acoperă şi se lasă 5 minute. Se scot caisele din apă, se decojesc, se înlătură
sâmburii şi se trec prin sită. Piureul de caise se amestecă cu laptele, mierea, germenii de grâu şi
zeama de la o lămâie. Se dă la frigider şi se serveşte îndată ce s-a răcit bine. La fel se poate
proceda şi cu alte fructe.
IV. 200 g iaurt, 100 g miere, 50 g grâu germinat verde, 2 albuşuri, 200 g frişcă, 1 lămâie,
gem de coji de portocale. Albuşurile se bat spumă se adaugă zeama de lămâie şi se continuă
baterea până se întăresc bine. În iaurt se adaugă coaja de lămâie şi puţin gem de portocale; în
compoziţie se înglobează spuma de albuş, apoi frişca, amestecând uşor cu o lingură. Crema se
pune într-o forma unsă cu puţin unt şi, după ce este ţinută la frigider 2-3 ore, poate fi răsturnată
pe un platou. Se poate orna cu fructe din compot dulceaţă, cu frişcă şi grâu germinat,
85. FRUCTE CU GRÂU GERMINAT
500 g fructe diverse (caise, prune, piersici etc), 100 g grâu germinat, 1 lingură suc de
lămâie, 150 g iaurt, 1 lingură de miere. Fructele se condiţionează şi se amestecă cu componentele.
 86. ÎNGHEŢATĂ DE VANILIE CU GRÂU GERMINAT
300 ml lapte, 100 g miere, 1 ou, 100 g grâu germinat, 100 g năut prăjit. Se freacă oul cu
mierea şi se subţiază cu lapte călduţ. Se amestecă cu telul, aşezându-se vasul într-o baie cu apă,
până ce compoziţia se leagă. Grâul germinat se trece prin maşina de tocat şi se amestecă cu 50 g
miere şi cafeaua din năut prăjit, se introduc în compoziţie repartizându-se uniform.
87. MERE CU DULCEAŢĂ ŞI GRÂU GERMINAT
8 mere mari, 200 g grâu germinat, 8 linguri miere, 2 ouă, 3 linguri făină, 3 linguri
dulceaţă, 25 g unt, coajă de lămâie. Se scobesc merele şi se umplu cu un amestec făcut din două
linguri de miere amestecată cu albuşurile bătute spumă, 3 linguri de apă, gălbenuşurile şi la urmă
făina şi dulceaţa. Se aşează merele într-o formă unsă cu unt, se dau la cuptor 20-30 minute, apoi
se opăresc cu un sirop făcut din miere, 2 ceşti de apă, coaja de la o lămâie. Se servesc reci, după
ce s-a presărat grâu germinat.
88. MUSLI CU GRÂU GERMINAT
500 g de fructe - poame (struguri, căpşuni, coacăze, agrişe, etc), 100 g grâu germinat, 150
g iaurt, 100 ml lapte, 1 lingură de miere, 1/2 lingură vanilie.
Fructele condiţionate se amestecă cu celelalte componente
89. PAPANAŞI FIERŢI CU GRÂU GERMINAT
I. 250 g brânză vacă, 50 g grâu germinat verde, 1 ou mare sau 2 ouă mici, 2 linguri griş, 1
lingură făină, sare, 2 linguri unt, 1 lingură pesmet.
Se amestecă într-un castron brânza, ouăle, grişul, făina şi sarea, până se obţine o
compoziţie suficient de tare. Se fac cu mâna găluşte mici, rotunde, care se dau prin făină şi se
turtesc puţin. Din timp se pune la fiert o cratiţă cu apă şi puţină sare. Când apa dă în clocot, se
pun papanaşii şi se ţin până se ridică, cu toţii, la suprafaţă. Se trage cratiţa la o parte şi se mai lasă
să fiarbă 10 minute la foc foarte mic (dacă fierb la clocote mari, papanaşii se terciuiesc). Se
scurg, se opăresc cu unt şi se presară deasupra pesmet prăjit şi grâu germinat, dat eventual prin
maşina de tocat. Se servesc simpli sau cu smântână.
II. Papanaşi din iaurt şi grâu germinat
200 g iaurt (lapte bătut), 50 g griş, 50 g grâu germinat verde, 60 g unt, 30 g pesmet, 1 ou,
vanilie, sare, coajă de lămâie.
Într-o cratiţă, se amestecă bine iaurtul cu oul, jumătate din cantitatea de unt, grişul, puţină
sare şi coaja de lămâie. Se încălzeşte la fierbere, la foc mic, circa 10 minute, ca să fiarbă grişul şi
compoziţia să se îngroaşe. Se rumeneşte uşor pesmetul cu restul de unt şi în el se tăvălesc găluşti
lunguieţe, luate din compoziţie cu ajutorul unei linguri. Se aşează unele lângă altele într-un vas
termorezistent şi se introduc în cuptor circa 10 minute. Când se servesc, se presară cu grâu
germinat.
97. PLĂCINTE CU GRÂU GERMINAT
I. 1 pachet, de unt, 200 g smântână, 400 g făină, 200 g grâu germinat verde, sare, 2 ouă,
vanilie.
Se freacă untul spumă, apoi se pune smântâna şi se încorporează frecând mereu. Făina se
pune în ploaie apoi se pun ouăle, pe rând. Aluatul se frământă cu mâna, se adaugă vanilia, la
urmă. Când este gata, se pune la frigider circa 2 ore. Se foloseşte, întinzând cu sucitorul. Jumătate
din aluat, apoi se aşează în tavă unsă cu unt şi tapetată cu făină. Peste foaie se pune umplutura de
plăcintă apoi se pune cealaltă jumătate din aluat. Dacă e nevoie, marginile foii se rotunjesc cu un
cuţit ascuţit. Plăcinta trebuie să rămână în cuptor circa 40 minute, până ce se rumeneşte. Se unge
cu miere şi se presară cu grâu germinat, dat eventual prin maşina de tocat.
II. Umplutura se prepară astfel: 2 kg mere se dau prin răzătoare, necurăţate de coajă. Se
călesc într-o cratiţă la foc mic. Când s-au înmuiat, se pune miere după gust şi scorţişoara pisată.
Se pune compoziţia peste prima foaie de plăcintă. Plăcinta se unge cu miere, se presară cu grâu
germinat şi apoi taie în pătrate.
III. 500 g făină, 6 ouă, 160 g unt, 200 ml lapte, 300 g miere, 1 plic praf de copt, 750 g
prune, 200 g grâu germinat, sare.
Se amestecă mierea cu untul, se adaugă gălbenuşurile, unul câte unul. Se adaugă laptele,
făina, praful de copt, sare iar la sfârşit se încorporează albuşurile bătute spumă, amestecându-le
uşor. Se toarnă compoziţia într-o tavă unsă cu unt, se aşează deasupra prunele desfăcute în două
şi cărora li s-au scos sâmburii. Se coace plăcinta la foc moderat, apoi se ung cu miere şi se
pudrează cu grâu germinat, dat eventual prin maşina de tocat. Se poate pregăti cu orice fel de
fructe.
IV. 1 kg vişine, 250 g miere, 150 g grâu germinat.
Aluatul: drojdie cât o nucă, 1 ou, o ceaşcă ulei, 1 lingură miere, 1 ceaşcă şi jumătate cu
lapte sau apă, făină cât cuprinde, sare, vişinele curăţate de sâmburi se aşează în straturi cu miere
într-o strecurătoare, deasupra unui vas în care să se scurgă. Se desface drojdia în puţin lapte sau
apă călduţă, cu o linguriţă de miere şi se lasă să crească. Se toarnă într-un castron uleiul, laptele
sau apa, mierea, oul întreg şi 1/2 linguriţă sare. Se amestecă cu drojdia, apoi se toarnă făina, câte
puţin, amestecând cu o lingură de lemn până ce se obţine un aluat moale. Se strânge ca o minge şi
se lasă să se odihnească o oră. Se unge o tavă. Se ia jumătate din aluat, se întinde în tavă şi se lasă
în cuptorul încins timp de 7-10 minute, până ce se albeşte. Se scoate şi se lasă să se răcească
puţin. Se aştern vişinele puţin scurse, se acoperă cu restul de aluat şi se coace până se rumeneşte
puţin. Se unge cu miere şi se pudrează cu grâu germinat, dat eventual prin maşina de tocat.
V. 1 pachet unt, 1 ou, 1 pahar de lapte, 1/2 linguriţă amoniac stins cu zeamă de lămâie,
400-500 g făină.
Untul se lasă la temperatura camerei ca să se înmoaie. Se freacă spumă, apoi se adaugă
laptele în care s-a dizolvat mierea, se pune amoniacul şi apoi făina în ploaie. Se amestecă repede,
apoi se frământă un aluat elastic şi moale care se ţine la frigider 2 ore. Se întinde foaia de
plăcintă. După ce s-a copt, se adaugă compoziţia de grâu germinat.
98. PRĂJITURI CU GRÂU GERMINAT
I. Aluatul: 100 g miere, 200 g unt, 300 g făină, 1 ou, praf de copt.
Umplutura: 1 kg mere, 200 g grâu germinat verde, 1 vârf cuţit scorţişoara pisată, 200 g
miere.
Merele curăţate se rad pe răzătoarea mare şi se călesc uşor. Se iau de pe foc, se adaugă
scorţişoara şi se lasă să se răcească. Între timp, cu ingredientele de mai sus se frământă un aluat
din care se întind două foi. Prima foaie se pune într-o tavă presărată cu făină. Peste ea se întind
merele într-un strat uniform. Pe deasupra se pune cea de-a doua foaie. Se dă la cuptor, la foc
potrivit, 30-40 minute. Când este gata, se unge cu miere, se lasă să se răcească şi se adaugă grâu
germinat dat în prealabil prin maşina de tocat.
II. 400 g miere, 400 g făină, 4 oul, coajă de lămâie, 150 g grâu germinat verde pisat, 1/2
linguriţă bicarbonat.
Mierea se bate cu telul adăugând gălbenuşurile, unul câte unul şi bicarbonatul. Se adaugă
coaja de lămâie rasă, făina şi, după ce se amestecă cu lingura timp de 10 minute, se pun şi
albuşurile bătute spumă. Cu această compoziţie se umplu pe trei sferturi formele de tarte unse cu
untdelemn, se aşează pe o tavă de copt şi se dau la cuptor (bine înfierbântat) lăsând să se coacă la
foc potrivit până se rumenesc. Când este gata, se ung tartele cu puţină miere şi se presară
deasupra grâu germinat verde.
III. 175 g miere, 0,250 l untdelemn, 0,200 l lapte, o linguriţă de miere, sare, coaja rasă de
la o lămâie, drojdie (de mărimea unei nuci), făină.
 Umplutura: 4-5 oul, 175 g miere, 175 g grâu germinat pisat, vanilie.
Se amestecă într-un vas drojdia cu puţină miere, cu 2-3 linguri de lapte, puţină făină şi se
lasă să crească. Se bate restul de miere cu untdelemnul, se adaugă laptele, sarea, coaja de lămâie
şi maiaua şi se frământă bine ca un aluat potrivit de moale. Se acoperă şi se lasă să crească 1/2 de
oră. Se împarte aluatul în două, una din jumătăţi se întinde pe o tavă de copt unsă cu untdelemn.
Se lasă 15 minute să crească, apoi se întinde umplutura. Gălbenuşurile frecate cu mierea se
amestecă cu vanilia şi albuşurile bătute spumă, se acoperă cu cea de-a doua foaie şi se dă cuptor,
la foc potrivit, lăsând să se rumenească. Când este gata, se presară cu grâul germinat şi se taie la
rece în bucăţi.
IV. 6 mere, 150 g miere, 0,250 l lapte, 1 1/2 linguriţă griş, 100 g grâu germinat, coajă rasă
de lămâie, 250 g frişcă.
Se pune la fiert laptele. Se adaugă grişul, puţin câte puţin, amestecând neîncetat până se
îngroaşă. Se ia de pe foc şi se adaugă coaja de lămâie rasă. După ce s-a răcit se adaugă mierea şi
se întinde în strat uniform pe un platou, se pun deasupra merele rase amestecate cu miere şi grâu
germinat şi se îmbracă cu frişcă.
V. 3 oul, 250 g miere, 250 g făină, 150 ml ulei, 100 ml lapte rece, 1 kg grâu germinat, praf
de copt, coaja de lămâie;
Se bat ouăle întregi cu mierea până devin spumoase. Se adaugă treptat uleiul şi la sfârşit
făina, laptele, coaja rasă de lămâie şi praful de copt (1/2 de pacheţel), dizolvat într-o lingură de
lapte. Se toarnă compoziţia într-o tavă unsă cu ulei tapetată cu făină. În perioada de sezon se
adaugă şi fructe (caise, piersici tăiate în patru, prune tăiate în două, cireşe sau vişine fără
sâmburi). Se coace la foc mic, timp de 40-45 minute. Se taie în tavă, după răcire. Deasupra se
presară grâul germinat verde.
VI. 200 g unt, 200 g miere, 5 ouă, 200 g grâu germinat, 1 lingură scorţişoară, coaja de la
1/2 de lămâie, 200 g pesmet, 1 ceaşcă vişine fără sâmburi.
Se freacă untul cu mierea până se face spumă, se adaugă gălbenuşurile nebătute,
scorţişoara, coaja de lămâie, pesmetul şi la urmă albuşurile bătute spumă. Se toarnă compoziţia în
forma unsă de tort, se împing uşor înăuntru vişinele scurse bine de zeamă. Se coace la foc
potrivit. După ce s-a răcit, se adaugă grâu germinat
VII. 150 g miere, 100 g grâu germinat uscat, 200 g făină, 7 gălbenuşuri, vanilie, 1/2
linguriţă praf de copt. Glazura: 1 albuş, 200 g miere, 1 linguriţă zeamă de lămâie.
Se trece grâu germinat uscat prin maşina de cafea. Într-un vas se freacă spumă mierea cu
untul şi vanilia, iar în altul mierea cu gălbenuşurile. Se reunesc apoi într-un singur vas şi se
freacă, adăugând praful de copt şi câte puţină făină. Compoziţia se pune, întinzând-o în strat
uniform, într-o tavă de copt dreptunghiulară unsă cu unt sau cu ulei. Se dă la cuptor, la foc
potrivit. După ce s-a răcit bine se unge întreaga suprafaţă cu glazura pregătită între timp, în felul
următor: se freacă albuşul cu mierea, până se obţine o pastă groasă şi spumoasă. Se adaugă apoi
zeama de lămâie, se amestecă şi se întinde imediat. Se lasă până a doua zi, să se întărească.
Această prăjitură se păstrează la rece, în tava de copt acoperită cu un şervet şi se taie
după dorinţă, pătrate sau dreptunghiuri. Se poate servi unsă cu miere şi grâu germinat
VIII. 300 g miere, 100 g unt încălzit, 2 ouă, 1 linguriţă rasă bicarbonat. 1/4 nucşoară rasă,
2 mere rase, 2 linguri de zeamă de lămâie, făină.
Umplutura: 750 g fructe (de sezon), 250 g miere, 500 g grâu germinat.
Se freacă bine untul până devine ca o spumă. Se adaugă, pe rând, amestecând mereu,
mierea, ouăle, merele rase, nucşoara, bicarbonatul dizolvat în zeama de lămâie, iar la sfârşit făina;
se frământă un aluat potrivit de moale După ce se lasă să se odihnească 10 minute se împarte în
două parţi egale şi se întind două foi de mărimea tăvii de copt. Prima se aşează pe fundul tăvii
unsă cu unt sau ulei, se pune umplutura în strat uniform şi se acoperă cu a doua, se introduce la
cuptor la foc potrivit. Se unge cu miere şi se presară cu grâu germinat.. Se taie după dorinţă în
bucăţi pătrate sau dreptunghiulare.
99. SARAILIILE CU GRÂU GERMINAT
500 g făină, 500 g miere, 500 g grâu germinat, 250 g unt, vanilie, 20 de nuci.
Din făină şi apă se prepară o cocă, care se frământă timp de 90 minute apoi se lasă să se
odihnească 30 minute. Pe o masă cu suprafaţă mare se taie coca în două-trei bucăţi, se aşează o
bucată în mijlocul mesei şi se întinde din ea o bucată foarte subţire. Se rup marginile groase, se
lasă ca să zvânte şi se taie în bucăţi ceva mai mari decât tava în care se coace sarailia. La fel se
procedează şi cu celelalte bucăţi de cocă. Se întind două foi, una peste alta, stropite între ele cu
unt şi unse cu miere şi nucă măcinată, se acoperă cu alte două foi stropite cu unt şi presărate cu
nucă. În una din părţi se întoarce o margine de 3 cm, se aşează în marginea foilor o vergea cu
grosime de 8-5 mm şi se rulează foile, dar fără a le strânge. Se apucă blatul de ambele capete şi se
strânge sarailia ca o armonică, până la lăţimea tăvii. Se aşează sulurile astfel preparate în tava
unsă cu unt şi se taie cu un cuţit bine ascuţit şi încălzit în ulei fierbinte, în bucăţi cu lungimea de
6-8 cm. Se coc la foc domol, timp de circa 1 oră, se toarnă pe deasupra siropul şi se dă tava din
nou la cuptor, lăsând să mai fiarbă câteva minute cu siropul. După ce s-a răcit se presară grâul
germinat care a fost bine mărunţit.
100. UMPLUTURĂ (COMPOZIŢIE) CU GRÂU GERMINAT
I. Se trece grâul germinat verde prin maşina de tocat. Se amestecă cu miere şi arome după
gust.
II. Se trece grâul germinat verde prin maşina de tocat. Se amestecă o parte grâul germinat
tocat cu o parte gem, dulceaţă, marmeladă.
101. TARTE CU GRÂU GERMINAT
I. 200 g unt, 5 linguri miere, 5 gălbenuşuri, 300 g făină, 250 g compoziţie din grâu
germinat, sare. Se freacă untul spumă, se adaugă mierea, gălbenuşurile, sarea şi la sfârşit făina
cernută, turnată în ploaie. Se lasă să se odihnească două ore. Din această cantitate de aluat se fac
25-30 tarte. Se iau formele de tartă şi cu mâna udă se îmbracă cu aluat pereţii lor; în fiecare formă
se pun 7-8 boabe de fasole sau porumb uscat pentru a nu lăsa fumul să se ridice. Se ţin 20 minute
în cuptorul încins şi se controlează să nu se ardă. Când sunt uşor rumenite se scot, se lasă 5-7
minute, apoi se răstoarnă cu atenţie. Se umplu cu compoziţie din grâu germinat.
II. 125 g unt, 125 g miere, 175 g făină, 200 g compoziţie din grâu germinat, 1 gălbenuş
crud, 1 gălbenuş fiert.
Gălbenuşul fiert, trecut prin sită, se amestecă bine cu cel crud. Se freacă untul cu mierea.
Se adaugă făina şi gălbenuşurile. Aluatul obţinut se ţine 30 minute la rece; se îmbracă formele cu
un strat foarte subţire de aluat, se coc la foc iute 20-25 minute. Se scot şi se lasă să se răcească.
Se răstoarnă cu grijă şi se umplu cu o cremă de vanilie, iar deasupra se pune compoziţia din grâu
germinat. Se servesc reci, după 15 minute de la umplere.
III. 300 g făină, 200 g unt, 100 g miere, 1 ou.
Se frământă într-un castron, până se curăţă aluatul de pe mâini şi de pe pereţii
castronului. Se lasă să se odihnească 2-3 ore. Se freacă tartele ca în reţeta precedentă. Acest aluat
se poate folosi şi pentru o singură tartă mare peste cere se adaugă compoziţia din grâu germinat.
IV. 100 g unt, 50 g miere, 170 g făină, 1 gălbenuş, 1 linguriţă zeamă de lămâie, sare. Se
amestecă untul cu gălbenuşul, 1 praf de sare, oţetul, mierea şi făina şi se formează o minge de
aluat. Se lasă să se odihnească 1-2 ore. Se rup bucăţele din aluat şi se îmbracă formele de tartă
care se pun pe o tavă în cuptor să se coacă 20-25 minute. Se lasă să se răcească. Se umplu cu
compoziţie din grâu germinat.
 V. 125 g unt, 4 gălbenuşuri, 200 g făină, 2 linguri miere, sare.
Se freacă untul cu mierea, se adaugă 3 gălbenuşuri şi puţină sare, apoi făina. Se lasă să se
odihnească o oră, apoi se umplu formele şi se ung cu gălbenuş de ou. Se umplu cu compoziţie din
grâu germinat.
-SFÂRŞIT

AN 2 C2
YONI ASANA

În limba sanscrită, cuvântul yoni desemnează organul

sexual feminin sau, cu alte cuvinte, vulva. În cadrul anatomiei
subtile ale fiinţei umane, există un centru de forţă secundar,
subordonat lui SWADHISTHANA CHAKRA, numit YONI
CHAKRA, plasat la nivel subtil în zona clitoridiană la femeie şi
care se află la nivel subtil în zona de inserţie a penisului la
bărbaţi.
Această ASANA permite trezirea gradată a acestui
centru secundar de forţă şi punerea fiinţei în rezonanţă cu
energiile specifice lui YONI CHAKRA. Ea nu este considerată o
postură care să fie realizată numai de femei, căci este necesar să
fie executată în egală măsură şi de bărbaţi, deoarece acţionează specific şi, la femei amplifică
feminitatea, iar la bărbaţi virilitatea. YONI CHAKRA este cum am menţionat deja, un centru de
forţă secundar, subordonat lui SWADHISTHANA CHAKRA. În general, centrii de forţă
secundari în fiinţă au o precisă dependenţă subtilă, fiind pe deplin subordonaţi faţă de unul dintre
cei 7 centrii de forţă fundamentali.
Energia specifică lui YONI CHAKRA este corelată cu energia orgasmică creatoare a
fiinţei şi aici, spre deosebire de formă în care se află ea la nivelul lui MULADHARA unde este
oarecum inertă, brută, fiind creatoare doar în potenţialitate, ea se prezintă la acest nivel dinamică
şi oarecum rafinată, fiind capabilă în sine să încununeze procesele de polarizare ale forţei
creatoare-erotice în fiinţa umană. În fiinţa umană YONI CHAKRA permite trăirea şi
conştientizarea plenară atât a stărilor preorgastice, cât şi a orgasmului propriu-zis.
ORGASM. În concepţia yoghină, orgasmul este expresia fuziunii a energiilor solare (HA (+)) şi
lunare (THA (-)) în sfera microcosmosului fiinţei umane, ce se declanşează şi se manifestă graţie
angrenării plenare a potenţialului erotic al fiinţei.
Cuvântul ORGASM provine de la cuvântul grecesc ORGAO care înseamnă " a fi plin de
încântare şi pasiune ". În concepţia milenară a sistemului HATHA YOGA referitoare la eros şi
sexualitate, orgasmul punctează momentul dătător de fericire, în care, graţie efervescenţei plenare
şi interacţiunii corelate a potenţialului sexual al celor doi parteneri, cât mai potriviţi unul pentru
celalalt, se declanşează manifestarea atât în sfera psihică, cât şi în cea mentală a unei complexe
polarizări a subtilelor energii bioelectromagnetice angrenate polar opus prin jocul sexual-erotic şi
manifestate sub forma unei extrem de plăcute tensiuni generatoare de încântare şi plăcere intensă
(ce se poate asemăna în mod analogic cu un TRAZNET ce se declanşează prompt în situaţia în
care sunt îndeplinite condiţiile îndeplinite de natură), făcând astfel să fie trăită mai mult sau mai
puţin plenar de către unul sau de către celălalt dintre cei doi sau chiar de către amândoi simultan,
o profundă şi intensă plăcere amoroasă, cu ecouri sincrone în diferite sfere specifice ale
universului lăuntric al fiinţei umane.
În fiinţa umană, centru subtil de forţă YONI CHAKRA are un rol important deoarece
satisfacţia erotică şi orgasmul presupun declanşarea şi coordonarea unor procese psihice şi
fiziologice în care componentele sexuale substanţiale atât ale femeii cât şi ale bărbatului (în cazul
acestuia cea mai mare evidenţă este sperma) intră într-o stare specifică de efervescenţă şi
alimentează ca un combustibil trezirea şi amplificarea stărilor plăcute de polarizare resimţite,
culminând la un moment dat cu starea maximă care este ORGASMUL. În fiinţă, această stare
poate fii asemănată cu naşterea şi declanşarea unui trăznet în natură.
Pornind de la această analogie, putem să înţelegem mult mai bine fenomenul orgasmului
în fiinţa umană. De regulă, în momentul orgasmului, anumite fenomene care se declanşează
conex odată cu acesta (dar care nu sunt obligatorii şi pot fii suspendate la voinţă de cel care le
controlează) fac să fie expulzată o cantitate considerabilă de componente substanţiale sexuale,
care prin uriaşa pierdere fluidică pe care o generează, fac să apară la un anumit interval de timp
după aceea, o stare specifică de scădere a potenţialului vital, somnolenţa şi chiar vlăguire sau
veştejire în cazul repetării ori a excesului, toate acestea conducând la diminuarea lăuntrică a stării
plăcute care era resimţită la începutul trăirii erotice, manifestându-se printr-o stare plenară
euforică în momentul orgasmului.
Pornind de la această realitate în care, la modul obişnuit, aproape imediat după atingerea
stării de maxim a orgasmului survine descărcarea substanţială a potenţialului care a alimentat
acea stare, această descărcare fiind cunoscută în general sub numele de ejaculare la bărbat şi fiind
resimţită ca o pierdere fiziologică la femeie, yoghinii au constatat că în cazul controlului deplin
exercitat asupra energiilor şi funcţiei sexuale, ORGASMUL poate avea loc de un număr nelimitat
de ori dacă această descărcare fiziologică, care nu este neapărat necesară decât în cazul intenţiei
de a se procrea (cu alte cuvinte de a face copii) va fi controlată şi suspendată nedefinit, graţie unei
stăpâniri naturale realizabilă şi caracteristică numai fiinţei umane înzestrată cu inteligenţă şi
conştiinţă. În situaţia în care această descărcare fiziologică, caracteristică în cazul exercitării
funcţiei sexuale atât la bărbat cât şi la femeie, este controlată şi suspendată, elementele specifice
componente ale secreţiilor sexuale, atât în cazul bărbatului cât şi al femeii, vor fi transmutate
chiar la temperatura corpului uman în altceva şi astfel, energia uriaşă care va rezulta în mod
spontan, va produce atât în universul său lăuntric, cât şi în universul lăuntric al celuilalt o gamă
uluitoare de fenomene şi procese, făcând să devină cu putinţă inefabilele fenomene de sublimare
ce vor putea fi angrenate ulterior.
În cazul suspendării complete a ejaculării, graţie stăpânirii mecanismului de descărcare,
acest control va pune la dispoziţia fiinţei umane care îl exercită, o potenţialitate uriaşă care,
printre altele, va face cu putinţă strângerea unui număr nelimitat de orgasme neînsoţite de
descărcarea ulterioară şi astfel nu mai apare starea de slăbiciune, somnolenţă sau epuizare care
este provocată de această descărcare fiziologică. Acest control complet şi perfect natural va face
cu putinţă apariţia unor fenomene, procese şi realizări cu totul extraordinare, datorită modificării
sensului de manifestare a potenţialului sexual în fiinţă. În loc să coboare şi să se piardă în mod
iremediabil, acest potenţial se va păstra, transformându-se în energie din ce în ce mai rafinată,
urcând de la un nivel la altul şi permiţându-i fiinţei să rezoneze cu diferite planuri şi energii
subtile din univers.
Prin conştientizarea proceselor de transmutare, fiinţa umană realizează cu încântare că
atomii propriului său corp conţin o energie imensă care poate fi trezită, modulată şi controlată
prin intermediul trăirilor sexuale-erotice stăpânite pe deplin prin voinţă. La ora actuală se ştie că
fiecare atom al corpului nostru conţine o energie echivalentă cu două sute de milioane
(200.000.000) electro-volţi. Fenomenologia complexă a proceselor de transmutare, în
desfăşurarea lor gradată, facilitează controlul lor volitiv, asupra acestei energii colosale,
permiţându-i fiinţei umane care o declanşează şi o stăpâneşte să ajungă la rezultate cu totul
extraordinare.
Prin urmare, în fiinţă, YONI CHAKRA este centrul de forţă secundar prin intermediul
căruia se conştientizează şi se produce descărcarea tensiunilor amoroase sexuale cât şi trăirea
plăcerii sexuale şi erotice. Trezirea acestui centru de forţă face cu putinţă satisfacerea erotică şi
coordonează anumite fenomene fiziologice şi psihice produse ca urmare a unei stimulări fizice
(tactile) şi/sau psihice. Prin trezirea şi energizarea acestui centru de forţă (YONI CHAKRA), se
produc în fiinţă unele modificări fiziologice plăcute care se manifestă prin creşterea ritmului
cardiac şi a tensiunii arteriale, a temperaturii cutanate, a ritmului respirator, a debitului sanguin în
ţesutul erectil în organele genitale, buze, lobul urechii, ca şi o contractură euforică a musculaturii
întregului corp şi uşoare contracţii spastice însoţite de fiori de plăcere ale muşchilor perineali. La
bărbat, graţie naturii sale specifice, orgasmul e însoţit de o stare de plăcere mult mai scurtă şi
foarte intensă, fiind urmat de o revenire rapidă la starea normală, însoţită de sentimente de
mulţumire intensă, plenitudine şi euforie remanentă. La femeie, atingerea maximului plăcerii
generatoare de orgasm se face mult mai lent decât la bărbat, uneori declanşându-se după 35-40 de
minute de la angrenarea contactului intim şi se menţine un timp mai îndelungat în platou,
perioada în care femeia poate avea în mod spontan unul sau chiar mai multe orgasme diferite,
uneori fără a implica descărcarea fiziologică, revenirea la starea iniţială cunoscând o curbă
descendentă mult mai puţin abruptă decât la bărbat. Declinul stării de orgasm este însoţit şi aici
de sentimentul de mulţumire, fericire şi încântare, uneori manifestându-se prin tandreţe şi
afecţiune crescută faţă de partener.
Atingerea orgasmului de către femeie este condiţionată în general de virilitatea bărbatului,
altfel spus, durata contactului intim trebuie să coincidă cu intervalul de timp la care aceasta va
atinge orgasmul. Dacă perioada de timp este inferioară atingerii orgasmului, aceasta va atrage
după sine o stare de frustrare şi insatisfacţie pronunţată. Această defazare în ceea ce priveşte
atingerea stări, de orgasm existentă la bărbat şi femeie face ca un mare număr de femei să fie
dezavantajate şi să nu poată atinge aproape niciodată orgasmul în cazul nesincronizării cu un
partener suficient de viril. Femeia mai prezintă, spre deosebire de bărbat, şi o dublă particularitate
sexuală din punct de vedere anatomic şi emoţional. Zonele erogene principale care participă la
realizarea satisfacerii sexuale şi a trăirii de plăcere erotică sunt situate în regiunea clitoridiană şi
în cea vaginală după cum predomină una sau ambele zone erogene, orgasmul se produce prin
stimularea acesteia sau, consecutiv, prin stimulare clitoridiană urmată de cea vaginală. În
concepţia yoghină, predominanţa unei zone asupra celeilalte este în strânsă legătură cu încărcarea
cu energie lunară sau solară la nivelul lui SWADHISTHANA CHAKRA.
În cazul contactului sexual, la femeie, lipsa orgasmului şi deci a satisfacerii sau plăcerii
sexuale este determinată de factori diverşi, dintre care un rol important îl joacă factorii psihici şi
mai puţin cei fiziologici. Menţinerea acestui fenomen în timp, poate avea urmări grave ca
tulburări psihice şi frigiditate, sau se poate datora chiar frigidităţii în cazul în care acesta face
parte din tabloul unei structuri nevrotice. Frustrarea erotică şi insuficienţa sau absenţa orgasmului
apar în toate situaţiile tulburărilor de dinamică sexuală cu determinarea somatică, psihică sau
chiar mentală.
Prin slaba dinamizare a centrului YONI CHAKRA ne confruntăm cu absenţa orgasmului
la bărbaţi, care face parte din tablourile impotenţei, fie ca ejaculare dureroasă, fără orgasm, fie că
imposibilitate de erecţie, ejaculare şi orgasm. În cazul dinamizării insuficiente sau a unei
perturbări a activităţii lui YONI CHAKRA, se instalează frigiditatea la femei, determinată
aparent nevrotic sau doar circumstanţial, care se caracterizează fie prin absenţa orgasmului, fie
prin insuficienţa orgasmică (orgasme scurte, forţate, repetate). Insuficienţa orgasmică se poate
manifesta şi ca urmare a unei stări compensatorii în legătură cu o inhibiţie sexuală profundă de
natură psihică sau mentală. Prin trezirea şi conştientizarea plenară a activităţii lui YONI
CHAKRA se dezvoltă în fiinţă o forţă euforică specifică ce poate fi numită forţă orgasmică.
Această forţă se trezeşte foarte uşor atunci când nu are loc descărcarea potenţialului sexual
creator (orgasmul). Prin amplificarea acestei forţe orgasmice în fiinţă se constată o înflorire a
întregii fiinţe, remarcându-se că ea armonizează organismul în întregime, lipsa ei determinând
rămânerea individului ca prizonier al angoasei. În asemenea situaţii, subiectul încearcă adesea să
se apere prin refulare, una din consecinţe fiind lipsa de relaxare, tensiunea surdă sau chiar
hipertonia musculară în anumite zone ale corpului.
Energia biologică euforică generată prin orgasm este dătătoare de plenitudine şi circulă
liberă în corpul sănătos, amplificându-se extraordinar de mult în cazul controlului energiei
sexuale în timpul stărilor amoroase. Blocarea acestei energii în cazul refulărilor, inhibiţiilor sau
frustrărilor, duce atât la apariţia unor tulburări psiho-fiziologice cât şi la afecţiuni somatice.
Practica lui YONI ASANA urmăreşte depărtarea obstacolelor din libera curgere a acestor
energii în vederea obţineri unui echilibru psiho-emoţional. Practica consecventă a acestei posturi
facilitează revenirea la o activitate sexuală satisfăcătoare, permiţând totodată conştientizarea
energiei orgasmice care trebuie manifestată.

TEHNICA DE EXECUŢIE

Pornind din poziţia în genunchi, se aşează bazinul pe sol, în timp ce labele picioarelor
stau pe lângă coapse fără să le atingă, orientate uşor spre exterior.
Pentru a realiza o execuţie corectă a acestei ASANA, călcâiele vor trebui depărtate la
aproximativ 10 cm de coapse. În cazul în care flexibilitatea ligamentelor zonei este redusă şi laba
piciorului nu poate fi perfect întinsă, atunci aceasta va fi orientată spre exterior. Din acest punct
de vedere, practica lui VAJRASANA poate fi considerată ca pregătitoare pentru execuţia
oarecum dificilă a acestei ASANA, deoarece ea măreşte considerabil flexibilitatea ligamentelor.
Muşchii coapselor vor fi cât mai relaxaţi în situaţia practicării acestei posturi, pentru a nu solicita
în mod inutil articulaţia genunchiului; În cazul în care bazinul nu poate fi încă pus direct pe sol,
se va aşeza sub acesta o pernă, iar cu timpul, pe măsură ce elasticitatea articulaţiilor gleznelor,
genunchilor şi bazinului (coxo-femurală) se va mări, va putea, după o anumită perioadă de timp,
renunţa la acest suport. Aşezăm apoi mâinile de o parte şi de alta a bazinului, cu degetele
sprijinite pe sol (nu şi palma). Degetul mare va fi aşezat cât mai departe de celelalte degete.
Coatele sunt perfect întinse iar mâinile se aşează pe sol pe aceeaşi linie cu umerii, susţinând
astfel trunchiul. Vom avea de asemenea grijă să menţinem coloana vertebrală cât mai dreaptă,
capul fiind aranjat pe aceeaşi linie în continuarea coloanei vertebrale.
CONŞTIENTIZAREA
În cazul acestei ASANA ne vom concentra să percepem activarea lui YONI CHAKRA
aflată la nivel subtil în zona clitorisului la femeie şi în zona de inserţie a penisului la bărbat. Vom
sesiza ulterior, după ce vom percepe activarea centrului de forţă, consonanţa telepatică cu centrul
subtil macrocosmic al energiilor erotice, BRAHMAYONI, urmărind să remarcăm o sintonanţă
perfectă prin perceperea reflexiei acestei sfere de forţă în microcosmosul fiinţei la nivelul lui
YONI CHAKRA Gradat, vom începe să remarcăm trezirea capacităţii de control asupra
energiilor sexuale, precum şi posibilitatea de a transmuta şi sublima rapid aceste energii în forme
superioare, ceea ce va avea ca rezultat rafinarea şi elevarea trăirilor lăuntrice în cazul
ORGASMULUI. Toate aceste stări vor fi conştientizate independent de starea ejaculatorie şi vor
avea ecouri ample în întreaga fiinţă, făcând cu putinţă să se realizeze primul pas spre cosmizarea
orgasmului.
EFECTE
Ca şi în cazul altor posturi la care picioarele sunt în poziţie strânsă, compresia generală a
ţesuturilor musculare, a vaselor sanguine şi a tecilor nervilor, realizată la nivelul genunchilor,
frânează foarte mult circulaţia sanguină în membrele inferioare. Ca urmare a acestui fapt,
cantitatea de sânge care nu mai poate ajungă în gambe şi tălpi va iriga în exces alte zone ale
corpului şi în primul rând organele existente în cavitatea abdominală. Creşterea presiunii
sanguine în zona inferioară a corpului va determina totodată şi o circulaţie mult îmbunătăţită la
nivelul capilarelor sanguine, fapt care se traduce în timp prin creşterea elasticităţii şi tonicităţii
unor zone deficitare, cum ar fi ligamentele, ţesuturile capsulelor articulare şi ţesutul osos.
Astfel se explică de ce practicarea lui YONI ASANA constituie un excelent exerciţiu
pregătitor pentru execuţia lui SIDDHASANA (postura perfectă) şi PADMASANA (postura
lotusului). Răsucirea coapselor spre interior duce la tendinţa de mişcare laterală spre în afară a
colului femural din articulaţia coxo-femurală. În consecinţă, creşte gradul de libertate al acestei
articulaţii în cazul mişcării în sens opus, cum ar fi aşezarea laterală pe sol a coapselor, necesară
în PADMASANA. În mod similar se petrec lucrurile şi cu articulaţia trunchiului şi a gleznei,
rezultatul practicii perseverente a lui YONI ASANA fiind şi o creştere apreciabilă a elasticităţii şi
flexibilităţii articulaţiilor membrelor inferioare. Practica asiduă a lui YONI ASANA creează
posibilitatea conştientizării separate a acţiunii diverselor contracţii ale musculaturii profunde din
zona abdomenului inferior, cum ar fi sfincterele anale, muşchii perineului sau muşchii
intervertebrali din zona lombară. În felul acesta vom putea ajunge să controlăm contracţiile
musculare în cazul execuţiei corecte a ASWINI MUDRA şi să le diferenţiem de contracţiile
musculaturii vaginale profunde la femeie, sau a musculaturii pelviene, care fac obiectul lui
VAJROLI MUDRA, sau chiar a musculaturii perineului care reprezintă MULA BANDHA.
La femeie, poziţia particulară a bazinului, a regiunii lombare şi sacrale, ca şi activarea
circulaţiei în partea de jos a abdomenului, contribuie la eliminarea unor tulburări ale ciclului
menstrual sau provocate de menopauză. YONI ASANA are ca efect eliminarea problemelor de
natură sexuală, cum ar fi frigiditatea, impotenţa, amplificând energia sexuală transmutată, fără a
provoca însă surescitare. Prin controlul şi conştientizarea realizată la nivelul zonei de proiecţie a
centrului subtil de forţă în fiinţă, se pot de asemenea, ameliora cazuri de ejaculare precoce şi se
poate realiza mai uşor BRAHMACHARIA prin continenţă, în această direcţie amintim că, doar
contracţia acestei zone poate favoriza considerabil transmutarea şi sublimarea gradată a energiei
libidoului, numită în unele texte secrete KULAMRITA. Practica perseverentă a acestei ASANA
elimină printre altele tensiunile şi stresurile, conferind o stare de seninătate şi spontaneitate.
Graţie lui YONI ASANA, respiraţia se realizează în mod preponderent în zona abdominală, ceea
ca are un dublu efect benefic de energizare a organelor abdominale şi de reînvăţare a procesului
de respiraţie abdominal.

AN II C 3
JIVABALASANA

Într-o traducere literală, JIVABALASANA înseamnă "POSTURA VOINŢEI ENERGIEI

vieţii".
 TEHNICA DE EXECUŢIE

Stăm în picioare, cu tălpile paralele, depărtate la o distanţă

egală cu cea a umerilor. Îndoim uşor genunchii ca şi cum am vrea
să ne aşezăm pe un scaun dar oprim mişcarea de flexie în
momentul în care unghiul dintre coapse şi gambe e de aproximativ
90 grade. Spatele rămâne drept, iar capul se menţine în prelungirea
coloanei vertebrale. Ridicăm apoi mâinile întinzându-le în faţă
astfel încât, în poziţia finală ele vor fi plasate exact la nivelul
umerilor, nici mai sus şi nici mai jos, perfect paralele, cu palmele
orientate în sus şi cât mai relaxate, coatele fiind de asemenea
perfect întinse. Rămânem în această poziţia nemişcaţi, cât mai
mult timp, respirând normal, de voie, fără a încorda abdomenul,
muşchii spatelui sau ai gâtului.
CONŞTIENTIZAREA
În timpul executării posturii ne vom concentra intens să
percepem fluxurile de energie telurică prin membrele
inferioare, energizând cei 6 centri de forţă secundari
(CHAKRAS MINORE) situaţi în plan subtil la nivelul
gleznelor, al genunchilor şi al articulaţiei coxo-femurale,
simultan sesizând energia cosmică ce va fi receptată direct prin
palme şi degete, dinamizând pregnant cei 6 centri de forţă
secundari (CHAKRAS MINORE) situaţi în plan subtil la
nivelul încheieturilor mâinilor, coate şi umeri. Se va percepe de
asemenea aspectul polar al acestor energii, sesizând la nivelul
centrilor secundari corespunzători mâinii şi piciorului drept o energie specific solară, YANG, în
timp ce la nivelul centrilor secundari corespunzători mâinii şi piciorului stâng se va resimţi o
energie specific lunară, YIN. La revenire se conştientizează starea globală de fuziune cu energiile
cosmice şi telurice, se percepe în acelaşi timp energizarea celor 12 centri secundari de forţă,
precum şi starea de dinamism lăuntric ce rezultă din transferul mare de energie în zona de
proiecţie fizică a acestor centri secundari de forţă. În tradiţia yoghină secretă, energiile polare
HA-THA nu se manifestă în fiinţă numai prin raportarea la o axă verticală, ci şi în sensul că în
aproape toată partea stângă a corpului se află preponderent energii de tip lunar (THA), iar în
aproape toată partea dreaptă se află preponderent energii de tip solar (HA), acestea fiind raportate
la o axă orizontală a fiinţei ce trece aproximativ prin dreptul lui ANAHATA CHAKRA, ce
împarte fiinţa în două jumătăţi: jumătatea inferioară a corpului în care se găsesc oarecum în mod
preponderent energii telurice şi jumătatea superioară a corpului în care se găsesc oarecum în mod
preponderent energii cosmice. Energiile telurice şi energiile cosmice se află şi ele într-o opoziţie
polară, primele fiind de natură lunară (THA), iar celelalte de natură solară (HA). Deci, într-o
reprezentare schematică a circulaţiei acestor energii, vom avea diagrama următoare, în care
polaritatea de tipul teluric-cosmic a fost figurată într-un cerc. În timp ce cea de tip stânga-dreapta
a fost figurată într-un pătrat.
JIVABALASANA creează o stare de energizare globală, complexă, în care vom putea
distinge toate aceste tipuri de energii (stânga-dreapta, teluric-cosmic).
EFECTE:
Practica acestei ASANA măreşte foarte mult vitalitatea, deoarece aceşti 12 centri
secundari de forţă sunt în legătură cu aspectele vitale, regeneratoare ale fiinţei; dinamizează
magnetismul individual, conferind, atunci când este realizată sistematic, amplificarea
capacităţilor magnetice curative (aceasta permiţându-ne "SĂ LUĂM DURERILE CU MÂNA").
JIVABALASAHA are efecte deosebite asupra îmbunătăţirii circulaţiei sanguine
periferice, stimulând de asemenea acţiunea inimii. Ea întăreşte articulaţiile mâinilor şi
picioarelor, ameliorând gradat şi vindecând reumatismul articular. Prin exersarea ei consecventă,
muşchii mâinilor şi picioarelor devin suple şi puternice.
Umerii şi pieptul devin largi, iar atitudinea corporală se îmbunătăţeşte, devenind mult mai
fermă şi demnă, câştigând în sensul proporţionalităţii şi simetriei fizice.

MIRACOLE CE DEVIN POSIBILE PRIN ORIENTAREA POZITIVĂ A MINŢII

ŞI
TEHNICA EFICIENTĂ A SUCCESULUI
(CONTINUARE 2)

La ora actuală se ştie că graţie fenomenelor inefabile de punere la unison, ruga realizată
cu o aspiraţie ardentă şi sinceră, elevează inconştientul să ne pună în consonanţă cu misterioasele
forţe benefice din Univers, care ne ajută şi ne apără dacă recurgem la ele.
Yoghinii şi înţelepţii acestei planete au sperat dintotdeauna şi speră ca în viitor un număr
din ce în ce mai mare de oameni să facă tot ce le stă în putinţă pentru a-şi educa subconştientul
într-un sens favorabil atât fericirii şi armoniei lor interioare cât şi a celei sociale prin crearea unui
climat subtil energetic de pace, înţelegere şi dragoste la nivelul întregii planete.
7. SĂ MEDITĂM ŞI SĂ APLICĂM CONSECVENT
În toate momentele existenţei noastre este util să urmărim a realiza o sănătoasă disciplină
a gândirii.
Este important să nu consideram trecutul decât din punctul de vedere al lecţiilor pe care
acesta ni le oferă în ceea ce priveşte prezentul şi chiar viitorul.
Este extrem de important să avem deplină încredere în "steaua" noastră atotputernică şi
nemuritoare, care nu este altceva decât Sinele nostru Suprem (ATMAN).
Cât mai, adesea este bine să cultivăm seninătatea.
Este bine să fim indulgenţi cu ceilalţi şi indiferenţi cu cei răi care se menţin şi se afundă
conştient în eroare.
Este minunat să cultivăm şi să radiem în jurul nostru bucurie, bună-dispoziţie,
generozitate afectuoasă.
Este excelent pentru evoluţia noastră spirituală să preferăm prezenţa sau frecventarea
persoanelor elevate, puternice şi pozitive.
În măsura posibilului este util să fim vigilenţi, nelăsându-ne să fim influenţaţi de ideile
aberante ale celor mediocri ori ale celor foarte negativi sau vicioşi.
Plini de încredere în puterea noastră alimentată de spiritul divin atotputernic, trebuie să
afirmăm şi să credem pe deplin că puterea noastră interioară ne protejează împotriva oricărui rău.
Pentru a trăi într-un univers lăuntric cât mai elevat şi dătător de fericire spirituală, este
important să facem apel cât mai adesea la forţele spirituale ale universului.
Pentru a deveni instrumente prin care Divinul se manifestă în lume, să ne oferim în mod
spontan serviciile (fără a ne gândi la nici un fel de avantaje sau scopuri meschine) celor care o
merită.
Să fim pe deplin conştienţi de importanţa gândurilor noastre deoarece acestea ne
marchează şi ne modelează faţa, influenţându-ne gradat chiar organismul şi prin urmare propria
sănătate.
Este esenţial pentru bunăstarea noastră lăuntrică să cultivăm gânduri puternice de
bunătate, bunăvoinţă şi compasiune, în ciuda răutăţii şi perversităţii anumitor fiinţe umane.
Este benefic să practicăm consecvent autosugestia creatoare pentru a ne satura şi îmbiba
subconştientul cu elemente şi energii pozitive graţie punerii în rezonanţă cu inefabile energii de
acelaşi fel din Univers.
Nu este suficient să ne aşteptăm la rezultate miraculoase după ce ne-am mulţumit să ne
hrănim cu dorinţe vagi sau contradictorii sau cu aspiraţii nebuloase sau fantasmagorică, dacă noi
vrem să reuşim minuni într-o direcţie dată.
Dacă dorim succesul lăuntric este important să ne alimentăm reflecţiile noastre meditative
cu elemente precise pentru a extrage din acestea o forţă.
Atunci când dorim sincer şi din tot sufletul Fericirea, Pacea, Sănătatea, Prosperitatea
tuturor fiinţelor, prin punerea inefabilă în rezonanţă cu aceste forţe din univers, această aspiraţie
dezinteresată va face să se mărească şi să se intensifice propria noastră radiaţie lăuntrică,
amplificându-ne astfel propriile noastre şanse de succes şi de mai bine.
Când urmărim un anumit lucru sau realizare care nu contravine legilor firii, şi ne este
permisă, este util să ne alegem un scop precis şi să gândim adesea la succesul nostru.
Frecvent este bine să dorim să dobândim armonia interioară, pacea profundă, fericirea
adevărată.
Este util în încheiere să ne amintim sfatul doctorului VICTOR PAUCHET: "Totdeauna să
ai deplină încredere în tine însuţi".
Este foarte important să crezi în ajutorul necondiţionat al stelei tale norocoase, repetându-
ţi plin de convingere că tu deţii în tine însuţi calităţile necesare care-ţi vor permite să realizezi cu
succes orice operă. În orice situaţie, fii propriul tău stăpân, şi nu conta decât pe tine însuţi în
starea de fuziune cu Supremul Infinit: iată prima virtute esenţială.

FRUCTELE ŞI LEGUMELE - ALIMENTE IDEALE

Fructele încă nu au locul pe care s-ar cuveni să-l aibă în alimentaţia noastră. Ele sunt
consumate ca desert, dar aceasta le face greu digerabile. Fructele zemoase şi acide trebuie să fie
consumate înainte de masă şi, dacă este posibil, în afara meselor sau să constituie ele singure o
masă.
Distingem mai multe feluri de fructe: fructe acide ca: lămâile, portocalele, stafidele albe
sau roşii; fructe dulci ca: smochinele; fructe care conţin amidon ca: bananele, castanele; fructe
oleaginoase ca: migdalele, nucile. Toate fructele zemoase sunt purificatoare pentru organism, în
timp ce fructele dulci şi oleaginoase au proprietăţi nutritive deosebite. Deci ele vor fi folosite
diferit, în funcţie de necesităţi. Fructele culese din copac, coapte, crescute fără fertilizatori
chimici, furnizează elemente care vitalizează organismul: fier, calciu, sodiu, sulf, siliciu, iod,
arsenic şi astfel constituie remedii valoroase pentru anumite boli.
Totodată, trebuie să evităm fructele coapte artificial, întreţinute cu substanţe chimice şi
conservate în diferite moduri. Pentru că fructele sunt adesea consumate necoapte, elementele
dăunătoare pe care le conţin nu sunt eliminate. Deci în multe cazuri este preferabil să decojim
fructele, chiar dacă prin aceasta îndepărtăm elementele valoroase conţinute în coajă. Un aparat
digestiv bun, sănătos, tolerează toate fructele. Oricum, este preferabil ca fructele acide să fie
consumate devreme (dimineaţa) separat de orice alt aliment, pentru a evita fermentaţia. Nu
trebuie să vă îngrijoreze faptul că fructele acide, ca de pildă portocalele, lămâile, grefele, ar putea
decalcifia organismul. Aceşti acizi naturali sunt arşi în celule şi lasă doar reziduuri alcaline.
Fierte, fructele pierd o parte din vitamine şi pierd chiar şi mai mult dacă sunt îndulcite. Sucul
fructelor constituie sângele plantei iar curele cu sucuri de fructe proaspete sunt recomandate
pentru dezintoxicarea organismului. Intestinul este curăţat, sângele este purificat iar conţinutul
rinichilor este eliminat eficient. Fructele sunt prin excelenţă utilizate în tratamentele de frumuseţe
şi întinerire, fiind o cale de a învinge hipertensiunea, colesterolul, acidul uric, boli reumatice în
general.
Pe lângă reguli de igienă generală: evitarea aerului închis, buna oxigenare a sângelui prin
exerciţii respiratorii şi plimbări în aer liber, menţinerea deschisă a porilor pielii prin duşuri
zilnice, menţinerea curată a rinichilor prin evitarea alcoolului şi produselor acidului uric,
curăţenia colonului, mai este absolut nevoie ca organismul să primească hrană organică vie.
Consumul continuu de alimente gătite sau prelucrate este urmat de degenerarea progresivă
a celulelor şi ţesuturilor. Nu există nici o doctorie care să fie folosită permanent de organism
pentru refacere sau regenerare.
Sucurile de fructe sunt purificatori ai corpului. Fructele trebuie să fie mature şi nu
trebuiesc mâncate la masă odată cu alte alimente care conţin amidon (pâine, făinoase, dulciuri).
Dacă sunt alese fructe suficient de variate, ele pot da organismului toate zaharurile de care are
nevoie.
Sucurile de legume sunt regeneratoare şi îmbunătăţesc metabolismul, ele conţin toţi
aminoacizii, mineralele, sărurile, enzimele şi vitaminele necesare, cu condiţia să fie consumate
proaspete, crude, fără conservanţi şi să fie extrase în mod corect din legume.
Partea vitală a legumelor este în suc, de aceea omul trebuie să se hrănească cu legume
crude, adică nefierte, pe care trebuie să le mestece complet. Cum nu se poate schimba brusc un
obicei de-o viaţă, trecerea la alimentaţie mai mult sau mai puţin exclusivă cu crudităţi poate
produce la început deranjamente de neînţeles pentru individ, dar în realitate folositoare. În orice
caz, sucurile de legume crude, proaspete, sunt foarte necesare ca supliment în orice alimentaţie
chiar dacă NU se urmează o dietă specială şi se mănâncă orice. Dacă urmăm un regim alimentar
întâmplător, neraţional, asemenea sucuri sunt de cel mai mare folos, pentru că dau corpului
elementele active şi vitaminele ce lipseau din alimentaţia gătită şi conservată.
Pe de altă parte, un regim exclusiv din crudităţi nu cuprinde o cantitate suficientă de
calorii, fiindcă o mare parte din conţinutul hrănitor al alimentelor crude este folosit drept
combustibil pentru producerea energiei necesară organelor digestive la digerare şi asimilare,
proces ce durează 3, 4 chiar 5 ore după masă. Când însă bem sucul de legume crude, situaţia este
alta, deoarece acestea sunt asimilate în 10-15 minute, ele sunt folosite aproape la întregime pentru
hrănirea şi regenerarea ţesuturilor, cu un minim efort din partea aparatul digestiv. La extragerea
sucului este esenţial ca fibrele să fie complet terciuite, pentru ca elementele vitale să treacă în
lichid.
Pentru extragerea sucului aste necesară o presă hidraulică inoxidabilă, un mixer electric
sau ceva echivalent. Altfel, vitaminele, enzimele şi toate elementele vitale din legume nu se vor
regăsi la suc.
Sucurile de legume nu trebuie considerate alimente concentrate sau medicamente; de fapt
ele sunt printre cele mai puţin concentrate şi, totuşi, cele mai hrănitoare alimente.
Fasolea, soia, făina soia, zahărul, sunt de 10 ori mai concentrate decât sucul cu morcovi
ori ţelină, ceea ce explică aciditatea produsă în organism ca urmare a consumului unor asemenea
alimente. Laptele de vacă aste, probabil, alimentul cu concentraţia cea mai apropiată de cea a
sucului de morcovi, dar laptele este producător de mucozităţi. Conţinutul lui în caseină este peste
măsură de mare, de 3 ori mai mare decât al laptelui femeiesc, de unde frecvenţa mărită a apariţiei
mucozităţilor, răcelilor (nas care curge), adenitelor, amigdalitelor, a tulburărilor bronhice la copiii
crescuţi cu lapte de vacă. Exagerata generare de mucozităţi în urma consumului laptelui de vacă,
nu se manifestă doar la copii, ci se produce şi la adulţi, cu efect şi mai distrugător deoarece, pe
măsura îmbătrânirii, imunitatea organismului scade. Pe de altă parte, starea de sănătate a copiilor
care, după înţărcare, au fost crescuţi cu alimente crude din abundenţă, cuprinzând sucuri de
legume şi de fructe, este mult mai bună. Energia intelectuală şi randamentul lor depăşesc cu mult
pe al celor hrăniţi cu lapte, băuturi dulci şi mâncăruri preparate. Desigur că felul, precum şi
modul în care sunt preparate sucurile au o influenţă deosebită asupra rezultatelor obţinute. Dacă
sunt extrase incomplet, vor conţine apă vitală organică, folositoare, însă vor avea totuşi o calitate
redusă datorită lipsei vitaminelor şi enzimelor.
Celulele corpului se uzează şi se refac continuu, de unde rezultă necesitatea ca hrana să
conţină provizii ample de substanţe minerale, organice şi săruri.
Cât suc poate fi consumat fără pericol ?
Atât cât se poate bea fără a simţi că exagerăm; în general, o jumătate de litru pe zi este un
minimum pentru a avea efecte perceptibile şi de preferinţă 1/4 litri sau mai mult. Cu cât bem o
cantitate mai mare de suc, cu atât mai repede se vor observa rezultatele. Cantităţile de suc
necesare se pot prepara de preferinţă cu maşina electrică de presat şi zdrobit. Maşinile manuale
nu pot extrage toate elementele vitale din legume. Extragerea prin centrifugare a legumelor rase
este numai parţială în ceea ce priveşte vitaminele. Totuşi şi ea are importanţă, deoarece sucurile
astfel extrase conţin apă organică, foarte folositoare.
Comparând cu apa potabilă obişnuită, observăm că apa din legume este vital organică, cu
condiţia ca legumele să fie crude (nepreparate).
Transformarea legumelor într-un terci fluid sau semifluid, fără eliminarea celulozei, este
fără valoare, fiindcă sucurile sunt indicate tocmai pentru a permite organismului să asimileze
toate elementele vitale, fără a împovăra aparatul digestiv.
Consumarea sucurilor din care nu s-a extras celuloza, împovărează mai mult decât
consumarea legumelor şi fructelor bine mestecate, deoarece mestecarea şi salivaţia sunt esenţiale
digestiei complete pentru tot ce conţine celuloză.
Recomandări generale de ţinut minte:
1. În regenerarea organismului pe cale naturală, trebuie să se ţină seama că acţiunea de
curăţire pe care o au sucurile din legume poate, fi - şi chiar este - însoţită de o perioadă de jenă
sau dureri pe sistemul care acţionează.
- VA URMA -
 AN II C 4
BADRASANA
(POSTURA TRONULUI)
În limba sanscrită BADRA înseamnă "tron". Deci
BADRASANA se poate traduce prin "postura tronului". Această
ASANA mai este numită şi GORAKSHASANA după numele
marelui yoghin GORAKSHA care obişnuia adesea să stea
perioade foarte lungi în această postură (ASANA).
Uneori ea mai este numită BADDHA KONASANA în
care BADDHA înseamnă în sanscrită "prins", "reţinut" iar
KONA -"unghi". Nu trebuie însă niciodată să o confundăm
cumva cu BHADRASANA, o altă postură diferită de aceasta şi
care se traduce prin "postura binecuvântării" şi se execută cu
totul altfel decât BADRASANA.
În celebrul tratat secret HATHA YOGA PRADIPIKA, BADRASANA este descrisă
astfel:
Plasaţi călcâiele de o parte şi de cealaltă a perineului, păstrând călcâiul stâng în partea
stângă şi călcâiul drept în partea dreaptă, ţineţi picioarele ferm unite între ele cu ambele mâini.
Aceasta este BADRASANA care distruge aproape toate bolile.
Maeştrii yoghini o numesc GORAKSHA ASANA. Stând în această ASANA, yoghinul
elimină rapid oboseala.

TEHNICA DE EXECUŢIE

Ne aşezăm pe sol cu picioarele întinse înainte şi

uşor depărtate. Îndoim genunchii apropiind simultan
ambele picioare de trunchi. Lipim tălpile una de
cealaltă şi apucând, cu mâinile degetele mari de la
picioare, aducem în continuare călcâiele cât mai
aproape de perineu. Exteriorul ambelor labe ale
picioarelor trebuie să stea pe sol, iar partea posterioară
a călcâielor, dacă este cu putinţă, trebuie să atingă
perineul. Depărtăm în continuare coapsele cât mai mult,
încercând chiar să atingem podeaua cu genunchii. Cu
degetele de la mâini plasate în brăţară tragem puternic
picioarele spre trunchi şi căutam să avem cât mai
dreaptă coloana vertebrală. Capul, în cazul acestei posturi, stă de asemenea drept, în continuarea
coloanei. Respiraţia este normală şi nu vom interveni deloc asupra ei. Postura poate fi şi chiar
trebuie să fie menţinută cât mai mult timp deoarece este oarecum uşor de executat.
CONŞTIENTIZAREA
La execuţia acestei posturi conştientizăm fluxul amplificat de energie telurică dinamizând
şi energizând mai puternic decât în alte posturi MULADHARA CHAKRA. Putem de asemenea
să remarcăm o amplificare considerabilă a energiei noastre vitale.
 EFECTE ŞI BENEFICII
În BADRASANA se realizează o intensă îndoire laterală ce va solicita articulaţiile
genunchilor, care vor determina întinderea foarte accentuată a muşchilor părţii interne a
coapselor. Aceasta va exercita o influenţă binefăcătoare atât asupra muşchilor şi ligamentelor
planşeului pelvian cât şi asupra sistemului uro-genital, elasticizând în mod binefăcător
articulaţiile coapselor şi genunchilor. Execuţia perfectă a acestei ASANA ridică unele dificultăţi
ce sunt eliminate gradat printr-o practică constantă, deoarece genunchii ajung să atingă podeaua
abia după ce s-a obţinut, printr-o practică de lungă durată, o elasticitate foarte mare a articulaţiei
coxo-femurale.
În această postură, ca şi în PADMASANA (postura lotusului) se realizează o întindere
excepţională a muşchilor şi ligamentelor şi această stare provoacă o excitaţie intensă a
proprioreceptorilor, care, prin intermediul centrilor vegetativi din hipotalamus stimulează în mod
armonios activitatea inimii şi respiraţia. Acesta este unul din modurile specifice prin care
posturile yoghine, în pofida absenţei unei activităţi dinamice, acţionează binefăcător asupra inimii
şi aparatului respirator, fortificându-le.
Această postură este recomandată în special în cazul afecţiunilor ano-rectale. Persoanele
care suferă de hemoroizi îşi pot ameliora şi vindeca afecţiunea practicând constant această
ASANA. Ea este de un real folos celor care suferă de rinichi sau care se confruntă cu anumite
afecţiuni urinare. Pelvisul, abdomenul şi spatele sunt suplimentar alimentate cu sânge şi
considerabil stimulate. În plus, prin practica acestei posturi, rinichii, prostata şi vezica urinară
sunt readuse sau menţinute într-o stare de perfectă sănătate. Este cunoscut de exemplu, că
afecţiunile sistemului urinar sunt foarte rare la cizmarii indieni, iar cauza acestei stări este legată
de faptul că aceştia stau aproape toată ziua într-o poziţie foarte asemănătoare cu BADRASANA.
Anumite lucrări de YOGA interzic executarea acestei ASANA în cazurile de sciatică, aceasta mai
ales în perioadele de crize. Totuşi, practicată cu moderaţie, fără a exagera deloc, BADRASANA
alină gradat durerile sciatice. Ea previne de asemenea apariţia cazurilor de hernie, tonificând
foarte mult diafragma. Practicată consecvent, această postură face să fie eliminate durerile sau
starea de tensiune ce poate apare în anumite situaţii în zona testiculelor, la bărbat. Această
postură este de o foarte mare utilitate pentru femei. În anumite texte YOGA, BADRASANA mai
este şi numită "postura binefăcătoare pentru femei, deoarece ea ajută la vindecarea sterilităţii şi la
eliminarea anumitor forme de frigiditate.
Practicată împreună cu SARVANGASANA şi SHALABHASANA, această ASANA
regularizează declanşarea ciclului menstrual şi normalizează activitatea internă a ovarelor.
Amintim totodată că femeile însărcinate care stau în această postură zilnic, timp de câteva
minute, au dureri mult atenuate în timpul naşterii, în anumite cazuri fiind chiar posibil să nască
FĂRĂ DURERI.
Femeile care practică consecvent această postură nu mai sunt confruntate cu problemele
penibile legate de apariţia şi proliferarea varicelor la picioare.
Anumite texte yoghine recomandă această postură, împreună cu PADMASANA, mai ales
pentru exersarea tehnicilor de PRANAYAMA (controlul suflurilor subtile) şi pentru DHYANA
(meditaţie). În cazul în care se face meditaţie în această postură, mâinile se plasează în dreptul
pieptului, iar pentru a realiza aceasta păstrând spatele drept, este necesară o practică perseverentă
timp de câteva luni. BADRASANA poate fi abordată chiar imediat după masă, deoarece ea
stimulează şi uşurează digestia. De asemenea, BADRASANA este considerată ca trezind şi
mărind apetitul. Această ASANA este foarte folositoare pentru înlăturarea rigidităţii
încheieturilor genunchilor şi coapselor, fiind considerată, dintr-un anumit punct de vedere, drept
o etapă pregătitoare pentru execuţia de lungă durată a lui PADMASANA.
EFECTE ÎN PLAN SUBTIL
Celebrul yoghin BRAHMACHARY afirmă că BADRASANA unifică PRANA VAYU
(suflul subtil al energiilor ascendente în fiinţă) cu APANA VAYU (suflul subtil al energiilor
descendente în fiinţă) şi, prin acest melanj polar, energia rezultată este direcţionată prin
SUSHUMNA NADI (canalul subtil esenţial) în sens ascendent. Aceasta are ca principal efect
trezirea şi orientarea binefăcătoare a energiei fundamentale latente în fiinţă, KUNDALINI
SHAKTI.

FRUCTELE SI LEGUMELE ALIMENTE IDEALE

(continuare)

Dacă sucurile sunt proaspete şi sunt consumate după prescripţii nu pot face rău. În
general, însănătoşirea este cu atât mai rapidă cu cât cantitatea sucului consumat este mai mare.
Nu trebuie să ne aşteptăm ca o acumulare de toxine de o viaţă întreagă să poată fi eliminată
printr-o minune, peste noapte.
2. Dacă după o perioadă de tratament apare o coloraţie galbenă sau brună a pielii, ea
indică o evacuare de bilă reziduală şi alte substanţe dăunătoare în cantităţi mai mari decât pot
elimina organele cu această funcţie. După un timp, coloraţia dispare. Alteori coloraţia apare chiar
dacă ne simţim bine, din cauza unui efort fizic excesiv sau lipsă de somn; dar, după puţină
odihnă, coloraţia dispare.
În orice caz, după regenerarea organismului prin folosire a combinată a sucurilor de
legume şi fructe şi a alimentelor proaspete naturale, când corpul a fost curăţit de toate
impurităţile, se capătă atâta sănătate, energie şi vitalitate, încât rezultatele benefice devin evidente
pentru oricine.
3. De o importanţă primordială este curăţirea şi sterilizarea aparaturii în care se face sucul,
ca şi a vaselor.
Sucurile crude sunt foarte alterabile şi trebuie luate toate măsurile pentru a le prepara
igienic. După folosire, maşina de stors trebuie spălată imediat cu apă rece, apoi cu apă clocotită.
Sucul nu se va altera dacă legumele sunt de bună calitate şi vor fi curăţate şi bine spălate.

Pentru dezintoxicare
Orice acumulare sau reţinere de substanţe moarte, ca deşeuri de orice fel în organism,
întârzie procesul de refacere.
Căile naturale de eliminare sunt plămânii, porii pielii, rinichii şi intestinele. Intestinele
elimină resturile de alimente, celulele şi ţesuturile uzate prin activitatea organismului; dacă nu
sunt evacuate, are loc o putrefacţie a proteinelor şi se produce o stare toxică sau acidă. Prezenţa
acestor resturi are un efect mult mai insidios defavorabil asupra sănătăţii, decât s-ar crede.
Eliminarea lor este primul pas către o îmbunătăţire substanţială a stării de sănătate.
O metodă eficace pentru a efectua repede o asemenea eliminare, în special la adulţi, este
următoarea:
Dimineaţa la sculare, un pahar mare de apă cu o linguriţă de sulfat de sodiu. Scopul este
de a atrage în intestine toate substanţele toxice şi reziduurile şi a le elimina prin scaun. Deşeurile
sunt duse de limfă în intestin de unde se elimină prin scaun.
Pentru a preveni deshidratarea corpului se vor lua 2 l de sucuri de fructe citrice proaspăt
preparate, diluate cu 2 l apă: grape-fruit, lămâi sau portocale.
Primul pahar se va bea la o jumătate de oră după luarea soluţiei saline; se continuă cu câte
un pahar la 26-30 minute, nu se mănâncă nimic toată ziua. Spre seară, dacă ni se va face foame,
mâncăm câteva portocale, grape-fruit sau puţină ţelină. Această operaţie de dezintoxicare se
repetă 3 zile la rând. Ea face să se elimine circa 12 l limfă toxică, pe care o înlocuim cu tot atâta
suc alcalin, ajutând refacerea organismului. Din a 4-a şi începem să bem sucuri de legume şi
fructe, astfel:
De exemplu: Dimineaţa se va mânca o raţie din 3-4 fructe de sezon, felii sau rase,
îndulcite cu miere şi presărate cu 8 linguriţe de nuci sau migdale rase mărunt, apoi se vor bea 2
pahare de suc proaspăt de legume sau fructe. Prânzul va consta din fructe şi 0,3 l suc proaspăt de
legume şi fructe. Seara: o combinaţie din mai multe sucuri.
După această cură vă veţi simţi puţin slăbiţi, dar nu trebuie să vă alarmaţi. Curând vă veţi
simţi complet transformaţi, plini de vitalitate.
Sucul de morcovi - se poate lua între 0/5 şi 3/4 l pe zi. Are cele mai sănătoase şi
miraculoase efecte cunoscute de normalizare în întregul organism. Este izvorul cel mai bogat în
vitamina A uşor asimilabilă şi conţine cantităţi însemnate de vitamina B2, C, E, D, F. Stimulează
pofta de mâncare şi ajută digestia. Este un ajutor preţios în menţinerea structurii osoase a dinţilor.
Femeile însărcinate trebuie să bea mult suc de morcov în ultimele luni de graviditate;
aceasta va reduce riscul infecţiei puerperale. Valoarea unui litru şi jumătate de suc băut zilnic este
mai mare decât a II tablete de calciu. Sucul de morcovi este solvent natural al formaţiunilor
ulceroase şi canceroase, este antiinfecţios pentru ochi, nas, gât, sinusuri şi organele respiratorii în
general.
Bolile de intestine şi ficat se datorează uneori lipsei unor elemente pe care sucul de
morcov le conţine sub forma potrivită. Prin consumul acestui suc se produce o curăţire sensibilă a
ficatului. Adesea pielea se colorează din cauza eliminării în limfă a deşeurilor de culoare
portocalie acesta este un semn că ficatul se curăţă. Dar şi lipsa de somn şi odihnă poate pricinui o
colorare asemănătoare a pielii.
Glandele endocrine în special, au nevoie de substanţele din sucul de morcovi. Uneori,
sterilitatea se combate cu acest mijloc.
Pielea uscată, dermatite diverse, tulburări ale văzului, oftalmia, conjunctivita, sunt
datorate lipsei elementelor conţinute în sucul de morcovi. Acest suc este bogat în elemente
alcaline: K, Na, Ca, Mg, Pe, cantităţi de Pb, Si, Cl, se echilibrează perfect cu primele în
activitatea internă a organismului uman. Acţiunea de ajutorare în ulcer şi cancer este miraculoasă,
dar esenţial este ca orice urmă de zaharuri sau amidon concentrat să fie eliminată din alimentaţie.
Uneori, după consumarea unor cantităţi de suc, se întâmplă să apară o oarecare suferinţă. Aceasta
este o consecinţă normală şi un semn că natura a început să facă curăţenie şi că sucul este unealta
necesară. Sucul de morcovi este cea mai bună hrană pe care o poate primi corpul. Când reacţia
neplăcută produsă tinde să ne întoarcă împotriva sucului, putem îndulci monotonia adăugând
puţină smântână în suc, ceea ce îi dă un gust exotic. Este bine să ne amintim, când suntem
cuprinşi de oboseală sau suferinţă, că intestinul gros este probabil pricina mai multor suferinţe în
organism şi că e imposibil ca el să funcţioneze bine atât timp cât omul trăieşte cu mâncare gătită
sau conservată.
Experienţa a arătat că cea mai bună hrană pentru intestin este sucul de morcovi cu
spanac. Cantitatea necesară este dependentă de calitatea sucului. Prepararea cu un aparat manual
este necesară o cantitate de 6,5-9 l zilnic, iar dacă e la storcător cu presă hidraulică, acelaşi
rezultat se obţine cu 1-2 l Sucul de morcov hrăneşte întregul organism, normalizând echilibru. El
întăreşte în special sistemul optic.
Suc de lucernă. Lucerna este un aliment bogat în clorofilă. Sucul extras din lucerna
proaspătă este prea tare pentru a fi folosit singur. Este bine să fie amestecat cu suc de morcovi.
Este indicat la bolile arterelor şi inimii.
Clorofila este de mare folos în tulburările respiratorii, infecţiile sinusurilor şi plămânilor,
ca şi ale bronhiilor.
Vegetarienii care nu consumă făină şi zaharoase concentrate, nu suferă de aceste boli, mai
ales dacă au fost obişnuiţi să evite şi laptele de vacă.
Suc de lăptucă - adăugat celui de morcov şi lucernă, îmbogăţeşte combinaţia de elemente
necesare rădăcinii părului: un consum zilnic de 0,5 l din această combinaţie poate ajuta în mare
măsură creşterea părului. Este bogat în K, Na, Mg ca şi în Si şi F. După morcov şi lucernă, ocupă
al treilea loc ca valoare nutritivă pentru refacerea celulelor nervoase şi a ţesuturilor; are aproape
toate vitaminele.
Suc de sparanghel - are un alcaloid - "sparanghina"- cu acţiune diuretică, mai ales
combinat cu morcov (nu se bea singur). Este folosit în tulburări renale şi în reglarea glandelor
endocrine.
Diabetul şi anemia sunt combătute, când e combinat cu alte sucuri specifice acestui scop.
În tulburări de prostată folositor, împreună cu sucul de morcov, sfeclă şi castravete. Ajută la
descompunerea cristalelor de oxalaţi în nefrite. Acidul uric este un produs final al digestiei
proteinelor complexe, în cazul consumului mare de proteine din carne care oboseşte rinichii şi
alte organe, eliminarea acidului uric devine incompletă, el acumulându-se şi depunându-se în
ţesuturi şi articulaţii.
Sucul de sfeclă- este unul dintre cele mai preţioase pentru refacerea globulelor roşii şi a
sângelui în general. În special femeilor li se recomandă să consume sucuri de sfeclă cu morcov,
minim 0,5 l zilnic. Băut simplu, mai mult de un pahar odată, are efect de purificare, dar dă greaţă
şi ameţeală tocmai datorită efectului asupra ficatului, se recomandă deci, iniţial, să se consume
mai puţin suc de sfeclă, până ce acţiunea lui de curăţire este tolerată, apoi să se crească proporţia,
un pahar mare de două ori pe zi fiind suficient. La menopauză are un efect durabil şi este mult
mai eficient decât medicamentele sau hormonii sintetici. Deşi conţinutul în fier nu este ridicat la
sfecla roşie, el este de o calitate care-l face hrănitor pentru globulele roşii. În cazul sfeclei,
raportul dintre calciu şi sodiu ajută la menţinerea calciului în stare solubilă. Astfel nu se vor
forma depozite în vasele sanguine, îngroşându-le pereţii, cum se întâmplă la venele varicoase sau
la arterele întărite şi îngroşate, ceea ce duce la variaţii ale tensiunii arteriale şi la boli de inimă.
Potasiul constituie un susţinător pentru funcţiile organismului. În timp ce sulful şi clorul
au rol minim de curăţitor al ficatului, rinichilor, vezicii biliare şi de activator al acţiunii limfei.
Amestecul de sfeclă cu morcov procură o bună parte din calciu şi potasiu, ca şi din alte
elemente alcaline care, împreună cu vitaminele (mai ales A), sunt o bună hrană naturală a
organismului şi deosebit de utilă globulelor roşii.
Suc de morcovi, sfeclă şi castravete. Pietrele la fiere şi rinichi sunt urmarea naturală a
consumului de carne, amidon concentrat şi zaharuri, care fac un organism să nu poată elimina
depozitele de Ca anorganic.
Calciul este un element vital, dar numai sub formă solubilă în apă, aşa cum îl găsim în
sucurile proaspete de legume şi fructe; ca atare, el trece prin ficat şi asimilat complet. Cel
anorganic, insolubil în apă, este eliminat prin canalele biliare, este dus la fiere sau în terminaţiile
vaselor sanguine din abdomen şi depunându-se în zona anusului generează hemoroizi. Când se
opreşte în rinichi creează acumulări sub formă de nisip sau pietre.
Suc de lămâie. O lămâie la un pahar de suc, combinat cu morcov, sfeclă, castravete, de 3-
4 ori pe zi, ajută pe mulţi suferinzi să scape de pietre în câteva săptămâni. Eliminarea se face în
mai multe zile, cu dureri mari, dar după aceasta bolnavul se simte deodată sănătos.
Amestecul din suc de morcov, sfeclă şi castravete cu lămâie, este unul din cele mai bune
epuratoare ale vezicii biliare, rinichilor, prostatei şi glandelor sexuale. El mai curăţă acidul uric
din organism, produs prin exces de alimentaţie cu carne. Se recomandă, în cursul curei, să se
evite carnea, zaharurile şi amidonul concentrat, pentru ca organismul să aibă răgazul să revină la
normal.
Suc de varză e activ în ulcere duodenale. Singurul dezavantaj este balonarea datorată
acţiunii de descompunere a deşeurilor din tubul digestiv. Este un minunat curăţitor, prin acţiunea
combinată a S şi Cl pe care le conţine în cantitate mare, dar numai dacă sucul este consumat crud
şi fără sare.
Balonarea arată o situaţie anormală în stomac şi intestin. În acest caz, e bine să începem
cu suc de morcovi sau spanac, cu 2-3 săptămâni înainte. El conţine calciu, iod şi vitamina C. Este
util în ulcere, constipaţii şi erupţii ale pielii.
- VA URMA -
 AN II C 5

BHEKASANA
Cuvântul sanscrit BHEKA înseamnă "broască".
BHEKASANA este, deci supranumită "Postura broaştei".

TEHNICA DE EXECUŢIE
Ne întindem la sol cu faţa în jos, braţele fiind întinse pe lângă corp. Bărbia se va aşeza
ferm pe sol, împingând-o foarte mult în faţă, ceea ce are ca efect o considerabilă întindere a
gâtului şi o comprimare accentuată a zonei cefei; îndoim apoi picioarele în spate, aducând
călcâiele cât mai aproape de coapse, spre exterior. Aşezăm apoi palmele deasupra părţii
superioare a labei piciorului, astfel încât degetele mari de la picioare să fie eventual plasate sub
încheieturile mâinilor. Împingem apoi mâinile cât mai în jos, urmărind să apropiem cât mai mult
degetele mari ale picioarelor şi călcâiele de sol. Unghiul dintre braţ şi antebraţ va fi de
aproximativ 90o. Când genunchii şi gleznele devin suficient de flexibile, călcâiele pot atinge
solul. Rămânem în această postură cât mai mult timp posibil. Respiraţia va fi menţinută normală,
de voie. La revenire eventual expirăm profund, luăm palmele de pe labele picioarelor, întindem
picioarele în spate şi ne relaxăm, urmărind efectele lăuntrice profunde ale execuţiei acestei
posturi.
CONŞTIENTIZAREA
Vom urmări să percepem vibraţii subtile bioenergetice în afara corpului fizic, la nivelul
plexului cardiac şi activarea pregnantă a lui ANAHATA CHAKRA, stare de afectivitate elevată
care înglobează în mod inefabil toate fiinţele, iubire transfiguratoare pură.
Un efect caracteristic în cazul practicării consecvente a acestei ASANA îl reprezintă
trezirea capacităţii de proiecţie şi dedublare conştientă în plan subtil (ASTRAL), ce va face să
apară în primele faze de practică o stare intensă de dilatare, zbor şi libertate lăuntrică ce va fi
însoţită adesea de un sentiment de bucurie şi de o dilatare a câmpului subtil al conştiinţei.
Efecte şi beneficii ce rezultă prin practica perseverentă a lui BHEKASANA
Poziţia de întindere a gâtului, însoţită de contracţia pronunţată a cefei, are ca efect
energizarea şi stimularea puternică a nervului vag. Pneumogastricul sau nervul vag este o parte
componentă a sistemului parasimpatic care, la rândul său, face parte din sistemul nervos
autonom. Tonifierea şi stimularea nervului vag are ca efect imediat activarea armonioasă a
faringelui, laringelui, plămânilor, stomacului şi chiar a rinichilor.
Prin executarea consecventă, zi de zi, a acestei posturi, articulaţiile coxo-femurale, ale
genunchilor şi ale gleznelor sunt masate şi gradat elasticizate, în special zona genunchilor este
tonificată. Iar muşchii picioarelor sunt conturaţi în mod armonios; în plus, această postură alină şi
elimină durerile reumatice, ameliorând chiar cazurile de gută cu manifestări în regiunea
genunchilor.
Presiunea progresivă a mâinilor exercitată asupra zonei labelor picioarelor creează o stare
de tensiune binefăcătoare ce are drept efect eliminarea platfusului, întărirea musculaturii
gleznelor şi restabilirea rapidă în cazurile de luxaţii ale gleznelor. Prin practica sistematică a
acestei posturi, călcâiele îşi recapătă supleţea, iar acumulările haotice de calciu nedorite şi adesea
atât de dureroase din zona calcaneului sunt gradat resorbite.
Organele abdominale beneficiază şi ele considerabil de pe urma acestei posturi deoarece
sunt în mod egal presate de sol. Este demn de semnalat în această direcţie creşterea presiunii
intraabdominale, care va acţiona pozitiv, global, asupra sistemului digestiv şi glandelor sale
anexe, descongestionând ficatul şi accentuând circulaţia sanguină în întregul sistem digestiv.
În plus, BHEKASANA redă sau menţine supleţea coloanei vertebrale, musculatura
spatelui fiind tonificată şi armonios dinamizată, în special în zona lombară; toate acestea
conjugate contribuie la reducerea la minim a riscurilor de deplasare a vertebrelor sau a discurilor
intervertebrale. Se cuvine să mai amintim, de asemenea, că în timpul exersării acestei posturi
coloana vertebrală se întinde considerabil, asigurându-se astfel o descongestionare rapidă a
discurilor intervertebrale.
Această ASANA menţine nealterată sau redă supleţea abdomenului, eliminând în scurt
timp depunerile suplimentare dizgraţioase de grăsime de pe burtă, prezente uneori atât la femei
cât şi la bărbaţi.

FRUCTELE ŞI LEGUMELE - ALIMENTE IDEALE

(continuare la cursul nr. 4 An II)

Conopida - ca toate legumele din familia verzei, are tendinţa de a irita rinichii dacă este
consumată în cantitate mare. Este bogată în potasiu, sulf, fosfor şi are un destul de mare conţinut
în proteine. Este un bun aliment complementar la salate.
Urzicile - sunt bogate în vitamine, potasiu, sodiu şi calciu; mai conţin proteine, grăsimi şi
hidraţi de carbon comparabili ca puritate cu zahărul din struguri.
Sucul de ţelină - are ca valoare principală conţinutul ridicat de sodiu organic, care face să
se menţină calciul în soluţie. Ţelina crudă conţine de patru ori mai mult sodiu organic decât
calciu; prin aceasta ea este preţioasă pentru cei care au consumat multe zaharuri şi amidon
concentrat (pâine, macaroane, orez). În general, calciul din alimentaţia noastră se depune sub
formă insolubilă, îmbătrânind organismul, dând arterite, diabet, hemoroizi, varice, pietre la ficat,
rinichi, etc. Prezenţa sodiului organic îl menţine solubil până se elimină. Sodiul este foarte
important în menţinerea fluidităţi sângelui şi a limfei. Lipsa lui duce la tulburări bronhice şi
pulmonare (agravate de fumul de tutun) şi la îmbătrânirea prematură, în special la femei. Sucul de
morcovi şi ţelină ajută la restabilirea condiţiilor normale, îndepărtând o serie de afecţiuni
nervoase. Un conţinutul de fier şi magneziu, sucul de ţelină este preţios pentru sânge.
Sucul de castravete este cunoscut ca bun diuretic. Prin conţinutul mare în sulf şi siliciu,
ajută la creşterea părului, mai ales amestecat cu suc de morcovi, lăptucă şi spanac. Conţine şi
potasiu, sodiu, calciu şi clor. Sucul de castravete şi morcovi este binefăcător în reumatism, când
există un exces de acid uric cu adaos de suc de sfeclă se obţine un efect mai puternic împotriva
reumatismului şi de asemenea, reglează presiunea sângelui. Această combinaţie se mai foloseşte
în afecţiunile dinţilor şi gingiilor, în prevenirea căderii părului şi a crăpării unghiilor.
Sucul de păpădie - este un tonic preţios. Se foloseşte în cazuri de hiperaciditate, ajutând la
reglarea alcalinităţii organismului. Este foarte bogat în potasiu, fier, calciu şi cel mai bogat în
magneziu. Datorită magneziului, este foarte bun pentru sistemul nervos, ca şi în prevenirea
fragilităţii oaselor danturii şi plămânilor.
Sucul de andive - Andiva este o legumă în esenţă asemănătoare cu lăptuca; varietăţii de
iarnă i se mai spune cicoare de iarnă: ea are frunze albe lungi, foarte bogate în clorofilă şi
substanţe minerale indispensabile. Este înrudită şi cu păpădia, având un conţinut asemănător de
substanţe chimice. Elementele sale sunt permanent necesare sistemului optic. Sucul de andive,
morcovi, ţelină şi pătrunjel este hrănitor pentru nervii optici şi pentru sistemul muscular; a dat
rezultate uimitoare în corectarea defectelor de vedere. Dintre legume, este una dintre sursele cele
mai bogate în vitamina A. Amestecul de mai sus, în cantitate de 1,5 l pe zi, a corectat în câteva
luni vederea la multe persoane în aşa măsură încât a făcut de prisos utilizarea ochelarilor. Sucul
de andive cu morcovi şi ţelină are efect curativ în astm şi guturai. Sucul de andive cu ţelină şi
pătrunjel se foloseşte în anemie şi tulburări funcţionale cardiace. Sucul de andive singur
stimulează secreţia biliară.
Sucul de usturoi - poate fi foarte util celor care tolerează mirosul specific cu toate
consecinţele lui şi deranjamentul general dat de o curăţire bruscă a organismului. Este bogat în
uleiuri care, împreună cu elementele purificatoare pe care le conţine, au efecte favorabile - de la
stimularea apetitului şi a secreţiei gastrice până la mărirea peristaltismului şi diurezei. Eterurile
de usturoi sunt atât de puternice şi pătrunzătoare, încât ajută la eliminarea mucozităţilor din
cavităţile sinusurilor, din bronhii şi plămâni. Ajută la eliminarea toxinelor din corp prin pori. Mai
este eficace în eliminarea paraziţilor intestinali.
Sucul de hrean ras - nestors, cu adaos de suc de lămâie, îndoit cu apă, luat câte o jumătate
de linguriţă de două ori pe zi, între mese, ajută foarte mult la dizolvarea mucozităţilor din
sinusuri, fără a dăuna mucoaselor în sine, nici rinichilor, vezicii sau tubului digestiv, cu condiţia
să nu se adauge oţet (care este iritant). Trebuie consumat proaspăt. Se ţine maxim o săptămână în
borcan, înainte de consum se lasă la temperatura camerei, se pune lămâie din abundenţă şi se
continuă cura săptămâni sau luni, până ce poate fi luat fără să apară reacţii de sensibilitate ale
organismului, semn că s-a revenit la normal.
Sucul de pătrunjel - este unul dintre sucurile cele mai tari şi nu trebuie luat în cantităţi
mari deodată. Se amestecă cu suc de morcovi sau ţelină, lăptucă, spanac, el fiind întotdeauna într-
o proporţie foarte mică. Are proprietăţi esenţiale pentru metabolismul oxigenului şi pentru
menţinerea funcţionării normale a suprarenalei şi tiroidei. Proporţia elementelor din pătrunjel
ajută la păstrarea sănătăţii vaselor sanguine, mai ales a capilarelor. Este un aliment cu o acţiune
eficientă în afecţiunile căilor genito-urinare, fiind de un mare ajutor în cazul pietrelor (calculilor)
la rinichi şi vezica biliară; de asemenea, este eficace în afecţiuni ale ochilor; ulceraţii ale corneei,
cataracte, conjunctivite, afecţiuni ale nervului optic şi combinat cu morcov, ţelină. andive, dă
rezultate în afecţiuni ale muşchiului pupilei, împreună cu suc de sfeclă sau cu suc de sfeclă,
morcovi şi castraveţi, luat regulat şi fără a consuma zaharuri deloc, reglează şi vindecă tulburările
menstruale înlăturând durerea.
Sucul legumelor conţinând potasiu. Legumele bogate în potasiu sunt: morcovii, ţelina,
spanacul, pătrunjelul. Această combinaţie conţine toată gama de elemente minerale necesare
organismului. Probabil că nu există alt element mai complet pentru om. Excepţional este efectul
reducerii hiperacidităţii gastrice.
 Sucul de ridiche - se extrage din frunze şi rădăcină dar, fiind foarte tare, se ia numai cu
suc de morcovi. Astfel combinat ajută la refacerea mucoaselor. Eficacitatea creşte dacă este luat
după sucul de hrean, la o oră; are efectul de a însănătoşi mucoasele, eliminând mucusul dizolvat
de hrean. Datorită conţinutului ridicat în sodiu, fier şi magneziu, dă rezultate de durată în sinuzite,
făcând să nu mai fie necesară intervenţia chirurgicală. Din nou se recomandă regim fără zaharuri,
pâine, cereale, lapte care dau secreţii exagerate
Sucul de varză crudă - împreună cu suc de ţelină, are efect liniştitor pentru tulburările
intestinului şi stimulator al secreţiei normale a sucurilor digestive. În schimb, zeama de varză
murată este iritantă pentru tot tractul digestiv prin sarea anorganică pe care o conţine.
Sucul de spanac - este cel mai bun mijloc natural pentru curăţirea şi regenerarea tractului
digestiv. Consumat în cantitate de 0,5 l pe zi, poate vindeca cele mai grave constipaţii în câteva
zile sau săptămâni. Folosirea laxativelor şi purgativelor nu face decât să agraveze starea
intestinelor şi a tranzitului, pe când sucul de spanac aduce vindecarea. Sângerarea gingiei şi
degenerarea pulpei dentare este o boală foarte răspândită datorită alimentaţiei nepotrivite. Sucul
de spanac cu morcov are un efect valoros asupra dinţilor şi gingiilor, prevenind şi depunerea
tartrului dentar. Combinaţia de suc formată din două părţi suc de morcovi şi o parte suc de
pătrunjel reprezintă un remediu general şi este utilizat în cazuri de alergie, anemie, anghină
pectorală, apoplexie, arterioscleroză, astm, astigmatism, ameţeli, amigdalită, bronşită, carii
dentare, ciroză, colici, conjunctivită, colită, constipaţie, diabet, dizenterie, dureri de mijloc,
encefalită, epilepsie, flebită, furuncule, gastrită, gripă, gonoree, hepatită, guşă, gută,
hipertensiune, hipotensiune, hemoroizi, indigestie, insomnie, laringită, melancolie, meningită,
menopauză, migrene, nefrită, nervozitate, neurastenie, obezitate, oboseală, paralizie infantilă,
peritonită, pleurită, pneumonie, rahitism, regenerare, pojar, sarcină, scarlatină, scleroză multiplă,
sciatică, sinuzită, scorbut, sterilitate, tuberculoză, tulburări ale ficatului, ochiului, prostatei,
tumori ale oaselor, creierului, ulcer gastric (în special), uremie, varice şi vărsat.
Sucul de gulie - este folosit în amestec cu suc de morcovi, spanac, lăptucă şi creson, astfel
fiind conţinute elementele esenţiale regenerării sângelui, activării schimbului de oxigen în
ţesuturi, fiind deci indicat în anemie şi hipotensiune. Fără lăptucă, ajută dizolvarea fibrinei (şi
deci a cheagurilor). Intervine în coagulare şi este util în cazurile de hemoroizi. În asemenea cazuri
se va consuma zilnic un litru, eliminându-se complet zahărurile, făina şi cărnurile. Observaţie:
sucul de gulie se prepară din frunze.

AFORISME

*** Libertatea este legea esenţială a Fiinţei în unitatea ei nelimitată: ea este tainicul şi
nebănuitul stăpân al Naturii. Servitutea este expresia legii iubirii în Fiinţa care se supune din
proprie voinţă spre a servi jocul formelor Naturii în diversitate. (Sri Aurobindo)
*** Ne construim în imaginaţie deşarte idealuri, splendide edificii sau reprezentări ireale
de vis care în cele din urmă se risipesc şi nu lasă nimic sublim în urma lor. (Subhapatti)
*** Sunteţi spirite nemuritoare omnisciente, spirite deja libere, atotputernice,
binecuvântate şi eterne. Nu sunteţi în esenţă nici materie nici corp. Nu voi sunteţi robii materiei,
ci materia este servitorul vostru. (Swami Vivekananda)
*** O femeie profund elevată care caută spre orice bărbat, cu excepţia iubitului ei, ca spre
un copil şi se poartă cu o afecţiune maternă, întocmai ca o mamă, cu orice bărbat, va exercita prin
puritatea ei, o asemenea putere de fascinaţie asupra oricărui om, încât - doar dacă acesta nu este
prea brutal şi grosolan - el va simţi atmosfera de vrajă euforică a prezenţei ei, de fiecare dată când
se va găsi în imediata ei apropiere. (Swami Vivekananda)
 *** Prin penibila sterilitate a lipsei de roade şi monotonia înnebunitoare a liniştii perfecte,
Natura ne arată clar că ceea ce vrea de la noi este jocul spontan al activităţilor pe solida bază a
odihnei. Divinul este mereu activ fără a fi obosit niciodată. (Sri Aurobindo)
*** Singura realizarea-de-sine (SUPREMUL ATMAN) este naştere adevărată. (Ramana
Maharishi)
*** Prin chin şi suferinţă reaminteşte Natura sufletului neiluminat că plăcerile efemere de
care se bucură sunt doar fărâmiturile de la ospăţul adevăratei fericiri a existenţei cosmice, infinite
şi eterne prin iluminare. (Sri Aurobindo)
*** Când luna e plină - ea va începe să descrească. (China)
*** Corpul sau materia sunt expresii tangibile ale Naturii. Scopul nostru fundamental este
de ai stăpâni pe deplin şi de a face din ele instrumente prin care să se întrupeze şi să se exprime
Sinele Suprem sau Divinul din noi. (Yesudian)
*** Se numeşte natură :mulţimea formelor corporale ce îngrădesc şi protejează parcă de
tangenţa cu spiritualul; totuşi, prin fiecare formă se manifestă modul particular de acţiune şi
reflectare al spiritualului. (Dsuang Dai)
*** Omul, deşi este îngrădit de limitele existenţei sale fizice, în acelaşi timp, în adâncurile
fiinţei sale, tânjeşte nostalgic după libertatea spiritului său nelimitat şi după beatitudinea
sufletului său nemuritor- (Sri Aurobindo)
*** Neliniştea, neodihna şi epuizarea de timpuriu atât a fiinţei noastre active cât şi a
instrumentelor sale sunt semnele Naturii prin care ni se arată că liniştea este fundamentul nostru
adevărat şi tulburarea - o boală a sufletului. (Sri Aurobindo)
*** "Iubeşte pe aproapele tău ca şi pe tine însuţi" căci orice om este propria ta imagine
într-o anumită ipostază. Tu eşti Sinele Suprem - TAT TWAM ASI. (E. Haich)
*** Nici Dumnezeu nu va înceta să se aplece asupra Naturii, nici omul să tindă către
Dumnezeu. Aceasta este relaţia eternă dintre finit şi infinit. Şi chiar când, la prima impresie, par
să-şi întoarcă spatele, este doar pentru a se reîntâlni la un nivel mai profund. (Sri Aurobindo)
*** Scopul esenţial trebuie să fie stăpânirea perfectă a Naturii şi nimic altceva. Trebuie să
ajungem să fim stăpânii Naturii noastre şi nu doar sclavii ei. (Swami Vivekananda)
*** Viaţa omului dă în fruct, dar arareori se atârnă de o ramură - aşa de vesel şi frumos
ca un măr. (Goethe)
*** Animalul este om, deşi se îmbracă în blană şi merge de-a buşilea. Viermele este de
asemenea om. El scormoneşte şi se târăşte spre inferioritatea umanităţii sale. Chiar formele
aparent nediferenţiate ale materiei sunt corpuri incipiente de om. Toate aceste manifestări sunt
om. (Sri Aurobindo)
*** Chiar dacă operele şi cărţile scrise reflectă o mare cantitate de cunoaştere, adevărata
înţelepciune poate veni numai din SINELE nostru SUPREM. (Yesudian)
*** Nefericit, inutil şi părăginit este pământul nelucrat îndelung timp. Ca o femeie
frumoasă ce se complace să rămână în inerţie multă vreme. Acţionează cu dragoste prin forţa
spiritului asupra corpului tău - care este bucăţica ta de pământ - şi el îţi va dărui, drept rod copilul
divin: conştiinţa de sine în Sinele Divin revelat. (E. Hnich)
*** Mama este o binecuvântare şi un sprijin pentru orice om aflat la ananghie. Cine are o
mamă, are un protector puternic, cine n-o are este lipsit de protecţia ei fără egal. (Mahabharata).
*** Cu adevărat binecuvântat şi fericit este omul a cărui femeie este mereu pentru el
(graţie transfigurării) întruchiparea Mamei Divine. (Swami Vivekananda)
*** Natura nu aşteaptă decât să fie descoperită, îmblânzită, înţeleasă şi pusă la lucru.
Doar când simţurile sunt pe deplin ţinute în frâu întocmai ca nişte cai nărăvaşi complet dresaţi,
doar atunci posibilităţile latente infinite ale omului se manifestă şi înfloresc plenar. Până atunci el
nu face decât să se târască precum un vierme. (Yesudian)
*** Nimic în om nu trebuie ţinut aşa de perfect strâns în frâu ca imaginaţia - cea mai
minunată şi totodată cea mai periculoasă dintre toate darurile minţii omeneşti. (Herder).
*** Acolo unde femeile trăiesc în chin şi supărare, comunitatea se degradează şi se
destramă curând. Acolo unde femeile sunt fericite, comunitatea prosperă, căci armonia este
mereu prezentă. (China)
*** Ceea ce nu laşi liber nu va creşte niciodată frumos şi puternic. Daţi omului lumina
libertăţii. Este singura condiţie a creşterii naturale echilibrate. (Swami Vivekananda)
*** Unificarea este marele secret teribil al Naturii. Unificarea determină toate lucrurile şi
fenomenele. Cu cât o fiinţă se apropie mai mult de unitate, cu atât mai rapidă şi mai perfectă va fi
creşterea ei. Acesta este un lucru lesne de înţeles pentru oricine poate să realizeze efectiv, prin
experienţă, această taină. (Eckartshansen)

AN II C 6
BRAHMACHARYASANA
(Postura continenţei sexuale)

După cum se ştie, BRAHMACHARYA înseamnă

continenţă, înfrânare, reţinere, dintr-un anumit punct de vedere
înseamnă chiar abstinenţă.
BRAHMACHARYA ASANA este deci o postură
specială care permite transmutarea şi sublimarea potenţialului
creator, sexual, prezent în om sub o formă substanţială,
transformându-l în energie cu o frecvenţă elevată care ne va
permite să atingem astfel o stare de focalizare mentală, dublată
de o considerabilă luciditate spirituală.
TRANSMUTAŢIE = Transformare sau schimbare
însoţită de o declanşare uriaşă de energie a unui element chimic în altul, printr-o nouă grupare a
elementelor constitutive în atomi, conţinută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacţii
nucleare posibile în anumite condiţii chiar şi în sfera biologicului la temperaturi slabe.
Cu toate că yoghinii Orientului şi unii rari înţelepţi ai Occidentului, care practicau cu
succes veritabila ALCHIMIE biologică în propria lor structură corporală, au cunoscut şi aplicat
aceste modalităţi secrete în urmă cu mii de ani, abia în deceniile anterioare, diverşi
experimentatori au sesizat şi recunoscut existenţa în fiziologia structurilor de materie vie a unor
procese fizico-chimice care contraveneau în mod evident principiilor clasice ale conservării
materiei. Depăşiţi de aceste mistere, în nenumărate cazuri, cercetătorii respectivi s-au limitat
numai să constate, fără a reuşi să explice, anumite rezultate neobişnuite.
Deşi părea că fizica modernă a clarificat în mod categoric şi indubitabil faptul că
transmutaţia elementelor nu poate fi obţinută decât prin jocul MARILOR ENERGII capabile să
înfrângă forţele ce reţin nucleonii în structurile lor bine determinate, în unele cazuri s-a comutat
în mod evident, experimental, că există şi alte căi, mult mai eficiente şi naturale, pentru iniţierea
acestor procese fizice de transmutaţie, chiar şi la energii slabe, atât în structurile materiei vii
vegetale cât şi în cele animale, în cadrul metabolismelor specifice. În fiinţa umană, procesele de
transmutaţii atomice la energii slabe se produc în mod continuu, mai mult sau mai puţin intens, în
cadrul metabolismului, a fenomenelor sexuale, a trăirilor erotice, a stărilor afective, a afectivităţii
mentale, a experienţelor spirituale.

TEHNICA DE EXECUŢIE
Se porneşte, din poziţia în genunchi având grijă
să îndepărtăm cât mai mult posibil tălpile, în timp ce
genunchii rămân apropiaţi, astfel încât gambele
picioarelor să formeze între ele un unghi ascuţit precum
o săgeată.
Tălpile vor fi orientate în sus. Coborâm apoi
bazinul astfel încât fesele şi anusul să ajungă în contact
cu solul. Aşezăm palmele pe genunchi, braţele fiind
întinse dar fără a fi contractate. Spatele rămâne cât mai
drept, capul este aranjat normal în continuarea coloanei
vertebrale. Respiraţia va fi naturală, de voie, urmărind
să creăm o stare generală cât mai relaxată pe un fond de
aspiraţie către sublimul ideal.
CONŞTIENTIZARE
Ne vom concentra să percepem activarea intensă a lui AJNA CHAKRA, sesizând
ascensiunea şi sublimarea energiilor lăuntrice, pornind din sfera specifică a organelor sexuale în
sus, percepând astfel distinct procesul subtil de transmutare şi sublimare a potenţialului sexual în
forme superioare de energie mentală, care se trezesc şi amplifică luciditatea spirituală, puterea de
pătrundere a minţii, generând totodată dilatarea câmpului conştiinţei şi anumite stări specifice,
inefabile, legate de trezirea centrului de forţă AJNA CHAKRA.
Anatomia subtilă a omului conţine în regiunea perineului, la bărbat, continuând în sus
peste scrot, chiar de-a lungul suprafeţei de dedesubt a penisului, iar la femeie, mergând către zona
clitorisului, un canal secret subtil specific, prin care circulă energia transmutată, numită SIVANI-
NADI. Acest NADI este un canal special, menţinut secret, care este cunoscut în anumite tratate
yoghine ca fiind vehiculatorul energiei sexuale, subtile, el fiind indicat de linia de-a lungul căreia
se află traiectul uretrei (canalul eliminării urinei), continuând chiar şi în zona în care cele două
jumătăţi ale scrotului se unesc, mergând până în regiunea de dedesubt a penisului. SIVANI-
NADI mai este cunoscut şi indicat uneori sub numele de CITRAKHYA-NADI sau
VIKYAVAHA care în traducere exactă înseamnă "purtătorul sămânţei". Despre NADI-urile mai
importante existente în plan subtil în zona bazinului, tratatul secret YOGA-SHIKHOPANISHAD
spune: "NADI-ul numit KUHU are funcţia de a elimina fecalele. VARUNI NADI elimină urina
iar CITRAKHYA sau SIVANI NADI are funcţia de a elimina sămânţa specifică, atât la bărbat
cât şi la femeie."
În această postură ne vom concentra deci să percepem cum secreţiile sexuale,
transformate în energie şi acumulate sau existente în SIVANI-NADI sunt amplificate şi făcute să
urce în flux neîntrerupt, devenind gradat forme superioare de energie, datorită presiunii asupra
perineului pe care o exercităm spontan prin aranjarea corpului în această postură.
Cuvântul BRAHMACHARYA, deşi în accepţia curentă înseamnă continenţă sau control
deplin al potenţialului sexual, indică, de ademenea, acea stare elevată a mentalului în care
yoghinul este consecvent focalizat asupra Supremului Absolut, aspirând frenetic să-şi eleveze
fiinţa.
 EFECTE ŞI BENEFICII REZULTÂND DIN PRACTICA LUI
BRAHMACHARYASANA

Prin transmutarea şi sublimarea masivă în energie a potenţialului sexual (existent atât la

femeie cât şi la bărbat), această ASANA generează o integrare spirituală dublată de elevare a
trăirilor erotice sexuale. Manifestările penibile la bărbat precum poluţiile nocturne şi ejacularea
precoce pot fi rapid ameliorate şi chiar complet eliminate. Persoanele care au curent poluţii
nocturne datorită abstinenţei sau din alte cauze, sunt sfătuite să practice constant această ASANA
timp de aproximativ 10 minute înainte de a merge la culcare.
BRAHMACHARYASANA măreşte, de asemenea, considerabil virilitatea şi conferă o
anumită focalizare mentală promptă. Această ASANA se dovedeşte în special folositoare dacă
este practicată imediat după masă sau înainte de a merge la culcare. Deşi, în general, este interzis
să se practice ASANA-e după mese, BRAHMACHARYASANA poate fi totuşi efectuată fără
probleme, ca şi VAJRASANA chiar şi după o masă copioasă. Aceasta se explică prin faptul că,
datorită efectuării acestei posturi, sângele va circula mult mai puţin prin picioare, din aceasta
rezultând o mărire a circulaţiei sanguine în zona abdomenului, care, împreună cu respiraţia
preponderent abdominală pe care această ASANA o favorizează, vor stimula foarte mult
amplificarea energiei subtile în legătură cu procesele de digestie.
BRAHMACHARYASANA trezeşte şi stimulează, de asemenea, controlul mental asupra
zonei pelviene, favorizând realizarea cu uşurinţă a contracţiilor acestei zone, fapt care conduce
gradat la mărirea capacităţii de control asupra potenţialului sexual. La toate aceste efecte se
adăugă cele ce rezultă din poziţia picioarelor, efecte care sunt asemănătoare celor din YONI
ASANA şi VAJRASANA.
Pe scurt, mai menţionăm: eliminarea gutei, a durerilor de genunchi, a depunerilor nedorite
de calciu în zona calcaneului şi eliminarea gradată a platfusului.

KARNAPIDASANA
( Postura presiunii auriculare)

În limba sanscrită, KARNA înseamnă "ureche" iar PIDA înseamnă "presiune". Această
ASANA poate fi deci tradusă prin "postura presiunii urechilor". Anumite texte yoghine
consideră uneori această postură ca fiind o variantă specifică a lui HALASANA.
 TEHNICA DE EXECUŢIE
Întinşi la sol cu faţa în sus şi mâinile uşor depărtate de trunchi, cu palmele în jos, ridicăm
încet picioarele aducându-le peste cap precum în cazul execuţiei lui HALASANA.
Îndoim apoi picioarele plasând genunchiul stâng lângă urechea stângă iar genunchiul
drept lângă urechea dreaptă. Amândoi genunchii vor sta, pe cât posibil, pe sol presând din lateral,
dar nu prea tare, urechile, bărbia este împinsă cât mai mult în piept. Respiraţia este menţinută
normal de voie, ea devenind gradat, de la sine, chiar mult mai lentă dacă postura este efectuată o
perioadă îndelungată de timp. La revenire vom rula încet coloana fără a ridica capul de la sol.
Celebrul yoghin BRAHMACHARI susţine că această ASANA este indicat să fie
practicată cât mai mult timp posibil.
CONŞTIENTIZARE
În timpul execuţiei posturii ne vom concentra să percepem fluxurile de energie subtilă
telurică prin picioare trecând prin canalele subtile (NADI-urile) din regiunea trunchiului şi ale
coloanei, pentru a focaliza în final în zona lui AJNA CHAKRA. Simultan vom sesiza captarea
energiilor telurice prin intermediul mâinilor, urmărind apoi direcţionarea lor în întreaga regiune a
capului.
La revenire ne vom concentra să percepem activarea specifică a lui AJNA CHAKRA, precum şi
o stare considerabilă de energizare globală în zona capului.
Procesul de energizare a regiunii capului creează o stare de forţă mentală deosebită. În
concepţia yoghină, creierul uman este receptorul energiilor mentale cosmice. Înţelepţii yoghini
au studiat foarte profund, prin mijloace directe de autoanaliză, trezirea, dinamizarea şi evoluţia
minţii, înţelegând în profunzime fazele de dezvoltare a conştiinţei în strânsă legătură cu o
activitate cerebrală optimă. Creierul uman este un centru extrem de important menit să
recepţioneze şi să emită semnale. La nivelul cel mai înalt el este intim implicat în întreaga
activitate mentală. Creierul este diferit de minte.
El reprezintă organul fizic, locul în care este recepţionat şi transformat fluxul energiei
cosmice mentale. Creierul mare controlează procesele de gândire şi conţine aşa numiţii centri ai
conştiinţei care generează sentimentul trăirii prezentului, percepţia viitorului şi memoria
trecutului. Cele două emisfere cerebrale sunt, anatomic, separate şi fac cu putinţă realizarea la
nivelul corpului a diferitelor funcţii de comandă încrucişate, în sensul că emisfera dreaptă
coordonează şi reglează activitatea părţii stângi a corpului în timp ce emisfera stângă
coordonează şi reglează activitatea părţii drepte a corpului. Aceasta se explică prin faptul că la
acest nivel, cele două canale subtile de energie IDA şi PINGALA (legale respectiv de energiile
lunare, YIN şi de energiile solare, YANG în fiinţă) se încrucişează la nivelul celor două emisfere
cerebrale. Porţiunea inferioară a emisferei stângi a creierului este zona dominantă de activitate
pentru majoritatea oamenilor, ea conţinând centri asociaţi cu vorbirea, limbajul, auzul şi
raţionamentul. Partea dreaptă, la rândul ei, controlează percepţia spaţială împreună cu
coordonarea şi sinteza ideilor şi a trăirilor estetice.
În plan subtil, la nivelul creierului există 7 centri tradiţionali specifici, prin care fluxul
conştiinţei cosmice se manifestă diferenţiat în creier, dând naştere altfel conştiinţei umane. Aceşti
centri sunt numiţi BINDU iar trezirea şi dinamizarea lor gradată este de o mare importanţă în
YOGA.
BINDU, în limbajul yoghin, are mai multe înţelesuri. El desemnează forţa vitală
masculină a spermei la bărbat şi a secreţilor ovariene la femeie. Când aceste două energii sau
BINDU se întâlnesc în procesul concepţiei ele se numesc BINDU VASARAH sau BINDU uman.
În stadiul foetal acest BINDU se împarte în 8 BINDU, 7 existenţi în creierul uman şi unul prezent
în KANDA, oul subtil al fiinţei, punctul din care pornesc cele 72000 de NADI -uri ale structurii
subtile a fiinţei umane care este activat odată cu prima inspiraţie a copilului în momentul naşterii.
Starea de energizare în zona capului, pe care această ASANA o realizează, permite să
poată fi conştientizaţi gradat cei 7 BINDU. Aceştia sunt:
1.BHRUMADHYA BINDU, care este centrul unui grup de nervi care se reunesc pe
partea anterioară a creierului şi se află situat central, ceva mai jos, în zona dintre sprâncene.
Această zonă creează o receptivitate deosebită faţă de energiile cosmice în anumite faze de
meditaţie.
2. AJNA BINDU, localizat în plan subtil la nivelul glandei pituitare. Printre efectele ce
rezultă din dinamizarea lui AJNA BINDU (AJNA CHAKRA) sunt: îmbunătăţirea memoriei şi
liniştirea minţii care ajută la realizarea concentrării şi meditaţiei,
3. APRAKASHA BINDU, situat în zona posterioară a cutiei craniene, aproximativ pe
aceeaşi orizontală cu glanda pituitară. Acest BINDU determină energia să curgă spre MEDULLA
OBLONGATA. El controlează centrul respiraţiei, comandând inspiraţia şi expiraţia. Dinamizarea
acestui centru de energie permite controlul perfect asupra respiraţiei.
4. NADI BINDU. Acesta are proiecţia în plan fizic la nivelul unui grup de nervi situaţi în
zona dintre cele două emisfere ale creierului, la aproximativ 3 cm faţă de creştetul capului, spre
frunte. Acest grup de nervi acţionează ca un receptor psihic în anumite procese de gândire înaltă.
Concentrarea asupra acestui BINDU ajută la eliminarea oricăror gânduri parazite. Activarea lui
NADI BINDU poate genera energia necesară în vederea realizării formelor înalte de meditaţie.
5. BINDU BINDU, care se află localizat în plan subtil la aproximativ 2 cm de creştetul
capului, înspre zona posterioară, energizarea acestui BINDU conferă puterea necesară realizării
unei rapide elevări a conştiinţei.
6. TRIKUTHI BINDU, care se află în plan subtil la aproximativ 3 cm deasupra capului, în
dreptul creştetului. TRIKUTHI înseamnă "o formă având trei feţe" sau cu alte cuvinte un con sau
o piramidă. Prin acest BINDU trec 4 NADI-uri ce ne pun în legătură cu anumite energii cosmice.
Trezirea şi dinamizarea acestui BINDU permite realizarea cu uşurinţă a experienţelor
transcendentale sau spirituale adică translaţia conştiinţei dincolo de lumea manifestării.
7. TRISRA TH.BINDU este situat în plan subtil la nivelul talamusului. Talamusul este o
glandă aproximativ de mărimea şi forma unei măsline. Partea superioară este numită şi talamusul
optic; cea inferioară este numită Hipotalamus. Hipotalamusul este sursa tuturor impulsurilor
nervoase legate de frică, suspiciune şi anxietate. Toate limitările legate de influenţa personalităţii
trec prin hipotalamus. Talamusul superior este zona din care toate sentimentele expansive,
afecţiune, dragoste şi elevare, trec spre alte zone ale creierului. Trezirea şi energizarea gradată a
acestui BINDU ajută considerabil la îmbunătăţirea memoriei, în special a memoriei vizuale.
Sentimentele de frică, de neîncredere, de anxietate, precum şi tendinţa de a intenţiona sau de a
realiza acţiuni degradante, josnice, sunt eliminate prin energizarea corespunzătoare a acestui
BINDU. Forma lui este precum YONI (organul sexual feminin). Un alt BINDU, mai puţin
cunoscut şi menţionat este SHIVA NETRA BINDU; acesta are ca punct de proiecţie în planul
fizic tot glanda pineală. Forma acestui BINDU este precum un LINGAM (organul sexual
masculin) corespondentul simbolic în fiinţa Principiului Masculin Suprem sau Conştiinţei Ultime.
Trezirea şi dinamizarea gradată a acestui BINDU produce amplificarea energiilor specifice care
permit realizarea cu succes a desăvârşirii spirituale în cazul aspiranţilor avansaţi. Trezirea şi
dinamitarea acestor BINDU este mult mai rapidă atunci când se efectuează corect postura statului
pe cap, SHIRSHASANA.
 EFECTE ŞI BENEFICII ALE LUI KARNAPIDASANA
Această ASANA este, după cum am arătat deja, binefăcătoare pentru întreaga zonă a
capului, acţionează eficient şi pozitiv asupra gâtului, nasului şi urechilor. Practica sa
îmbunătăţeşte apreciabil vederea şi vindecă afecţiunile gâtului, printre care amintim inflamarea
amigdalelor. Această postură este foarte indicată mai ales în cazurile de răceală sau gripă.
KARNAPIDASANA este foarte folositoare în caz de astm cât şi pentru vindecarea diferitelor
afecţiuni ale sistemului respirator. Practica sa consecventă reduce de asemenea straturile
dizgraţioase suplimentare de grăsime. Această postură favorizează de asemenea o eliminare
suplimentară a aerului din plămâni, permiţând o creştete a cantităţii de aer proaspăt care poate fi
acumulat în plămâni. Acest proces se dovedeşte a fi extrem de folositor pentru redobândirea sau
păstrarea unei sănătăţi generale a organismului, în special la nivelul plămânilor.
KARNAPIDASANA este considerată a fi foarte eficientă în ameliorarea şi chiar
vindecarea afecţiunilor urechilor. În plus, practica sa perseverentă elimină constipaţia, hemoroizii
şi anumite boli ale sângelui pot fi în mod eficient tratate cu ajutorul ei. O practică îndelungată a
acestei posturi este de asemenea suficientă pentru a da naştere unei stări de forţă care va conduce
la trezirea energiei KUNDALINI, prin unirea suflului subtil ascendent în fiinţă (PRANA VAYU)
cu suflul subtil descendent (APANA VAYU).
Prin energizarea zonei capului, această ASANA realizează o stimulare considerabilă a
activităţii glandelor existente în creier, aceasta având o gamă nebănuită de efecte pozitive asupra
întregului echilibru hormonal al corpului. Postura favorizează totodată starea de interiorizare, sau
-altfel spus, de retragere completă a simţurilor din lumea exterioară (PRATYAHARA).
KARNAPIDASANA regenerează şi odihneşte trunchiul, inima şi picioarele. Coloana
vertebrală este tonifiată, iar sângele circulă mult mai intens în zona pieptului în timpul practicării
ei.
 AN 2 C 7

SIMHASANA
(POSTURA LEULUI)

Această postură reprezintă în acelaşi timp ferocitatea şi

dinamismul impetuos al naturii animale în interacţiune cu
devoţiunea şi iubirea pură. În acest joc, devoţiunea este cea care
va învinge. În limba sanskrită cuvântul SIMHA, înseamnă leu,
prin urmare SIMHASANA înseamnă postura care imită leul.
Simbolic vorbind, leul care rage, dezvăluie fulgerător şi face să
răsune misterele VIEŢII ETERNE.
În postura leului, părţile corpului ce intervin sunt:
degetele, braţele, pieptului, şalele, limba, gura şi ochii, întreaga
partea superioară a corpului este într-un anumit fel pusă la
unison cu energiile subtile ale fiinţei şi activată; picioarele
îndoite într-un anumit fel sunt gata să se destindă ca nişte resorturi. Practicantul atent îşi
canalizează propriul său dinamism specific şi întreaga sa animalitate, în afara lui. Identificându-
se astfel prin evocare cu imaginarea simbolică a leului, adeptul este în acelaşi timp leu şi în
acelaşi timp om. Alchimizându-şi şi sublimându-şi natura sa animală puternică, omul îşi
regăseşte în natura sa profundă în centrul căreia descoperă extaziat Esenţa Supremă (Sinele
etern).
Simbolismul leului este adesea glorificat sub diferite forme în aproape toate textele
tradiţionale străvechi ale Orientului. El apare în literatura YOGA în celebrul text "VISHNU
PURANA". La cea de-a patra reîncarnare a sa, VISHNU a luat forma unui om-leu (NRIMSHA
AVATARA) pentru a ucide demonul HIRANYAKASHIPU. După cucerirea celor trei lumi acest
demon a obţinut de la BRAHMAN puterea de a nu fi învins nici de vreun zeu, nici de vreun om,
nici de vreun animal, nici ziua, nici noaptea. Fiul său PRAHLADA era un credincios discipol a
lui VISHNU. El se ruga constant recitându-i numele său (VISHNU). Această modalitate de a se
ruga unui Zeu îi displăcu tatălui său, HIRANYAKASHIPU, puternicul demon, care făcu tot ce îi
stătea în putinţă pentru ca fiul său să se oprească din ruga sa faţă de Zeul VISHNU. Pentru a-l
ucide, el trimise asupra acestuia şerpi, apoi elefanţi sălbatici care nu au reuşit nimic împotriva lui.
Nici chiar focul aruncat în mai multe rânduri asupra acestuia nu avu nici un efect. Fervoarea sa
lăuntrică şi credinţa sa de nezdruncinat erau atât de mari încât puterea omniprezentă a lui
VISHNU, creatorul tuturor fiinţelor, îl salva de fiecare dată în mod miraculos. În zadar demonul
îl provoca chiar pe însuşi Zeul VISHNU. La un moment dat, el îl întreabă pe fiul său unde se află
Zeul său. Netulburat, fiul îi răspunse: "Zeul meu VISHNU este pretutindeni şi permanent mă
îmbrăţişează ", apoi, el preciza: "Zeul meu se găseşte chiar şi în coloana acestui templu ". Cuprins
de furie, demonul HIRANYAKASHIPU apucă fulgerător sabia sa de oţel şi sfărâmă acea
coloană.
Imediat ce făcu aceasta, Zeul VISHNU, apăru ca prin minune, materializându-se din
partea de jos a coloanei, sub forma unui teribil om-leu. Astfel, atunci la ora asfinţitului, la graniţa
între zi şi noapte, VISHNU sub forma uluitoare a unei creaturi pe jumătate om, pe jumătate
animal, putu să îl ucidă pe demon. Astfel, păstrându-şi nealterată credinţa, fiul acestui demon,
PRAHLADA primi toate binefacerile şi tot sprijinul de la zeul său, VISHNU.
Această povestire simbolică pune în lumină realizarea plină de succes a căutării spirituale
încarnate în această povestioară în PRAHLADA, fiul teribilului demon HIRANYAKASHIPU.
Credinţa de nezdruncinat şi fervoarea deplină a devoţiunii (dăruirii) sale au triumfat
asupra tuturor, pericolelor, învingând chiar şi moartea. Morala aici este simplă: oricare ar fi
dificultăţile, practicantul hotărât trebuie să caute adevărul spiritual, rămânând nezdruncinat în
tăria sa morală. În această faimoasă postură a leului, yoghinul va găsi instantaneu forţa psihică,
morală şi spirituală pentru A SE RIDICA cu o eficienţă nebănuită împotriva forţelor brutale şi
pasiunile animalice egoiste, reprezentate de demonul HIRANYAKASHIPU.
După cum am remarcat, VISHNU a ieşit pentru a se materializa din partea de jos a
coloanei templului imediat după lovitura de sabie a demonului. Este cât se poate de evident că
aici avem o reprezentare simbolică a teribilei forţe umane eliberată de spada discernământului.
În rezumat putem spune că, în plan spiritual practica exactă a acestei posturi conferă
yoghinului o mare putere lăuntrică pentru a degaja ADEVARUL de FALS, dându-i o mai mare
putere de discernământ. Ea procură deasemeni o viziune clară a Adevărului.
Noi mai regăsim simbolul leului în literatura sacră yoghină alături de contra-partea
feminină (SHAKTI) a lui SHIVA adesea reprezentată prin forma faimoasei zeiţe DURGA călare
pe un leu agitând în cele 10 mâini ale sale arme cărora nimic nu li se poate opune şi care alungă
demonii. DURGA prin energia sa teribilă îi protejează pe oameni de rău, ghidându-i în acţiunile
şi practicile lor care vizează trezirea şi amplificarea energiei spirituale.
Încercând să decodificăm simbolismul leului, remarcăm imediat că acesta este un animal
foarte periculos. El trebuia să fie tocmai de aceea îmblânzit. Prin urmare, leul personifică adesea
forţele demoniace ale naturii în care coexistă în părţi mai mult sau mai puţin egale atât Binele cât
şi Răul. Prin urmare, în fiecare, fiinţă umană există răul, impulsivitatea şi violenţa. Revelarea şi
dezvăluirea gradată a scânteii Divine din noi în calitatea sa de bine Suprem implică un efort
tenace aplicat asupra sa, de natură să conducă la o transformare a propriei noastre naturi, la o
depăşirea propriului nostru ego. În această direcţie amintim că înţelepţii yoghini susţin că atunci
când ego-ul este depăşit şi iese, se instalează în fiinţă YOGA. Prin urmare, este foarte important
să ajungem să îmblânzim şi să ne stăpânim cât mai bine emoţiile, întocmai precum zeiţa
DURGA, care are la dispoziţie leul supus folosit drept vehicul al său.
Pe plan eteric sau bioenergetic, practica consecventă a acestei posturi asigură deci
sufletului corporal (sau altfel spus corpului eteric (bioenergetic)) energie pentru a domina cât mai
bine şi a coordona impulsurile adesea în luptă, în sânul organismului nostru. Semnificaţia secretă
a acestei posturi este că ea uşurează Victoria omului, ajutându-l eficient să-şi domine pasiunile şi
să anihileze puterile răului care ar mai putea exista eventual în universul său lăuntric. Este
semnificativ în această direcţie că simbolul leului este esenţial pentru a semnifica India şi poporul
indian. În plus, leul este considerat în mod universal ca fiind cel mai nobil, cel mai puternic, şi
este considerat pe drept cuvânt regele animalelor. El reprezintă deasemenea imaginea Tatălui, a
puterii paterne şi prin extensie este o reprezentare a puterii Supreme, cu alte cuvinte a lui
Dumnezeu. Leul este un animal care are anumite calităţi excepţionale. Spre exemplu el îşi
protejează progeniturile chiar dacă el însuşi se află în pericol de moarte. El este un exemplu de
virtute, măreţie, fidelitate şi moralitate.
Orice practicant yoga trebuie să acorde o deosebită atenţie acestei posturi.
În plan fizic, efortul asupra sa însăşi, solicitat de această postură asigură o stăpânire
deplină de sine, dezvoltând totodată şi calităţile caracteristice leului: virtutea, măreţia şi curajul.
 TEHNICA DE EXECUŢIE
Se realizează pornind din VAJRASANA şi având grijă să
îndepărtăm uşor apoi bazinul astfel încât să putem încrucişa
picioarele punând glezna piciorului drept peste tendonul lui Ahile al
piciorului stâng. Se coboară apoi bazinul poziţionând călcâiul drept
exact sub zona perineului. Plasăm palmele pe coapse având degetele
orientate spre trunchi, iar coatele spre exterior. Degetele vor fi
ţinute lipite între ele. Se realizează apoi o contracţie sincronizată a
tuturor muşchilor gâtului, feselor şi maxilarelor în timp ce bărbia va
fi presată mai mult în furca sternului. Apoi se deschide gura scoţând
limba cât mai mult în exterior. Ochii vor fi închişi şi orientaţi într-
un uşor strabism convergent către zona din mijlocul frunţii la
nivelul lui AJNA CHAKRA.
Trunchiul va fi pe cât posibil menţinut drept. Această
postură poate fi însoţită şi de contracţia continuă a musculaturii
perineului, MULA BANDHA.
CONŞTIENTIZARE
Ne vom concentra să percepem activarea simultană a lui
ANAHATA CHAKRA principal şi MANIPURA CHAKRA
secundar sesizând transferul subtil de energie de la MANIPURA CHAKRA către ANAHATA
CHAKRA.
Vom sesiza gradat o stare de energizare globală, iar în cazul unei execuţii de lungă durată
chiar trezirea şi ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI. Această postură conferă de altfel
capacitatea de a energiza simultan chiar mai mulţi centri de forţă, presiunea călcâiului asupra
perineului dinamizând MULADHARA, contracţia gâtului dinamizând VISHUDHA CHAKRA,
iar privirea orientată spre mijlocul frunţii dinamizând AJNA CHAKRA, în timp ce MANIPURA
CHAKRA şi ANAHATA CHAKRA sunt dinamizate graţie fenomenelor de rezonanţă specifică
pe care această postură le facilitează.
Atunci când practicantul acestei posturi îşi orientează privirea intr-un uşor strabism
convergent, ceea ce el fixează în această viziune de ansamblu lăuntrică sunt propriile sale forţe
interne stăpânite, aflându-se acum într-un perfect echilibru. Atunci când exersăm această postură,
totdeauna, în prima fază de execuţie ne vom concentra atenţia să percepem vibraţiile şi
energizarea specifică de la nivelul pieptului (ANAHATA CHAKRA).
În cazul practicii corecte a acestei posturi descoperim că pieptul devine un veritabil centru
solar al inimii, aici găsindu-ne locul de schimbare şi coordonare al ritmurilor respiratorii şi
circulatorii prin echilibrarea cărora se realizează unirea substanţei fizice şi a energiei psiho-
spirituale.
CONTRAINDICAŢII
Postura este contraindicată în cazuri de hipertiroidie pronunţată, boli ale gâtului şi ale
laringelui cum ar fi amigdalita şi anghina. În caz de oboseală a ochilor sau de rupturi a micilor
vase ale ochilor, atunci când se execută postura nu vom realiza strabismul convergent şi nu ne
vom forţa deloc să ne fixăm în strabism convergent privirea.
EFECTE ŞI BENEFICII
Din punct de vedere muscular, SIMHASANA acţionează binefăcător în mod special
asupra muşchilor gâtului, feţei, al maxilarelor. Deşi aceşti muşchi sunt din plin utilizaţi atunci
când vorbim sau atunci când mestecăm, rareori se întâmplă ca ei să fie contractaţi pe deplin.
Această contracţie izometrică îi fortifică deci, provocând în acelaşi timp o activare a circulaţiei
sangvine în toate aceste regiuni. Contracţia muşchilor feţei poate fi considerată drept un veritabil
automasaj facial intern. Focalizarea privirii în uşor strabism convergent către zona din mijlocul
frunţii face să acţioneze profund şi armonios muşchii globilor oculari, starea rezultantă
contribuind la tonifierea acestei musculaturi, un mic efect fiind şi un aflux mai mare de sânge în
întreaga regiune a ochilor.
Circulaţia lichidului vâscos care umple ochiul este de asemenea considerabil accelerată,
toate acestea împreună având o acţiune excelentă în ceea ce priveşte sănătatea ochilor.
Deschiderea la maxim a gurii reproduce în parte în mod analogic, căscatul, având deci o
acţiune reflexă care produce la scurt timp după aceea o stare de relaxare binecunoscută. Această
postură dezvoltă forţa braţelor şi de asemenea musculatura cefei şi gâtului. Ea elasticizează
gleznele, articulaţiile şoldurilor şi întreaga zonă dorso-lombară a coloanei este relaxată, prin
aceasta rezultând o energizare considerabilă a acestei regiuni (şalele în această postură sunt uşor
scobite (adâncite)). Această postură desăvârşeşte echilibrul circulator şi respirator datorită
poziţiei cuştii toracice, omoplaţilor şi claviculelor. Ea energizează şi dezvoltă şi totodată
regenerează nervii optici, ameliorând vederea. Practica sa de lungă durată, trezeşte şi dezvoltă
intuiţia.
EFECTE OBSERVATE ASUPRA GLANDELOR ENDOCRINE
Contractarea maximă a muşchilor gâtului antrenează în mod spontan o comprimare a
regiunii glandei tiroide. Această apăsare tonifică tiroida, ceea ce nu implică o stimulare excesivă
în cazul în care tiroida este prea activă ci din contră tinde să-i stabilizeze progresiv funcţionarea,
normalizând-o, prin practica consecventă a acestei posturi. În cazuri cu adevărat patologice însă,
de hiper-tiroidie, SIMHASANA nu este recomandată. Întinderea la maxim a limbii acţionează
asupra plexului gloso-faringian fiind foarte favorabilă şi coardelor vocale. Yoghinii afirmă că
postura corect executată îmbunătăţeşte tonalitatea vocii. SIMHASANA ajută deasemeni la o bună
funcţionare a glandelor genitale prin compresia zonei perineului realizată cu ajutorul călcâiului
drept. Această postură este totodată favorabilă pentru trezirea şi amplificarea virilităţii, asigurând
printre altele mărirea eficienţei sexuale la bărbat. Postura mai are deasemenea efecte benefice
asupra ligamentelor palmelor şi degetelor. SIMHASANA are anumite efecte purificatoare,
exersarea sa înlăturând mirosul neplăcut al gurii şi curăţând gura de toxinele interne. Prin practica
perseverentă a lui SIMHASANA se ajunge simultan la stăpânirea perfectă a lui MULA
BANDHA (contracţia rădăcinii), JALANDHARA BANDHA (contracţia sincronă a zonei
gâtului) şi UDDIYANA BANDHA (retracţia abdominală). În această direcţie marele yoghin
SVATMARAMA afirmă în tratatul yoga clasic HATHA YOGA PRADIPIKA următoarele:
"SIMHASANA a fost adeseori preamărită de yoghinii realizaţi deoarece această ASANA ajută la
exersarea şi realizarea fără efort a tuturor celor trei contracţii fundamentale în YOGA, asigurând
astfel apariţia şi amplificarea puterilor paranormale (SIDDHIS) atribuite lor". Prin practica
consecventă a lui SIMHASANA poate fi deasemenea realizată cu uşurinţă continenţa sexuală atât
de către bărbat cât şi de către femeie. Această ASANA face să se trezească şi amplifice o stare
pronunţată de curaj. Persoanelor timide în special în le este recomandat să practice această
postură sistematic pe un interval de timp ceva mai lung. În plus, este bine să reţinem că
SIMHASANA vindecă foarte rapid răceala sau guturaiul. Celebrul YOGHIN BRAHMACHARI
afirmă despre postura leului următoarele: "Corpul celui care practică mereu SIMHASANA este
încărcat întotdeauna cu o energie atotputernică, infinită, asemănătoare cu aceea a unui leu.
Întocmai precum leul, care deşi este atât de neînfricat şi puternic este totuşi unul dintre cele mai
disciplinate animale, dovedind chiar un control asupra sa cu mult mai mare decât alte animale,
yoghinii care practică această ASANA îşi vor dezvolta deasemeni proporţional cu practica,
procreerea şi virilitatea, dovedind în acelaşi timp din ce în ce mai stăpâni pe ei însăşi şi mai
disciplinaţi.
CONCLUZIA
Această postură are drept efect fundamental, diminuarea şi distrugerea ego-ului. Ea
anihilează orgoliul, trezind gradat devoţiunea şi iubirea pură. Practicantul perseverent regăseşte
prin intermediul său echilibrul fizic, psihic şi spiritual. În plus, el dobândeşte uşurinţă, prin
exersarea ei, forţă, putere lăuntrică, încredere în sine, simţul datoriei şi al echilibrului. La nivel
subtil pune fiinţa în rezonanţă cu constelaţia zodiacală a leului, făcând să se dezvolte în
practicant: Fidelitatea şi Devoţiunea ÎN UMILINŢĂ. Aceasta este cu atât mai important cu cât
aceste valori se pierd din ce în ce mai mult astăzi, fiecare dorind să fie maestru şi nimeni dorind
să fie discipol.

GHID PENTRU ORICE OM CARE DEVIAZĂ DE PE CALEA BUNULUI SIMŢ

sau
ARTA DE A TE SIMŢI RĂU ŞI SINGUR

1. Faceţi o greşeală.
2. Vă veţi simţi vinovat şi susceptibil de o pedeapsă pentru ea.
3. Nu vorbiţi despre aceasta cu nimeni.
4. Nu încercaţi să o reparaţi în nici un fel.
5. Consumaţi-vă lăuntric în tăcere.
6. Începeţi să staţi cât mai des singur ca să vă izolaţi.
7. Staţi în pat cât se poate de mult şi visaţi copleşit de pesimism la lucruri sau stările
minunate pe care simţiţi că nu le puteţi obţine.
8. Consumaţi-vă forţa lăuntrică până la epuizare pe motiv că nu puteţi obţine ceea ce
doriţi.
9. Simţiţi-vă apoi vlăguit, debusolat şi fără rost.
10. Păstraţi-vă adesea această dramatică stare lăuntrică cât se poate de vie dar purtaţi-vă
fals pentru a da tuturor celorlalţi impresia că vă simţiţi FOARTE BINE.
11. Începeţi cât mai des să fiţi neîncrezători cu toţi cei care se află în jurul vostru.
12. Când aţi stăruit îndeajuns veţi constata cu tristeţe că apare momentul în care începeţi
să vă supăraţi pe aproape toţi cei care vă înconjoară:
a) Începeţi apoi să faceţi cât mai multe greşeli şi continuaţi să-i contraziceţi pe toţi cu
cea mai mare încăpăţânare.
b) Uitaţi, datorită delăsării lăuntrice să mai mergeţi la întâlniri.
c) Subminaţi-vă prin critici tendenţios răutăcioase superiorii.
d) Încearcă îmbătat de orgoliu să faci şi totul de unul singur şi bucură-te sadic dacă
reuşeşti să-i faci pe oameni să alerge inutil după tine. Acelora care plini de intenţii bune vin către
tine spune-le să-şi vadă de treaba lor când vor cumva să te ajute.
13. Când cineva te întreabă cu simpatie ce mai faci simte-te ofensat şi caută să minţi cu
impertinenţă.
14. Când oamenii se supără pe tine datorită greşelilor tale consideră-te atacat pe nedrept
şi fă în continuare pe nevinovatul. Prefă-te că nu le înţelegi reacţiile şi întoarce-le jignit spatele.
 15. Începeţi să vă plângeţi de aşa-zisa răutate a celorlalţi şi simţiţi-vă respinşi sau ignoraţi
când cineva nu vă ascultă.
16. Începeţi plin de superioritate să daţi sfaturi oamenilor; puneţi oricui în evidenţă
greşelile sau ce nu face bine.
17. Veţi remarca oarecum uimiţi că începeţi să aveţi reacţii paranoice pentru că oamenii
nu vă agreează. Simţiţi apoi mai mereu că orice lucru rău vi se întâmplă, acesta este de fapt un
atac deliberat al LOR la adresa voastră.
18. Simţiţi că niciodată aceasta nu se întâmplă din vina voastră.
19. Observaţi că totul este fatal şi nu puteţi face nimic pentru a schimba lucrurile sau
situaţiile.
20. Simţiţi această situaţie în care vă aflaţi ca fiind un eşec generalizat.
21. Simţiţi că dvs sunteţi singurul care se confruntă cu atât de mare nefericire.

DACĂ AJUNGÂND CUMVA ÎN ACEST PUNCT POŢI TOTUŞI SĂ RÂZI DE TINE

ÎNSUŢI, ÎNSEAMNĂ CĂ ESTI DEJA PE DRUMUL CEL BUN... ŞI PRIN URMARE O
TRANSFORMARE ESTE CU PUTINŢĂ.

AN 2 C 8
UTTYTHA ARDHA DHANURASANA

Această ASANA reprezintă dintr-un anumit punct de

vedere o variantă a lui DHANURASANA. Cuvântul sanskrit
UTTYTHA înseamnă "ridicat", cuvântul ARDHA înseamnă
"jumătate", iar cuvântul DHANURASANA înseamnă "arc".
Postura s-ar traduce aproximativ prin "arcul pe jumătate realizat
în picioare". Această ASANA este foarte utilă atât pentru
începători cât şi pentru cei avansaţi în practica YOGA, deoarece
în spatele simplităţii sale se ascunde o mare gamă de posibilităţi
de perfecţionare a flexiei înainte şi a elasticizării coloanei
vertebrale.
În anumite tratate yoghine această ASANA mai este
numită ARDHA -URDHYASANA (postura ridicată pe jumătate) sau NATARAJASANA
(postura lui NATARAJA). NATARAJA este, în tradiţia orientală, un aspect al faimosului zeu
SHIVA, Principiul Masculin Suprem care pune în evidenţă capacitatea lui SHIVA de a manifesta
universurile.
În reprezentarea tradiţională a acestui zeu, una din multiplele sale mâini ţine o tamburină
prin ale cărei vibraţii fundamentale sonore este emanat Universul, manifestând totodată timpul şi
spaţiul, pe altă mână el ţine focul resorbţiei. Acest foc reprezintă energia ce face să fie resorbit
universul, dar aceeaşi energie este cea care anihilează ego-ul, deoarece acest dans analogic, liber
şi spontan, are ca scenă atât universul întreg în general, cât şi fiinţa intimă a omului pe care el o
umple de fericire.
Numeroase sculpturi indiene îl reprezintă pe NATARAJA dansând pe un piedestal în
formă de lotus, în timp ce la picioarele sale, demonul uitării îl contemplă, înconjurat de un cerc
de flăcări, simbolul gloriei sale luminoase, pretutindeni răspândită, NATARAJA se învârte în
jurul său căci el este AXUL, antrenând în acest vârtej Universul întreg. Imobilitatea axei sale în
jurul căreia se realizează mişcarea, contrastează cu intensitatea gesturilor divinului dansator. În
anumite sculpturi, în zona capului lui SHIVA se poate vedea un şarpe, simbol al energiei
KUNDALINI pe deplin trezită şi stăpânită. Mişcările dansului ascund esenţa zeului, făcând să
apară în jurul sau flăcările manifestării, în timp ce focul resorbţiei, distrugând tot ce este iluzoriu,
îl revelează.

TEHNICA DE EXECUŢIE

EXECUŢIA posturii pe partea stângă

Pornind din poziţia în picioare, îndoim piciorul
stâng spre spate, apucând glezna cu mâna stângă.
Piciorul drept va rămâne în permanenţă întins. Ridicăm
braţul drept, ţinându-l întins la nivelul umerilor, cu
palma orientată spre sol în această fază intermediară
vom avea grijă să relaxăm la maxim muşchii braţului
stâng, muşchii piciorului stâng, precum şi musculatura
dorsală. În faza finală vom împinge cât mai mult piciorul
stâng spre în spate şi înapoi, basculând simultan
trunchiul pentru a-l plasa cât mai orizontal cu putinţă.
Mâna dreaptă va fi susţinută şi ea orizontal. Ochii vor fi
ţinuţi deschişi, într-o stare de concentrare şi fixare
interioară.
CONŞTIENTIZAREA la execuţia pe partea stângă
Ne vom concentra să percepem activarea lui MANIPURA CHAKRA, aspectul lunar, de
recepţie, sensibilitate. În timpul execuţiei ne vom concentra, de asemenea, asupra unei stări de
imobilitate.
EXECUŢIA posturii pe partea dreaptă
Pornind din poziţia în picioare, îndoim piciorul stâng spre spate, apucând glezna cu mâna
dreaptă. Ridicăm braţul stâng ţinându-l în dreptul umerilor întins, cu palma orientată spre sol. În
această atitudine relaxăm la maxim muşchii braţului drept, musculatura dorsală, precum şi
musculatura piciorului îndoit. Împingem apoi cât mai mult piciorul drept spre în spate şi înapoi,
basculând simultan trunchiul pentru a-l plasa cât mai orizontal cu putinţă. Mâna stângă va fi
menţinută, de asemenea orizontal. Ochii vor fi ţinuţi deschişi, într-o concentrare interioară.
CONŞTIENTIZAREA la execuţia pe partea dreaptă
Ne vom concentra să percepem activarea lui MANIPURA CHAKRA, aspectul solar,
dinamic, de control. În timpul execuţiei vom fi atenţi să realizăm o cât mai perfectă stare de
imobilitate. În final vom conştientiza diferenţele de stare dintre execuţia pe partea stângă şi
execuţia pe partea dreaptă, care ne va pune în evidenţă polaritatea centrului de forţă MANIPURA
CHAKRA.
EFECTE ŞI BENEFICII
În plan fizic postura conferă toate efectele benefice care se pot obţine prin execuţia lui
DHANURASANA, cu excepţia celor decurgând dintr-o mărire a presiunii intraabdominale.
Postura permite o mai bună realizare a flexiei în spate datorită decontractării musculare. După
practicarea ei, arcul clasic la sol este mult mai uşor de realizat. Musculaturii feţei posterioare a
piciorului îndoit este mult întinsă. Această postură întreţine şi măreşte mobilitatea articulaţiei
coxo-femurale. Spatele, picioarele, genunchii şi coapsele dobândesc elasticitate şi supleţe.
Această postură elimină celulita, fiind o ASANA deosebit de eficientă pentru cei care vor să
slăbească. Efectele fizice ale acestei ASANA, ţin în primul rând de elasticizarea şi stimularea
muşchilor. Ea este foarte indicată pentru dansatori, generând un simţ dezvoltat al mişcării şi al
echilibrului.

GUNAS-urile ÎN YOGA

"Îţi voi dezvălui acum cunoaşterea transcendentă, ştiinţa mea mai înaltă pe care ai
cunoscut-o, toţi înţelepţii au ajuns de aici (din această lume) la Suprema Desăvârşire Spirituală.
Bazându-se pe această cunoaştere au devenit asemeni Mie; nici chiar la începutul unui nou ciclu
al creaţiei ei nu se mai nasc. Iar la topirea ei nu se tem."
Astfel începe KRISHNA în BHAGAVAD-GITA explicaţiile referitoare la cunoaşterea
profundă a celor 3 GUNAS-uri. Putem deduce din aceasta cât de importantă este înţelegerea
acţiunii acestor 3 GUNAS sau tendinţe. Toate textele fundamentale yoghine ce vorbesc despre
creaţia lumii sau despre modalităţile de evoluţie ale fiinţei umane -şi totdeauna a existat o
analogie între procesele cosmice de creaţie, menţinere şi disoluţie şi treptele pe care o fiinţă le are
de parcurs pentru a ajunge la starea de supremă înţelepciune - vorbesc despre GUNAS-uri şi chiar
le consideră elemente fundamentale pe baza cărora se pot înţelege şi explica adevăruri profunde.
De aceea este necesar ca orice yoghin să se preocupe de înţelegerea acestor 3 GUNAS-uri care îi
vor oferi cheile ce-i vor permite să înţeleagă natura, privită atât ca mediul său extern apropiat sau
foarte depărtat (sursele de energie cosmică din Univers) cât şi natura sa interioară. Cel care
înţelege Jocul acestor 3 tendinţe ce acţionează în permanenţă în Univers, poate defini foarte exact
cauza şi natura oricărui gând, intenţie, forţă, acţiune din manifestare, precum şi modalităţile prin
care toate acestea pot fi transcense, ajungând astfel la starea de supremă libertate în care se
realizează fuziunea cu Divinul şi în care ciclurile cosmice de creaţie şi disoluţie nu îl mai pot
afecta.

PRINCIPII GENERALE

GUNAS- urile reprezintă calităţi de bază ale naturii. Marii înţelepţi ai Orientului au
descoperit în natură 3 componente tipologice. Această idee a celor 3 GUNAS-uri este rezultatul
unei îndelungate experimentări psihologice şi a unei profunde experienţe lăuntrice.
În concepţia yoghină există două principii eterne: PURUSHA - Principiul conştient
spiritual- energetic şi PRAKRITI- Principiul inconştient material- energetic. PRAKRITI
reprezintă originea subtilă, nemanifestată, intangibilă a ceea ce devine mai târziu materia fizică.
Atributele lui PRAKRITI sunt de fapt aceste 3 GUNAS-uri.
1. SATTVA este forţa echilibrului şi include bunătatea, armonia, fericirea, luminozitatea,
puritatea, uşurinţa. Ea produce plăcerea rafinată şi libertatea.
2. RAJAS este forţa mişcării şi include activitatea, energia, efortul şi pasiunea. Ea
produce durerea, neastâmpărul şi lupta.
3. TAMAS este forţa inerţiei şi include obscuritatea, ignoranţa, incapacitatea, neputinţa,
inconştienţa. Ea produce degradarea, degenerarea şi larvaritatea.
 Atât timp cât aceste 3 GUNAS-uri rămân într-un echilibru perfect, nimic în Univers nu se
manifestă. În momentul în care există cel mai mic dezechilibru al GUNAS-urilor apare
manifestarea.
Înţelepţii yoghini cred într-o teorie a cauzalităţii numită SAT-KARYA-VADA conform
căreia obiectele nu sunt lucruri noi produse din altceva, ci elementele care sunt inerente în
cauzele lor. Calităţile obiectelor preexistă în cauzele iar GUNAS-urile sunt în mod constant
transmutate şi transformate în cadrul fiecărui obiect. O cauză nu încetează niciodată să existe şi
aceasta pentru că ea pur şi simplu este transformată în efectul său. "Ceea ce nu există nu poate
veni la fiinţă, ceea ce există nu încetează niciodată să fie" (BHAGAVAD-GITA II 16).
Nimic nou nu este creat; numai energia îşi schimbă forma de manifestare. Nimic nu este
distrus. Orice sculptură preexistă în cubul de marmură, orice bucată de gheaţă în apă. Atributele
specifice unei cauze devin manifestate şi tangibile dând astfel anumite proprietăţi efectului. În
felul acesta, ceea ce există nemanifestat în principiul inconştient PRAKRITI, devine manifestat în
efectele sale, adică Universul manifestat. Orice fiinţă, lucru sau fenomen din Univers conţine în
el toate cele 3 GUNAS-uri. Nu există nimic care să nu aibă în compunerea sa, într-o proporţie
mai mare sau mai mică toate cele 3 GUNAS-uri, întreaga varietate a naturii tuturor fenomenelor,
fiinţelor, atributelor, tendinţelor, înclinaţiilor, alegerilor, personalităţilor, relaţiilor şi actelor
depinde de dominarea sau preponderenţa uneia din GUNAS-uri. De exemplu, dacă SATTVA
domină fiind servită de celelalte două calităţi, RAJAS şi TAMAS, manifestarea apare
predominant SATTVICA. În această manifestare, SATTVA conferă calităţi pure, luminoase,
rafinate; RAJAS energizează, impulsionează, eliminând stagnarea, iar TAMAS stabilizează. Dar
dacă TAMAS domină, atunci TAMAS-ul produce stagnare şi stupiditate, RAJAS luptă să
modifice această stare de fapt, iar SATTVICA rămâne adormită aşteptând să fie energizată cu
ajutorul lui RAJAS. Această exemplificare, departe de a fi exhaustivă, sugerează modul în care
GUNAS-urile se află la interdependenţă. RAJAS generează o continuă oscilaţie, în timp ce
SATTVA şi TAMAS produc un impuls, fiecare în propria sa direcţie, opusă celeilalte, încercând
să fie dominantă. Natura obiectelor, a fenomenelor şi a fiinţelor, precum şi acţiunile acestora se
schimbă în momentul în care echilibrul forţelor inerente celor 3 GUNAS-uri se modifică. Aceste
forţe pot fi privite analogic precum 3 forţe vectoriale, care se compun, a căror direcţie, mărime şi
sens determină vectorul rezultant adică forţa rezultantă, deci elementul dominant al naturii
interioare a obiectului, fenomenului sau fiinţei în care aceste 3 calităţi se manifestă.
Aşa cum se observă în natură, totul este într-o continuă schimbare. Elementul cel mai
dinamic poate deveni static, iar staticul poate deveni la rândul său dinamic. Piatra poate deveni
gaz, gazul se poate solidifica în rocă. Hidrogenul, prin transmutare, adunând alte particule, poate
deveni în final uraniu, care la rândul său poate radia particule din el însuşi ce pot deveni din nou
hidrogen. Hrana, la rândul său, poate genera în fiinţă-energie SATTVICA sau poate să rămână în
stomac ca o greutate TAMASICA şi-n cazul acesta va fi necesară acţiunea RAJASICA a unor
ierburi sau medicamente care să determine eliminarea sau transformarea mâncării TAMASICE.
Relaţia într-un cuplu poate fi pură, plăcută (SATTVICA) şi stabilă, dacă este servită de
TAMAS sau trecătoare (RAJASICA). Atunci când ea este preponderent TAMASICA aceasta
aduce inerţie, degradare şi prostie într-o măsură mult mai mare chiar decât au avut-o iniţial cei
doi oameni înainte de a realiza această relaţie. Deşi aceste GUNAS-uri sunt atribute ale întregii
naturi, de cele mai multe ori ele sunt folosite pentru analize psihologice în cazul fiinţei umane.
Putem înţelege astfel CAUZELE condiţionării umane pornind de la acţiunile, atitudinile,
gândurile, trăirile şi modul de a se alimenta al unei fiinţe. Acestea reprezintă deci principiile
condiţionante ale omului.
 GUNAS-urile şi ALIMENTAŢIA

Întreaga activitate umană, felul în care un om simte, acţionează, trăieşte şi gândeşte este
condiţionată de hrană. UPANISHADELE afirmă şi ele că mintea depinde de hrană:
"MÂNCAREA pe care o consumăm se transformă gradat pe trei căi diferite: cea mai grosieră
parte a ei este eliminată. Partea de densitate medie este transformată în carne şi partea cea mai
fină alimentează mintea".(CHANDOGYA-UPANISHAD VI, V, 1). În BHAGAVAD-GITA se
afirmă că cele trei tipuri de temperament (SATTVA, RAJAS, TAMAS) sunt corelate cu diferitele
feluri de alimente pe care le consumăm: "Alimentele care sporesc viaţa, vioiciunea, puterea,
fericirea şi bucuria, care sunt gustoase, conţin ulei, care nu se strică, fiind plăcute, sunt preferate
de fiinţa SATTVICA".
"Alimentele amare, acre, excesiv sărate, prea fierbinţi, iuţi, fără gust, care ard, fiind
plăcute de fiinţele RAJASICE, sunt dătătoare de suferinţă, supărare şi boală."
"Stătută, cu gust alterat, rău mirositoare, fiind resturi lăsate de alţii, astfel mâncarea ce
place fiinţelor preponderent TAMASICE." (BHAGAVAD-GITA XVII, 8 -10).
Mâncarea are o legătură intimă şi directă cu mintea şi ea joacă un rol important la
desăvârşirea fiinţei. Regimul alimentar al yoghinului trebuie să fie esenţial SATTVIC: cereale
(grâu, orez, hrişcă, mei etc), unt clarifiat, lapte, brânză, miere, fructe coapte (struguri, portocale,
banane, mere, curmale, smochine), alune, migdale, nuci, polen, apă pură de ploaie sau izvor.
Celebrul yoghin SIVANANDA recomandă făina de ghimbir consumată cu lapte ca fiind o
hrană "SATTVA" folosită des de yoghini deoarece energizează şi împrospătează mintea, ajutând
digestia.
Alimentele RAJASICE sunt: carnea, peştele, sarea, muştarul, oţetul, alimentele acide în
general, mâncărurile piperate, excesiv sărate, astringente, amare, acre, fructele necoapte sau cele
excesiv coapte. Aceste alimente distrag şi agită mintea, excită pasiunile şi emoţiile micşorând
puterea voinţei.
Hrana greoaie duce la o stare TAMASICA producând somnolenţă, complăcere şi lene.
Există o falsă părere generală ca o cantitate mare de hrană este absolut necesară pentru
menţinerea sănătăţii şi puterii. Însă, în realitate, totul depinde de puterea de asimilare şi absorbţie
a fiinţei. De aceea, marea majoritate a hranei ajunge să nu fie digerată, fiind direct eliminată.
Oamenii ignoranţi mănâncă de mai multe ori pe zi fără a ajunge să-şi pună măcar o dată în viaţă
problema cunoaşterii a ceea ce înseamnă un regim alimentar echilibrat. Mâncărurile artificiale,
nenaturale sunt din ce în ce mai multe, iar oamenii occidentali, pierzând simţul valorii unui
aliment ajung să mănânce fără discernământ hrană nesăţioasă. Alimentele vechi, reîncălzite sau
fierte mai mult de 3 ore sunt TAMASICE şi provoacă multe afecţiuni printre care: intoxicaţii.
constipaţie, obezitate etc. Pe de altă parte, hrana RAJASICA creează hipertensiune fiind
nesănătoasă pentru rinichi şi ficat; ea satisface simţurile dar nu este sănătoasă nici din punct de
vedere fizic şi nici mental. Ea poate, de asemenea, să accentueze stările angoasante de stress,
tensiunile interne, contribuind la apariţia diferitelor afecţiuni psihice. Nici hrana preponderent
TAMASICA şi nici cea preponderent RAJASICA nu sunt recomandate pentru cei care urmează o
cale spirituală. De aceea yoghinul trebuie să selecteze cu grijă şi să prepare după reguli stricte
hrana sa. Totuşi, este cunoscut că "natura non facet saltum" (natura nu se schimbă prin salturi).
De aceea nu trebuie să se recurgă la schimbări bruşte în nici o direcţie şi în special în privinţa
hranei.
 Mâncarea înseamnă energie potenţială. Apa alimentează şi ea corpul cu energic; aerul de
asemenea. Se poate trăi fără hrană mai multe zile dar nu se poate supravieţui fără aer decât câteva
minute. Ceea ce susţine corpul este energia. Unii yoghini avansaţi înlocuiesc mâncarea şi ajung
să se hrănească doar cu un subtil nectar. Acest nectar nu este o băutură în sensul cunoscut al
cuvântului ci reprezintă de fapt o denumire metaforică a unei energii subtile care se împrăştie în
tot corpul şi care îl alimentează astfel încetul cu încetul. Un asemenea yoghin îşi poate procura
energia direct prin dorinţa sa pură, irezistibilă, menţinându-şi astfel corpul fără pic de hrană.
Aceasta reprezintă de fapt o transcendere a acţiunii GUNAS-urilor.
GUNAS-urile ŞI MINTEA
Conform învăţăturilor din UPANISHADE mintea este fragmentată în două tendinţe:
mintea pură (SATTVICA) şi mintea impură sau mintea instinctului, a dorinţei sau cea care
degradează fiinţa (RAJASICA sau TAMASICA). În final, prin tehnicile YOGA şi prin
autocontrol, elementele impure sunt eliminate şi mintea nu mai este duală ci are o singură
tendinţă preponderent ascendentă (SATTVICA).
Caracteristicile minţii SATTVICE
O minte SATTVICA îndrăgeşte liniştea spirituală, viaţa simplă, gândirea înaltă, studiul
cărţilor spirituale, discuţiile filozofice, concentrarea, meditaţia şi compania unor fiinţe spirituale.
O minte pură creează în fiinţă o stare de armonie care poate fi sesizată prin forţa de expresie a
cuvintelor a gesturilor, a ochilor. Dorinţele înalte, aspiraţiile nobile, idealurile alese, trăirile
spirituale sublime, mila, simpatia, dragostea, devoţiunea, inspiraţia, geniul, toate acestea vin de la
mintea SATTVICA superioară. Puritatea minţii aduce întotdeauna după sine puritatea inimii şi o
stare predominant euforică.
Caracteristicile minţii RAJASICE
O minte RAJASICA preferă oraşele aglomerate, vorba multă, viaţa luxoasă, gândirea
exclusiv materialistă, citirea romanelor poliţiste şi munca interesată. Această minte este denumită
KAMAMANAS, adică mintea instinctivă cu dorinţe, pasiuni, slabă şi impură, care este
caracteristică majorităţii oamenilor. Chiar şi aşa-zisele persoane civilizate şi educate trăiesc în
acest plan al minţii instinctive. Aceste fiinţe se identifică cu corpul fizic şi cu simţurile şi nu au
nici cea mai mică preocupare pentru descoperirea Sinelui Suprem Individual (ATMAN).
Caracteristicile minţii TAMASICE
O minte TAMASICA preferă compania fiinţelor inferioare, degradate, aflate la cel mai
jos nivel al societăţii, sau pur şi simplu se complace într-o singurătate inertă. Aceste fiinţe se vor
simţi mai degrabă atrase de compania unor animale şi vor împrumuta mult din comportamentul şi
energiile acestora. În general, ele nu citesc cărţi, fug de muncă, sunt melancolice, nu au nici un
fel de rafinament sau elegantă şi sunt indiferente faţă de aspectele importante ale fiinţei sau ale
umanităţii. Adesea ele nu sunt capabile să dispreţuiască dar nici să iubească. Ele întreţin prin
atitudinea lor gânduri de neputinţă, suspiciune, indiferenţă şi prostie.
= VA URMA =
 AN II C9

ARDHA -CHANDRASANA
ARDHA, semnifică în limba sanscrită "jumătate", în
timp ce CHANDRASANA este numele zeiţei Lunii. ARDHA
-CHANDRASANA desemnează deci ASANA LUNII LA
JUMATATE, sau altfel spus, a semilunii.
Această postură face parte din seria ASANA-elor de
flexie către în spate. Spre deosebire însă de alte posturi de flexie
în spate cum ar fi BHUJANGASANA (postura cobrei) în care
partea superioară a trunchiului este ridicată prin forţa musculară
a braţelor care acţionează contrar forţei gravitaţiei, în ARDHA
-CHANDRASANA însăşi greutatea trunchiului şi a capului sunt
cele care produc flexia către în spate, fără vreun efort muscular
suplimentar. În cazul acestei posturi deci, forţa gravitaţională este cea care ajută şi măreşte în
mod natural flexibilitatea coloanei. În timpul acestei flexări a coloanei către în spate, bazinul
basculează înainte, element care face ca ARDHA -CHANDRASANA să devină o postură
specifică, cu efecte distincte şi nu doar o simplă variantă de flexie către în spate. Studiul şi
practica perseverentă a fiecărei ASANA-e confirmă înţelepciunea marilor yoghini care au revelat
aceste tehnici ce au fiecare în parte valoarea lor deosebită, favorizând în cazul unei exersări
perseverente punerea la unison cu energiile specifice din Univers.

TEHNICA DE EXECUŢIE

Deşi aparent simplă, această postură necesită

multă atenţie în privinţa felului în care ea trebuie
abordată. Poziţia de plecare este foarte importantă şi
condiţionează executarea corectă a tehnicii propriu-zisă.
Se porneşte din picioare cu braţele întinse deasupra
capului.
Yoghinii afirmă că această poziţie de plecare,
este corectă în momentul în care, văzută din profil, de la
vârfurile degetelor de la mâini, trecând pe linia coloanei
vertebrate şi până la călcâie, corpul descrie o linie
perfect dreaptă şi nu una frântă. De aceea, această primă
etapă trebuie să fie realizată cu atenţie, aceleaşi exigenţe
fiind cerute şi la practica lui TALASANA (postura
arborelui), întreaga greutate a corpului va fi repartizată
uniform pe toată suprafaţa tălpilor picioarelor. Bazinul
va fi basculat pentru a-l plasa la orizontală, coloana va fi
îndreptată aranjând vertebrele unele sub altele, eliminând
toate curburile în faţă ale coloanei. Capul va fi păstrat
drept, iar palmele vor fi orientate spre în faţă, relaxate, în timp ce braţele şi trunchiul vor fi întinse
cât mai mult posibil.
Deplasând apoi capul pe spate pentru a putea vedea vârful degetelor, înclinăm progresiv
partea superioară a trunchiului către în spate. Nu va trebui să ne înclinăm către în spate deplasând
regiunea lombară, zonă care opune puţină rezistenţă în cazul unei flexii în spate, dar care deseori
este cea mai fragilă zonă a coloanei. Tocmai pentru aceasta vom evita ca regiunea lombară să
participe la mişcare, încercând să curbăm numai partea superioară a spatelui. Va trebui deci să
derulăm coloana vertebrală, vertebră cu vertebră, pornind din zona cervicală, încercând să
inversăm curbura naturală care este chiar prea accentuată la unele persoane, fără a coborî însă
până la zona lombară. Procedând astfel se vor elasticiza puţin câte puţin fiecare dintre vertebrele
dorsale.
Realizând această postură, vom avea deci grijă să pliem în special zona coloanei aflată
între omoplaţi, protejând zona lombară. Totuşi va fi aproape imposibil ca această zonă să nu
participe deloc la flexia generală dar vom căuta ca aceasta să se realizeze cât mai puţin posibil şi
nu într-o manieră deliberată.
Pentru a executa cât mai corect acest exerciţiu şi a înclina cât mai mult trunchiul către în
spate fără efort va trebui să ne imaginăm că vertebrele se deplasează precum un evantai. Graţie
acestei reprezentări mentale, ASANA va fi executată mult mai uşor iar musculatura părţii
inferioare a trunchiului va fi în întregime pasivă. Vom înclina trunchiul cât mai mult posibil, către
în spate basculând bazinul spre în faţă în timp ce picioarele sunt menţinute perfect întinse şi
greutatea corpului se păstrează în continuare pe întreaga suprafaţă a tălpii piciorului. Se va
rămâne cât mai mult timp în această poziţie nemişcat, în timp ce respiraţia va fi menţinută
normală, de voie. În cazul practicării acestei posturi pe un interval de timp îndelungat, procesul
respirator se încetineşte iar durata inspiraţiei devine de la sine egală cu cea a expiraţiei.
CONŞTIENTIZAREA
Ne vom concentra să percepem fluxurile de energie cosmică trecând prin braţe,
conştientizând circulaţia descendentă a energiei prin braţul stâng precum circulaţia descendentă a
energiei prin braţul drept, apoi vom urmări trecerea fluxului prin trunchi şi vom remarca
focalizarea lor la nivelul lui SWADHISTHANA CHAKRA- unde va amplifica aspectul de
control şi emisie.
Sesizăm amplificarea potenţialului erotic elevat precum şi capacitate mărită de control la
nivelul acestei energii. Vom conştientiza de asemenea o stare de destindere a zonei plexului solar
are ca efect disiparea tensiunilor, a complexelor sau a inhibiţiilor sexuale precum şi o euforie
specifică manifestată în tot corpul, expansionată, ce ne va permite să simţim ulterior rafinarea
trăirilor erotice. Sesizăm de asemenea, amplificarea imaginaţiei creatoare controlate de voinţă.
EFECTE ŞI BENEFICII REZULTÂND DIN PRACTICA LUI ARDHA-
CHANDRASANA
Se ştie că statica corectă a coloanei vertebrale depinde de o verticalitate perfectă. Din
aceasta decurge, în bună parte, poziţia bazinului şi o gamă foarte mare de atitudini corporale cu
efecte predominante conexe în fiinţa noastră lăuntrică. În perioada actuală, activităţile zilnice ale
fiinţei umane precum şi poziţiile sale corporale în anumite situaţii sunt deseori lipsite de o
anumită naturaleţe şi de aceea apar deformări ale coloanei atât de des încât acestea au ajuns
aproape să fie considerate normale. Practic, la omul civilizat, curburile coloanei vertebrale sunt
mai mereu exagerate chiar dacă noi am ajuns să le considerăm normale. Aproape întotdeauna
există o arcuire exagerată a spatelui (cifoza dorsală). O deformare a coloanei vertebrale, oricât de
uşoară ar fi ea, antrenează cu sine o serie întreagă de repercusiuni subtile la diferite niveluri. De
aceea, yoghinii au avut întotdeauna grijă să urmărească reechilibrarea întregului ansamblu al
coloanei, căutând în permanenţă o cât mai deplină verticalitate şi simetrie la nivelul acesteia.
Curburile normale vor continua să rămână dar practica lui ARDHA - CHANDRASANA va tinde
să le estompeze, acţionând în mod corectiv asupra tuturor deformaţiunilor.
În general, flexiile realizate pe spate, conform indicaţiilor yoghine sunt cele mai utile
pentru a corecta deformaţiile coloanei. ARDHA - CHANDRASANA este una dintre cele mai
eficiente posturi pentru a realiza această verticalitate şi pentru a asigura statica corectă a coloanei
vertebrate. Prin urmare, este important să se practice regulat această ASANA, chiar de mai multe
ori pe zi şi, dacă este cazul, chiar în afara şedinţei de ASANA-s. Nu este un fapt întâmplător că
această postură este integrată ca parte în seria de exerciţii numită SALUTUL SOARELUI, care
trebuie practicată de două ori pe zi, la răsăritul şi apusul Soarelui.

Figurile prezentate schematic în lecţie ne arată

deviaţiile provenind dintr-o statică incorectă arătând
abaterile de la o poziţie verticală:
A) Această figură arată atitudinea cu adevărat
corectă a coloanei. Dacă persoana din figură ar fi
ridicat braţele deasupra capului, s-ar fi putut trasa o
linie dreaptă de la călcâie până la vârful degetelor.
Bazinul este orizontal.
B) Această poziţie este relativ bună; există
totuşi o lordoză lombară deja mult prea accentuată.
Bazinul este basculat uşor spre înainte însoţit de cele
mai multe ori de mişcarea unor muşchi ai coapsei cât şi
a unor ligamente ataşate bazinului. Persoana
compensează această înclinare presând un pic rinichiul.
Centura abdominală este însă corectă.
C) În această postură bazinul este deja în mod clar mult mai înclinat fiind însoţit de o
slăbire a centurii abdominale. Spatele se arcuieşte şi respiraţia devine superficială, capacitatea
toracică neputând să permită umplerea totală cu aer a plămânilor. Pentru a îndrepta această
situaţie va trebui să "orizontalizăm" bazinul, să fortificăm centura abdominală, să dezvoltăm
musculatura spatelui, să împingem toracele spre în faţă, să ridicăm uşor bărbia şi să modificăm
multe din obiceiurile posturale vicioase mai ales în serviciu.
D) Bazinul este chiar mai basculat decât în cazul figurii C). Centura abdominală este
foarte lăsată în jos iar viscerele cu siguranţă nu mai sunt la locul lor şi nu mai au volumul normal.
Circulaţia sanguină în abdomen devine greoaie, generând stazele sanguine, constipaţia,
congestionarea ficatului şi alte stări penibile.
Respiraţia este mult prea superficială şi insuficientă în această situaţie. În general, de la
acest stadiu starea sănătăţii tinde să se degradeze puţin câte puţin şi încetul cu încetul.
Kilogramele excedentare acumulate fac dintr-o asemenea persoană un obez sau nu poate să
respire corect şi îi generează dezechilibre în întregul organism. Remediile sunt aceleaşi ca şi la
punctul C) dar necesită o autosupraveghere deja mult mai serioasă.
Pentru a învăţa care este atitudinea corporală corectă pentru a ameliora şi vindeca anumite
afecţiuni ale coloanei, ARDHA - CHANDRASANA este de un real folos. Bascularea spre în faţă
a bazinului produce o activare puternică a lui SWADHISTHANA CHAKRA. Această deplasate
se realizează cel mai adesea inconştient la femeile care poartă tocuri. Obiceiul de a purta tocuri
are deci ca efect o dinamizare generată poziţional a lui SWADHISTHANA CHAKRA. Practica
lui ARDHA - CHANDRASANA are de asemenea ca efect ameliorarea irigării cu sânge a
măduvei spinării şi a celor două lanţuri de ganglioni ai sistemului nervos simpatic situaţi de o
parte şi de alta a coloanei vertebrale, ceea ce vindecă numeroase tulburări funcţionale şi leziuni
organice. Centura abdominală este mult întărită, talia devine suplă, corpolenţa este redusă iar la
femei această postură ajută ca naşterile să devină uşoare, normale, spontane şi fără dureri.

GUNAS-urile în YOGA
(continuare la cursul nr. 8 AN II) (II)

În domeniul psihologic şi spiritual aceste trei calităţi pot fi definite şi ca forţe specifice ale
naturii umane în felul următor: TAMAS -inconştienţa, ignoranţa, prostia; RAJAS- căutarea
asiduă, efortul neîncetat însă lipsit de cunoaşterea profundă a modalităţilor de a acţiona (deci
neştiind cum să acţioneze) impulsionată fiind doar de dorinţe şi pasiuni erotice, străfulgerată doar
rareori de înţelegerea adevărată; SATTVA - cunoaşterea, deschiderea către spiritualitate,
puritatea, armonia, înţelepciunea care conferă unei fiinţe fericirea şi ştiinţa de a acţiona în
permanenţă la unison sau în virtutea legilor cosmice.
Aceste atribute ale naturii sunt însuşiri calitative în esenţa lor şi de aceea ele sunt numite
GUNAS sau calităţi. Aspectele psihologice şi calitative reprezintă principiul dinamic
fundamental ce înalţă fiinţa către preocupări spirituale. Psihicul sau forţa sufletului este de fapt
puntea de legătură dintre spirit şi materie. De aceea, calitatea este net superioară aspectului
cantitativ. În concepţia yoghină, natura are fără îndoială o acţiune cantitativă numită MATRA dar
care este limitată fiind prezentă doar în activitatea concretă. Acţiunea calitativă este însă net
superioară fiind forţa creatoare, determinantă, care dispune asupra tuturor lucrurilor şi care stă la
baza tuturor structurilor cantitative exterioare din planurile mai grosiere.
Întreaga acţiune calitativă a naturii infinit de complexă în detaliile şi varietatea ei este
determinată de proporţia celor 3 calităţi prezente oriunde şi împletite atât de strâns încât aproape
că nu există posibilitatea de a le analiza separat. La modul general, cele 3 calităţi trebuie privite în
domeniul circulaţiei energiei universale ca fiind echilibrul (SATIVA), mişcarea (RAJAS) şi
inerţia (TAMAS) adică cele 3 forţe fundamentale inseparabile şi coexistente ale naturii. În
BHAGAVAD-CITA cap. XIV, sutra 5, se spune: " Cele 3 GUNAS-uri născute din PRAKRITI
întăresc în corp pe nepieritorul locuitor al corpului."

LIMITARILE GUNAS-URILOR

GUNAS-urile sunt totuşi limitate datorită caracterului finit al calităţii şi al modului de

acţiune şi în consecinţă produc limitare. TAMAS reprezintă o incapacitate şi de aceea în mod
evident el limitează. Dorinţa RAJAS-ică este o forţă de natură mai benefică fiind iniţiatoarea
acţiunilor, dar putem vedea destul de bine că dorinţa cu limitările ei şi acaparările ei va fi
întotdeauna o limitare pentru om. SATTVA îl înlănţuie şi ea pentru că este un principiu de natură
mentală, un principiu al cunoaşterii limitate şi limitatoare, al unei fericiri ce depinde de
dobândirea sau realizarea unui lucru limitat, al unuia sau al altuia dintre obiecte, de o stare
particulară a mentalului de o limitare a minţii care nu a ajuns să aibă claritate absolută. Plăcerea
generată de ea este legată totuşi de lucrurile trecătoare fiind o abilitate de integrare în mediul
extern sau o uşurinţă spontană de exprimare datorată de cele mai multe ori unor capacităţi native.
SATTVA creează ataşament faţă de fericire, RAJAS de acţiune, TAMAS ascunde cunoaşterea şi
ataşează de neglijenţă, eroare şi inacţiune. În BHAGAVAD-CITA cartea a XIV-a, 6-8, se afirmă:
"SATTVA leagă de ataşament faţă de cunoaştere şi prin ataşament faţă de fericire, RAJAS leagă
spiritul încarnat prin ataşamentul faţă de acţiuni; TAMAS leagă prin neglijenţă, indolenţă şi prin
somn.
Cunoaşterea este cea care ne arată cum să acţionăm. Ea condiţionează deci, calitatea unei
acţiuni, iar la nivel mai subtil, ea însăşi poate fi considerată o acţiune. Fericirea reprezintă fructul
acţiunilor unei fiinţe care a dobândit o cunoaştere profundă. Dar atât fructul acţiunilor cât şi
acţiunea în sine nu trebuie niciodată să ne înlănţuie. În BHAGAVAD-GITA, KRISHNA spune:
"La fel cum cei care NU ştiu acţionează cu ataşament faţă de acţiune, tot aşa cei care ştiu trebuie
să acţioneze fără ataşament. "Acţiunile noastre împreună cu fructele lor, trebuie consacrate lui
Dumnezeu. În acest sens, ataşamentul faţă de cunoaştere şi faţă de fericire nu poate fi şi el decât
tot o limitare.

DEFINIREA CARACTERISTICILOR ESENŢIALE ALE CELOR TREI GUNAS

În concluzie, când SATTVA GUNA predomină, fiinţa este pură şi fericită, iar gândurile
sunt elevate. Ea este foarte importantă pentru păstrarea echilibrului emoţional şi mental. Fără
predominanţa lui SATTVA GUNA în fiinţă, pot apare diferenţe dezechilibre de natură
psihosomatică care vor duce la diferite feluri de suferinţe. Prin puritatea lui SATTVA GUNA
boala nu se poate produce şi chiar suferinţa poate fii eliminată oriunde în natură. Ea aduce
calmul, bucuria, eliminând confuziile şi stările conflictuale. Rezultatele ei sunt cunoaşterea,
armonia şi fericirea. Plăcerea SATTVA-ică nu este doar o simplă mulţumite legală de o dorinţă
satisfăcută, ci acel deliciu sau mulţumire interioară durabilă pe care o aduce starea de împăcare
cu sine, cu natura, cu obiectele dorinţelor şi cu percepţiile legate de acestea.
SATTVA, la fel ca celelalte GUNAS-uri ne limitează libertatea, ne leagă. Întotdeauna în
cazul oricărei GUNAS, legătura se realizează în acelaşi mod, prin DORINŢĂ, prin EGO. În acest
caz este vorba de o dorinţă mai nobilă şi de un EGO mai pur. Dar atât timp cât sunt menţinute
aceste forme, nu există libertate deplină. Omul virtuos, cunoscător, are egoismul său virtuos,
egoismul său cunoscător şi încearcă sau doreşte să-şi satisfacă acest egoism SATTVA-ic. El
caută virtute şi cunoaştere pentru binele său. Doar când încetăm să mai satisfacem egoismul, când
ne oprim să mai vrem şi gândim egoist, încetăm şi să mai fim Eul limitat şi devenim cu adevărat
liberi.
RAJAS are ca esenţă atracţia către plăcere. RAJAS este precum un copil ataşat de dorinţa
de a acapara cât mai multe obiecte Această tendinţă se naşte din setea după o satisfacţie
neîmplinită, de aceea ea este plină de neodihnă, febrilitate, lascivitate, lăcomie şi înfrigurare. Este
o activitate de căutare de noi impulsuri şi stimuli exteriori. Este forţa dorinţei care motivează
toate iniţiativele personale obişnuite şi toate mişcările de agitaţie şi căutare din fiinţa noastră
îndreptate impetuos spre acţiune şi muncă. RAJAS este forţa dinamică în toate manifestările
naturii, fructul său este bucuria acţiunii dar şi durerea eşecului. Dorinţa înseamnă o neînţelegere a
naturii reale a obiectului şi de fapt implică în final o non-posesiune, deoarece chiar şi plăcerea
posesiunii împlinite este tulburată şi instabilă pentru că nu cere o cunoaştere clară, nu ştie să aibă
şi nici nu poate să găsească secretul înţelegerii şi al satisfacţiei corecte. Întreaga căutare ignorantă
şi pasională a vieţii aparţine modalităţii RAJAS-ice a Naturii.
RAJAS creează RAGA (atracţie sau ataşament) şi DVESHA (aversiune sau ură) asupra
obiectelor exterioare. O fiinţă preponderent RAJAS nu este niciodată satisfăcută şi caută în
permanenţă noi surse de plăcere. Această înclinaţie conduce în final de fapt inexorabil, către
suferinţă şi boală. Hipertensiunea este una din bolile specifice fiinţelor cu o tendinţă RAJAS
accentuată. O asemenea fiinţă întâmpină mari probleme în a se controla şi a se autodisciplina,
fiind supusă unor tendinţe sau obiceiuri inconştiente sau prea puţin conştientizate acţionând
adesea fără a şti sau a înţelege de ce fac aceasta.
Multe persoane, după ce au făcut un rău sau după ce au produs suferinţă altora,
mărturisesc că dacă ar fi ştiut nu ar fi acţionat în felul acela, care de fapt nu reflectă starea şi
intenţia lor reală. Tendinţa RAJAS-ică este cea care conduce către impulsivitate, acte
necontrolate şi creează o diviziune foarte clară către ceea ce este în interior şi ceea ce este în
exterior.
RAJAS poate fi însă direcţionată pozitiv şi atunci conduce către creativitate şi atitudine
constructivă. Ea este o forţă activă şi dacă este deci folosită poate aduce binele atât pentru fiinţă
cât şi pentru umanitate.
TAMAS este născut din inerţie şi ignoranţă şi fructele ei sunt de asemenea larvaritatea,
inerţia şi ignoranţa. Întunericul lui TAMAS este cel ce umbreşte cunoaşterea şi produce confuzii
şi dezamăgiri. De aceea ea este opusă lui SATTVA, pentru că esenţa lui SATTVA este
iluminarea (PRAKASHA) iar esenţa lui TAMAS este absenţa luminii, neştiinţa, APRAKASHA.
TAMAS aduce incapacitate şi neglijenţă în acţiune precum şi neglijenţă şi indiferenţă în faţa
erorii, neatenţia şi neînţelegerea sau înţelegerea greşită. Indolenţa, langoarea şi somnul inert
aparţin acestei GUNA.
= VA URMA =

AN II C 10
SETU - BANDHSANA
(PODUL în TENSIUNE)

ETIMOLOGIE
SETU înseamnă în limba sanscrită "pod" iar BANDHA
înseamnă "contracţie", "tensiune", "blocare". Deci traducerea
aproximativă a numelui acestei ASANA este "podul în
tensiune". Această postură mai este numită şi UTTANA
MAYURASANA: UT înseamnă în limba sanscrită "intens",
TAN înseamnă "a întinde", iar MAYURA înseamnă păun.
Această ASANA se aseamănă cu păun cu penele desfăşurate, de
aici provenindu-i numele.

TEHNICA DE EXECUŢIE
Pornind din poziţia culcat cu spatele pe sol, se
îndoaie picioarele, plasând călcâiele cât mai aproape de
fese. Tălpile vor fi depărtate şi paralele între ele. Se apucă
apoi cu mâinile partea exterioară a gleznelor, păstrând
umerii la sol. Se plasează bărbia în furca sternului şi se
împinge zona pubiană cât mai sus posibil, contractând
puternic musculatura spatelui şi coapsele. Această
contracţie creează tensiune binefăcătoare (BANDHA) ce
reprezintă un element specific în cazul acestei ASANA. Respiraţia va fi normală, de voie sau
poate fi realizată lent şi cât mai amplu cu putinţă. Datorită posturii, respiraţia va fi în mod
preponderent abdominală, adică realizată cu partea de jos a plămânilor). Tensiunea binefăcătoare
existentă în zona trunchiului face ca respiraţia costală (realizată cu partea de mijloc a plămânilor)
să nu fie uşor de executat, iar dacă bărbia presează cu putere sternul, aşa cum este indicat în cazul
acestei ASANA, respiraţia claviculară (realizată cu partea superioară a plămânilor) devine
aproape imposibilă. Această postură creează deci capacitatea de a putea conştientiza în mod
distinct modul de respiraţie abdominală, aspect care este deosebit de important în practica
anumitor exerciţii de PRANAYAMA.
ERORI CE TREBUIE EVITATE PENTRU A EXECUTA CÂT MAI CORECT
SETU -BANDHASANA
Deşi această ASANA este aparent foarte simplă, există totuşi câteva erori frecvente pe
care este necesar să le semnalăm pentru a fi evitate:
- a nu depărta suficient picioarele este o eroare; picioarele trebuie ţinute depărtate la o
distanţa cel puţin egală cu distanţa dintre umeri;
-a nu ţine furca sternului împinsă în bărbie, reprezintă o altă greşeală; de asemenea este
important de menţionat faptul că sternul reprezintă elementul activ care este împins spre bărbie,
în timp ce aceasta va rămâne nemişcată, pasivă;
- a nu împinge suficient de sus trunchiul lipseşte această ASANA de caracterul său de
BANDHA (contracţie specifică).
CONŞTIENTIZAREA
Vom percepe în cazul acestei posturi circuitul subtil al energiilor telurice prin picioare,
urcând în zona bazinului şi focalizându-se o parte dintre ele la nivelului lui MANIPURA
CHAKRA, altele urcând în continuare în zona superioară a trunchiul, pentru a dinamiza în mod
egal VISHUDDHA CHAKRA. La revenire vom conştientiza de asemenea o stare de energizare
globală la nivelul întregii fiinţe, o circulaţie liberă a energiilor în special în zonele contractate în
timpul execuţiei acestei ASANA, precum şi o stare de dinamizare atât a fluxurilor energiilor
subtile cât şi a circulaţie globale a sângelui şi a limfei în corpul fizic.
CONTRAINDICAŢII
Nu există contraindicaţii speciale în cazul execuţiei acestei ASANA în afară doar de
situaţia în care ea ar provoca dureri, de exemplu în regiunea lombară. Aceste situaţii sunt deosebit
de rare, dar dacă totuşi apar dureri vagi, chiar şi în alternativa cea mai defavorabilă SETU-
BANDHASANA nu va produce nici un efect negativ grav. Totuşi se indică pentru persoanele
suferind de lordoză lombară exagerată să nu practice această postură.
EFECTE şi BENEFICII CE REZULTĂ PRIN PRACTICA LUI SETU-
BANDHASANA
Musculatura dorsală
Această ASANA fortifică puternic musculatura spatelui, mai ales în regiunea lombară pe
care o va consolida, redându-i în continuare supleţea.
În tradiţia yoghină este cunoscut faptul că o contracţie puternică şi voluntară a unui
muşchi provoacă ulterior, printr-o reacţie reflexă, decontractarea sa benefică spontană. Acest
principiu înţeles corect şi aplicat în anumite situaţii este deosebit de valoros deoarece reprezintă
unul dintre mijloacele cele mai bune, şi mai simple de a elimina contracturile stressante ale
muşchilor posturali profunzi ai coloanei vertebrale nefavorabil tensionaţi în special la persoanele
sedentare mai ales la sfârşitul zilei. Decontractarea spontană, binefăcătoare provocată în acest fel
favorizează practica tuturor posturilor de flexie în faţă.
Articulaţia sacro-iliacă
SETU-BANDHASANA acţionează de asemenea foarte puternic şi asupra articulaţiei
coxo-femurale. Coxartroza este o afecţiune foarte dureroasă ce se manifestă din ce în ce mai
frecvent la persoanele din ce în ce mai tinere. Aceasta este o boală insidioasă care nu acţionează
direct în sensul micşorării duratei de viaţă a individului dar poate să-i limiteze posibilităţile
proprii de deplasare şi chiar să-l imobilizeze pentru perioade lungi, în cazuri grave. Printre
multiplele cauze ce pot declanşa coxartroza, lipsa de mişcare şi de solicitare a acestei articulaţii
joacă fără îndoială un rol foarte important. Suprafeţele articulare, cufundate în lichidul lor
lubrefiant, nu sunt hrănite decât prin intermediul difuziei acestui lichid care la rândul său trebuie
să fie pus în mişcare prin însăşi mobilizarea articulaţiei. Acesta reprezintă, în general, motivul
principal pentru care toate articulaţiile trebuiesc puse în mişcare, şi în această direcţie, HATHA
YOGA, prin diversele posturi pe care ni le pune la dispoziţie, realizează această mobilizare
constantă a tuturor articulaţiilor, într-un mod complet. Pentru articulaţia coxo-femurală mersul pe
jos sau mersul pe bicicletă acţionează în mod preventiv. SETU-BANDHASANA poate fi, însă de
un real folos chiar şi atunci când această articulaţie este afectată, singura indicaţie suplimentară
ce va fi respectată în acest caz constând în aceea că se va realiza rularea coloanei lent şi foarte
uşor. Această postură acţionează, de asemenea, puternic asupra articulaţiei fără a o mai solicita în
plus datorită greutăţii corpului aşa cum se întâmplă în mod normal în poziţia în picioare sau
aşezat.
Sistemul nervos parasimpatic
Tonifierea regiunii lombare provoacă atât prin compresia rădăcinilor nervoase în timpul
execuţiei posturii cât şi prin afluxul de sânge din faza de conştientizare de după realizarea
posturii, o stimulare profundă benefică a parasimpaticului pelvian care acţionează asupra
organelor din zona inferioară a bazinului incluzând în această acţiune reflexă organele genitale
atât la bărbat cât şi la femeie. În cazul femeilor, perturbaţiile ginecologice non-patologice, banale
pot fi ameliorate gradat şi chiar eliminate prin intermediul acestei posturi. Este de altfel ştiut
faptul că asupra unor astfel de probleme este foarte greu să se acţioneze eficient pe cale
medicamentoasă deoarece ele nu constituie propriu-zis nişte boli, ci sunt doar simple perturbări
funcţionale, care pot însă crea stări neplăcute. Rolul parasimpaticului pelvian este, în principal, de
a asigura coordonarea anumitor procese la nivelul organelor genitale şi urinare. SETU-
BANDHASANA acţionează puternic în special asupra acestei părţi a parasimpaticului şi asigură
totodată o stimulare eficientă a organelor genitale. Ea favorizează deci redobândirea sănătăţii şi
buna funcţionare a acestor organe atât de importante, nu numai din punct de vedere sexual ci şi
din punct de vedere hormonal. În mod indirect, prin stimularea secreţiilor de hormoni gonadieni,
SETU-BANDHASANA acţionează asupra întregului corp şi constituie un exerciţiu deosebit de
eficient în vederea întineririi organismului şi această stimulare, fiind naturală şi perfect
fiziologică nu riscă niciodată să producă o supraexcitare sexuală şi nici o supraproducţie
hormonală. De asemenea odată ce starea de funcţionare optimă a fost restabilită, echilibrul
hormonal se va putea menţine nealterat graţie practicării acestei ASANA.
Circulaţia sanguină
Prin intermediul fenomenelor determinate de acţiunea forţei gravitaţionale, ajutată de
respiraţia de tip diafragmatic, sângele venos care stagna în organele abdominale este împins cu
putere către etajul toracic (inimă şi plămâni) pentru a fi reciclat apoi în procesul circulaţiei
sanguine generale. SETU-BANDHASANA are deci ca efect în această direcţie o considerabilă
purificare şi împrospătare a sângelui în zona abdominală, precum şi o accentuare a irigării
sanguine în zona capului.
Glandele endocrine, în principal glanda tiroidă şi paratiroidele beneficiază de pe urma
execuţiei acestei ASANA-e, care într-un anumit fel completează şi desăvârşeşte acţiunea lui
SARVANGASANA, care în seria de ASANA-e trebuie să preceadă practica lui SETU-
BANDHASANA. În plus, se poate remarca o acţiune progresivă considerabilă asupra
suprarenalelor şi a gonadelor.

GUNAS- URILE ÎN YOGA

( continuare 2) (III)

De aceea ea este opusă şi lui RAJAS; pentru ca esenţa lui RAJAS este mişcarea şi
impulsul (PRAVRITTI) iar esenţa lui TAMAS este inerţia (APRAVRITTI).TAMAS este inerţia
neştiinţei şi inerţia inacţiunii.
TAMAS produce ignoranţa şi distruge orice simţ al discriminării. Ea creează
dezamăgirea precum şi dificultatea de a alege, de a opta sau de a decide asupra unui lucru sau
asupra unei acţiuni. În acest fel apare inacţiunea iar mintea unei asemenea fiinţe devine greoaie,
plină de idei contradictorii şi gânduri de neputinţă. Astfel, fiinţa predominant TAMAS nu mai
poate fi fericită sau bucuroasă. TAMAS conduce către foarte multe boli legate de pasivitate.
Oamenii TAMAS nu mai vor să se mişte prea mult, sunt obezi şi se păstrează permanent într-o
stare de semiconştienţă, fiind dominaţi de emoţii negative. Ei sunt dependenţi adesea şi lipsiţi de
ajutor.
INTERACŢIUNEA DINTRE GUNAS-URI
Toţi oamenii au în ei într-o oarecare măsură impulsul RAJASIC al dorinţei şi al activităţii
şi de asemenea darul SATTVIC al luminii şi al fericirii. Aceasta este capacitatea de a adapta, de a
armoniza mentalul cu el însuşi, mintea cu inima. O capacitate de a se armoniza cu obiectele sau
cu acţiunile din jurul său. Toţi oamenii obişnuiţi au partea lor de incapacitate, ignoranţă şi
neştiinţă TAMASICĂ. Dar aceste calităţi nu sunt constante în orice om atât în manifestarea
intensităţii forţei lor, cât şi în proporţiile în care ele se combină. Pretutindeni în natură ele sunt
variabile şi într-o stare de continuă interacţiune, înlocuire şi impact mutual. Uneori una dintre ele
conduce, alteori alta se dezvoltă ajungând să predomine şi fiecare subjugă fiinţa conform
acţiunilor şi consecinţelor sale specifice. Se poate spune despre un astfel de om că natura sa este
SATTVICĂ, RAJASICĂ sau TAMASICĂ, doar la modul general al analizei predominanţei
momentane în fiinţă a unei sau alteia dintre calităţi. Dar aceasta poate fi doar o descriere generală
şi nu una exclusivă sau absolută. Cele trei calităţi constituie în acest sens trei forţe vectoriale
(adică forţe cu direcţii şi sensuri diferite) care determină prin interacţiunea lor, caracterul şi
dispoziţia fiinţei şi din acestea rezultă diferitele înclinaţii şi acţiuni efective ale naturii umane.
Cele trei tipare calitative ale Naturii sunt împletite în toate existenţele cosmice, fără
posibilitatea de a le separa. TAMAS, principiul inerţiei este neştiinţa pasivă şi inertă care
primeşte toate şocurile şi contactele fără vre-un efort de a controla răspunsul şi care conduce la
diminuarea întregii acţiuni a energiei şi la o dispersare radicală a substanţei. TAMAS este
condusă de forţa de mişcare a lui RAJAS şi chiar în inconştienţa Materiei există inclus un gând
liber înnăscut, păstrător al armoniei, echilibrului şi cunoaşterii. Materia este TAMASICĂ
conform caracteristicii ei de bază, dar este dominată de imensa forţă a mişcării, RAJAS care o
conduce pentru a crea şi construi în permanenţă. Ea este condusă la rândul ei de un element ideal
SATTVIC. În forţa sa RAJASICĂ, cinetică aparent inconştientă, SATTVA impune întotdeauna
armonie şi ordinea păstrătoare, împotriva celorlalte două tendinţe. RAJAS, principiul creator
dinamic apare în NATURĂ ca o pasiune conştientă sau semiconştientă a căutării permanente, a
dorinţei şi acţiunii în viaţă, pentru că de fapt această pasiune este natura oricărei existenţe vitale.
RAJAS conduce prin însăşi natura sa la o viaţă, o activitate şi o modalitate de a reacţiona
dinamică dar întotdeauna instabilă şi schimbătoare, în afara oricărui rezultat prestabilit. Întâlnind
pe de o parte forţa distructivă a lui TAMAS ce implică moartea, decăderea, inerţia şi acţiunea
ignorantă, RAJAS va exercita o acţiune armonizată doar dacă este susţinută de forţa lui
SATTVA, subconştientă în formele inferioare de viaţă din ce în ce mai conştientă odată cu
apariţia şi dezvoltarea mentalului şi apoi pe deplin conştientă prin manifestarea inteligenţei
reprezentată ca voinţă şi raţiune în dezvoltarea deplină a fiinţei mentale.
SATTVA principiul cunoaşterii profund trăite şi al asimilării armonioase, măsurate şi
echilibrate care prin el însuşi conduce spre o ultimă înţelegere a armoniilor eterne şi luminoase,
este mişcarea acestei lumi impulsionată să urmeze calea spre desăvârşire în Divin. În aceasta
constă existenţa unei lumi conduse de jocul împletit, limitat şi limitator al celor trei tipuri
calitative ale naturii.
TRIPLA SCARĂ A GUNAS-urilor
Înţelepţii yoghini au structurat stadiile de evoluţie a fiinţelor, imaginând o scară cu trei
trepte ce te apropie succesiv de Divin. La baza ei stă legea inerţiei; omul TAMAS-ic care ascultă
inert, într-o pasivitate mecanică sugestiile şi impulsurile conform naturii sale materiale, vitale sau
semiintelectualizate, supusă simţurilor. La mijlocul scării intervine legea mişcării; omul RAJAS-
ic, vital, dinamic, activ, care încearcă să se impună în faţa mediului înconjurător, dar nu reuşeşte
decât să mărească greutatea jugului său tiranic constituit din pasiunile sale turbulente, din dorinţe,
egoism şi efortul continuu de a-şi impune voinţa sa egotică. În vârful scării se află legea
armoniei. Omul SATTVA-ic încearcă constant să-şi eleveze natura şi să-şi anuleze limitele
nivelului său personal de înţelegere raţională, virtutea mecanicistă, religia sa, filozofia proprie,
formula etică, sistemul şi construcţiile sale mentale, schemele ideative şi comportamentale care
nu pot fi în concordanţă cu totalitatea înţelesurilor vieţii şi care sunt distrase constant, în drumul
spre scopul universal superior. Atitudinea omului SATTVA-ic este cea mai înaltă în cercul
GUNAS- urilor dar şi ea este o vedere limitată. Cunoaşterea sa imperfectă conduce la adevăruri
relative şi nesemnificative deşi satisface temporar ego-ul personal, pentru că această cunoaştere
nu este fundamentală nici pe adevărul profund asupra Sinelui Etern şi nici pe întregul adevăr al
NATURII.
TRANSCENDEREA GUNAS-URILOR
Anumiţi comentatori ai BHAGAVAD-GITA-ei spun că o fiinţă trebuie să amplifice în
mod constant SATTVA GUNA pentru a ajunge la starea de eliberare, iar alţii afirmă că o fiinţă
trebuie să realizeze un echilibru al celor trei calităţi. Există însă o viziune şi mai profundă în care
se afirmă că trebuie transcense toate trei GUNAS-urile pentru a ajunge la starea de eliberare. De
fapt toate aceste viziuni reprezintă trepte progresive în drumul către eliberare. La început,
aspirantul la înţelepciune nu va permite apariţia tendinţelor TAMAS-ice în mintea sa,
împiedicând-o să se complacă în pesimism, negativitate şi pasivitate. Pasul următor, necesită ca
aspirantul să înveţe cum să nu-şi cheltuiască energia încercând să atingă obiectele plăcerii. De
aceea el va evita acţiunile şi activităţile care îl conduc către plăceri efemere şi care răpesc din
forţa interioară care reprezintă potenţialul de bază pentru evoluţia fiinţei umane. Când devine
capabil să domine calităţile TAMAS şi RAJAS, el îşi dezvoltă SATTVA GUNA şi atunci apare
starea luminoasă a minţii care permite realizarea concentrării şi a meditaţiei, deoarece dacă nu s-a
trecut prin tot acest proces şi nu s-a realizat o stare preponderent SATTVA-ică, concentrarea şi
meditaţia rămân aproape fără eficienţă. Respiraţia poate fi şi ea folosită pentru a induce
preponderenţa unei GUNA în fiinţă. Dar despre aceste tehnici vom vorbi detaliat în cadrul
lecţiilor referitoare la PRANAYAMA sau controlul suflurilor.
După dezvoltarea în fiinţă a lui SATTVA GUNA aspirantul se îndreaptă către starea
ultimă în care transcende toate GUNAS-urile. Realizarea Sinelui Suprem individual ATMAN
creează o viziune pură şi liberă în care fiinţa este dincolo de GUNAS-uri şi nimic nu o mai poate
afecta:
 "Când cel care vede îşi dă seama că nu există alţi agenţi ai acţiunii decât GUNAS-urile şi
ajunge şi cunoască ceea ce este dincolo de GUNAS-uri, acela atinge starea de identificare cu
Mine. Cel întrupat, transcenzând aceste trei GUNAS-uri care sunt originea trupului eliberat de
durerile numite naştere, bătrâneţe şi moarte, dobândeşte nemurirea." BHAGA VAD-GITA,
Cartea XIV,19,20.
O fiinţă înţeleaptă va căuta mereu să se ridice deasupra acţiuni acestor calităţi ale Naturii
pentru a nu se implica în acţiunile acestora şi a nu se supune legilor lor. SATTVA de asemenea
trebuie transcens la fel ca RAJAS şi TAMAS. Lanţul de aur trebuie rupt la fel ca şi cătuşele de
plumb sau cele din bronz frumos ornamentate. YOGA indică în acest scop diferite metode de
autocontrol şi de elevate a conştiinţei. Ele constau în a observa detaşat acest flux schimbător al
îmbinării GUNAS-urilor, ca un Martor aşezat deasupra valurilor forţelor Naturii. Înţeleptul
priveşte, dar este imparţial şi detaşat cunoscând în mod exact felul în care le poate folosi în
acţiunile sale complet libere. Mari înţelepţi ai Indiei au relevat persistenţa acestor energii dincolo
de sfera manifestării. Există o corespondenţă între cele trei GUNAS-uri şi cele trei energii
fundamentale ale Spiritului Suprem: ICCHA, JNANA şi KRIYA care reprezintă la nivelul
suprem, DORINŢA de a manifesta universurile, energia CUNOAŞTERII, prin care apare ideea
obiectivităţii, a diferenţierii dintre Divin şi ceea ce va fi creat şi energia ACŢIUNII prin care
întreaga manifestare se întrupează.
= VA URMA =

AN II C 11

SHIRSHASANA I
(Postura statului în cap)

Cărţile vechi yoghine numesc SHIRSHASANA regina

ASANELOR din raţiuni care nu sunt greu de găsit. Când ne
năşteam, în mod normal, capul este primul care iese afară şi apoi
ies membrele. Craniul închide creierul, care controlează
sistemul nervos şi organele de simţ. Creierul este sediul
inteligenţei, cunoaşterii, discriminării, înţelepciunii şi puterii.
Aşa cum o ţară nu poate progresa fără un conducător
drept sau un centru constituţional care să o conducă, la fel şi
corpul uman nu poate prospera fără un creier sănătos. În
BHAGAVAD-CITA se spune: "Armonia (SATTVA),
mobilitatea (RAJAS), inerţia (TAMAS), acestea sunt calităţile manifestării, ele leagă repede, o tu
cel cu braţele puternice (Arjuna), indestructibilul locuitor al corpului (ATMAN)." -Cartea 15,
sutra 5. Toate aceste calităţi, în fiinţa umană, sunt provocate de creier şi el este cel care face să
predomine uneori o calitate iar alteori alta. Capul este centrul calităţilor SATTVA-ice (armonia)
care creează discriminarea. Trunchiul este centrul calităţilor RAJAS-ice (mobilitatea) care
controlează pasiunile, emoţiile şi acţiunile. Regiunea de sub diafragmă este centrul calităţilor
TAMAS-ice (inerţia) care controlează plăcerile grosiere, cum ar fi plăcerea de a mânca, de a bea
şi plăcerii sexuale necontrolate animalice.
Această ASANA este considerată cea mai importantă în HATHA YOGA. Importanţa sa
derivă din efectele extraordinare pe care le asupra lui SAHASRARA. În plus această ASANA,
permite o totală inversare a sensului curenţilor subtili de forţă ai fiinţei. În mod obişnuit, primim
energie cosmică prin creştet, aceasta fiind repartizată în continuare în întreaga fiinţă, unde e
preluată mai ales la nivelul plexului solar (MANIPURA CHAKRA). Postura stând pe cap unică
în felul ei, inversează radical această situaţie, astfel încât în SHIRSHASANA, energiile cosmice
sunt recepţionate (captate) prin membrele inferioare şi aduse prin trunchi pentru a focaliza în cele
din urmă, graţie concentrării adecvate a practicantului, în regiunea creştetului, în afara corpului
fizic, la nivelul centrul subtil coronar, cel mai important în întreaga fiinţă. Aceasta atrage după
sine o focalizare a energiilor cosmice la acest nivel, astfel încât practicantul nu mai poate pierde
nimic din fluxurile cosmice pe care le captează. În plus, energiile specifice telurice operează în
planurile specifice fiinţei noastre, permiţând o activare rapidă a aspectelor grosiere ale lui
SAHASRARA. Aceasta atrăgând după sine o certă dinamizare şi amplificare a potenţialului
mental latent.
ATENŢIE! Elementele conţinute în paragrafele referitoare la "Tehnica de execuţie" şi
"Indicaţii pentru realizarea cu succes a lui SHIRSHASANA" sunt deosebit de importante şi
ignorarea acestor indicaţii, oricât de nesemnificative ar părea la prima vedere, micşorează
eficienţa acestei ASANA sau chiar pot provoca tulburări grave.

TEHNICA DE EXECUŢIE
Se va lua în prealabil o pătură suficient de groasă
care se va împături cu grijă în patru, astfel încât să nu
formeze cute care ne-ar putea stânjeni ulterior în
executarea ASANA-ei. Se aşează pătura pe sol şi
îngenuncheaţi apoi în faţa acesteia, înainte de a executa
SHIRSHASANA, trebuie să realizăm o bază perfect
simetrică de sprijin. Forma acestei baze este un triunghi
echilateral perfect. Ştiind aceasta, aşezăm coatele la sol şi
aplicăm apoi fiecare palmă peste braţul opus. În
continuare, prindem degetele în brăţară şi venim cu zona
frunţii la sol (graniţa între frunte şi zona acoperită cu păr).
Este absolut interzis să se execute această ASANA stând
pe creştet, aceasta putând să atragă după sine pericole
foarte grave. Zona cea mai indicată pentru realizarea
sprijinului în această ASANA este o arie de 4 degete
lăţime. Jumătate din aceasta este în zona frunţii sub linia
de demarcaţie a părului şi cealaltă jumătate deasupra ei.
Zona din creştetul capului este, mai ales în copilărie şi
uneori chiar şi după aceea, foarte fragilă. În terminologia
medicală ea este cunoscută ca fontanela anterioară.
Această regiune este adeseori destul de vulnerabilă şi
poate fi perforată uşor. În textele yoghine secrete, ea este
cunoscută ca fiind, analogic vorbind, BRAHMARANDHRA (deschizătura lui BRAHMA). Prin
focalizarea energiilor PRANA-ice în această zonă, yoghinii avansaţi ajung să trăiască stări de
profundă elevare spirituală şi în fazele avansate realizează comuniunea cu Divinul. În YOGA
această parte a corpului a fost numită focarul forţei care revitalizează puterile memoriei. Stând şi
executând presiuni considerabile pe această porţiune a capului, fiinţa se poate confrunta cu
afecţiuni sau tulburări pe care ştiinţa medicală actuală, de cele mai multe ori, nu este în stare să le
explice şi cu atât mai puţin să le înlăture. EVITAŢI DECI ACEASTĂ GREŞEALĂ. Dacă în
schimb se va încerca să se stea în cap în zona posterioară a cutiei craniene, acolo unde adepţii
unor grupări din India lasă să crească un smoc de păr (numit SIKHA), eficienţa spirituală a lui
SHIRSHASANA va fi foarte mult micşorată, deşi nu există nici un risc de îmbolnăvire.
În continuare, folosind această bază de sprijin a coatelor şi regiunea frunţii, apăsând
totodată părţile laterale ale tâmplelor, venim cu spatele (dosul) cât mai sus posibil, căutând să
realizăm cu picioarele la sol un unghi de 45 grade; această poziţie intermediară este numită
ARDHA-SHIRSHASANA sau postura Delfinului. În continuare, dacă ne e posibil, putem să ne
înălţăm uşor cu membrele inferioare sau putem realiza ridicarea cu bătaie pe un singur picior,
celălalt picior fiind atras în sus prin însăşi avântul mişcării generat de piciorul cu care ne luăm
avânt. Odată ajuns sus căutăm să ne menţinem echilibrul relaxându-ne perfect corpul, păstrându-
ne contractaţi doar muşchii care ne susţin în poziţie. La acest nivel putem apela la posibilităţile
subconştientului, căutând să ne "subconştientizăm” echilibrul. Aceasta se face prin crearea în
întreaga fiinţă a unei stări de încredere deplină că nu vom cădea şi că în mod instinctiv ne vom
găsi echilibrul. Crearea acestei stări facilitează foarte mult execuţia posturii. Eforturile pentru
învăţarea lui SHIRSHASANA pot fi comparate cu cele ale unui copil care învaţă să stea în
picioare. La început el se teme să nu cadă, se sprijină de perete şi face o serie întreagă de gesturi
inutile. Treptat însă poziţia devine foarte simplă, iar echilibrul se realizează în mod firesc, fără un
efort de conştientizare suplimentară.
Tot astfel, prin practica perseverentă se ajunge la o automatizare a gesturilor în
SHIRSHASANA, iar postura devine chiar odihnitoare. Un începător trebuie întotdeauna să facă
ASANA la perete. Dacă se execută la perete, distanţa de la acesta până la cap trebuie să fie de 5-7
cm. Dacă este mai mare, coloana se va curba şi stomacul se va bomba. Greutatea corpului se va
simţi numai pe coate şi poziţia capului se poate schimba. Faţa va deveni roşie iar ochii umflaţi.
Pentru începători este foarte indicat să se aşeze într-un colţ unde doi pereţi se întâlnesc, plasând
capul la 5-7,5 cm depărtare de fiecare perete. În timp ce capul stă lângă perete sau într-un colţ,
începătorul va trebui să expire, săltând picioarele, sprijinind şoldurile de perete pe măsură ce urcă
picioarele. Apoi el trebuie să întindă spatele vertical şi gradat să părăsească suportul peretelui,
învăţând să-şi stăpânească echilibrul, în timp ce coboară, el poate să sprijine labele picioarelor şi
şoldurile de perete, să alunece în jos şi să îngenuncheze punând genunchii la podea. Mişcările de
coborâre şi ridicare trebuie, pe cât posibil, să fie făcute în timpul expiraţiei. Avantajul pe care
începătorul îl are dacă se aşează într-un colţ este că atunci capul şi picioarele vor forma un unghi
drept între pereţi şi el va fi sigur de poziţia dreaptă. Dacă el se va rezema de un perete drept, după
un anumit timp echilibrul său poate deveni nesigur, el putând să se balanseze într-o parte, în timp
ce picioarele pot să se sprijine de perete cu o uşoară înclinare fie a taliei, fie a şoldurilor.
Începătorul nu trebuie să stea mult în poziţia înclinată, greşită, ci va trebui să se corecteze. Cu
timpul el poate învăţa să se echilibreze fără sprijin exterior, dar din obişnuinţă, corpul său poate
sta încă înclinat sau capul poate să nu fie drept. Este greu de a corecta o poziţie greşită stând pe
cap atâta timp cât nu se înlătură obiceiul greşit de a ţine coloana sau capul strâmbe atunci când
stăm în poziţii obişnuite. Mai mult, această postură executată rău, poate genera dureri de cap sau
la ceafă, umeri şi spate. Dar cei doi pereţi ai colţului îl vor ajuta pe începător să menţină ASANA
simetric.
 INDICAŢII PENTRU REALIZAREA CU SUCCES A LUI SHIRSHASANA

În SHIRSHASANA nu este important numai echilibrul. Când stăm în picioare nu trebuie

să facem un efort, o încordare sau să realizăm un efort suplimentar pentru această poziţie
naturală. Dacă poziţia corectă a statului în picioare influenţează poziţia coloanei şi chiar
sănătatea, în SHIRSHASANA, de asemenea, poziţia corectă trebuie stăpânită pentru că o
atitudine greşită în această ASANA va conduce la dureri de cap, gât şi spate. Toată greutatea
corpului trebuie să fie uniform repartizată pe cap şi pe antebraţe sau mâini, care se folosesc
pentru suport şi pentru a controla menţinerea echilibrului. Spatele capului, trunchiul, spatele
coapselor şi călcâiele trebuie să fie în linie perpendiculară cu podeaua. Palmele nu trebuie
împinse sub cap. Părţile superioare şi inferioare ale palmelor trebuie să fie într-o linie, altfel capul
nu va sta corect pe pătură. În zona trunchiului, regiunea dorsală trebuie împinsă înainte şi în sus.
Regiunea lombară şi pelviană nu trebuie împinse înainte, iar trunchiul, de la umeri la pelvis,
trebuie ţinut perpendicular. În timp ce staţi în cap sau la revenire, ochii nu trebuie să devină roşii.
Dacă capătă o asemenea culoare înseamnă că poziţia este, în parte, defectuoasă. Timpul limită
pentru SHIRSHASANA depinde de capacitatea individuală şi de timpul avut la dispoziţie. Se
poate păstra confortabil această ASANA de la 3 la 45 de minute. La aceste perioade se poate
ajunge progresând lent, cu perseverenţă. Este întotdeauna dificil pentru un începător să se
echilibreze, dar odată ce va reuşi, poate fi sigur că începând de atunci va fi capabil în scurt timp
să stăpânească SHIRSHASANA. Toate mişcările de ridicare şi de coborâre din postură trebuie
făcute în timpul expiraţiei. Inspiraţi abia când vă aflaţi în poziţia finală.
Dacă coborâm şi ridicăm picioarele drept, fără să le îndoim din genunchi, vom obţine o
mişcare armonioasă, lentă, iar curgerea sângelui către cap va fi pe deplin controlată. Faţa nu
trebuie să fie congestionată de mişcări repezi, iar curgerea sângelui către talie şi picioare va fi de
asemenea controlată. Treptat, întreaga mişcare de ridicare sau de coborâre va trebui să decurgă
din ce mai puţin forţată. Trebuie, pentru a ne ajuta, mai întâi stăpânită perfect
SARVANGASANA înainte de a încerca SHIRSHASANA.
SHIRSHASANA va fi plasată întotdeauna ultima în şedinţa de ASANAS pe care o
realizăm. Eficienţa ei este foarte mare, jumătate de oră de SHIRSHASANA echivalează din
punctul de vedere al dinamizării subtile a energiilor în fiinţă, cu 2 ore de antrenament yoghin în
care se realizează alte ASANAS. Această postură însă nu trebuie să fie practicată fără a fi realizat
în prealabil încălzirea şi încă cel puţin o jumătate de oră alte câteva ASANAS. Imediat după
perioada ABSOLUT NECESARĂ de cel puţin 1 minut şi jumătate de menţinere relaxată a
corpului şi a capului la sol, realizată după ce revenim din SHIRSHASANA, ne vom aşeza în
SHAVASANA (ASANA CADAVRULUI sau postura de relaxare). Este foarte important ca
relaxarea să urmeze după postura stând pe cap şi în această direcţie celebrul yoghin
BRAHKACHARY indică chiar să se stea în relaxare cel puţin jumătate din timpul afectat lui
SHIRSHASANA.
Pentru persoanele care vor să practice SHIRSHASANA de lungă durată (peste 30 de
minute pe zi), textele yoghine afirmă că este absolut necesar ca aceştia să practice cu consecvenţa
BRAHMACHARYA (continenţa) şi, să bea de asemenea mult lapte. În caz contrar pot apare
uneori efecte secundare negative.
După ce s-a depăşit prima fază de învăţare a posturii şi nu mai este nevoie să ne sprijinim
pentru menţinerea echilibrului, vom continua să executăm SHIRSHASANA lângă un perete,
pentru a evita orice risc. Căderea din această postură, pe spate, este foarte neplăcută şi poate
implica chiar accidente sanguine sau legate de lovirea corpului de un anumit obiect din cameră.
Totuşi, pentru că stăm în apropierea unui perete, nu va trebui să cedăm tentaţiei de a ne sprijini în
permanenţă de perete. Şi în această situaţie pot apare rezultate negative deoarece, neştiind când să
ne oprim, se poate continua statul în cap dincolo de limitele normale fireşti ale corpului. Această
postură trebuie realizată totdeauna exact atât cât nu devine stânjenitoare şi obositoare. Se poate
întâmpla ca în timp ce se execută SHIRSHASANA ambele nări să se înfunde complet. În această
situaţie va trebui să coborâm imediat. Cel puţin una din nări trebuie să fie totdeauna deschisă şi să
permită trecerea aerului şi a PRANA-ei prin nas, pentru că altfel finele ţesuturi din componenţa
creierului pot fi afectate.
CONŞTIENTIZAREA
În cazul lui SHIRSHASANA vom conştientiza coborârea fluxurilor de energie cosmică
prin membrele inferioare şi trunchi şi focalizarea pregnantă a acestor energii în zona creştetului
chiar şi în afara corpului fizic, realizând o foarte clară şi intensă trezire şi energizare a lui
SAHASHRARA. Simultan, vom sesiza preluarea energiilor telurice direct la nivelul creştetului,
realizând o stare specifică pe care acumularea energiilor cosmice şi telurice o generează la acest
nivel.
Datorită circulaţiei subtile a fluxurilor de energie ce se focalizează în special la nivelul
capului în această ASANA concentrarea minţii se realizează în mod spontan mult mai uşor decât
în alte ASANA-uri. Vom remarca în mod conex o stare de liniştire şi pace a mentalului. Pe acest
fond general va trebui să fim atenţi să emitem şi să întreţinem permanent gânduri de elevare
spirituală, de armonie şi de dăruire faţă de Divin.
La revenire vom conştientiza dinamizarea foarte intensă a lui SAHASHRARA, sesizând o
stare de dilatare şi elevare a conştiinţei, de rafinare a percepţiilor interioare, de detaşare faţă de
lucrurile nesemnificative, o interiorizare mărită însoţită de un sentiment de transcendere şi
transfigurare.
În plan subtil, la nivelul creierului există 7 centri tradiţionali specifici prin care fluxul
conştiinţei cosmice se manifestă diferenţiat în creier, dând naştere astfel conştiinţei umane. Aceşti
centri sunt numiţi BINDU iar trezirea şi dinamizarea lor gradată este de o mare importanţă în
Yoga.
BINDU în limbajul yoghin are mai multe înţelesuri. El desemnează forţa vitală masculină
a spermei la bărbat şi a secreţiilor ovariene la femeie. Când aceste două energii sau BINDU se
întâlnesc în procesul concepţial ele se numesc BINDUVASARAH, sau BINDU uman. În stadiul
foetal acest BINDU se împarte în 8 BINDU, 7 existenţi în creierul uman şi unul prezent în
KANDA, oul subtil al fiinţei, punctul din care pornesc cele 72 000 de NADIS-uri ale structurii
subtile a fiinţei umane, care este activat odată cu prima inspiraţie a copilului în momentul
naşterii.
Starea de energizare în zona capului, pe care această ASANA o realizează, permite să
poată fi conştientizaţi gradat cei 7 BINDUS. Aceştia sunt :
1) BHRUMADHYA BINDU, care este centrul unui grup de nervi care se reunesc pe
partea anterioară a creierului şi se află situat central ceva mai jos în zona dintre sprâncene.
Această zonă creează o receptivitate deosebită faţă de energiile cosmice în anumite forme de
meditaţie.
2) AJNA BINDU, localizat în plan subtil la nivelul glandei pituitare. Printre efectele ce
rezultă din dinamizarea lui AJNA BINDU (AJNA CHAKRA) sunt îmbunătăţirea memoriei şi
liniştea minţii care ajută la realizarea concentrării şi meditaţiei.
3) APRAKASHA BINDU, situat în zona posterioară a cutiei craniene, aproximativ pe
aceeaşi orizontală cu glanda pituitară. Acest BINDU determină energia să curgă spre MEDULLA
OBLONGATA. El controlează centrul respiraţiei, comandând inspiraţia şi expiraţia. Dinamizarea
acestui centru de energie permite controlul perfect asupra respiraţiei.
4) NADI BINDU. Acesta are proiecţia în plan fizic la nivelul unui grup de nervi situat în
zona dintre cele două emisfere ale creierului, la aproximativ trei cm faţă de creştetul capului, spre
frunte. Acest grup de nervi acţionează ca un receptor psihic în anumite procese de gândire înaltă.
Concentrarea asupra acestui BINDU ajută la eliminarea oricăror gânduri parazite. Activarea lui
NADI BINDU poate genera energia necesară în vederea realizării formelor înalte de meditaţie.
5) BINDU BINDU, care se află localizat în plan subtil la aproximativ 2 cm de creştetul
capului înspre zona posterioară. Energizarea acestui BINDU conferă puterea necesară realizării
unei rapide elevări a conştiinţei.
6) TRIKUTHI BINDU, care se află în plan subtil la aproximativ 3 cm deasupra capului,
în dreptul creştetului. TRIKUTHI înseamnă o formă având trei feţe sau cu alte cuvinte un con sau
o piramidă. Prin acest BINDU trec 4 NADIS-uri ce ne pun în legătură cu anumite energii
cosmice. Trezirea şi dinamizarea acestui BINDU permite realizarea cu uşurinţă a experienţelor
transcendentale sau spirituale, adică translaţia conştiinţei dincolo de lumea manifestării.
7) TISRA TIL BINDU este situat în plan subtil la nivelul talamusului. Talamusul este o
glandă aproximativ de mărimea şi forma unei măsline. Partea superioară este numită şi talamusul
optic; cea inferioară este numită hipotalamus.
Hipotalamusul este sursa tuturor impulsurilor nervoase legate de frică, suspiciune şi
anxietate. Toate limitările legate de influenţa personalităţii trec prin hipotalamus. Talamusul
superior este zona din care toate sentimentele expansive, afecţiune, dragoste şi elevare, trec spre
alte zone ale creierului. Trezirea şi energizarea gradată a acestui BINDU ajută considerabil la
îmbunătăţirea memoriei, în special a memoriei vizuale. Sentimentele de frică, de neîncredere, de
anxietate, precum şi tendinţa de a intenţiona sau de a realiza acţiuni degradante, josnice, sunt
eliminate prin energizarea corespunzătoare a acestui BINDU. Forma lui este precum YONI
(organul sexual feminin). Un alt BINDU, mai puţin cunoscut şi menţionat este SHIVA NETRA
BINDU; acesta are ca punct de proiecţie în planul fizic tot glanda pineală. Forma acestui BINDU
este precum un LINGAM (organul sexual masculin) corespondentul simbolic în fiinţă
Principiului Masculin Suprem sau Conştiinţei Ultime.
=VA URMA=

AN II C 12
SHIRSHASANA II
(Postura statului în cap)
(continuare la cursul Shirshasana I - AN II C 11)

Trezirea şi dinamizarea gradată a acestui BINDU

produce amplificarea energiilor specifice care permite realizarea
cu succes a desăvârşirii spirituale în cazul aspiranţilor avansaţi.
Trezirea şi dinamizarea acestor BINDUS este mult mai rapidă
atunci când se efectuează corect postura statului în cap.
EFECTELE PE CARE LE ARE ŞEDEREA LA
VERTICALĂ
La om, circuitul energetic este vertical şi aici gravitaţia
joacă un rol primordial.
Sub nivelul inimii, mai ales circulaţia venoasă este afectată. Pentru a ajunge la inimă şi la
plămâni, sângele venos trebuie să învingă greutatea, graţie în special contracţiilor musculare care,
comprimând venele, îl împing către inimă, valvulele ţinând rolul de supapă în sens unic,
împiedicând astfel orice întoarcere a sângelui înapoi.
Această soluţie e satisfăcătoare la fiinţa umană care face suficientă mişcare, realizând un
echilibru natural.
În cazul persoanei civilizate, contracţiile musculare sunt însă insuficiente pentru a asigura
circulaţia venoasă cu viteză normală, din aceasta rezultând o acumulare de sânge venos în
picioare şi de asemenea în abdomen, unde sângele stagnează în viscere, această situaţie alterându-
le buna funcţionare.
La omul echilibrat şi perfect dezvoltat fizic, amplele mişcări respiratorii provoacă, graţie
mişcărilor de piston ale diafragmei, o curăţire sanguină şi o puternică aspirare a sângelui venos în
plămâni care, precum nişte bureţi, se încarcă la fiecare respiraţie nu numai cu aer şi cu PRANA,
ci şi cu sânge.
Cu cât inspiraţia este mai profundă, cu atât intră mai mult sânge în plămâni. Respiraţia şi
circulaţia se realizează deci într-o strânsă corelaţie.
Acest rol de pompă aspiratoare jucat de plămâni asupra circulaţiei venoase, este absolut
insuficient la sedentarul care respiră superficial.
În părţile corpului situate deasupra inimii, reîntoarcerea sângelui venos este uşurată de
greutate, dar aici din contră, circulaţia arterială este frânată în special către creier. Acesta este, de
asemenea, un aspect profund nefast pentru civilizatul care este un pur cerebral. În cazul căruia
creierul, mare consumator de oxigen şi PRANA, ar avea nevoie de un aflux de sânge suplimentar.
Inconvenientele şederii în picioare nu se mărginesc numai la circulaţie. La animal,
organele abdominale rămân la locul lor şi nu se ptozeasă. La oameni însă, poziţia verticală se află
la originea deplasărilor de rinichi, a ptozelor stomacale, a coborârii intestinelor, toate acestea, în
parte, fiind o sursă de dezordini funcţionale grave.
În lumina celor de mai sus este deci perfect logic ca yoghinii să fi preconizat postura
stând pe cap pentru a elimina, graţie concentrării mentale adecvate, aproape instantaneu şi
infailibil, toate inconvenientele şederii în picioare.

CONTRAINDICAŢII LA SHIRSHASANA

Contraindicaţiile la postura stând pe cap sunt puţin numeroase şi surprinzător de puţin

draconice faţă de ceea ce am putea crede la prima vedere. Este demn de reţinut, şi experienţa o
probează întotdeauna, că acele cazuri de interdicţie formală sunt rare.
SHIRSHASANA este cu uşurinţă accesibilă la 90% dintre cei care practică YOGA. Chiar
şi cei de peste 60 de ani o pot realiza cu uşurinţă dacă o abordează cu măsură şi bun simţ. Dacă
arterele şi vasele creierului sunt sclerozate, trebuie să ne abţinem să practicăm această postură. La
fel stau lucrurile şi în cazurile de anevrism, de hipertensiune accentuată sau boli grave ale inimii.
Persoanele care fumează foarte mult, care consumă din abundenţă sare şi carne, riscă, prin
practica acestei posturi să se expună la anevrism (dilatare patologică, localizată pe o anumită
porţiune a peretelui unei artere). Cei care, din anumite motive, nu pot respecta o dietă simplă şi
cumpătată zilnic, sunt sfătuiţi să nu practice acest exerciţiu mai mult de 10 minute pe zi. La
aceste persoane impure se pot sparge cu uşurinţă vase de sânge dacă se stă prea mult timp în
SHIRSHASANA, sau poate apare fenomenul de embolie (astuparea unui vas de sânge cu o
substanţă străină, care poate fi un cheag de sânge, o bulă de grăsime sau de aer).
 În anumite ASHRAMURI din India nu se învaţă statul în cap, în altele se învaţă doar după
câţiva ani, cu o strictă supraveghere şi nepermiţând elevilor să stea mai mult de 3 minute în
această postură. În testele de laborator făcute pe aspiranţii yoghini în timp ce executau
SHIRSHASANA, s-a constatat că presiunea sanguină creşte cu rapiditate. În cazurile de
hipertiroidie se remarcă o stare de încordare suplimentară a întregului corp al persoanei bolnave.
Copiii până la 14 ani nu vor trebui să practice această postură deoarece la ei oasele gâtului
nu sunt pe deplin dezvoltate. După perioada de pubertate însă, nu mai este absolut nici un pericol
şi este chiar indicat să fie făcută pentru a ajuta la dezvoltarea completă şi armonioasă a sistemului
endocrin.
În timpul ciclului, femeile nu vor trebui să practice această ASANA decât în a doua zi,
iar gravidele nu vor mai practica după a treia lună de sarcină. În general, în timpul stărilor
infecţioase care au ca focar zona capului, nu este indicat să practicăm SHIRSHASANA.
Unele persoane încep să practice haotic această ASANA, imediat după ce au citit despre
ea într-o carte. Acest lucru este foarte periculos, deoarece SHIRSHASANA realizată incorect
poate genera multe boli. Albirea prematură a părului, căderea părului, anumite probleme cu ochii,
unele afecţiuni mentale sau psihice, dislocări ale buricului etc. pot apare în anumite cazuri foarte
rare, prin practicarea incorectă a acesteia. Aceste dezechilibre, rezultate dintr-o exersare incorectă
a acestei ASANA, pot fi evitate şi eliminate cu uşurinţă prin practicarea ei corectă.
Chiar în cazurile în care nu ştim că există în fiinţa noastră unele afecţiuni care ne interzic
efectiv SHIRSHASANA, pericolul este minim, căci există elemente avertizoare suficient de
elocvente care îl atenţionează pe un asemenea practicant. Dacă, de exemplu, postura stând pe cap
provoacă imediat o violentă migrenă care se agravează la fiecare nouă tentativă, trebuie să
renunţăm la această postură, cel puţin temporar.
Vâjâituri, bâzâit în urechi sau ţiuituri care se intensifică la fiecare execuţie, trebuie să ne
predispună la prudenţă. Dacă o stare de ţiuit sau de bâzâit se produce la primele încercări,
atenuându-se însă pe zi ce trece, acesta este un fenomen normal şi nu trebuie să ne cauzeze nici
un fel de nelinişte.
Hipotensiunea este o contraindicaţie atunci când tensiunea arterială coboară sub 9
(maxima).
Uşoare ameţeli pot adesea să survină, mai ales când greşim şi ne ridicăm imediat după
această postură. Este absolut necesar să rămânem cu capul la sol cel puţin un minut şi jumătate,
pentru a lăsa să se normalizeze circulaţia sanguină în întregul corp.

EFECTE ÎN PLAN SUBTIL

O caracteristică minunată a acestei ASANA este aceea că cel ce o execută corect şi

regulat aproape că nu mai poate niciodată să îmbătrânească. Explicaţia yoghină a acestui fapt este
aceea că, prin această postură inversată, secreţiile de nectar subtil (numite AMRTA sau fluidul
nemuririi) produse de către LUNA (centru secundar de forţă situat în plan subtil în zona palatului
(SOMA CHAKRA), sunt împiedicate de a fi arse şi anihilate de formidabilul foc mistuitor al
"SOARELUI", localizat în buric (MANIPURA CHAKRA).
SVATMARAMA, discipolul marelui yoghin GORAKSANATHA, comentează astfel
acest aspect în HATHA YOGA PRADIPIKA:
"Corpul îmbătrâneşte datorită lui SURYA (MANIPURA CHAKRA), care consumă şi
distruge tot nectarul divin - AMRTA - în orice cantitate ar fi acesta produs de către "LUNA"
(SOMA CHAKRA) - AMRTA - în orice cantitate ar fi acesta produs de către "LUNA" (SOMA
CHAKRA)" (H.Y.P. 3.77).
 ("SOARELE" este situat în plan subtil în zona "buricului" iar "LUNA" se află în zona
"palatului" în plan subtil.)
Întrucât în SHIRSHASANA poziţia şi relaţiile corpului, sunt inversate, aceasta ar putea fi
metoda pentru a elimina bătrâneţea, aşa cum remarcă şi SVATMARAMA, discipolul lui
GORAKSANATHA:
"De dragul acestui fluid divin al nemuririi (adică AMRTA) gura "SOARELUI"
(MANIPURA CHAKRA) trebuie să fie evitate. Aceasta se poate cunoaşte numai prin învăţăturile
şi ajutorul unui GURU şi nu prin simplu studiu literar al unor anumite texte secrete YOGA."
(H.Y.P. 3.78)
Semnificaţiile ezoterice cât şi implicaţiile "LUNII" şi "SOARELUI" şi ale lui AMRTA
sunt discutate frecvent în literatura yoghină secretă. Aceste aspecte sunt de asemenea discutate
mult mai detaliat în contextul descrierii modului de realizare a lui KHECARI MUDRA în
YOGASRAMA GRANTHAMALA (vol.3), în care anumite procedee secrete YOGA pentru
păstrarea în straturile superioare ale fiinţei a acestei AMRTA au fost de asemenea descrise.
"Procesul inversării sensului de curgere a acestui fluid (VIPARITA-KARANI) în care
"buricul" ajunge să se găsească deasupra "SOARELUI" se obţine prin ajutorul direct şi
instrucţiunile unui GURU." (H.Y.P. 3.79)
Această inversare stringent necesară accelerării evoluţiei noastre spirituale (a poziţiilor
dintre "LUNA" (Izvorul) şi "SOARE" (crematoriumul nemuritoarei AMRTA)) generează în mod
natural în întreaga fiinţă conservarea fluidului nemuririi de la o lentă distrugere, ceea ce la rândul
său, va determine un proces de regenerare şi eliminarea bătrâneţii sau încetinirea considerabilă a
acesteia.
Este oarecum dificil să se interpreteze acest aspect foarte secret din YOGA în termeni
medicali moderni şi, până când nu se va şti mai mult despre corespondenţa şi reflexia fiziologică
a diferitelor energii şi structuri subtile, corelate intim cu anumite secreţii corporale, nici nu este
necesar să divulgăm mai mult. Aceste aspecte ultrasecrete în YOGA sunt rezervate celor puţini.
Cu toate acestea o analiză fiziodinamică a acestei posturi furnizează unele concluzii extraordinare
cu privire la efectele binefăcătoare ale acestei ASANA faimoase.

EFECTELE POSTURII STÂND PE CAP

SHIRSHASANA este considerată regina ASANAS-uri lor, iar efectele conferite de

practica acesteia sunt nenumărate. Este deci important să reţinem că activează SAHASRARA
CHAKRA, fiind cea mai puternică postură folosită pentru aceasta.
Efecte asupra scheletului
SHIRSHASANA produce în mod automat efecte importante la nivelul scheletului
deoarece întreaga greutate a corpului se odihneşte pe craniu. Acţiunea sa se întinde de asemenea
la partea inferioară a coloanei, mai ales la articulaţia celei de-a 5-a vertebre lombare şi a sacrului,
pe care se sprijină întregul edificiu al scheletului şi se suprapun vertebrele. Cea de-a 5-a vertebră
lombară suportă astfel întreaga greutate a corpului uman, picioarele fiind lăsate la o parte. Ea este
prin urmare supusă unei presiuni maxime, discul său fiind în mod special vulnerabil. În
SHIRSHASANA, vertebrele lombare nu mai suportă decât greutatea picioarelor şi a bazinului.
Atunci când poziţia stând pe cap este practicată în echilibru perfect, în mod automat
vertebrele lombare se plasează în poziţia normală cea mai favorabilă. Aceasta explică de ce
SHIRSHASANA elimină rapid "durerile de şale" datorate şederii prelungite în picioare.
Cervicalele primesc acum întreaga greutate a corpului, ceea ce nu atrage după sine nici un risc,
deoarece un gât normal se tasează în poziţie de apărare, găsindu-se în această postură retras între
umeri.
Efecte asupra circulaţiei
Asupra circulaţiei, postura stând pe cap, produce efectele cele mai importante. Ştim că
şederea la verticală favorizează stazele venoase în zonele corpului situate sub nivelul inimii,
datorită frânării exercitate de gravitaţie asupra circulaţiei la întoarcere. În schimb, deasupra
inimii, afluxul de sânge arterial este mult frânat. SHIRSHASANA inversează însă radical această
situaţie. Sângele venos, ajutat de această dată chiar de greutate, evacuează în mod instantaneu
venele picioarelor, odată cu această stazele sanguine în organele abdominale fiind eliminate.
Mase de sânge venos sunt astfel reciclate iar reîntoarcerea lor la inimă este mult accelerată.
Ştim însă că volumul sângelui arterial care circulă depinde de circulaţia venoasă de
întoarcere, deoarece inima se comportă ca o sui-generis pompă alimentată cu sânge purificat şi
oxigenat de plămâni. Accelerând reîntoarcerea, plămânii primesc mai mult sânge încărcat cu
toxine ce urmează să fie purificat.
Prin urmare, postura stând pe cap, însoţită de respiraţie profundă, purifică organismul fără
a obosi totuşi inima, care bate cu calm şi putere. Sângele arterial circulă acum în abundenţă şi cu
o uşoară presiune în creier, în timp ce în cazul şederii în picioare el trebuie să învingă greutatea
pentru a-l atinge.
Venele picioarelor se odihnesc astfel cu mult mai bine decât în poziţia culcat.
SHIRSHASANA previne astfel varicele şi hemoroizii. Dacă practicantul este deja predispus la
aceste tulburări, postura va fi de un real folos, împiedicând orice agravare, încetul cu încetul,
eliminând progresiv orice problemă de acest gen. În cazurile grave este bine să se completeze
acţiunea sa prin stropiri cu apă rece chiar la locurile afectate.
Venele capului şi gâtului sunt caracterizate printr-o lipsă a oricăror valve. Această absenţă
a valvelor într-o poziţie normală ajută drenajul mai bun către inimă, dar în poziţie inversă
conduce la o congestie venoasă şi la creşterea presiunii sângelui. Acest aport de sânge arterial
(datorat atât aportului gravitaţiei cât şi contractibilităţii mărite a inimii) face ca o mai mare
cantitate de fluid nutritiv să iasă din capilare în spaţiile extravasculare şi extracelulare din
interiorul ţesuturilor. Toate celulele acestei regiuni deci vor fi astfel îmbăiate în acest fluid tisular
salubru, plin de gaze hrănitoare şi vitale, (cum ar fi oxigenul etc).
Prin realizarea acestei ASANA o mai bună stare structurală cât şi funcţională a organelor
din această zonă poate fi astfel garantată. Dacă luăm în consideraţie că aceasta e zona în care sunt
situate glandele endocrine importante care secretă hormoni direct în sânge şi care datorită
efectelor lor multiple şi uneori esenţiale asupra diferitelor aspecte legate de creşterea corpului, de
activitatea mentală şi sexuală, cât şi asupra altor aspecte subtile şi grosiere ale fiinţei umane,
intuim de ce acestea sunt pe drept cuvânt numite "Glandele Destinului" (amintim că aici se
găsesc: glanda pituitară anterioară şi posterioară, tiroida, paratiroida şi glanda pineală) şi atunci
nu putem decât să apreciem la justa sa valoare posibilităţile fiziologice uluitoare pe care le
provoacă efectuarea acestei posturi.
=VA URMA=

GUNAS-URILE ÎN YOGA
(continuare la cursul SETU-BANDHASANA - PODUL ÎN TENSIUNE + GUNAS-
URILE - AN II C 10)

Aceste trei energii fundamentale, pure la nivel Divin, devin impure în fiinţa umană
datorită lui MAYA, adică a iluziei, a ignoranţei. În această stare în care manifestarea este
considerată şi înţeleasă ca fiind diferită de conştiinţă, iau naştere cele trei GUNAS: SATTVA
(puritate), RAJAS (activitate), TAMAS (inerţie) şi astfel fiinţa are experienţa bucuriei prin
puritate, a durerii prin activitate şi a iluziei sau a decăderii prin inerţie. Sub influenţa GUNAS-
urilor iau naştere diferite forme de cunoaştere. Acestea sunt reflexiile puterii Conştiinţei
Supreme. Creaţia mentală a fiinţei obişnuite este compusă din două aspecte, unul constă în a-şi
imagina ca fiind ireal ceea ce este real, iar celălalt în a percepe greşit realitatea. Cele două aspecte
ţin de limitările şi iluziile pe care le creează cele trei GUNAS, dar deoarece GUNAS-urile sunt o
reflexie a unor energii mult mai înalte ale Conştiinţei Supreme, în ultimă instanţă aceste creaţii
aparţin şi ele Spiritului Suprem, iar cele trei energii superioare dau posibilitatea ca, prin
raportarea la ele, prin transcenderea GUNAS-urilor, prin sesizarea a ceea ce este real şi nu doar o
reflexie, să se poată realiza deplina libertate şi beatitudine a fuziunii cu Divinul, în care se ajunge
la convingerea că universurile toate sunt una cu Supremul Absolut. "El nu dispreţuieşte lumina,
activitatea şi nici iluzia atunci când acestea acţionează şi nici nu le doreşte atunci când ele au
încetat."
Cel care stă în perfectă detaşare şi în deplină neutralitate nu este influenţat de GUNAS-
uri; el observă doar cum "Tendinţele-acţionează" şi nu se supune lor şi nici nu reacţionează.
Acelaşi în suferinţă ca şi în fericire, mulţumit în Sine, privind la fel la un bulgăre de pământ, la o
piatră sau la un bulgăre de aur, fiind egal în spirit la plăcere şi la neplăcere, nepăsător la
defăimare şi laudă, nepăsător la cinstire şi dispreţ, egal cu cei prietenoşi sau chiar cu duşmanii,
renunţând la orice sforţări, despre acesta se poate apune că a transcens GUNAS-urile cu adevărat.
Cel care Mă serveşte prin YOGA devoţiunii, realizată fără abatere transcenzând în totalitate
GUNAS-urile, poate să devină una cu BRAHMAN.
"Eu sunt temelia lui BRAHMAN cel nemuritor şi imuabil, a lumii eterne (DHARMA) şi a
fericirii ultime". BHAGAVAD-GITA. XIV, 22-27.

DIN ÎNVĂŢĂTURILE SACRE ALE LUI IISUS

"Voi strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le
răpesc şi nici nu le poate înstrăina nimeni." Matei 6;20
"Domnul DUMNEZEU doreşte ca nici unul să nu piară, şi ca toţi să ajungă la
desăvârşirea divină." Petru
"Cine îşi ascunde relele şi fărădelegile nu progresează spiritual, dar cine le mărturiseşte şi
se lasă pentru totdeauna de ele, capătă îndurare şi se poate înălţa prin graţia divină către
DUMNEZEU;" Proverbe biblice
Apocalipsa 2:7- "Celui ce va fi blând, i se va da să mănânce din pomul vieţii, eterne, care
este în raiul lui Dumnezeu".
Apocalipsa 2:26- "Celui ce va birui şi va fi una cu Tatăl Ceresc şi celui ce va păzi până la
sfârşit poruncile Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri".
"Să nu vi se tulbure niciodată inima. Aveţi credinţă deplină în Dumnezeu. În casa Tatălui
CERESC sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Ioan
"Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Cel care aspiră din toată fiinţa sa vine la Tatăl Ceresc
prin Mine." Ioan 14:6
Iisus a zis: "Pentru că Eu trăiesc în eternitate, şi voi veţi trăi la fel ca MINE." Ioan 14:19
"Căci Domnul DUMNEZEU care cuprinde totul îşi întinde în veşnicie privirile peste tot
pământul, ca să sprijine şi să-i îndrume pe aceia a căror inimă este în întregime dăruită Lui."
Cronici
"Fiţi atenţi şi luaţi aminte căci, dacă nu ştiţi ce faceţi, cu uşurinţă, vă daţi robi cuiva,
ascultându-l şi urmându-l. Astfel puteţi rămâne robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de
un păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultarea dătătoare de înţelepciune care duce
la neprihănire şi dumnezeire. Romani 6:16
"Domnul DUMNEZEU este în veci Pastorul meu: cu EL mereu alături nu voi duce lipsă
de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la apele nemuririi cele dătătoare de odihnă; îmi
înviorează cu dragoste sufletul şi mă îndrumă pe cărări drepte, din pricina înţelepciunii Sale
nesfârşite. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem vreodată de nici un rău,
căci EL este cu mine. Toiagul şi nuiaua LUI mă mângâie cu blândeţe. El mă pune la încercare în
faţa potrivnicilor mei, îmi unge capul cu untdelemn şi prin EL paharul meu este plin de dă pe
dinafară. Acţionând mereu astfel, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi
astfel voi locui în eternitate în Casa Domnului DUMNEZEU chiar şi după sfârşitul zilelor mele."
Un psalm al lui David
"Unit cu TATĂL CERESC, Iisus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veşnicie." Evrei 13:8

AN II C 13
SHIRSHASANA III
(Postura statului în cap)
(continuare la cursul SHIRSHASANA II - AN II C 12)

Efecte asupra abdomenului

În YOGA se consideră că abdomenul este uzina întregii
fiinţe, el fiind zona cuprinsă între pelvis şi diafragmă, care în
YOGA este considerată vitală.
În afara unei repuneri în circulaţie a sângelui stagnat în
organele abdominale, SHIRSHASANA decongestionează
viscerele din partea de jos a pântecului, zona în care postura
stând pe scaun prelungită creează o congestie aproape
permanentă. Trebuie să menţionăm în trecere că afecţiunile de
prostată, care în general îi chinuie pe bărbaţi după vârsta de 50
de ani, sunt mult agravate, dacă nu chiar provocate de această
congestie.
În postura stând pe cap, prostata este eliberată, ceea ce atrage după sine o ameliorare
imediată. Organele genitale sunt de asemenea profund decongestionate. Viscerele ptozate
(rinichi, stomac, intestine) îşi reiau locul lor de drept şi forma normală printr-o practică
sistematică şi un antrenament progresiv care ne va permite să atingem duratele curative (de
ordinul a de trei ori câte cinci minute, sau altfel spus, un sfert de oră pe zi în medie).
Unul dintre principalii beneficiari din practica lui SHIRSHASANA este sistemul digestiv
cu glandele sale anexe, în special ficatul care suferă de pe urma congestiei aproape continue la
majoritatea sedentarilor. Trebuie să reţinem că întregul sânge venos provenit din sistemul digestiv
traversează ficatul. Astfel înţelegem de ce este atât de important să evitam orice congestie
hepatică. Aici, de asemenea, circulaţia venoasă condiţionează circulaţia arterială şi nu invers.
Drenarea sângelui venos din sistemul digestiv antrenează imediat un aflux de sânge arterial, de
unde rezultă ameliorarea funcţiilor digestive.
În timpul posturii stând pe cap, ficatul beneficiază de un masaj eficient. Fiind foarte
compresibil, el se aplatizează sub presiunea diafragmei în poziţia stând în picioare sau stând pe
scaun, în timpul respiraţiilor profunde, mişcarea de du-te-vino a diafragmei masează ficatul.
Acest masaj devine însă cu mult mai puternic şi mai eficient în timpul posturii stând pe cap, căci
în timpul inspiraţiei diafragma se aplatizează şi respinge ficatul şi întreaga masă viscerală care
apasă asupra lui. Deşi mai discret decât ficatul, splina, şi ea, de asemenea, adesea congestionată,
beneficiază de acelaşi masaj. SWAMI SIVANANDA afirma că: "Cei ce suferă de ficat sau căi
biliare, vor trebui să practice SHIRSHASANA la prânz şi seara.”
Efecte asupra plămânilor
SHIRSHASANA modifică radical maniera noastră de a respira. În poziţia stând pe scaun
sau în picioare, plămânii sunt plasaţi la etajul superior, care devine etajul inferior în poziţia
inversă. Organele abdominale realizează atunci presiune asupra diafragmei. Aerul conţinut în
plămâni în timpul eventualilor timpi de reţinere a suflului se găsesc deci sub o uşoară presiune,
ceea ce deplasează în mod armonios alveolele pulmonare şi favorizează trecerea oxigenului prin
membrana pulmonară, fără a jena prin asta evacuarea bioxidului de carbon, care datorită
proprietăţilor sale fizice se elimină cu uşurinţă. SHIRSHASANA acţionează mai ales în timpul
expiraţiei, faza capitală a actului respirator. O expiraţie incompletă implică stagnarea permanentă
a aerului rezidual, viciat şi toxic în plămâni, reducând prin urmare cantitatea de aer care ne este
posibil să o inspirăm, căci nu se poate umple un recipient decât în măsura în care el a fost vidat
(golit) înainte. Din această cauză, plămânii fiinţei civilizate sunt foarte prost ventilaţi.
SHIRSHASANA facilitează expiraţia profundă prin presiunea organelor asupra diafragmei.
Aceasta explică pentru ce yoghinii susţin că această postură conduce de la sine la
PRANAYAMA, cu condiţia să respirăm totdeauna pe nas.
Un ultim punct capital pentru sănătatea noastră în această ASANA îl constituie faptul cu
partea superioară a plămânilor este foarte bine ventilată, ceea ce imunizează împotriva
tuberculozei, căci bacilul Koch moare în contact cu oxigenul din aer.
Efecte asupra creierului
Înainte de a analiza efectele lui SHIRSHASANA asupra creierului, trebuie să reţinem
câteva date esenţiale. Creierul este o gigantică reţea unde miliarde de celule nervoase trăiesc şi
acţionează. El este organul cel mai vascularizat al organismului, căci nevoile în sânge sunt
enorme în comparaţie cu acelea ale altor organe sau ţesuturi.
Creierul este irigat zilnic de 2000 litri de sânge, în medie. Capilarele sunt vasele sanguine
unde circulă globulele roşii. Lungimea lor totală atinge 100.000 km. Numai un gram de ţesut
muscular conţine aproximativ 8 metri de capilare, în schimb, un gram de materie cerebrală albă
cuprinde 300 metri. Scoarţa cerebrală, supranumită materia cenuşie, cuprinde (într-un gram) 1000
metri.
Aceste capilare sunt elastice şi foarte sensibile la variaţiile de presiune. Destinse sau
relaxate, ele lasă să treacă globulele cu cea mai mare uşurinţă; crispate sau încordate, ele astupă.
În timpul lui SHIRSHASANA, sângele ajutat de greutate afluează din abundenţă şi, sub o
uşoară presiune în reţeaua vasculară cerebrală, provoacă aici o purificare profundă.
SHIRSHASANA cauzează deci, sau restituie, elasticitatea capilarelor. Abundenta curăţire şi
ampla deschidere a capilarelor cerebrale spasmate elimină majoritatea migrenelor şi a cefaleelor,
de cele mai multe ori extraordinar de repede, fără a mai fi nevoie să mai recurgem la droguri.
SHIRSHASANA favorizează şi stimulează foarte mult funcţiile intelectului. Prin
inversarea fluxurilor energetice în fiinţă, memoria se ameliorează foarte mult, iar capacitatea de
concentrare creşte foarte mult. Rezistenţa la oboseala nervoasă se măreşte şi o gamă largă de stări
de anxietate sau nervozitate se împrăştie destul de repede prin practica sa zilnică. Graţie
ameliorării funcţionării fiziologice cerebrale, SHIRSHASANA permite fiecăruia să obţină un
profit excepţional şi să-şi amplifice resursele intelectului, aceasta atrăgând după sine importante
progrese spirituale.
Craniul conţine de asemenea şi hipofiza, o glandă mică, măsurând 1 cm şi cântărind
aproximativ 6 grame, ce se află în profunzimile creierului, precum şi hipotalamusul care
orchestrează acţiunea tuturor celorlalte glande endocrine, influenţând întregul organism.
SHIRSHASANA regularizează deci funcţiile acestora şi are o acţiune salutară asupra glandei
tiroide care reglează în special metabolismul şi contribuie din plin la menţinerea tinereţii
organismului. Se ştie că ablaţia tiroidei are ca efect o îmbătrânire precoce şi o moarte prematură.
În cazurile de alterări patologice ale tiroidei, acestea cauzează cretinism. De asemenea,
SHIRSHASANA ne ajută foarte mult să ne regăsim sau să ne păstrăm greutatea normală. Ea îi
face să slăbească pe cei care trebuie să piardă greutate şi adaugă kilograme atunci când este
necesar.
Efectele asupra organelor de simţ
Vederea
SHIRSHASANA are asupra organelor de simţ efecte surprinzătoare. Vederea se
ameliorează foarte mult, aceasta mai ales pentru că aparatul ocular - aici fiind cuprinşi şi centrii
cerebrali ai vederii precum şi retina în special, care sunt mari consumatori de oxigen - beneficiază
de un important aflux suplimentar de sânge arterial. Pentru a ne convinge de eficacitatea lui
SHIRSHASANA, înainte de a aborda postura, putem recurge la un ziar plasat chiar la 2 metri de
noi, unde vom căuta să citim caracterele. Practicăm apoi SHIRSHASANA şi la revenire ne
relaxăm la sol un minut şi privim din nou ziarul de la aceeaşi distanţă. Vom constata astfel că
imaginea este mult mai clară.
Contraindicaţii
Persoanele ameninţate cu dezlipirea retinei nu vor practica. Acelaşi lucru e valabil în
afecţiunile grave ale ochilor, în formă cronică, precum conjunctivită, glaucom.
Din contră, miopia, prezbitismul sau astigmatismul, care sunt legate de simple deformări
ale ochilor, temporare sau nu, nu intră în această categorie. Aici, din contră, SHIRSHASANA le
poate fi foarte favorabilă, având efecte curative.
Auzul
Auzul, de asemenea este susceptibil să se amelioreze datorită lui SHIRSHASANA.
Contraindicaţii
Otite în forma gravă sau alte afecţiuni inflamatorii ale urechii. Chiar şi după vindecare
vom căuta cu cel puţin o lună de zile să nu practicăm, reintrând apoi în normal.
Creierul mic
Creierul mic este un organ de mărimea unei portocale, situat la baza creierului. El este
legat de toţi centrii motori voluntari şi rolul său constă în a coordona mişcările. În cazul unei
fiinţe private de creierul mic, deşi rămâne în viaţă şi e conştientă, ea devine totuşi
neîndemânatică, mişcările sale fiind stângace şi prost coordonate. Ea are dificultăţi în a-şi păstra
echilibrul. Creierul mic este deci direct implicat în execuţia mişcărilor, în echilibru. Practica lui
SHIRSHASANA va crea un aflux suplimentar de sânge în creierul mic, fapt ce are ca urmare o
amplificare a simţului echilibrului, o mai bună coordonare a mişcărilor, siguranţă şi graţie în
orice gest.
Efecte estetice
Ameliorând statica coloanei vertebrale, SHIRSHASANA ne permite să avem o atitudine
dreaptă şi o alură în mod natural suplă, graţioasă. Inundă din abundenţă faţa cu sânge arterial,
epiderma va fi extraordinar de bine hrănită, chiar mult mai bine decât cu orice cremă anti-rid.
Ridurile se nasc mai întâi pe frunte şi la colţul ochilor, aproape de tâmple (laba gâştii) pentru că
aceste zone sunt foarte slab irigate. Graţie efectului salutar al lui SHIRSHASANA, stocării unei
cantităţi suplimentare de energie cosmică în zona craniană, pielea reîntinereşte şi este regenerată.
Ridurile născânde se şterg, tenul se împrospătează, ochii devin strălucitori şi magnetici, întreaga
fiinţă reflectă sănătate.
În ceea ce priveşte părul, tradiţia milenară yoghină afirmă că această ASANA poate să îl
facă să recrească, asigurând o foarte bună irigare a zonei de pe care părul a dispărut, ea fiind
indispensabilă oricărui tratament al calviţiei. Un om cu părul pe cale de albire va vedea că firele i
se recolorează din nou după un an de practică asiduă. Este foarte important de reţinut că pentru a
obţine această regenerare trebuie să se practice SHIRSHASANA cel puţin o jumătate de oră pe
zi, care se va repartiza eventual în două sau trei faze.
SHIRSHASANA ajută de asemenea extraordinar de mult să se învingă insomnia şi
favorizează circulaţia sanguină în picioare. După ce am abordat postura timp de câteva minute, la
revenirea la poziţia normală, vom constata că picioarele au o tenta roz şi se reîncălzesc.
-SFÂRŞIT-

CUNOAŞTEREA DE SINE: O NECESITATE ŞI O DATORIE FUNDAMENTALĂ

(I)

"Acela care-i cunoaşte, destul de bine pe ceilalţi este un om foarte inteligent. Acela care
se cunoaşte foarte bine pe sine însuşi este cu adevărat un înţelept şi un Mare Iluminat". Lao Tseu.

"Singurul mare obstacol pentru om, singurul său duşman, este chiar el însuşi." Epictet
"Umila cunoaştere de tine însuţi este o cale mai sigură pentru a ajunge la Dumnezeu
(Supremul Absolut) decât profundele cercetări ale ştiinţei. Nu pentru că ar trebui să fie
încriminată ştiinţa sau nu, contează ce cunoaştere simplă a unui lucru, căci considerată în ea
însăşi, aceasta este bună şi corespunde ordinii fireşti lăsate de Dumnezeu, ci pentru că trebuie
totdeauna să preferăm acesteia o bună conştiinţă şi o viaţă plină de aspiraţie spirituală către
Suprem".

Papa Ioan al XXIII-lea - "Note spirituale"

"Marea majoritate a oamenilor nu se gândesc decât cum să îşi mărească averile, puţini
fiind aceia care aspiră să se amelioreze şi să se desăvârşească pe sine însuşi.
Paul Brunton
Cu excepţia yoghinilor, marea majoritate a fiinţelor umane nu înţeleg încă imensa
importanţă a unei analize serioase a stărilor sau senzaţiilor lor, cât şi necesitatea unui studiu
aprofundat al propriului caracter.
Este de asemenea adevărat că febrilitatea de a trăi, atunci când suntem confruntaţi cu toate
sursele de distracţie pe care această situaţie de fapt le implică, incită fiinţa umană să se cantoneze
la propria sa periferie, făcând-o să se menţină într-o stare larvară. Această situaţie întreţine în ea
nenumărate conflicte şi se află la originea multor stări nevrotice.
Cu toate acestea, bunul simţ ne pune cu uşurinţă în evidenţă necesitatea unui bilanţ sincer
şi obiectiv al personalităţii, pentru a ne da seama de propriile noastre posibilităţi latente, de
slăbiciunile noastre, toate acestea ajutându-ne după aceea să ne întărim cât mai mult să ne
amplificăm stăpânirea de sine.
Adeseori omul nu îşi dă seama decât în anumite situaţii excepţionale de situaţia tragică în
care el se găseşte şi cel mai adesea se complace:
 - noi suntem cel mai adesea mândri de modalităţile noastre eronate de a gândi şi ne
credem liberi, în timp ce în realitate noi suntem cel mai adesea "roboţi".
- noi ne cunoaştem extrem de puţin pe noi înşine şi datorită acestei necunoaşteri crase, ne
confruntăm cu diferite situaţii penibile, aceste aspecte evidente aflându-se la originea majorităţii
relelor fiinţei umane şi a neînţelegerilor care survin în societate.
- noi ne căznim din răsputeri să dominăm lumea exterioară, uitând cel mai adesea să
instituim chiar şi o minimă stăpânire de sine.
Majoritatea dintre noi ignorăm sensul profund al dictonului tradiţional al înţelepciunii:
"Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi avem tendinţa să uităm înţeleapta afirmaţie a lui Epictet: "Singurul
mare obstacol pentru om, singurul său duşman, este chiar el însuşi."

"NECESITATEA DE A ÎNCETA SĂ FIM "ROBOŢI"

În fiecare secol a existat un gânditor lucid sau vreun filosof în diferite ţări ale globului,
care a urmărit să zguduie din starea sa de somnolenţă şi inerţie fiinţa umană, ajutând-o să devină
conştientă de "MECANIZAREA" sa. Marele gânditor Blaise Pascal, analizând cu câtva timp în
urmă comportamentul uman, a folosit termenul de AUTOMAT, cu mult înaintea secolului nostru
de intensă mecanizare şi robotizare. Acest termen îşi găseşte astăzi mai mult ca niciodată
aplicaţia atunci când ne referim la condiţia psihologică a omului mediu (de rând). Intuind la
rândul său acest adevăr, celebrul savant Albert Einstein a spus: " Mai repede putem dezintegra un
atom decât o prejudecată umană prostească.
Un mare iniţiat şi înţelept contemporan, Gurgieff, la rândul său afirma:
"Cel mai adesea omul este o maşină. O maşină, sau altfel spus un robot, în sensul cel mai
complet al termenului. Nu este un complex de mecanisme în mod fals conştiente, care deşi se
găsesc într-o iluzorie stare contrarie, se supun în mod senil, întocmai ca nişte sclavi perfecţi, unor
forţe externe sau interne care îl depăşesc în măsura în care forţele oceanului, de exemplu,
depăşesc creveţii sau meduzele.
Deşi cel mai adesea noi credem că acţionăm, în realitate noi, nu acţionăm deloc, ci ne
supunem inconştienţi, având doar iluzia acţiunii. Cu alte cuvinte noi suntem acţionaţi. Diferite
stări sau fenomene se produc şi dispar în noi, survin sau se amplifică, fără ca noi să ştim pentru ce
au apărut sau cum, astfel că cel mai adesea noi suntem acţionaţi, atunci când noi credem că ne
mişcăm, fiind adesea gândiţi şi teleghidaţi telepatic chiar şi atunci când noi credem în mod
iluzoriu că noi înşine gândim.
În general, majoritatea oamenilor cred ca gândesc prin ei înşişi şi trăiesc pentru ei înşişi...
Ei se consideră că trăiesc pe deplin independenţi, liberi şi autonomi... ORI ÎN REALITATE ei
sunt supuşi fără a fi conştienţi unui fel de hipnoză, unei voinţe străine şi funcţionează în
majoritatea cazurilor, întocmai ca nişte maşini (roboţi) perfect inconştiente, servind anumite
scopuri pe care ei le ignoră în mod complet şi care în mod indubitabil, nu sunt (ţelurile) ale lor."
= VA URMA =

PROVERBE INDIENE
*** După cum puterea valurilor adună nisipul şi-l împrăştie, tot astfel timpul uneşte şi
desparte pe muritori.
*** Caracterul nu se schimbă prin povaţă; apa cât de încălzită tot se răceşte din nou.
*** Mireasma lemnului de aloes se răspândeşte după ce a ars.
*** De când a fost creată lumea aceasta, singurul lucru statornic e nestatornicia.
*** Adu-ţi aminte statornic de nestatornicie.
*** Cel care-i la pământ nu se mai teme, de cădere.
 *** Treburile izbutesc prin silinţă, nu prin dorinţă.
*** Izbânda dorită se realizează în întregime prin silinţa pe care şi-o dă omul.
*** Perseverenţa e temelia izbânzii.
*** Pierderea celor dobândite e mai chinuitoare decât nedobândirea lor.
*** Vântul nu intră în gura leului adormit.
*** Furtuna nu dezrădăcinează iarba cea moale.
*** Dorinţa nu încetează prin bogăţii, după cum nici setea nu se potoleşte prin adorarea
focului.
*** Dăruirea, folosinţa şi pierderea sunt cele trei stări ce le avem; cine nici nu dă, nici nu
se foloseşte, aceluia îi rămâne starea a treia.
*** Ce dorinţă de avere poate avea înţeleptul în această viaţă trecătoare?
*** Nu există speranţă de nemurire în bogăţie.
*** Averea pricinuieşte suferinţă la dobândirea ei, întristare în restrişte şi ameţeşte în
prosperitate.
*** Răsplata pe care şi-o iau cei bogaţi prin pomeni multe, o dobândeşte cel sărac cu un
bănuţ.
*** Forma supremă a sărăciei este dorinţa, nu puţinătatea averii.
*** Sărăcia este totdeauna de temut, căci îi ia omului demnitatea.
*** Celor lacomi şi proşti, pierirea li se iveşte pe negândite ca peştilor din apă.
*** Dăruirea averii este o foarte mare asceză în această existenţă.
*** Darul ce se dă la timpul şi la locul potrivit unuia care nu poate munci şi care merită,
acela este dar adevărat.
*** Darul cel mai de seamă este acela care-i dat celui care merită.
*** Norul, deşi dă numai apă, bucură pe toată lumea.
*** Cu picăturile de apă care cad una câte una, puţin câte puţin, se poate umple un vas.
*** Ce preţ are numele deşert de rege al regilor, dacă nu e însoţit de gloria dărniciei?
*** Paguba se iveşte uneori sub aparenţă de câştig şi câştigul sub aparenţă de pagubă.
*** Nu e bucurie la fel ca dragostea; nu e duşmănia la fel cu prostia; nu e foc la fel ca
mânia; nu e mulţumire mai mare decât cunoaşterea.
*** Cine se află în inimă, acela-i aproape chiar dacă stă departe; însă cine-i departe de
inimă, acela rămâne departe chiar dacă-i în apropiere.
*** Fiecare îşi este singur prieten, fiecare îşi este singur duşman.
*** Înţelepţii, chiar când au de toate, trebuie să-şi facă prieteni.
*** Şi oceanul, cât e el de mare, aşteaptă răsăritul lunii.
*** Se spune că prietenul născut din aspiraţii comune e mai presus decât acel născut din
aceeaşi mumă.
*** Şase semne are prietenia: dă şi primeşte, se destăinuieşte şi întreabă, se ospătează şi
dă să mănânce.
 AN II C 14
ARDHA-SHIRSHASANA- DELFINUL
(DELFINUL NEGLIJAT)

Această postură este numită asana Delfinului, deoarece în

această poziţie corpul se aseamănă într-o oarecare măsură cu un
delfin care sare printre valuri.
Denumirea sanscrită este ARDHA-SHIRSHASANA, în
care ARDHA înseamnă "jumătate", iar SHIRSHASANA înseamnă
"postura stând pe cap". Uneori această postură este numită şi
"Delfinul neglijat". Delfinul este într-adevăr deseori neglijat pentru
un motiv bine definit; deoarece el reprezintă de asemenea şi o fază
pregătitoare la poziţia stând pe cap atunci însă, când un adept
devine capabil să facă cu uşurinţă SHIRSHASANA, el se grăbeşte
adesea să uite Delfinul. Prin urmare el nu apreciază mult ASANA
Delfinului decât ca punct de plecare pentru a realiza poziţia stând pe cap. Denumirea "Jumătate
postura stând pe cap" respectă denumirea sanscrită şi confirmă ideea că ea nu serveşte decât ca
pregătire pentru adevărata SHIRSHASANA fiind evident pentru oricine că ea nu este decât o
formă "parţială" a acesteia. Prin urmare, de îndată ce cineva ştie să facă SHIRSHASANA, ar
putea pierdere de timp să mai practice încă Delfinul. Aceasta este însă o eroare regretabilă, căci
aceasta este o postură de sine stătătoare, care are efecte binefăcătoare specifice ce justifică pe
deplin practica sa independent de SHIRSHASANA.

Poziţia de plecare
Poziţia de plecare în cazul posturii Delfinului
este foarte asemănătoare celei pentru SHIRSHASANA,
în special plasarea capului pe covor şi poziţie braţelor.
Capul atinge solul spre frunte. În partea dinainte a
craniului, la nivelul zonei de tranziţie dintre frunte şi
păr - sau care a fost acoperită de păr. Degetele,
întreţesute (dar nu strânse, mai ales dacă această
postură va fi urmată de postura stând pe cap) alunecă
parţial sub rotunjimea craniului, spre occiput, fixând
astfel capul şi împiedicându-l să ruleze pe covor. Este
esenţial pentru eficacitatea acestei ASANA ca, odată
plasat cum trebuie, craniul să nu se mai mişte deloc pentru că, altfel sunt compromise efectele de
îndreptare a coloanei vertebrale produse de postura Delfinului.
Evident, deoarece degetele sunt întreţesute sub craniu, braţele sunt în mod necesar
îndoite; antebraţele lăsate pe sol formează o bază de sprijin solidă. Baza de sprijin formată de
antebraţe se realizează în mod similar ca la SHIRSHASANA, cuprinzând mai întâi fiecare braţ cu
degetele mâinii opuse pentru a crea între coate şi degetele înlănţuite un triunghi echilateral. După
ce capul s-a pus pe sol şi sprijinul coatelor este asigurat, ne vom ocupa apoi de picioare, care nu
vor fi îndoite; se porneşte cu picioarele foarte depărtate de faţă, ceea ce determină deja o anumită
formă a coloanei vertebrale şi ajută la plasarea corectă a capului.
Pentru poziţia picioarelor, sunt două posibilităţii sau urmărim să întindem muşchii din
spate al gambelor şi atunci vom aşeza tălpile lipite pe sol, sau vom căuta să evităm această
întindere, focalizându-ne toate eforturile doar asupra coloanei vertebrale şi atunci poziţia va fi
precum în desenul ilustrativ, cu sprijin doar pe degetele de la picioare.
În continuare ne vom imobiliza deci în poziţia de plecare pe o durată de timp suficient de
lungă pentru a simţi fluxul de energie subtilă prin coloană, coborând către creştetul capului. În
acest timp ne vom interioriza în coloana vertebrală şi vom conştientiza global forma şi starea în
care se găsesc muşchii care trebuie de altfel să fie cât mai relaxaţi. În postura Delfinului, mulţi
yoghini sincronizează respiraţia normală, de voie şi relaxarea; în timpul inspiraţiei normale, de
voie, el îşi focalizează suplimentar atenţia în muşchii tahidieni, iar la expiraţie urmăresc relaxarea
acestora la maxim.
ETAPA FINALĂ
Pornind de la această poziţie, după ce vom face 5-10 respiraţii normale, de voie, aşa cum
am indicat în paragraful precedent, fără să ne grăbim, ne vom apropia treptat degetele picioarelor
de faţă până când coloana vertebrală va fi plasată perpendicular în raport cu solul, dar fără a
aduce printr-un exces de zel trunchiul prea mult spre spate deoarece această exagerare poate crea
probleme la nivelul gâtului. În continuare vom conştientiza astfel diferenţa de stare datorată
poziţiei şi formei coloanei vertebrale, modificată faţă de faza iniţială, precum şi circulaţia ceva
mai intensă acum a energiilor prin coloană. În faza finală coloana se redresează şi se rectifică din
ce în ce mai mult, având însă grijă să nu modificăm deloc poziţia capului pe sol. Astfel, pe
măsură ce degetele picioarelor se apropie de faţă, există tendinţa greşită să deplasăm punctul de
sprijin spre creştetul capului. Această eroare curentă diminuează considerabil eficacitatea posturii
Delfinului în acţiunea sa de rectificare şi aranjare a discurilor coloanei vertebrale, putând în plus
să cauzeze uşoare dureri sau anumite afecţiuni la nivelul capului. Pentru a evita această eroare
trebuie să apropiem încet degetele picioarelor de faţă, având în permanenţă grijă să nu îndoim
picioarele. Acest ultim punct este aproape la fel de important, ca şi acela de a menţine nemişcat
craniul în poziţia de plecare, pentru a asigura o acţiune eficientă asupra coloanei vertebrale. În
poziţia finală, picioarele sunt depărtate între ele la aproximativ 20-30 de cm. Pe măsură ce
picioarele se apropie de faţă -poziţia capului rămânând neschimbată - coloana se redresează
gradat într-un mod caracteristic mai ales posturii Delfinului, aspect care creează elementul
original specific al acestei posturi. În faza finală se stabileşte o puternică tensiune la nivelul
centurii abdominale, ceea ce este excelent pentru fortificarea zonei respective.
CONŞTIENTIZAREA
În timpul executării acestei posturi ne vom concentra să percepem fluxul de energie
telurică trecând prin picioare, trunchi şi focalizându-se la nivelul lui SAHASRARA. Vom sesiza
de asemenea energizarea zonei capului direct prin intermediul energiilor telurice. Energiile
cosmice vor fi preluate direct prin zona de bază a coloanei şi canalizate prin trunchi la nivelul lui
SAHASRARA. La revenire, conştientizăm activarea lui SAHASRARA, elevarea conştiinţei,
stare de rafinare a percepţiilor lăuntrice, transcendere şi detaşare faţă de nivelele inferioare ale
manifestării.

ERORI
Principalele erori întâlnite în execuţia Delfinului sunt :
1. Sprijinirea pe vârful craniului sau chiar mai rău, pe partea superioară a cefei pe covor,
la poziţia de plecare.
2. Aşezarea degetelor împletite în spatele rotunjimii craniului şi nu parţial sub această
rotunjime, unde ele au rolul de a fixa, pentru a putea fi păstrată greutatea corpului spre partea din
faţă a capului, la marginea pielii capului acoperită de păr, aproape de frunte.
 3. Să avem la poziţia de plecare coatele foarte depărtate; uneori la cei neantrenaţi se
ajunge ca coatele să fie aproape în linie, ceea ce le schimbă într-o balama şi nu într-un triunghi de
sprijin aşa cum ar trebui să fie. Aceasta este cu atât mai regretabil dacă avem în vedere că după
postura Delfinului urmează postura stând pe cap, căci în acest caz, nemaiavând o bază stabilă de
sprijin, riscăm să ne dezechilibrăm şi să cădem foarte uşor.
4. Îndoirea genunchilor fie la poziţia de plecare, fie în faza finală. În orice moment al
execuţiei posturii, picioarele trebuie să fie drepte; este însă admis ca picioarele să fie în cazul
indicat anterior cu tălpile lipite de sol sau cu sprijin pe degetele de la picioare.
5. La apropierea progresivă a picioarelor către faţă, cea mai mare greşeală ce o putem face
constă în a lăsa poziţia craniului să se modifice, cu alte cuvinte sprijinul să se deplaseze spre
creştetul capului şi apoi spre ceafă. Aceasta diminuează considerabil acţiunea esenţială a posturii
Delfinului - redresarea şi mobilizarea vertebrelor dorsale.
6. Graba de a intra imediat în faza finală a ASANEI face practic imposibilă acţiunea de
redresare a coloanei, prevăzută de modificarea gradată a unghiului picioarelor, nepermiţând ca
aceasta să se realizeze gradat şi corect. Efectul atunci este dublu: acţiunea vertebrelor unele
asupra altora şi masajul asupra coloanei vertebrale, realizat prin detenta progresivă a tuturor
muşchilor spatelui. În aceasta fiind implicaţi îndeosebi cei aferenţi apofizei vertebrale.

Efectele benefice ale posturii

În concluzie, postura redresează gradat şi rectifică coloana vertebrală, îndeosebi partea
superioară a spatelui, destinzând simultan muşchii dorsali.
Delfinul fortifică considerabil muşchii cefei şi îi pregăteşte pentru a suporta greutatea
corpului în cazul execuţiei de durată a lui SHIRSHASANA. El este un exerciţiu pregătitor foarte
important pentru cei care nu pot încă să execute SHIRSHASANA. Delfinul procură toate efectele
posturii stând pe cap clasică, aflux de sânge arterial spre cap, deschiderea capilarelor cerebrale,
dar toate aceste efecte sunt ceva mai atenuate.
Conform principiului din fizica clasică al lui Pascal, presiunea într-un lichid este
proporţională cu înălţimea coloanei de lichid, deci în cazul acestei posturi suprapresiunea
obţinută este cam la jumătate faţă de cea care rezultă în cazul lui SHIRSHASANA. Aceia care
datorită contraindicaţiilor specifice nu pot practica deloc SHIRSHASANA, vor putea practica cu
uşurinţa ARDHA-SHIRSHASANA.
Din această SHIRSHASANA atenuată rezultă deci cele mai multe dintre efectele benefice
ale poziţiei stând pe cap clasică (în afară de efectele proprii posturii Delfinului). Persoanele care
ezită să facă poziţia stând pe cap pentru că îşi imaginează că au un gât foarte fragil, pot practica
în schimb postura Delfinului. În fond, în postura Delfinului, gâtul nu suportă decât o parte a
greutăţii trunchiului, sprijinul braţelor preluând restul greutăţii, fără nici un fel de risc de cădere.
Ea este deci accesibilă tuturor practicanţilor YOGA fără restricţie. Amintim că pentru cei cărora
SHIRSHASANA le era contraindicată, ei pot practica fără pericole postura Delfinului. La
revenire însă este important să se rămână timp de cel puţin 90 de secunde cu capul la sol,
relaxându-se complet.

LAYA YOGA ŞI UNELE OBSTACOLE ÎN MEDITAŢIE

"Urmăriţi-vă neîncetat mintea cu mare atenţie. Fiţi vigilenţi. Fiţi mereu atenţi. Nu
permiteţi gândurilor de pesimism, iritare, gelozie, ură şi mânie să vă tulbure. Astfel de gânduri
chinuitoare şi întunecate sunt duşmanii unei existenţe liniştite şi pline de pace. Ele împiedică
realizarea meditaţiei şi atingerea înţelepciunii. Unora le este foarte greu să-şi păstreze mintea
liniştită şi pură din cauza impresiilor remanente adânc infiltrate şi înrădăcinate în subconştientul
lor, atât datorită influenţelor mediului înconjurător, cât şi din cauza predominanţei tendinţelor
către exteriorizare. Altora însă, astfel de gânduri rele, superficiale, nu le creează nici o problemă,
ele apărând doar ocazional, ca o manifestare trecătoare, neprovocându-le prea multe perturbări.
Totuşi, faptul că aceste gânduri nefaste ne provoacă crize de conştiinţă şi suferinţe mentale, este
dovada unui început de progres spiritual; căci pentru mulţi alţii ele trec aproape neobservate, fiind
astfel lipsite de semnificaţie pentru ei. "SWAHI SIVANANDA - "Educaţia spirituală"
Obstacolele şi momentele de încercare ce apar pe cărarea ce ne duce către Realizarea
Supremă pot fi lesne depăşite de îndată ce s-a dobândit o înţelegere superioară şi lucidă a lor.
Totdeauna trebuie avut în vedere foarte bine faptul că eşecurile nu reprezintă decât jaloane ce
marchează calea către dobândirea succesului. Aşa cum un marinar îşi conduce nestingherit barca
printre stâncile periculoase de sub apele unui ţărm apropiat, atunci când le cunoaşte foarte bine
aşezarea, tot astfel şi aspirantul perseverent este ghidat în traversarea oceanului iluziei de
cunoaşterea anticipată a diferitelor obstacole şi de utilizarea anumitor metode de depăşire a lor.
Va trebui deci să ne antrenăm corespunzător mintea şi să nu ne lăsăm niciodată descurajaţi, căci
atunci când ne aflăm la început, călătoria spre perfecţiune nu se va încheia niciodată fulgerător,
aducându-ne succesul peste noapte.

ÎNCETAREA PRACTICII MEDITAŢIEI

În realizarea zilnică a meditaţiei, adeseori mintea doreşte varietatea aşa cum o doreşte de
fapt în orice altceva. Ea se răzvrăteşte uneori împotriva aparentei monotonii care ţine de
superficialitatea noastră. Când se întâmplă aşa ceva, aspirantul poate oferi puţină relaxare minţii
şi o anumită varietate, schimbând eventual programul practicii, însă în nici un caz nu va trebui să
se renunţe complet la ea. Suspendarea completă sau întreruperea practicii meditaţiei constituie o
gravă greşeală; niciodată, în nici o împrejurare, nu va trebui să se renunţe la antrenamentul
meditativ sistematic.
Începătorul, plin de zel şi entuziasm, deseori îşi închipuie că poate dobândi într-un timp
foarte scurt, anumite puteri psihice paranormale (SIDDHIS). Atunci însă când acest lucru nu se
întâmplă excesiv de repede aşa cum în mod eronat speră el, se descurajează şi vrea să renunţe.
Alteori el îşi poate pierde în mod nejustificat încrederea în eficacitatea meditaţiei şi, deseori,
chiar o uită total. Practica meditaţiei, pentru a fi încununată de succes, trebuie să fie continuă,
detaşată şi fără aşteptări. Progresul este sigur dar se va instaura gradat. Totdeauna trebuie să fim
siguri că sinceritatea, continuitatea şi răbdarea vor garanta dezvoltarea noastră spirituală.

SĂNĂTATEA şi ALIMENTAŢIA
Corpul nostru fizic reprezintă singurul vehicul grosier pe care-l avem la dispoziţie pentru
a atinge Realizarea de Sine şi de aceea el trebuie menţinut în cea mai bună stare de sănătate şi
vitalitate. La fel cum toporul trebuie să fie foarte bine ascuţit şi menţinut astfel, pentru a tăia un
copac, tot astfel şi ţelul final poate fi atins mai grabnic atunci când corpul se află într-o formă
excelentă. Cu toate că nu trebuie să fim foarte ataşaţi de corp, totuşi este esenţial ca el să fie
menţinut puternic şi sănătos pentru a fi capabil să facă faţă unei practici intensive susţinute.
Foarte important este de asemenea să avem o minte sănătoasă, deoarece corpul şi mintea se află
într-o strânsă interdependenţă, trebuie să avem întotdeauna o stare mentală plăcută, optimistă şi
voioasă. Voioşia şi sănătatea sunt prietene intime. Aspirantul inteligent îşi menţine corpul într-o
astfel de stare practicând în mod sistematic posturi corporale (ASANAS) şi PRANAYAMA
(ritmarea suflului), având o alimentaţie bine aleasă, odihnindu-se suficient şi respirând mult aer
curat.
Totdeauna se vor evita drogurile de orice fel şi medicamentele; în cazul declanşării unei
maladii se va recurge la modalităţile terepeutice naturale. La cealaltă extremă se situează acei
aspiranţi care, deşi sunt serios afectaţi de boli, refuză să recurgă la un remediu. Astfel, procedând,
ei îşi torturează în mod inutil corpul, permiţând bolii să înainteze adânc în interior şi să le ruinele
sănătatea. Curând ei devin inapţi - fizic vorbind - de a-şi mai continua practica spirituală. Este
mult mai bine de a trata afecţiunea prin toate mijloacele naturale un interval ce timp adecvat şi
apoi să ne reluăm imediat practica, decât să permitem bolii să atingă stadii avansate,
compromiţând chiar practica spirituală propriu-zisă.
Este demn de reţinut că pentru un yoghin, cea mai eficientă cură sau tratament pentru
multe din bolile existente este postul total sau numai cu apă, în timpul căruia se dă o binevenită
odihnă sistemului digestiv, eliminându-se totodată şi numeroase toxine. În plus în timpul
postului, fiinţa este pusă în rezonanţă cu energiile subtile binefăcătoare ale Universului. Întocmai
precum norii acoperă soarele, tot astfel norii bolii îl vor împiedica pe aspirantul yoghin să-şi
continue practicile YOGA. Chiar şi atunci însă, când aspirantul este grav bolnav, el va trebui
totuşi să acţioneze sistematic prin procedee YOGA şi posturi - ASANAS - sau ritmarea suflului
(PRANAYAMA) adecvate, urmărind vindecarea maladiei, dar evitând orice suprasolicitare.
O altă piedică serioasă în practica meditaţiei o constituie alimentaţia necorespunzătoare a
aspirantului. Toate alimentele conţin energii distincte. Aşa cum corpul fizic este alcătuit din
particulele fizice grosiere ale hranei înghiţită, mintea este la rândul său alcătuită din particulele
mult mai subtile ale aceleiaşi hrane. Dacă hrana este impură, mintea, de asemenea, devine gradat
impură. Ţigările, carnea, alcoolul, cafeaua, narcoticele precum şi mâncărurile vechi, reîncălzite
sau alterate sunt cele mai dezastruoase. Mesele vor trebui să fie simple, uşoare în nutritive.
Preparatele chimice şi prelucrate industrial n-au ce căuta în alimentaţia yoghină. Foarte mulţi
oameni mănâncă mult mai mult decât le este necesar şi asta doar pentru a-şi satisface poftele
gustative. În societatea modernă, o alimentaţie nemoderată, excesivă şi haotică constituie
principala cauză a celor mai multe boli. Dacă se suferă de dureri de stomac sau de o somnolenţă
datorată supraîncărcării stomacului, atunci meditaţia va fi imposibil de practicat. Este important
de reţinut că înainte de începerea practicii să nu se mănânce decât cu cel puţin două ore înainte.
Dacă meditaţi în primele ore ele dimineţii, în zori, masa de seară va trebui să fie uşoară.
Cumpătarea reprezintă cheia succesului în orice activitate. Corpul poate deveni mai uşor
afectat de boli din cauza a prea mult sau prea puţin somn, din cauza consumării unor alimente
necorespunzătoare, datorită unei prezenţe continue în mulţimi de oameni agitaţi şi, datorită unei
munci intelectuale extenuante, a unei activităţi sexuale vlăguitoare, atunci când aceasta este
realizată fără control asupra potenţialului creator sau a lipsei de exerciţii fizice regulate, uneori
aspirantul care meditează se îmbolnăveşte şi el poate tinde să acuze în mod eronat practica
propriu-zisă decât propriile sale greşeli şi excese. În alte situaţii, pentru a evita disciplinarea sa,
mintea va căuta întotdeauna să găsească felurite motive şi scuze, dar cu toate acestea este bine ca
practica spirituală să nu fie întreruptă nici măcar o singură zi. Ascultaţi întotdeauna de vocea
interioara a Sinelui şi nu de lamentările comice ale minţii.

LENEA ŞI SOMNUL
Lenea, somnolenţa continuă şi chiar somnul excesiv sunt importante obstacole pe orice
cale spirituală. Ca şi alimentaţia, somnul excesiv sau, cu alte cuvinte, peste măsură, a devenit un
obicei tolerat ce este de multe ori chiar recomandat. Bineînţeles nu ne referim aici la perioada
zilnică strict necesară sistemului nervos şi structurii bioenergetice pentru e se odihni şi a-şi
recăpăta forţele necesare, fără de care ne simţim obosiţi şi incapabili de a lucra sau medita cum
trebuie. Totuşi această perioadă poate fi mult redusă prin tehnicile şi procedeele yoghine corect şi
sistematic realizate.
 În cazul unui practicant YOGA perseverent, mintea este foarte calmă, stabilă şi nu se mai
pierd energiile lăuntrice prin emoţii inutile şi dorinţe haotice necontrolate. Această stare lăuntrică
superioară permite în afara micşorării necesităţilor de somn şi acordarea unui interval mai lung de
timp exerciţiilor spirituale precum şi o amplificare a eficienţei noastre în orice domeniu de
activitate.
=VA URMA=

AN II C 15
UTKATASANA
În limba sanscrită UTKATASAHA este un cuvânt
format din rădăcinile UT sau UD care înseamnă "a urca", "a
ridica" (acelaşi element îl întâlnim şi în cuvântul UDDIYANA),
KATA care înseamnă "a se aşeza pe vine" şi ASANA, adică
"postură". Acest termen s-ar putea deci traduce prin "postura pe
vine în ridicare".
Aceasta este o postură accesibilă oricărui practicant
YOGA fiind foarte uşor de executat, care figurează totodată
printre posturile pe care celebrul RISHI (înţelept) GHERANDA
le menţionează în GHERANDA SAMHITA (II.27). În acest text
clasic YOGA, UTKATASANA este descrisă astfel:
"Ghemuit la sol şi aşezat pe degetele de la picioare, se ridică călcâiele sub anus. Călcâiele
nu trebuie să fie unite. Se plasează apoi coatele pe genunchi, aşezând palmele şi degetele de la
mâini de o parte şi de alta a feţei. Această ASANA este cunoscută sub numele de
UTKATASANA.

TEHNICA DE EXECUŢIE
De cele mai multe ori, descrierea ASANAS-urilor în textele
clasice yoghine este, datorită tendinţei de menţinere a secretului, în
mod voit insuficientă pentru realizarea corectă a posturilor, fiind însă
suficientă transmiterea elementelor esenţiale ce vor fi reamintite celor
care au fost în prealabil iniţiaţi de către un maestru YOGA. Poziţia de
plecare pentru realizarea acestei posturi este ghemuit, pe vine, dar
trebuie să fim atenţi ca gleznele să nu fie lipite, coapsele fiind moderat
depărtate una de cealaltă.
Se va deplasa apoi uşor bazinul pentru a aduce greutatea
corpului pe călcâie, apropiind însă cât mai mult fesele de călcâie.
Greutatea întregului corp va fi astfel repartizată pe vârfurile degetelor
de la picioare. Coatele se vor aşeza pe coapse, cât mai aproape de zona
genunchilor. Mâinile se vor pune cu palmele plasate sub bărbie iar
degetele vor fi lipite de obraji fără a fi încordate.
Vom rămâne în această poziţie imobil, cu ochii deschişi şi orientaţi într-un uşor strabism
convergent către zona din mijlocul frunţii, unde se află zona de proiecţie a lui AJNA CHAKRA.
Respiraţia va fi de voie, normală, pe întreaga durată a execuţiei acestei posturi. UTKATASANA
poate fi însoţită de practica simultană a unor BANDHAS şi KRIYAS, pe care GHERANDA
SAMHITA le trece sub tăcere.
Pentru a amplifica acumularea şi stoparea energiilor la nivelul lui MULADHARA
CHAKRA este util ca în timpul practicii lui UTKATASAHA să realizăm ASWINI MUDRA
(gestul iepei) (contracţia continuă a sfincterelor anale) însoţită sau nu de MULA BANDHA
(contracţia rădăcinii - contracţia planşeului pelvian (procedeu yoghin (HATHA) care va fi învăţat
ulterior). Prin aceste contracţii yoghine specifice, circulaţia sanguină este puternic accelerată în
întreg bazinul iar organele pelviene sunt tonifiate şi vitalizate datorită acumulării de energii
subtile la acest nivel.
Există în YOGA o tehnică de purificare numită BASTI DHAUTI care constă în a aspira
apă prin anus cu ajutorul unei canule din inox sau al unui tub de bambus, iar poziţia ideală pentru
a executa BASTI DHAUTI este UTKATASANA. BASTI DHAUTI este o tehnică eficientă de
purificare ce va fi învăţată mai târziu. Prin urmare, exersarea consecventă a lui UTKATASANA
creează disponibilitatea ca această tehnică de purificare să poată fi realizată cu foarte mare
uşurinţă. În cazul realizării lui BASTI DKAUTI, practicantul yoghin stă în apă curată, eventual în
cada băii, apa trebuind să-i ajungă la înălţimea buricului pentru ca, în virtutea principiului vaselor
comunicante, apa să poată intra cu uşurinţă şi să-i purifice intestinul gros şi stomacul. Unii
yoghini avansaţi ajung să aspire apa prin anus, fără a mai recurge la o canulă sau la un tub de
bambus. Această performanţă este posibilă dacă în prealabil a fost realizată cu perseverenţă
UTKATASANA împreună cu MULA BANDHA şi ASWINI MUDRA.
În această ASANA este demn de reţinut că se poate executa de asemenea foarte uşor
UDDIYANA BANDHA, combinând astfel efectele lui UTKATASANA cu cele ale lui
UDDIYANA, pentru a realiza o cât mai uşoară transmutare şi sublimare a energiilor din zonele
inferioare ale fiinţei, antrenându-le către etajele superioare pentru a le focaliza în special la
nivelul lui AJNA CHAKRA.
Atunci când este de asemenea stăpânită foarte bine execuţia lui NAULI KRIYA şi când
ne putem menţine cu uşurinţa echilibrul în UTKATASANA, putem de asemenea să combinăm
execuţia acestei posturi cu realizarea simultană a lui NAULI KRIYA.
CONŞTIENTIZAREA
În timpul realizării acestei posturi ne vom concentra să percepem fluxul energiilor telurice
ascensionând prin picioare şi dinamizând MULADHARA CHAKRA; în continuare vom percepe
urcarea şi sublimarea energiilor amplificate prin trunchi şi focalizarea lor masivă la nivelul lui
AJNA CHAKRA. Concomitent vom sesiza de asemenea, global, transmutarea şi sublimarea
potenţialului creator (sexual) pe coloană, stare psihică caracteristică de echilibru, forţă lăuntrică,
calm profund, luciditate, elevare.
EFECTELE BENEFICE ALE LUI UTKATASANA
Efectele benefice ale acestei posturi se manifestă adeseori simultan la mai multe nivele ale
fiinţei, în laba piciorului, gleznele şi genunchii. Folosirea pantofilor limitează mişcările labelor
picioarelor care pierd mult din mobilitatea lor. Datorită lipsei de exerciţiu, folosirii excesive a
maşinilor şi a faptului că marea majoritate a oamenilor merge prea puţin pe jos, labele picioarelor
şi gleznele devin fragile şi mult mai vulnerabile.
1) În cazul femeilor care poartă pantofi cu tocuri înalte, planta piciorului devine mai
fragilă şi poate fi supusă chiar la deformări. UTKATASANA redă elasticitatea labei piciorului,
măreşte mobilitatea degetelor, remodelează bolta plantară şi fortifică musculatura picioarelor,
încheieturile genunchilor, de asemenea, devin suple şi vor fi mai puţin vulnerabile la şocuri sau la
diferite afecţiuni: reumatism, artroză, decalcifiere. În general, practica perseverentă a lui
UTKATASANA înlătură gradat afecţiunile dureroase ale încheieturilor picioarelor.
2) simţul echilibrului - Atunci când UTKATASANA este practicată corect, sprijnindu-ne
doar pe vârful degetelor, ea constituie totodată un exerciţiu util de redobândire şi amplificare a
echilibrului, dinamizând progresiv organul de coordonare motrică specific, care este creierul mic.
Prin această activare, reflexele devin mult mai rapide şi coordonarea tuturor mişcărilor se
ameliorează. Fiinţa devine spontană şi mult mai abilă în executarea oricăror mişcări. Pentru ca
aceste efecte să se manifeste cât mai pregnant şi rapid, va trebui însă să căutăm să realizăm în
timpul execuţiei lui UTKATASAHA o imobilitate perfectă.
3) planşeul pelvian şi organele pelviene -călcâiele trebuie, pe cât posibil, să atingă fesele
cât mai aproape de anus. Compresiunea acestei zone, combinată cu realizarea simultană a lui
MULA BANDHA sau ASWINI MUDRA, întăreşte musculatura deosebit de importantă a
planşeului pelvian. Afluxul de sânge în această zonă va iriga mult mai puternic această regiune,
organele sexuale masculine sau feminine şi sistemul genito-urinar fiind mult tonifiate şi
fortificate, acest aspect favorizând o stare optimă de vitalitate şi sănătate. La bărbat, secreţiile
hormonale ale gonadelor masculine sunt mult mărite, ceea ce are ca efect creşterea virilităţii şi
întinerirea bărbaţilor care practică cu consecvenţă UTKATASANA. În cazul femeilor, durerile
penibile ce survin în timpul ciclului menstrual pot fi ameliorate şi chiar eliminate complet,
practica consecventă a acestei ASANA având de asemenea ca efect normalizarea perioadei
ciclului în cazul în care există unele perturbări. Această postură ar trebui practicată de către femei
mai ales în zilele care preced declanşarea ciclului menstrual, mai ales dacă aceasta creează de
obicei stări neplăcute. Aceasta este valabil mai ales pentru femeile care sunt abstinente sexual.
Celebrul yoghin BRAHMACHARI consideră această postură ca fiind foarte utilă pantru
dobândirea unei stări neîntrerupte de continenţă (BRAHMACHARYA), deoarece practica sa
sistematică face ca sperma, la bărbat şi secreţiile sexuale, la femeie, să fie transmutate în fluidele
subtile creatoare care vor urca în zonele superioare ale fiinţei, amplificând forţa mentală.
Atunci când în această postură este realizată simultan şi UDDIYANA BANDHA,
organele din partea de jos a abdomenului primesc de asemenea un aflux suplimentar de sânge.
Rinichii sunt masaţi şi vor funcţiona mai bine iar suprarenalele vor fi considerabil activate. De
asemenea, consecvent realizată, această postură acţionează în mod eficient în cazul afecţiunilor
reumatice, favorizând secreţia de cortizon a suprarenalelor. Secreţiile de cortizon endogen, în
cazul acestei dinamizări armonioase, nu sunt niciodată nocive şi nu depăşesc doza fiziologică
optimă.
Constipaţia este gradat înlăturată prin practica acestei posturi, chiar dacă nu se realizează
UDDIYANA BANDHA sau NAULI KRIYA, deoarece este suficient să respirăm profund, de
voie, pentru ca întregul conţinut abdominal să fie comprimat şi masat armonios.
4) inima - Compresiunea organelor abdominale ridică uşor diafragma (aceasta mai ales
atunci când executăm şi UDDIYANA BANDHA). Aceasta va avea ca efect un masaj blând
asupra inimii, ce se dovedeşte a fi foarte favorabil pentru buna sa funcţionare.
5) creierul - Activarea circulaţiei sanguine în zona de jos a abdomenului precum şi
depresiunea creată în această zonă, exercită o influenţă binefăcătoare chiar şi asupra creierului. În
cazul acestuia circulaţia sanguină va fi mai intensă, ceea ce are ca efect o reîmprospătare a
memoriei, îmbunătăţirea activităţii sistemului nervos şi dinamizarea funcţiilor cerebrale.
 LAYA YOGA şi unele OBSTACOLE în MEDITAŢIE
(continuare din cursul nr. 14 AN II)

Începătorul în LAYA YOGA este deseori deranjat în timpul meditaţiei de o stare penibilă
de letargie şi somnolenţă. Cauzele pot fi şi de ordin fizic, de exemplu: o alimentaţie
necorespunzătoare, o companie neadecvată, un ritm de viaţă neechilibrat, o irosire haotică a
energiilor psihice, sexuale, mentale etc, sau chiar şi o stare a vremii care ne perturbă. Multe dintre
aceste piedici pot fi eliminate fulgerător fără nici un ajutor exterior dacă le conştientizăm cauza şi
o facem să dispară cât mai repede. Aspiranţii tineri, plini de entuziasm sau animaţi de curiozitate
superficială şi romantism, în loc să-şi controleze energiile lăuntrice, întrerup uneori periodic
practica, căutând în zadar ceva, dar neştiind ce anume şi vagabondează suspicioşi de la un
maestru la altul, sperând în miracolul unei reuşite fără efort. Unii chiar atunci când stau aparent
liniştiţi timp de o jumătate de oră îşi închipuie în mod pueril că starea lor de letargie blegoasă
reprezintă o culme de puritate şi înălţime spirituală, crezând că în cazul lor realizarea spirituală a
fost atinsă.
Aspirantul obiectiv poate conştientiza uşor dacă mintea îi alunecă pe făgaşurile ce duc la
somn ori somnolenţă, sau dacă el meditează cu adevărat. În timpul meditaţiei corpul devine uşor
iar mintea este plină de claritate, voioşie, putere, transparenţă, inteligenţă, puritate şi bună
dispoziţie, pe când, în stările de somnolenţă, corpul este greu, mintea cleioasă, întunecată,
înceată. În asemenea situaţii, apa rece aruncată pe faţă sau anumite posturi (ASANAS) bine alese,
pentru a ne energiza fiinţa, vor permite eliminarea gradată a acestei stări. Nu trebuie uitat faptul
că o activitate fizică armonioasă oferă adesea imboldul şi echilibrul necesar pentru practica cu
succes a meditaţiei.
UNELE COMPLICATII CE APAR ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI
Împrejurările nefavorabile, atmosfera subtilă nesănătoasă creată de unele persoane cu care
venim în contact, precum şi alte neajunsuri sau obstacole, nu trebuie în nici un caz să conducă la
încetarea practicii LAYA YOGA. Dimpotrivă, ele trebuie să servească mai degrabă drept
subiecte asupra cărora va trebui să ne gândim, utilizând aceste situaţii ca pe nişte trambuline în
progresul spiritual, ca ajutoare care vor ajunge să dezvolte alte calităţi, mult mai preţioase, cum ar
fii puterea de discernământ, empatia, voinţa şi forţa de a rezista. Lupta cu situaţiile dificile ne va
ajuta totdeauna să progresăm rapid. A învinge fără dificultăţi înseamnă să triumfăm fără glorie.
Pe de altă parte, însă, o companie nedorită este extrem de neplăcută, căci astfel de contacte
subtile vicioase umplu mintea cu idei dăunătoare sau nefolositoare. Pentru a evita să fie tentat şi
atras în practici negative, aspirantul se va proteja lucid şi se va apăra împotriva oricăror influenţe
ostile, prin elevarea permanentă a vibraţiei sale lăuntrice. Oamenii care mint şi fură sau cei care
sunt lacomi, ori persoanele care se complac adesea în a bârfi pe alţii, petrecându-şi timpul într-o
flecăreală interminabilă şi fără sens, nu-şi au locul în viaţa unei persoane spirituale. Trebuie
neapărat să evitaţi astfel de companii dacă nu doriţi ca echilibrul lăuntric să vă fie tulburat.
Acest termen, de companie nedorită, include mai mult decât referirea doar la fiinţele
umane; ea reprezintă de asemenea tot ceea ce dă naştere unor stări, gânduri sau rezonanţe
lăuntrice negative. Atmosfera zgomotoasă, cărţile şi cântecele ce perturbă mintea, filmele de
groază şi programele de televiziune orientate către violenţă sau activităţile inutile, toate acestea
umplu mintea datorită rezonanţelor specifice cu dorinţe şi tendinţe care, de altfel, pot exista deja
la orice începător YOGA. De asemenea, cititul în stare pasivă de receptivitate a ziarelor provoacă
şi el multe perturbări vagi căci, la urma urmei, intenţia cât şi efectul acestora este de a bombarda
mintea cu valuri de ştiri senzaţionale. Toate aceste forme imperceptibile de distragere tind să
îndrepte mintea spre efemerele iluzii exterioare în loc să o focalizeze către interior. Ele creează
adesea iluzia că lumea ce ne înconjoară este o realitate solidă şi ascund Adevărul Suprem ce
conţine toate numele, formele şi stările.
Lumea este plină de avariţie, ipocrizie, linguşeală, neadevăr şi egoism, iar cei ce se
pretind a fi prieteni, deseori se dovedesc a fi cei mai aprigi duşmani. Separaţi-vă de cei care
procedează astfel. Compania unor aşa-zişi prieteni care vă oferă propriile lor sfaturi, de cele mai
multe ori sterile, care vă fac să pierdeţi mult timp în conversaţii penibile sau fără rost, vă abate de
la urmarea căii spirituale, coborându-vă treptat vibraţia lăuntrică la propriul lor nivel de plafonare
şi obtuzitate. Desigur, celor mai mulţi nici nu le place să creadă că lucrurile stau chiar aşa.
Autohalucinaţi, ei urmăresc să simtă că prieteniile şi relaţiile cu cei din jurul lor se bazează pe o
dragoste şi afecţiune dezinteresată, dar - de fapt - majoritatea sunt bazate pe frica de a fi singuri
sau pe dorinţa de diversitate. Va trebui deci să retezăm dintr-o lovitură legăturile ce nu sunt
potrivite şi benefice şi să ne încredem doar în Vocea interioară ce sălăşluieşte în inima fiecăruia.
Este foarte bine să ne împrietenim sau să ne asociem doar cu acele fiinţe umane ale căror proprii
aspiraţii către perfecţiune sunt înălţătoare, încurajatoare, sincere şi perseverente.
CONVERSAŢIILE FĂRĂ SENS
Puterea noastră spirituală este diminuată de multe obiceiuri rele, din care, nu cel mai lipsit
de importanţă este vorbăria excesivă şi fără rost. Prin astfel de discuţii se pierde multă energie
care ar putea fi folosită pentru propria noastră dezvoltare. Prea multă vorbărie epuizează o
persoană făcând-o incapabilă pentru practica meditaţiei. Cei înţelepţi rostesc puţine cuvinte şi
doar atunci când este necesar; procedând astfel ei îşi economisesc mult forţele. Pentru a mări
puterea calmului, focalizarea conştiinţei şi disciplina minţii se va practica periodic MAUNA
(tăcerea), două ore în medie, în afară de timpul consacrat meditaţiei. Pentru ca eficienţa acestui
procedeu să fie maximă, această tăcere va fi impusă chiar şi în momentele când împrejurările nu
o fac posibilă.
Persoanele predominant intelectuale sunt deseori atrase de discuţii şi controverse fără
sens. O persoană care nu este capabilă să rămână liniştită şi tăcută, este lesne atrasă în discuţii
aprinse, din care multe conduc la duşmănie, ostilitate sau la pierderi masive de energie. Atunci
când raţionamentul intelectual - care- în mod obişnuit este conectat doar la acest plan fizic - este
folosit pentru sondarea problemelor metafizice şi spirituale, el nu poate conduce pe aspirant decât
cel mult pe pragul intuiţiei. Dar chiar şi aşa, o astfel de practică este fără un real folos, căci
aspectele transcendentale se află cu mult dincolo de sfera raţionamentului intelectual. Va trebui
deci, într-o anumită etapă, să abandonăm argumentarea excesivă, să devenim tăcuţi şi să privim
către interior în universul nostru lăuntric.
A descoperi mereu greşelile altora reprezintă, de asemenea, un obicei rău şi lamentabil.
Mintea aceluia care se amestecă mereu în stările şi acţiunile celorlalţi se află tot timpul, datorită
consonanţelor inferioare, într-o stare agitată şi scapă cu uşurinţă de sub control. Nimeni nu poate
privi în interiorul său atunci când mintea este predominant angajară într-o astfel de acţiune. O
preocupare intensă şi constantă orientată către spiritualitate nu mai permite nici o clipă interesul
inutil pentru acţiunile banale ale celor din jur. Să lăsăm deci la o parte problemele specifice altora
şi să acţionăm pentru a ne eleva pe noi înşine mai întâi. Viaţa este preţioasă şi uneori scurtă,
nimeni nu ştie în general când îi va fi luată înapoi. Să folosim în fiecare clipă energia noastră
lăuntrică pentru ţeluri cât mai înalte şi măreţe în loc să-i bârfim sau să-i judecăm pe alţii. În
această direcţie, un vechi proverb tibetan spune: "Trăieşte fiecare zi a vieţii tale ca şi cum ar fi
ultima." Complăcerea în justificare este o altă slăbiciune comportamentală care trebuie înlăturată
împreună cu tot ceea ce atrage ea ulterior - atribuirea fantasmagorică pentru propria noastră
persoană a unor merite inexistente, disimularea şi minciuna. Atunci când astfel de obiceiuri se
întipăresc adânc în personalitatea noastră, va fi foarte greu ulterior să le eliminăm deoarece ego-
ul nu va dori nicicând să-şi recunoască propriile sale greşeli. O minciună trebuie să o acopere pe
alta şi tot aşa mereu, într-un lanţ fără de sfârşit de încercări zadarnice pentru a oferi o aparentă
justificare pentru sine. Progresul va veni însă destul de repede atunci când ne vom hotărî să
recunoaştem în mod obiectiv şi să renunţăm la greşelile sau acţiunile rele prin care sunt
perpetuate slăbiciunile noastre.
ÎNLĂTURAREA EGO-ului
Este evident pentru toţi faptul că meditaţia yoghină înseamnă cu mult mai mult decât a sta
nemişcat, cu ochii închişi şi ferm concentrat. În plus, meditaţia necesită o introspecţie riguroasă,
o analiză atentă şi detaşată a personalităţii, o viziune globală a modului de viaţă şi a valorii
noastre individuale. Corecţiile comportamentale şi înlăturarea slăbiciunilor proprii sunt relativ
uşor de înfăptuit atunci. Mult mai serioase ca obstacole în meditaţie şi practică spirituală
(asemenea obstacole sălăşluiesc adânc în interiorul nostru), sunt dezechilibrele emoţionale şi
defectele personalităţii, care se manifestă în exterior sub forma obiceiurilor proaste. Ego-ul
ascuns de masca personalităţii umane este cel mai mare obstacol ce trebuie înlăturat căci el
ascunde cu o mare abilitate Sinele Divin, permanentizând gândurile superficiale şi perpetuând
propriile sale sentimente şi acţiuni efemere. Această natură inferioară, care îşi arogă în mod fals
statutul de Sine adevărat, trebuie cât mai grabnic anihilată căci, în caz contrar, ea va persista în
etalarea "valorilor" sale limitate şi false.
- VA URMA-

AN II C 16

SHUTARMURGASANA
POSTURA STRUŢULUI

GENERALITĂŢI
Cuvântul sanscrit SHUTAR înseamnă "struţ" iar
MURGA înseamnă "pasare". Deci SHUTARMURGASANA
poate fi tradusă prin "postura struţului".
Marele yoghin SWAMI MRUNTUNJAYA obişnuia să-l
implore plin de fervoare pe SHIVA astfel: "O, SHIVA, prin
intermediul posturii struţului dăruieşte-ne prin nemărginita ta
compasiune împlinirea dorinţelor sublime atât de dragi inimii
noastre. Şi prin puterea ta teribilă purifică-ne de toate păcatele
trecute, prezente şi viitoare."
Această ASANA, puţin cunoscută, care poate fi realizată
cu uşurinţă, ne permite punerea în inefabilă rezonanţă cu forţa universală a creaţiei. Pentru mulţi
yoghini, centrul capacităţii umane de creaţie şi expansiune este zona ombilicului care prin
intermediul plexului solar se află într-o strânsă legătură cu MANIPURA CHAKRA. La nivel
subtil aceasta este zona de corespondenţă microcosmică prin care se poate realiza comuniunea
plenară dintre omul terestru (aspectele vitale, expansive, dinamice, creatoare, care reprezintă
energii de frecvenţă medie în fiinţă) cu omul cosmic (aspectele spirituale, elevate, sublime, care
permit deplina reintegrare în beatifica armonie divină, manifestate în fiinţa prin energii de
frecvenţă foarte înaltă).
În mitologia ezoterică hindusă, SHANMUKHA (cunoscut adesea sub numele de
BRAHMA, care fundamental reprezintă energia universală a creaţiei) este reprezentat stând pe o
floare de lotus care înfloreşte din buricul lui MAHAVISHNU (simbol al transcendenţei sau altfel
spus, al Esenţei primordiale ce precede creaţia).
Energia specifică a fiinţei poate fi acumulată şi amplificată în funcţie de intenţia acesteia
prin două mijloace:
1. prin intimă fuziune şi rezonanţă, adică prin punerea la unison între un anumit focar de
corespondenţă energetic al fiinţei, trezit în mod adecvat din starea de latenţă printr-o modalitate
care angrenează armonios vehiculele fizic, subtil, mental şi focarul macrocosmic corespondent
din Univers
2. prin transmutare biologică şi sublimare, sau cu alte cuvinte printr-o transformare în
energie şi sublimare a anumitor potenţiale ale fiinţei umane şi canalizarea lor către nivelul sau
aspectul pe care dorim să îl trezim sau să-l amplificăm în propria noastră fiinţă.
Încă de la începutul manifestării universale, energia fundamentală Macrocosmică se
manifestă sub trei aspecte distincte: puterea de creaţie, puterea de menţinere şi puterea de
resorbţie sau anihilare.

TEHNICA DE EXECUŢIE
Vom sta în picioare dar cu tălpile paralele, depărtate la
aproximativ 40 cm. Ne înălţăm apoi pe vârfurile degetelor de la
picioare încercând să ne sprijinim cât mai mult pe acestea, îndoim
apoi trunchiul, aplecându-ne în faţă cât mai mult posibil, îndoind în
acelaşi timp picioarele astfel încât în poziţia finală abdomenul şi
pieptul să fie aproape lipite de picioare iar trunchiul să ajungă paralel
cu solul. Mâinile se ridică spre în spate cât mai mult, imitând aripile
deschise ale unei păsări în zbor, palmele vor fi orientate spre interior,
faţă în faţă. Urmărim astfel să cambrăm cât mai mult trunchiul în
zona lombară, iar capul va fi uşor ridicat, aspirând ca pentru a privi
spre înălţimi. Vom urmări să nu facem un efort excesiv pentru a
deplasa capul prea mult pe spate. Este suficient doar să realizăm o
împingere moderată a bărbiei în faţă. Ochii vor rămâne deschişi în
primele luni de practică, fiind orientaţi în strabism convergent către
AJNA CHAKRA. Ulterior, în fazele avansate, pentru a realiza o mai
bună fuziune, vom putea practica această postură cu ochii închişi.
RESPIRAŢIA
Respiraţia, în cazul acestei posturi este oarecum mai deosebită, deoarece efortul de
susţinere se repartizează destul de mult pe degetele de la picioare. Abdomenul este uşor presat de
pulpe şi de aceea inspiraţia se face preponderent toracic şi clavicular. Tocmai de aceea anumiţi
maeştrii YOGA recomandă ca în această postură să se realizeze o respiraţie normală, de voie,
însoţită de un sunet spontan asemănător într-o anumită măsură cu zumzetul unui roi de albine.
Unii yoghini numesc această postură BHEGAKRIYA sau "acţiunea păsării" şi o realizează ce
element pregătitor înainte de exerciţiile yoghine de ritmare a suflului (PPANAYAMA) cu scopul
de a vida cât mai profund plămânii, mai ales în momentul expiraţiei. Plămânii se golesc foarte rar
cât mai complet în profunzime. Chiar şi după ce am realizat o expiraţie profundă mai rămâne încă
o cantitate apreciabilă de aer rezidual, viciat în plămâni. Evident, în plămânii negoliţi, în care
aerul rezidual stagnează, nu poate intra aerul proaspăt purtător de PRANA şi vitalitate. Tocmai de
aceea exerciţiile yoghine de ritmare şi control a suflului încep întotdeauna printr-o expiraţie
amplă, profundă şi lentă. Chiar şi la începutul unei şedinţe de YOGA este prin urmare necesar să
golim plămânii cât mai bine de aerul rezidual remanent. În această direcţie sunt puţine posturile
care depăşesc în eficacitate SHUTARMURGASANA.
Pentru a verifica direct eficiente acestei porturi, în comparaţie cu o expiraţie profundă
realizată în mod banal, putem proceda în felul următor: în loc să începem postura pornind din
poziţia în picioare, cu plămânii plini de aer, expirăm cât mai profund pentru a goli plămânii de
aer. După ce apreciem că am vidat la maxim plămânii executăm, fără a inspira,
SHUTARMURGASANA. Vom constata că în această postură va fi posibil să expirăm în mod
suplimentar o cantitate apreciabilă de aer viciat.
CONŞTIENTIZAREA
În timpul executării posturii ne vom concentra să percepem fluxul de energie telurică
trecând prin vârful degetelor şi ascensiunea lor prin picioare focalizând apoi în MANIPURA
CHAKRA. Simultan vom percepe captarea energiilor cosmice prin braţe şi focalizarea lor în
AJNA CHAKRA. La revenire vom conştientiza activarea corelată şi simultană a lui AJNA
CHAKRA şi a lui MANIPURA CHAKRA, starea de echilibru interior şi luciditate, armonizare
plenară, precum şi reflectarea voinţei superioare, divine în sfera voinţei individuale a
microcosmosului nostru lăuntric. Vom percepe de asemenea intuitiv punerea la unison între
cunoaşterea individuală şi cunoaşterea divină cosmică dătătoare de înţelepciune.
CONTRAINDICAŢII ALE ACESTEI POSTURI
Această postură nu este recomandată în cazuri de slăbiciune fizică accentuată sau în
general în stările de convalescenţă. De asemenea ea nu este recomandată persoanelor care suferă
de reumatism, în special la picioare, mâini sau degete.
EFECTELE BINEFĂCĂTOARE ALE ACESTEI POSTURI
În această postură, extremităţile degetelor picioarelor şi mâinilor joacă un rol esenţial în
stimularea şi amplificarea forţei fizice, psihice şi mentale.
Prin intermediul acestei posturi, yoghinii urmăresc să resimtă că orice fiinţă umană poate
să-şi trezească anumite forţe subtile latente, identificându-se plini de fermitate, fervoare şi
umilinţă cu această pasăre pentru a trezi în el înşişi intuiţia spirituală, calmul şi fericirea, toate
acestea permiţându-le să resimtă imponderabilitatea corpului şi să-şi trezească agerimea minţii. O
cheie fundamentală în abordarea oricărei posturi YOGA o reprezintă această identificare inefabilă
cu creatura a cărei reprezentare simbolică este această ASANA.
De exemplu, în SIMHASANA trebuie să adoptăm măreţia şi forţa leului, în VIRASANA
îndrăzneala şi curajul unui erou, în VAJRASANA puritatea, strălucirea şi limpezimea pe care o
are un diamant, în TALASANA liniştea enigmatică şi aspiraţia către înălţare pe care o emană un
arbore în mijlocul pădurii. În tradiţia secretă a acestei planete, STRUŢUL este simbolul viu al
dreptăţii, egalităţii şi adevărului. Cei vechi vedeau originea acestei semnificaţii în faptul că penele
struţului erau toate de aceeaşi lungime. La rândul ei, PANA DE STRUŢ, semnifică ordinea
universală bazată pe dreptate.
Puternica presiune intraabdominală creată prin intermediul acestei posturi tonifică
circulaţia şi diferite schimburi la nivelul viscerelor, combătând în mod eficient aerofagia şi
obezitatea. Mişcarea trunchiului în cazul acestei posturi este comandată de musculatura regiunii
lombare care astfel este din plin dinamizată. Această ASANA mobilizează deci şi fortifică
musculatura lombară, stimulând totodată rădăcinile nervoase, rahidiene şi simpatice ale acestei
zone.
Această ASANA este în mod special recomandată femeilor după ce au născut, începând
cu cea de-a 6-a sau a 7-a săptămână de la naştere, datorită efectelor sale inegalabile de regenerare
şi normalizare fizică la lăuză.

CUNOAŞTEREA DE SINE: O NECESITATE ŞI O DATORIE FUNDAMENTALĂ

(Continuare la cursul nr. 13 AN II SHIRSHASANA -continuare 2
-CUNOAŞTEREA DE SINE -partea I) (partea a II-a)

La rândul său, yoghinul şi iniţiatul occidental GEORGES SAINT-BONNET,

binecunoscut mai ales în Franţa prin scrierile, conferinţele şi eforturile sale pentru a favoriza
trezirea spirituală şi elevarea fiinţelor umane, împărtăşeşte aceeaşi opinie: "Atât timp cât fiinţa
umană nu se percepe ca fiind o maşină, sesizând că este subordonată unor forţe care o domină şi
o acţionează, sau dacă preferăm o altă imagine, atâta timp cât un om nu-şi dă seama de el însuşi,
neremarcând obiectiv situaţia sa exactă, care este asemănătoare cu aceea a hipnotizatului în raport
cu hipnotizatorul, nici o speranţă, aproape nici o şansă nu poate există pentru el propulsându-l să
scape de această stare de mecanicizare sau de somnambulism. Rob inconştient el este şi rob el va
rămâne. De altfel, cum i-ar mai putea veni lui ideea să se elibereze din moment ce aflându-se în
această stare ambiguă el se consideră a fi liber? Atunci când el îşi dă totuşi seama de această stare
care îi limitează foarte mult posibilităţile, totul se schimbă şi un veritabil miracol devine cu
putinţă, o imensă, o uimitoare speranţă apare lăuntric, dublată de o putere formidabilă care până
atunci nici măcar nu era bănuită."
Prin urmare, este evident că atunci când devenim pe deplin conştienţi de faptul ca suntem
acţionaţi, realizând că suntem o "MAŞINĂ", această revelaţie ne va face să ne sforţăm în a studia
lucizi natura noastră lăuntrică, universul nostru interior, pentru a ajunge prin aceasta la rangul de
om în mod real conştient şi înzestrat cu o mare forţă lăuntrică. Odată ajunşi la acest nivel,
schimbarea unui destin negativ devine brusc posibilă.
II. CUNOAŞTEREA DE SINE. METODE DE REALIZARE ŞI EVENTUALELE
DIFICULTĂŢI CU CARE NE PUTEM CONFRUNTA
Cunoaşterea obiectivă de sine presupune înainte de toate o atenţie vigilentă faţă de tot
ceea ce pune în evidenţă conflictele interioare, aceasta extinzându-se gradat chiar şi la mesajele
inconştientului în procesele lor obişnuite.
Este semnificativ să amintim ce spune în această direcţie înţeleptul indian
KRISHNAMURTI: "Fără să ne înţelegem cât mai bine pe noi înşine, nu va exista nici o bază
pentru gândirea noastră. Fără cunoaşterea reală de sine, nimic din ceea ce noi gândim nu este
adevărat."
Această orientare a eforturilor noastre susţinute către EXPLORAREA
PROFUNZIMILOR FIINŢEI NOASTRE este în acelaşi timp uşoară şi dificilă. Ea este uşoară
pentru că nu necesită alt subiect în afară de noi înşine, alte modalităţi în afara vigilenţei constante
a gândirii noastre şi dorinţa susţinută de a ne transforma pentru a atinge armonia interioară şi
desăvârşirea.
DIFICULTĂŢI
Cunoaşterea de sine este într-o oarecare măsură dificilă deoarece ea presupune o
introspecţie lucidă, detaşată şi inteligentă. În unele cazuri ea eşuează deoarece această explorare
cu totul specială întâlneşte obstacole:
- lipsa de curaj moral: frica de a ne descoperi aşa cum suntem în realitate; cenzură,
refulări.
- un număr considerabil de stări specifice rămân în afara observaţiei noastre (somnul -
amintirile din prima fază a copilăriei);
- lipsa rigorii şi a unui control suficient;
 a) anumite amintiri care au marcat puternic inconştientul sunt foarte ascunse în abisurile
fiinţei;
b) anumite emoţii cum ar fi mânia, ne paralizează puterea de gândire.
- dificultăţi de tot felul legate de complexe etc;
- nebunia sau zăpăceala momentană pe care această căutare pentru descoperirea de sine-
însuşi o face să se nască la majoritatea oamenilor; asistenta unui psihoterapeut se dovedeşte
adesea necesară. În general noi nu îndrăznim deloc să recurgem la un psihoterapeut atâta timp cât
nu ne găsim în faţa unei situaţii alarmante, tulburare obsesională, mânia etc.
1. BILANŢUL PERSONALITĂŢII
A face în mod periodic bilanţul personalităţii noastre este un exerciţiu foarte important
care ne permite să precizăm propriile noastre progrese sau regrese. În plus, acesta ne ajută să
menţinem un anumit dinamism evolutiv care va merge în sensul cel mai favorabil al personalităţii
noastre.
DEFECTE, CALITĂŢI, APTITUDINI
Filozoful HERBERT SPENCER scrie: "O exactă estimare asupra noastră înşine este
necesară, pentru a ne doza eforturile în raport cu scopurile lor. Subestimarea de sine ne împiedică
aproape întotdeauna să beneficiem de avantajele care puteau fi obţinute. "
ADEVĂRATA CHEIE A TRANSFORMĂRII
A ne descoperi propriile noastre defecte: lene, orgoliu, vanitate, susceptibilitate, invidie,
gelozie, avariţie, răutate, intoleranţă, ură, constituie un prim pas. Al doilea pas constă în a
mentaliza intens cât mai des cu putinţă calităţile diametral opuse la defectele în cauză (exemple:
lene-VREDNICIE; orgoliu-MODESTIE; vanitate-UMILINŢĂ; susceptibilitate-ÎNCREDERE;
invidie-BUCURIE; gelozie-DĂRUIRE PLINĂ DE ABNEGAŢIE; ură-IUBIRE; avariţie-
GENEROZITATE; răutate-BUNĂTATE; intoleranţă-ÎNGĂDUINŢĂ). Procedând astfel, vom
intra în inefabilă rezonanţă cu energiile elevate, binefăcătoare, sublime, divine din univers.
Pentru a accelera dispariţia respectivelor defecte şi apariţia acestei calităţi în noi, ne vom
imagina adesea cu anticipaţie, cât mai intens posibil că acţionăm în sensul calităţilor sau virtuţilor
considerate pe care dorim să le trezim şi să le amplificăm pentru a ne anihila, cât mai repede
defectele. Datorită proceselor de rezonanţă cu energiile binefăcătoare, armonioase din univers
aceste calităţi se vor amplifica gradat direct proporţional cu eforturile noastre, aceasta atrăgând
după sine dispariţia defectelor cu care ne confruntam anterior. Este însă important să reţinem că
procesul de anihilare a defectelor implică, de asemenea, elevarea frecvenţei de vibraţie lăuntrică,
acest proces de transformare asigurându-ne rezultate progresive.
Aceste rezultate sunt sigure, mai ales DACĂ VOM PERSEVERA O PERIOADĂ
ADECVATĂ DE TIMP PENTRU A TREZI ÎN NOI CALITATEA URMĂRITĂ. Este bine de
ştiut că obişnuinţa este o a doua natură. Atunci când respectiva calitate a devenit o obişnuinţă
firească în aproape toate situaţiile, succesul este deplin.
UN ALT "PAS" ÎN CAZUL BILANŢULUI NOSTRU
Bilanţul celorlalte posibilităţi ale noastre pe plan: fizic, psihic, mental, afectiv se impune
în continuare.
FIZIC:
- vitalitate, sănătate, robusteţe, armonie corporală, vedere, miros, pipăit, auz, gust, reflexe.
INTELECTUAL:
- atenţie, concentrare, memorie, imaginaţie creatoare, supleţe în gândire, putere mentală
de muncă, adaptare.
EFICIENŢĂ:
- încredere în sine, răbdare, siguranţă, energie, tenacitate, spirit de decizie.
 AFECTIV:
-amor propriu, altruism, compasiune, bun-simţ, sociabilitate.
Este util să amintim în această direcţie părerea dr. HENRI DURVILLE, psihoterapeut şi
yoghin francez: "Acela care devine pe deplin conştient de el însuşi, dându-şi seama de
posibilităţile care dorm în profunzimile mentalului şi psihicului său, îşi transformă în curând
întreaga sa viaţă, făcând-o demnă să fie trăită; el încetează să mai fie pesimistul care totdeauna
căuta doar ceea ce putea să-l rănească şi pentru care viaţa era un lung coşmar".
Este însă evident pentru oricare dintre noi că toate acestea nu sunt cu putinţă decât cu
condiţia de a ne elibera cât mai repede de conflictele care macină marea majoritate a oamenilor.
2) COMPLEXELE NOASTRE LĂUNTRICE ŞI EVENTUALELE CONFLICTE
INCONŞTIENTE
Psihologia yoghină milenară ne învaţă că "FRAGMENTE" încărcate cu anumite energii
psihice "NEINTEGRATE" şi parazite pot să stagneze în inconştient.
Yoghinul SWAMI RAMA prezintă complexele lăuntrice astfel: "Complexul lăuntric în
cazul fiinţei umane este un ansamblu de fragmente, PUTERNIC încărcate cu emoţii; ele se găsesc
acoperite într-o parte a zonei abisale a psihicului cunoscută adesea sub numele de inconştient; ele
dirijează automatic, fără ştirea individului în cauză, anumite acţiuni ale sale numite adesea în
psihologia modernă acţiuni complexuale. Complexul lăuntric este un fel de unic rezervor separat
(unic, dar puternic) în care se afundă sentimente şi emoţii care îi corespund. El rămâne oarecum
inconştient dar presupune nenumărate reacţii."
Yoghinul SWAMI RAMA subliniază o eroare destul de răspândită la fiinţele umane care
confundă simptomele şi complexul însuşi. În cartea sa "YOGA ŞI PSIHOTERAPIA" el
precizează: "O persoană care declarat: "Eu am un complex de inferioritate", spune o absurditate.
În realitate ea ar trebui să spună: "Eu mă confrunt cu sentimente de inferioritate, care sunt
simptomele unui complex stagnând în subconştientul meu".
Studiul atent al simptomelor unui complex lăuntric arată că acesta este un amestec straniu
de sentimente contradictorii. Exemple: atracţie repulsie, iubire, ură etc. Respectivul complex
lăuntric îl obligă pe acela care îi este obiectul să realizeze anumite acţiuni, chiar în ciuda voinţei
sale conştiente.
Un complex lăuntric prezentând o anumită gravitate provoacă puternice conflicte
interioare şi din acestea rezultă declanşarea de sentimente negative, angoasă, anxietate, fobii,
ostilitate, disperări fără cauze aparente etc., care generează stări de rezonanţă cu subtile energii
penibile, perturbatoare din univers.
Învăţătura YOGA consideră că este foarte important ca fiinţa umană să fie eliberată pe
deplin de conflictele interioare care o sfâşie. Se ştie în general că nu persoanele echilibrate şi
liniştite sunt cele care devin prada dezordinelor psihice şi a nevrozelor, ci tocmai acelea care sunt
obiectul conflictelor lăuntrice puternice. Totuşi yoghinul RUDOLPH VALENTINE, autorul
lucrării "CUNOAŞTE-TE PRIN YOGA", ne atrage atenţia asupra unui aspect foarte important:
"Nevrozaţii nu sunt singurii care suferă din cauza conflictelor lăuntrice. Într-un anumit moment
sau altul, dorinţele noastre, interesele sau convingerile noastre se ciocnesc în mod necesar de
acelea ale anturajului nostru.
- VA URMA -
 AN II C 17
NABHI ASANA
(Postura ombilicului)
NABHI ASANA se traduce literal prin "postura
ombilicului". Unii yoghini însă numesc această postură
DVIPADA-UTTANASANA, ceea ce semnifică din punct de
vedere etimologic "asana celor două picioare ridicate" (DVI-doi,
PADA-picioare, UTTAN-ridicat) sau alteori
UTANAPADASANA (postura ridicării picioarelor). Această
ASANA mai este cunoscută în anumite tratate yoghine clasice şi
sub numele NAVASANA (postura vaporului) deoarece în cazul
realizării sale corecte poziţia corpului se aseamănă cu un vapor.
În general, occidentalii acordă o foarte mică atenţie ombilicului.
Din clipa în care cordonul ombilical este tăiat în momentul
naşterii, ombilicul încetează - pentru occidentali - să aibă vreo semnificaţie.
Pentru yoghin, însă regiunea ombilicală este o zonă de o importanţă cu totul deosebită.
Întrucât centrul de greutate al fiinţei se află în regiunea taliei, în apropiere de ombilic, în zona de
proiecţie a lui MANIPURA CHAKRA, acesta este din punct de vedere subtil un centru de o
deosebită importanţă. În tradiţia yoghină, MANIPURA CHAKRA este considerat a fi împreună
cu KANDA sursa celor peste 72.000 de NADIS-uri sau canale subtile. Menţionăm că în tradiţia
yoghină se afirmă adesea că în această regiune există o zonă numită KANDA (oul fiinţei) din
care pornesc peste 72.000 de NADIS-uri care alcătuiesc anatomia subtilă a fiinţei. Menţionăm de
asemenea că în anumite tratate yoghine secrete, MANIPURA CHAKRA apare sub numele de
NABHI CHAKRA. La ashramul binecunoscutului yoghin DHIRENDRA BRAHMACKARI se
realizează un control sistematic al poziţiei exacte a buricului la toţi practicanţii yoghini. El afirmă
chiar, că dacă buricul este foarte deplasat faţă de normal, multe din eforturile realizate de o
persoană pentru a-şi ameliora şi vindeca diferite afecţiuni, pot rămâne fără succes, reprezentând
doar o pierdere de timp şi de energie. Dacă ombilicul este deplasat foarte mult de la poziţia sa
originară, numai acest fapt în sine poate fi cauza ascunsă a multor afecţiuni sau tulburări care
rămân în cea mai mare parte nediagnosticate. Deplasările buricului fie în sus, fie în jos, lateral sau
oblic determină o gamă diversă de boli abdominale cum ar fi dureri surde în abdomen, balonări,
indigestii, diaree etc.
Referitor la importanţa acestei zone, celebrul tratat yoghin YOGA -
CHUDAMANYUPANISHAD partea I, sutrele 13-16 afirma: "În centrul stomacului, centrul
buricului se află în CHAKRA numită MANIPURA. Între buric şi ultima vertebră a coloanei
vertebrale se află centrul buricului (KANDA) care are forma unui ou luminescent de pasăre.
Acesta include în interiorul său, punctele de plecare ale 72.000 de NADIS-uri, dintre care 72 sunt
vitale. Dintre acestea însă 10 sunt cele mai importante. Pentru a avea un control deplin asupra
acestor 10 NADIS-uri, o persoană cunoscătoare trebuie să depună mari eforturi."
S-a observat de către yoghini în decursul timpului că buricul poate fi deplasat din poziţie
sa naturală dacă sunt cărate greutăţi excesiv de mari sau dacă o persoană cade de la înălţime. În
asemenea situaţii în general, rezultă adesea o deplasare în sus faţă de poziţia sa iniţială. Dacă faţă
de normal, poziţia este deplasată în partea dreaptă, în partea stângă sau este căzut, cauza poate să
fie datorată faptului că s-a aruncat o greutate prea mare, având corpul preponderent sprijinit pe
unul din picioare, sau datorită faptului că o porţiune a corpului a primit o zdruncinătură violentă
sau o puternică lovitură fulgerătoare. Dacă zdruncinătura a fost transmisă piciorului stâng, buricul
va fi deplasat către dreapta şi viceversa. În general s-a remarcat adesea că buricul bărbaţilor se
deplasează către stânga, iar cel al femeilor către dreapta. Examinarea buricului se face prin
metode diferite pentru bărbaţi şi pentru femei.
1) Pentru bărbaţi
Pacientul va sta mai întâi în NABHI ASANA. Apoi va coborî încet, gradat capul şi
picioarele pe pământ, rămânând în SHAVASAHA. NABHI ASANA este îndeosebi realizată
pentru a avea certitudinea că am aşezat corpul într-un mod perfect simetric, pentru că altfel orice
măsurătoare ar fi neconcludentă. Apoi examinatorul va plasa cât mai precis capătul unei efori pe
buricul pacientului iar cu celălalt capăt va măsura cât mai exact distanţa până la unul din cele
două sfârcuri ale sânilor.
Apoi acest capăt al sforii va fi pus pe celălalt sfârc. În timp ce mâna care ţine celălalt
capăt în zona buricului rămâne nemişcată. Dacă atunci se constată că distanţa între buric şi cele
două sfârcuri este aceeaşi, centrul buricului se află în mod normal plasat la locul său. Dacă
constatăm că există o cât de mică variaţie între cele două distanţe până la sfârcuri sânilor, aceasta
înseamnă că buricul este deplasat din poziţia sa naturală şi firească.
Această examinare ne poate arăta astfel poziţia actuală a buricului, edificându-ne cu
uşurinţă asupra eventualelor deplasări ale sale.
2) Pentru femei
Examinata va face NABHI ASANA şi apoi va reveni în SHAVASANA (postura de
relaxare). Călcâiele vor fi apoi lipite între ele. În timp ce degetele mari de la ambele picioare vor
fi îndepărtate cât mai mult în direcţii opuse. În continuare, un capăt al sforii va fi plasat cât mai
precis pe buric şi după aceea celălalt capăt va fi aşezat exact pe degetul mare de la piciorul stâng,
şi apoi se va proceda la fel cu degetul mare de la piciorul drept. Dacă cele două distanţe nu sunt
identice, înseamnă că buricul este deplasat şi nu se află în poziţia sa normală. Mai există o altă
metodă simplă prin care pot fi testaţi atât bărbaţii cât şi femeile.
Când examinatul se află în postura cadavrului, SHAVASANA, după ce a realizat în
prealabil corect NABHI ASANA, examinatorul uneşte vârful degetului mare cu arătătorul şi cu
cel mijlociu şi le plasează pe buricul pacientului. Dacă în această situaţie buricul se simte pulsând
armonios precum inima, totul este în ordine. Dacă la acea examinare pulsaţia se simte că emană
mai puternic dintr-o altă zonă decât aceea a buricului, aceasta înseamnă că buricul este deplasat şi
nu funcţionează normal, deoarece nu coincide cu focarul său identificat astfel. Prin urmare,
poziţia focarului subtil specific buricului se află acolo unde se simte în mod evident pulsaţia,
buricul fizic putând să se deplaseze astfel încât să nu mai coincidă cu focarul său pulsatil care nu
se deplasează. Prin procedeele HATHA yoghine specifice se urmăreşte ca în cazul unei deplasări
a buricului, acesta să fie readus, pentru a fi suprapus peste focarul său pulsatil.
Haşurile de remediere în asemenea situaţii se pot realiza de către o persoană competentă
sau chiar şi de unul singur prin executarea anumitor posturi YOGA. În cazul în care există o
persoană competentă dispusă să acţionase, aceasta va masa cu ulei zona respectivă urmărind
gradat să readucă buricul deplasat în poziţia sa iniţială, normală. Este necesar ca respectiva
persoană să cunoască suficient de bine aceste tipuri de manipulare prin masaj pentru că altfel
există riscul ca buricul să fie deplasat şi mai mult faţă de poziţia sa normală. Dacă buricul este
anormal deplasat în sus spre stânga, pacientul va sta culcat la sol, piciorul drept fiind ţinut la sol.
În timp ce piciorului său stâng i se aplică o rapidă smucitură. Apoi talpa piciorului drept va fi
împinsă cu putere de către operator, cu palma, 3-4 minute, constant.
Dacă buricul este deplasat în sus către dreapta, aceeaşi modalitate va fi aplicată invers. În
cazul în care buricul totuşi nu răspunde acestui tratament simplu, pacientul va fi întors cu faţa în
jos, iar operatorul va ţine ferm mâna dreaptă şi piciorul stâng ale pacientului fiecare într-o mână a
sa, plasându-şi propriul său picior pe zona lombară a spatelui pacientului. Apoi operatorul va
ridica în acest fel corpul pacientului, trăgând în sus mâna dreaptă şi piciorul stâng. Acelaşi
procedeu se va repeta identic cu membrele opuse.
Dacă nici în felul acesta buricul nu va fi readus în poziţia sa normală, pacientul va realiza
corect DHANURASANA (postura arcului) în timp ce operatorul, care stă deasupra sa (eventual
ajutat de altcineva), îl va ridica ţinându-l cu mâinile de coate. Dacă buricul pacientului este
anormal deplasat în sus pe o linie dreaptă, pacientul se va aşeza cu spatele pe sol, încrucişându-şi
mâinile în dreptul pieptului. În timp ce operatorul îl va ridica, prinzând ferm cu mâinile zona
genunchilor în timp ce labele picioarelor pacientului contrabalansează greutatea corpului
împingând în zona coapselor operatorului. Pacientul va trebui să stea 2-3 minute în această
poziţie, păstrându-şi corpul cât mai drept.
Metodele naturale prin care un pacient poate să-şi readucă de unul singur buricul la locul
său normal, sunt mult mai sigure şi eficiente. Pentru aceasta, yoghinul trebuie să practice cu
consecvenţă NABHI ASANA, DHANURASANA şi CHAKRASANA, până ce va remarca
revenirea buricului la poziţia normală.
Există desigur şi alte metode secundare de reaşezare a ombilicului.
Afecţiunile curente ce rezultă în urma deplasării buricului sunt foarte diferite: constipaţie,
aciditate, dureri de inimă etc. Dacă buricul este deplasat foarte mult în sus, evacuarea normală a
materiilor fecale va fi mult îngreunată chiar şi dacă vor fi folosite laxative artificiale puternice, iar
corpul va fi vulnerabil la o serie întreagă de boli. AYURVEDA, ştiinţa medicală tradiţională a
Orientului, afirmă în această direcţie că: " intestinele excesiv încărcate sunt cauza tuturor bolilor".
Dacă buricul s-a deplasat în jos va rezulta cel mai adesea dispepsie, dureri colice,
coşmaruri nocturne, diaree, etc. Dacă ombilicul s-a deplasat mai mult într-una din părţi (în stânga
sau în dreapta) pot rezulta dureri acute, stranii care nu încetează aproape deloc nici prin
administrarea diferitelor medicamente. De îndată ce ombilicul a fost gradat readus la locul său
normal, iniţial, efectele benefice vor fi instantanee.
În cazul femeilor, deplasarea normală de la locul său firesc a buricului, poate determina
apariţia unor boli ca: leucoree, dureri şi neregularităţi ale ciclului (declanşarea la 10-15 zile
interval a menstruaţiei), culoare nesănătoasă a sângelui menstrual. Copiii născuţi de mame aflate
în această stare de sănătate, cu buricul anormal deplasat, trăiesc puţin şi sunt bolnăvicioşi. Uneori
aceste deplasări anormale ale buricului pot determina chiar sterilitate.
Fiziopatologia centrului ombilical este mult prea puţin cunoscută şi înţeleasă de către
practicanţii superficiali ai medicinii moderne. Totuşi rămâne cert faptul că multe tulburări şi
afecţiuni datorate deplasării anormale a ombilicului sunt rapid vindecate după readucerea gradată
a acestuia în poziţia sa normală. NABHI ASANA este cea mai bună postură destinată să asigure
readucerea la poziţia corectă a ombilicului deplasat.

TEHNICA DE EXECUŢIE
Întinşi le sol cu faţa în sus şi mâinile pe
lângă corp, orientate însă cu palmele în jos,
contractăm gradat şi ferm centura abdominală
împreună cu muşchii picioarelor pentru a ridica
progresiv picioarele astfel ca acestea să formeze un
unghi de aproximativ 45 grade cu solul. Ridicăm
apoi capul cât mai mult posibil, întinzând mâinile
paralele în direcţia rotulelor. Centura abdominală va trebui, în cazul realizării acestei posturi, să
fie contractată la maxim. Nu trebuie totuşi să ridicăm deloc cu această ocazie zona lombară. Este
deci o greşeală să efectuăm această postură stând în echilibru pe fese.
NABHI ASANA este prin urmare o postură în care sunt încordaţi un număr considerabil
de muşchii: muşchii trunchiului, spatelui, gâtului, braţelor şi centurii abdominale. Sunt destul de
rare posturile în HATHA YOGA în care să se urmărească o asemenea contractare concertată a
muşchilor.
CONŞTIENTIZAREA
În timpul execuţiei acestei ASANA, vom conştientiza fluxurile de energie cosmică
trecând prin picioare şi focalizându-se în plan subtil la nivelul lui MANIPURA CHAKRA.
Atenţia va fi concentrată la maxim în această zonă. La revenire se va conştientiza dinamizarea
intensă a lui MANIPURA CHAKRA, stare de voinţă mărită, stăpânire de sine, expresivitate
armonioasă.
CONTRAINDICAŢII
Persoanele care simt constante dureri violente în zona abdomenului atunci când urmăresc
să execute NABHI ASANA nu vor practica deloc această ASANA decât după ce durerile
violente nu se mai manifestă. Durerile care apar într-o asemenea situaţie arată faptul că există
unele afecţiuni digestive serioase care trebuiesc eliminate prin alte procedee yoghine specifice.
EFECTE ŞI BENEFICII ALE ACESTEI POSTURII
Din punct de vedere subtil, NABHI ASANA are o uriaşă influenţă binefăcătoare destul de
rapid sesizabilă asupra celor mai fine şi mai subtile dintre NADIS-urile corpului bioenergetic.
Practica sa consecventă face să fie destul de repede eliminate stările de stres sau nervozitate,
importanţa unei centuri abdominale sănătoase şi puternice nu trebuie niciodată să fie subestimată.
În timpul practicării corecte a acestei posturi, contracţia centurii abdominale, sincronizată
cu poziţia specifică a corpului şi cu o respiraţie normală de voie, constituie totodată un simultan
exerciţiu de respiraţia controlată, cu toate avantajele care rezultă din aceasta. Organele
abdominale sunt puternic comprimate în cazul acestei posturi, fiind eliberate de excesul de sânge
venos. Atât poziţia corpului cât şi contracţia muşchilor picioarelor în cazul ei, facilitează şi
accelerează întoarcerea sângelui venos către inimă.
Muşchii gâtului sunt considerabil întăriţi, ei fiind altfel rareori puşi în acţiune. Întreaga
zonă cervicală a coloanei vertebrale este irigată de sânge proaspăt. Această ASANA constituie de
asemenea un tonic natural puternic pentru întregul organism. Deşi coloana vertebrală este puţin
solicitată în NABHI ASANA, muşchii dorsali sunt destul de puternic puşi în acţiune, ceea ce are
ca efect regenerarea şi fortificarea lor gradată. Independent de musculatura spatelui şi de coloana
vertebrală, statica acesteia este considerabil îmbunătăţită prin solicitarea şi întărirea centurii
abdominale. Este aproape imposibil să avem o statică vertebrală corectă fără o centură
abdominală puternică şi suplă. Centura abdominală este deosebit de importantă pentru menţinerea
corectă a trunchiului atât atunci când stăm jos cât şi atunci când stăm în picioare sau când
mergem.
 AN II C 18
SHASHASAMA
(Postura iepurelui)
În sanscrită, cuvântul SHASHA înseamnă iepure.
Această postură a fost numită astfel deoarece poziţia mâinilor
celui care o execută evocă într-un anumit mod urechile unui
iepure, în timp ce spatele uşor curbat ne sugerează corpul său.
Această ASANA, deşi este în aparenţă foarte simplă, conferă
celui care o realizează consecvent anumite efecte deosebite atât
în plan fizic cât şi în plan subtil, toate acestea la un loc
asigurându-i o valoare deosebită.

TEHNICA DE EXECUŢIE

La efectuarea acestei posturi se porneşte din

VAJRASANA (postura diamantului). În această primă fază
pregătitoare, vom verifica să avem coloana vertebrală dreaptă
("drept" în acest caz nu este sinonim cu "rectiliniu"),
redresând-o în zona curburilor sale naturale, lăsând greutatea
trunchiului şi a bazinului pe călcâie. Capul va fi plasat în
echilibru la vârful coloanei vertebrale, gâtul fiind cât mai
relaxat. Vom destinde de asemenea cu grijă coapsele şi
gambele, insistând în mod special asupra articulaţiei şoldului,
care trebuie să fie complet liberă şi cât mai relaxată. Coloana
vertebrală va fi, procedând astfel, cât mai puţin tasată. Atunci
când ne propunem să destindem coloana vertebrală şi întreaga musculatură ataşată ei, vom începe
întâi prin relaxarea umerilor şi a braţelor care vor apăsa liber asupra trunchiului.
Vom realiza în continuare procesul de relaxare asupra trunchiului, făcând să se deplaseze
priza de conştiinţă de sus în jos, abandonându-ne gradat forţei gravitaţiei. Această relaxare
anticipativă este foarte utilă, dar pentru a relaxa cu adevărat profund muşchii coloanei vertebrale
trebuie în plus să realizăm o anumită "detaşare" a coloanei. Braţele şi umerii vor continua să
apese pe partea superioară a cutiei toracice, dar acest lucru nu ne va deranja decât foarte puţin în
timpul procesului de detaşare a coloanei vertebrale. Pentru a realiza această detaşare gradată
trebuie să ne întindem coloana sau, cu alte cuvinte, să o alungim cu ajutorul respiraţiei, simţind
efectiv cum vârful craniului urcă câţiva milimetri la fiecare inspiraţie. Este deci evident că pentru
a realiza cât mai bine acest proces va fi necesar să ne menţinem în VAJRASANA (postura
diamantului) timp de aproximativ 10 respiraţii.
Pentru a înţelege mecanismul subtil al acestei întinderi trebuie să vizualizăm mental
mişcările diafragmei la interiorul cutiei toracice. Diafragma este atunci asemănătoare cu o boltă
mobilă care coboară în momentul în care plămânii se umplu cu aer şi reurcă odată cu expiraţia.
Păstrând mental suficient de clară aceasta imagine, va fi necesar să vizualizăm în continuare ce se
întâmplă în timpul inspiraţiei. Coborând, diafragma comprimă viscerele abdominale şi atunci
putem avea 2 alternative: a) organele se retrag în faţa presiunii de sus în jos a diafragmei, lucru
care se petrece atunci când centura abdominală este flască; b) centura abdominală rezistă
presiunii de sus în jos a pistonului diafragmatic. În această ultimă situaţie, deoarece viscerele,
care sunt protejate de o centură abdominală fermă nu se retrag în faţa apăsării, diafragma se
sprijină pe ele şi atunci expansiunea nu poate să se facă decât către în sus. Cu alte cuvinte,
toracele se deschide şi antrenează către în sus atât coastele cât şi vertebrele care îi sunt solidare.
Având în vedere că muşchii profunzi ai coloanei vertebrale sunt destinşi, coloana se întinde către
în sus şi efectiv se detaşează. Aici vom remarca progresiv că este vorba de un joc subtil care
totuşi este foarte uşor perceptibil pentru cei care vor fi atenţi la acest mecanism şi se vor
interioriza suficient de bine asupra acestei zone a corpului. De fapt, întinderea se realizează mai
uşor simţind-o până la cea de-a IV-a vertebră lombară, deoarece aici diafragma este "ancorată" de
această vertebră.
Respiraţia profundă, de voie, realizată cu centura abdominală fermă şi rezistentă, obligă
coloana să se întindă în mod ritmic către în sus. Totuşi, această întindere nu se realizează până la
zona gâtului. Pentru a întinde cât mai armonios şi vertebrele cervicale, trebuia să împingem
gradat vârful craniului către în sus, aspect care se va remarca prin faptul că bărbia coboară puţin,
dar acest lucru trebuie să se facă de la sine, nu printr-o coborâre conştientă aşa cum vom învăţa să
facem la JALANDHARA BANDHA, atunci când bărbia se plasează în furca sternului. În timpul
acestei întinderi ritmice cadenţată de suflu, în afară de această întindere se resimte o anumită
uşurinţă, o specifică eliberare a întregii coloane. Acest lucru nu este un simplu efect al
imaginaţiei şi se poate verifica că este astfel prin însăşi execuţia posturii, deoarece toate posturile,
fie că sunt de flexie în faţă sau de flexie în spate, se realizează mult mai bine atunci când coloana
este întinsă şi detaşată. Datorită aspectelor arătate în această primă fază, este importantă şi nu
trebuie deloc subestimată.
Înclinarea la 45 de grade
Coloana vertebrală fiind foarte bine întinsă, dar relaxată, vom continua să respirăm cu
centura abdominală controlată şi în continuare vom înclina trunchiul la aproximativ 45 grade,
punând palmele pe sol chiar în faţa genunchilor, păstrând mâinile drepte. Apoi vom sprijini
întreaga greutate a corpului pe braţe. Dacă musculatura şoldurilor este destinsă, trunchiul
basculează în întregime, cu alte cuvinte nimic nu se modifică în statica coloanei vertebrale. Vom
continua atunci să realizăm respiraţia normală de întindere descrisă mai sus. Capul nu se va
înclina, ochii vor privi mereu în faţă, fapt care va împiedica spatele să se îndoaie, deoarece este
esenţial ca el să rămână drept de la omoplaţi până la zona sacrumului. Continuând să respirăm ca
şi până atunci, vom fi conştienţi, suplimentar, de ceea ce se întâmplă în zona şoldurilor, relaxând
cât mai bine toţi muşchii corespondenţi lor. Bazinul este atunci aproape "suspendat" între
capetele oaselor femurale precum un pod osos pe care stă coloana.
Orizontalizarea trunchiului
Când este obţinută o destindere maximă a şoldurilor fără a îndoi spatele, pivotând
trunchiul în jurul unei axe constituită de articulaţia coxo-femurală, vom plasa coatele pe sol.
Continuând apoi să privim drept în faţă pentru a evita îndoirea spatelui care este întins în
continuare printr-o respiraţie ritmică, pentru a mări şi mai mult distanţa dintre craniu şi sacrum.
Bineînţeles, vom relaxa în continuare muşchii coapselor şi ai şoldurilor.
Poziţia finală
În această etapă au fost reunite toate condiţiile prealabile pentru a realiza postura
Iepurelui. În continuare vom deplasa din nou mâinile, punându-le de o parte şi de alta a
picioarelor şi vom plasa zona de tranziţie dintre frunte şi păr (exact ca la execuţia lui
SHIRSHASANA) pe sol cât mai aproape de genunchi. Apoi vom pune mâinile la spate cu
degetele înlănţuite şi vom respira normal, cât mai profund, de voie, toracic şi abdominal. Vom
curba apoi trunchiul, ridicând cât mai sus bazinul şi vom poziţiona umerii cât mai mult spre în
faţă. Braţele vor fi apoi întinse, iar mâinile vor fi în continuare proiectate cât mai mult posibil în
faţa liniei umerilor, degetele fiind ferm înlănţuite iar palmele orientate către în jos. La sfârşitul
execuţiei acestei posturi vom reveni din nou în VAJRASANA, fără a mai trece însă prin stadiile
preparatorii.
ERORI CE TREBUIESC EVITATE
În fazele preparatorii ale acestei posturi, o eroare principală constă în a îndoi spatele, în
loc să îl întindem şi a nu bascula în întregime trunchiul numai prin articulaţia şoldurilor. În
poziţia finală, greşeala principală constă în a orienta palmele către în sus. În loc să le orientăm
către în jos. Menţionăm că nu există contraindicaţii pentru această postură.
CONŞTIENTIZAREA
În timpul execuţiei posturii, vom conştientiza captarea energiilor cosmice polar prin tălpi
(picioarele sunt depărtate la aproximativ 10-15 cm) şi focalizarea energiilor în MULADHARA
CHAKRA. La nivelul braţelor vom percepe închiderea circuitelor energetice polar. În continuare
vom sesiza procesul de trezire a energiei fundamentale în fiinţă, KUNDALINI SHAKTI,
circulaţia acestui flux prin SUSHUMNA NADI (NADI-ul principal al fiinţei aflat în plan subtil
în centrul măduvei coloanei vertebrale) şi focalizarea acestor energii în SAHASRARA, în afara
corpului fizic, deasupra creştetului. La revenire vom conştientiza dinamizarea simultană a celor
doi poli fundamentali SAHASRARA şi MULADHARA CHAKRA, precum şi o stare euforică de
armonizare plenară a fiinţei, ce rezultă datorită trezirii şi amplificării celor 2 planuri polar opuse
ale fiinţei - planul potenţial al energiilor fizice şi planul sublim spiritual. Vom sesiza de asemeni
o stare specifică acestei posturi de polarizare lăuntrică şi echilibrare deplină, conştientizând în
fazele avansate de practică interacţiunea inefabilă între PURUSHA (Spirit) şi PRAKRITI
(Natura).
EFECTE BENEFICE ALE ACESTEI POSTURII
Se pot percepe efecte distincte, specifice, atât în fazele preparatorii cât şi în faza finală.
Efectele benefice ale primelor faze se remarcă în special la nivelul articulaţiei şoldurilor, una din
articulaţiile principale ale sistemului nostru osos în care se manifestă în timpul zilei numeroase
tensiuni, mai ales din cauza atitudinilor posturale negative.
Dacă în anumite situaţii, articulaţia şoldurilor este blocată (şi de acest lucru uneori nici nu
ne dăm seama atunci când încercăm să o destindem), atât posturile de flexie în faţă cât şi cele de
flexie în spate se execută forţând zona cea mai sensibilă a coloanei, zona rinichilor, în asemenea
situaţii vor rezulta astfel compresiuni ale discurilor intervertebrale care nu sunt întotdeauna
inofensive, precum şi unele tensiuni în zona lombo-sacrală (în special în cea de-a V-a vertebră
lombară). Dacă şoldurile sunt excesiv contractate tensiunile se pot propaga către zona lombară
ajungând să urce puţin câte puţin pe întreaga coloană până la craniu. Tocmai de aceea, pentru a
practica cât mai corect posturile YOGA, adică fără a tensiona muşchii care nu sunt complet
destinşi, sunt absolut necesare fazele pregătitoare în care, aşa cum am văzut, extensia coloanei şi
întinderea sa dinamică cu ajutorul suflului, atrage gradat după sine detaşarea spatelui sau cu alte
cuvinte eliberarea tuturor articulaţiilor vertebrale.
Din punct de vedere energetic, întinderea coloanei vertebrale însoţită, sau mai bine zis
realizată graţie respiraţiei cu centura abdominală controlată, face să circule energiile subtile prin
SUSHUMNA NADI, canalul central aflat în mijlocul coloanei vertebrale, lucru care este esenţial
în practica YOGA. Chiar denumirea HATHA YOGA indică faptul că trebuie să unim (YOGA)
energiile feminine (-) simbolizate prin lună (THA), la stânga coloanei vertebrale, cu energiile
masculine (+) (HA), simbolizate prin soare, în partea dreaptă a coloanei. Canalele subtile de
energie lunară şi solară care se împletesc în jurul lui SUSHUMNA NADI se numesc IDA NADI
(-) şi PINGALA NADI (+). Unul din scopurile principale ale tehnicilor posturale (ASANAS) şi
ale procedeelor de ritmare a suflurilor (PRANAYAMA) este de a uni aceste energii aflate la baza
coloanei vertebrale (MULADHARA CHAKRA) şi a le face să urce prin NADI-ul central -
SUSHUMNA. Fazele preparatorii care detaşează progresiv coloana vertebrală contribuie la a
deschide această "cale de mijloc" pentru energiile subtile.
Respiraţia realizată cu centura abdominală controlată generează un efect profund
decongestionant şi revitalizant. În timpul inspiraţiei diafragma coboară şi întâmpină rezistenţa
viscerelor care vor fi astfel masate şi descongestionate. Plexul solar supranumit adesea şi creierul
abdominal, situat în partea de sus a cavităţii stomacului, va fi şi el de asemenea considerabil
descongestionat şi masat. Poziţia mâinilor unite şi a braţelor joacă şi ea un rol foarte important.
Proiectându-le către în faţă, practicantul pune în acţiune toată centura scapulară sau cu alte
cuvinte toată musculatura aflată în partea superioară a toracelui şi în special muşchii fixaţi de
omoplaţi. Uneori este incredibil cât de blocaţi sunt omoplaţii, mai ales la unii bărbaţi. Când aceşti
muşchi sunt blocaţi, ei blochează totodată întreaga parte de sus a spatelui, făcând aproape
imposibilă practica corectă a posturilor (ASANAS) şi a tehnicilor respiratorii (PRANAYAMA).
Această postură generează apariţia unei senzaţii euforice de uşurare care se manifestă
uneori imediat după execuţie determinând o considerabilă uşurinţă şi fluiditate în realizarea
posturilor YOGA care urmează după aceasta.

LAYA YOGA SI UNELE OBSTACOLE ÎN MEDITAŢIE

(continuare 2)
(continuare la cursul nr. 15 AN II- UTKATASANA)

Dacă nu-şi va elimina EGO-ul, yoghinul nu va putea culege nestingherit fructele meritate
de pe urma eforturilor sale spirituale.
Adeseori, aspiranţii la desăvârşire susţin că doresc să studieze şi să practice meditaţia
yoghină dar ei nu se hotărăsc ferm să-şi stăpânească natura inferioară şi să-şi schimbe vechile
obiceiuri cu tot ceea ce implică aceasta. Tot agăţându-se de ele, unii chiar sunt tentaţi să refuze
necesitatea unei schimbări. Un astfel de aspirant indecis nu va realiza niciodată un progres real,
căci scurtele sale experienţe spirituale fără continuitate şi fără o transformare radicală a naturii
inferioare nu vor conduce niciodată, în cazul său, la suprema eliberare.
Desigur nu este deloc uşor să-ţi schimbi obiceiurile rele adânc înrădăcinate în fire şi
adeseori aspirantul sincer se simte neajutorat în faţa acestora. Totuşi printr-o practică spirituală
perseverentă şi printr-un neobosit ajutor dezinteresat acordat altora, prin frecventarea unor
persoane elevate spiritual, cât şi printr-o puternică hotărâre de a eradica egoismul, ne vom
dezvolta destul de repede o mare voinţă. Înainte va trebui însă să coborâm adânc în noi înşine şi
să ne descoperim toate slăbiciunile şi defectele. Pentru cei ce se află sub îndrumarea unui ghid
spiritual (GURU), acest aspect este mult mai uşor de înfăptuit, căci maestrul lor le va arăta
prompt căile potrivite pentru eliminarea unor astfel de defecte. Trecerea sau transmutarea naturii
inferioare către manifestări superioare necesită o focalizare totală către acest scop. Pentru a
realiza tranziţia către cel mai înalt ţel este nevoie de o vie şi tenace aspiraţie de a face să dispară
EGO-ul. Procedând astfel, printr-un neîncetat efort, vom putea obţine destul de repede o reală
transformare. Câteodată, datorită faptului că transformarea nu este încă totală, vechea
personalitate va încerca să-şi redobândească poziţia pierdută, chiar şi după ani de meditaţie.
Susţinută de mintea inferioară şi de voinţa perversa, ea îl poate determina uneori pe aspirant să
devină incorigibil şi să nu mai respecte anumite reguli, făcându-l arogant şi impertinent.
Identificându-se preponderent numai cu EGO-ul, atunci el va distruge toate regulile şi preceptele
revoltându-se împotriva tuturor şi fiind oricând gata să lupte cu toţi aceia care nu împărtăşesc
vederile şi opiniile sale.
EGO-ul îşi are propriile idei şi impulsuri, uneori demoniace, refuzând să urmeze sfaturile
benefice. Disimularea, ipocrizia şi exagerarea reprezintă trăsăturile caracteristice ale unui EGO
exacerbat. Acela sau aceea care se află strâns prins în plasa EGO-ului mai degrabă minte, pentru
a-şi acoperi greşelile sau pentru a-şi păstra poziţia şi continuând, pervers, a se complace, plin de
impertinenţă, în ideile şi proastele lui obiceiuri de până atunci. Pierzându-se la nesfârşit în
justificări fantasmagorice şi negându-şi vehement greşelile sau defectele, aspirantul poate să nu
mai fie conştient de efectele acţiunilor sale, căci intelectul său este otrăvit cu multe impurităţi.
Neştiind nici el ce vrea şi neînţelegând ceea ce spune, aspirantul este mult prea satisfăcut de el
însuşi pentru a-şi mai da seama de drumul greşit pe care se afundă, în mlaştina suferinţei.
Acela care nu este ferm hotărât să meargă înainte, care nu vrea să continue disciplina
spirituală sau care nu se poate deschide sufleteşte faţă de ceilalţi, nu poate fi ajutat de nici un
maestru. Nimeni şi nimic nu-l poate ajuta pe acela care în mod deliberat îşi închide ochii în faţa
Adevărului. Un astfel de fals aspirant, în loc să progreseze pe poteca spiritualităţii, se va cufunda
din ce în ce mai mult în mlaştina propriei sale imaginaţii bolnăvicioase.
Dacă vom recunoaşte câtuşi de puţin că ceva nu merge bine, dacă vom dovedi fie şi cel
mai mic impuls de a ne reveni, ori o cât de mică atitudine receptivă şi înţelegătoare, atunci abia
erorile vor putea fi corectate. Acela care este sincer faţă de maestrul său şi faţă de el însuşi, va
începe să-şi dea seama de natura şi sursa defectelor sale; curând, el va începe să păşească din nou
pe drumul cel bun.
Puterea, numele, faima şi bogăţia, care întăresc şi susţin EGO-ul, vor fi înlăturate imediat
de către aspirantul serios. Necesitatea eradicării EGO-ului este cu atât mai dificil de înţeles pentru
occidentali, cărora - dimpotrivă - societatea le cere o constantă cultivare a individualităţii.
Compromisuri, însă, nu există; pentru a realiza progrese spirituale va trebui să ne controlăm şi să
ne disciplinăm simţurile şi să medităm constant.
EMOŢIILE
Dintre toate barierele puse de emoţii în practica meditaţiei, cea mai devastatoare este
mânia, care reprezintă şi cel mai mare duşman al "echilibrului interior"; mânia este cea mai
negativă dintre emoţii. Ea constituie o modificare a dorinţei, căci atunci când dorinţele cuiva nu
sunt îndeplinite, mânia poate surveni foarte repede.
Atunci mintea devine brusc confuză, memoria şi inteligenţa nu mai funcţionează, iar
acţiunile se spune că sunt făcute fără cunoştinţă şi fără control. Mânia reprezintă un mare pericol
pentru corpul fizic şi psihic al respectivului individ, cât şi pentru ceilalţi din jur. Întregul sistem
nervos este uneori devastat de o singură criză de mânie puternică. Câteodată, un maestru spiritual
manifestă oarecare mânie şi supărare pentru a corecta eficient pe unul din discipolii săi. Însă
aceasta nu trebuie confundată cu o criză emoţională sau cu o ieşire necontrolată. Deşi, poate, în
aparenţă el arată a fi nervos, agitat şi indignat, în interior totuşi, el rămâne perfect liniştit şi calm,
căci motivul pentru care el acţionează în acest fel este progresul discipolilor săi. Numai atunci
când mânia este rezultatul EGO-ului sau determinată de motive deplorabile, ea este demnă de
încriminat.
Atunci când a fost lăsată să crească, ajungând să predomine, sau când a devenit un obicei,
mânia este greu de controlat. Însă ea devine mult mai uşor de stăpânit atunci când se prezintă
doar în germene, undeva într-un colţ al subconştientului. Dacă toate motivele de iritabilitate se
suprimă, atunci controlul mâniei nu mai este o problemă. Frecventa iritare din cauza unor
probleme minore denotă slăbiciunea mentală. Acest lucru poate fi însă depăşit prin trezirea şi
dezvoltarea atentă a unor trăsături opuse benefice, cum ar fi: răbdarea, bunăvoinţa, calmul,
veselia.
Exact cum căldura şi lumina pot fi transformate în electricitate, şi mânia poate fi
transmutată şi transformata în energie afectivă, mentală sau spirituală. Din mânie izvorăsc
aproape toate viciile, trăsăturile nedorite şi acţiunile rele; atunci însă, când mânia este controlată,
toate celelalte defecte mor de la sine.
Ca orice în manifestare, mânia câştigă putere prin repetare; cu alte cuvinte, ea va deveni o
OBISNUINŢĂ CONSTANTĂ dacă apare adeseori. Prin ţinerea ei sub control se dobândeşte o
mare voinţă.
- VA URMA -

AN II C 19

KATICHAKRASANA
(POSTURA ROŢII LOMBARE)
Această postură aparent simplă la prima vedere
urmăreşte echilibrarea globală pe multiple planuri a energiilor
solare (HA sau YANG (+)) şi lunare (THA sau YIN)).
Practica consecventă a acestei ASANA ne permite de
asemenea conştientizare globală o eventualelor dezechilibre
polare legate de excesul sau deficitul de energie solară (HA
-YANG (+)) sau lunară (THA sau YIN)) pe cele 6 nivele ale
fiinţei, începând cu MULADHARA CHAKRA.
În cazul în care se percepe la execuţia acestei posturi pe
o anumită parte (pe partea stângă sau pe dreapta) o slabă
energizare sau unele stări de tensiune ori chiar blocarea
canalelor subtile prin care circulă finele energii cosmice, se indică executarea acestei ASANA pe
partea opusă (corespondentă) o perioada de timp ceva mai mare decât pe partea opusă (pe care
sesizăm o energizare globală normală). Atunci când acest deficit de energie este eliminat
complet, postura va fi realizată egal ca durată de execuţie atât pe partea dreaptă cât şi pe partea
stângă.

TEHNICA DE EXECUŢIE

Execuţia pe partea stângă

Stând în picioare cu tălpile paralele şi uşor depărtate între
ele, la aproximativ 40 cm, se întinde mâna stângă în lateral cu
palma orientată în jos aflată la înălţimea umărului. Mâna dreaptă
se îndoaie şi se plasează cu palma orientată spre interior, central,
în zona pieptului (în dreptul lui ANAHATA CHAKRA), la câţiva
cm depărtare de trunchi, cotul fiind păstrat la înălţimea umărului.
Se va realiza apoi o mişcare lentă şi amplă de rotaţie a trunchiului
şi a capului spre stânga, având grijă ca bazinul să rămână
nemişcat. Ochii vor fi închişi şi vor urma şi ei interior mişcarea
de rotaţie, fiind orientaţi lateral cât mai mult.
 Conştientizarea execuţiei pe partea stângă
În timpul execuţiei vom sesiza fluxul de energie cosmică, prin mâna stângă întinsă,
dinamizând întreaga parte stângă a trunchiului, în paralel mişcarea de rotaţie va porni o percepţie
subtilă a aurei bioenergetice, mai ales în partea stângă a fiinţei. Ochii închişi, orientaţi în
mişcarea de rotaţie favorizează această percepţie periferică subtilă şi creează premizele trezirii
capacităţii de percepţie la nivel subtil a aurei bioenergetice.
Eventualele culori care sunt percepute lăuntric când când stăm cu ochii închişi în timp
această postură, vor fi în strânsă legătură cu curenţii subtili care există în structura subtilă în jurul
corpului fizic. La revenire vom conştientiza dinamizarea şi energizarea întregii jumătăţi stângi a
corpului şi a fiinţei, sesizând amplificarea energiei de tip lunar, YIN (THA), receptive în fiinţă,
trezirea şi amplificarea intuiţiei psihologice, a inteligenţei analitice şi dezvoltarea rafinamentului
estetic. În general bărbaţii vor conştientiza mult mai atent aceste stări corespondente în fiinţă,
deoarece în cele mai multe cazuri ele nu sunt trezite în cazul naturii masculine, fiind
caracteristice în general femeilor.
Pentru a realiza o armonie şi o polarizare caracteristică unui androgin, cei care constată că
aceste energii sunt insuficient trezite în fiinţă sau care se simt incapabili să trăiască şi să amplifice
aceste stări, vor trebui să execute ceva mai mult timp ASANA pe această parte, realizând totodată
o concentrare şi o conştientizare cât mai intensă în vederea asimilării, trezirii şi amplificării
acestor aspecte în fiinţă. De asemenea, în cazul în care constatăm că există o carenţă de energie
lunară, generând diminuarea receptivităţii la nivelul unui anumit centru de forţă (CHAKRA),
vom realiza focalizarea atenţiei predominant la nivelul acelui centru. Procedând astfel, vom
sesiza destul de repede amplificarea energiei de tip magnetic (THA) în fiinţă, la toate nivelele.

Execuţia pe partea dreaptă

Pornind din aceeaşi poziţie, în picioare, cu tălpile
paralele şi uşor depărtate între ele, la aproximativ 40 cm, se
întinde mâna dreapta în lateral cu palma orientată în jos aflată
la înălţimea umărului. Mâna stângă se îndoaie şi se plasează
cu palma orientată spre interior, central, în zona pieptului (în
dreptul lui ANAHATA CHAKRA), la câţiva cm depărtare de
trunchi, cotul fiind păstrat la înălţimea umărului. Se va realiza
apoi o mişcare lentă şi amplă de rotaţie a trunchiului şi a
capului spre dreapta, având grijă ca bazinul să rămână
nemişcat. Ochii vor fi închişi şi vor urma şi ei interior
mişcarea de rotaţie, fiind orientaţi lateral cât mai mult.
Conştientizarea execuţiei pe partea dreaptă
În timpul execuţiei vom sesiza fluxul de energie
cosmică prin mâna dreaptă întinsă dinamizând întreaga partea
dreaptă a trunchiului. În paralel mişcarea de rotaţie, va
permite o percepţie subtilă a aurei bioenergetice mai ales în
partea dreaptă a fiinţei. La revenire vom conştientiza
dinamizarea şi energizarea întregii jumătăţi drepte a corpului şi a fiinţei, sesizând amplificarea
energiei de tip solar, YANG, (HA) emisive în fiinţă, trezirea şi amplificarea inteligenţei sintetice,
dezvoltarea raţionamentului, a eficienţei şi a puterii de acţiune. În general, femeile vor
conştientiza mult mai atent aceste stări corespondente în fiinţă, deoarece, în cele mai multe
cazuri, ele nu sunt trezite în cazul naturii feminine, fiind caracteristice în general bărbaţilor. De
aceea, cele care vor constata că aceste energii şi aspecte sunt insuficient trezite şi amplificate în
ele, sau cele care se simt incapabile să trăiască şi să amplifice aceste stări, vor trebui să execute
ceva mai mult timp ASANA pe această parte, realizând totodată o concentrare şi o conştientizare
cât mai intensă în vederea asimilării, trezirii şi amplificării acestor aspecte în fiinţă. De asemenea,
în cazul în care constatăm că există o carenţă de energie solară, generând o diminuare a activităţii
sau cu alte cuvinte a capacităţii de a emite la nivelul unuia sau mai multor centri de forţă
(CHAKRAS), vom realiza focalizarea atenţiei predominant la nivelul acelui centru. Procedând
astfel, vom sesiza destul de repede amplificarea energiei de tip electric (HA) în fiinţă la toate
nivelele. În final, vom remarca diferenţele de stare şi energizare între execuţia pe partea stângă şi
execuţia pe partea dreaptă, sesizând global polaritatea centrilor de forţă (CHAKRAS),
conştientizând totodată starea de echilibrare, forţă şi armonie rezultată din amplificarea polară a
celor două tipuri de energii fundamentale în fiinţă, energia lunară YIN (-) şi energia solară
YANG(+).
EFECTE ŞI BENEFICII ALE ACESTEI POSTURI
Exersarea consecventă a acestei ASANA face ca talia să devină zveltă şi suplă iar pieptul
se lărgeşte proporţional. Această postură înlătură gradat constipaţia şi face zona lombară extrem
de puternică. Coastele dobândesc mai multă rezistenţă (rezistenţă la şocuri), aspect datorită căruia
multe afecţiuni respiratorii, printre care chiar tuberculoza pulmonară, pot fi preîntâmpinate.
Umerii, gâtul, braţele, abdomenul, spatele şi coapsele sunt considerabil tonificate.
Această ASANA este în mod egal folositoare atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, fiind
recomandată în mod special persoanelor scunde, pentru a-şi îmbunătăţi talia. Deşi în aparenţă
uşor de efectuat, această ASANA are multe avantaje. Ea reprezintă, de asemenea, una din cele 4
mişcări dinamice folosite în cazul procedeului de purificare numit PRAKSHALANA (curăţirea
intestinului gros), cel mai important dintre cele 6 procedee tradiţionale de purificare ale corpului
fizic.

CUNOAŞTEREA DE SINE: O NECESITATE ŞI O DATORIE FUNDAMENTALĂ

(partea a III a)
(Continuare la cursul nr. 16 AN II - SHUTARMURGASANA + CUNOAŞTEREA
DE SINE - partea A II-a)

Şi aşa cum aceste ciocniri sunt un bun al existenţei noastre cotidiene, la fel conflictele
interioare fac parte integrantă din viaţa noastră."
3.REZOLVAREA CONFLICTELOR NOASTRE LĂUNTRICE
Conţinutul sentimentului nedorit trebuie să fie "ÎMPRĂŞTIAT ÎN CONŞTIINŢĂ" sau
"SUBLIMAT" pentru e evita starea cunoscută sub numele de "REPRIMARE". În caz contrar
aceasta va produce" UN CONFLICT ÎNTRE IDEILE REPRIMATE ŞI FORŢELE SUBTILE
SPECIFICE CARE LE-AU REPRIMAT."
Prin urmare, metoda reprimării tinde să agraveze tulburările personalităţii. Ea prilejuieşte,
de asemenea, o cheltuială inutilă de energie lăuntrică deoarece ea zdruncină personalitatea. În
această direcţie, yoghinul VALANTINE scrie că: "Dacă noi vrem ca energia noastră să facă calea
întoarsă la conştiinţa noastră, va trebui să ne preocupăm prompt să ne rezolvam cât mai deplin
conflictele mentale, căci nu putem să ne irosim energia lăuntrică în conflicte psihice subterane şi
să o utilizăm în acelaşi timp în vederea îndeplinirii unor scopuri conştiente. Aici mai ales
intervine rolul analizei psihice lucide. Această analiză psihică lucidă, realizată într-o anumită
stare de detaşare spirituală îi va permite individului să-şi dea seama cu uşurinţă de cauzele care
determină modalitatea sa de a gândi şi a simţi, raţiunile care îi motivează acţiunile şi, după ce s-
au realizat toate acestea, să ia măsurile care se impun pentru a pune ordine în viaţa sa conştientă,
pentru a restabili armonia sa insuficientă sau compromisă. Prin aceasta se va realiza spontan
punerea la unison a acelei fiinţe cu energiile subtile armonioase benefice din univers.
4. VISE ŞI MESAJE ALE INCONŞTIENTULUI
Mult timp observaţia viselor nu a fost considerată altceva decât o modalitate pentru unele
persoane cere doreau să ajungă prin intermediul acestora la felurite prevestiri. Minima importanţă
care le era acordată, făcea ca acest fenomen să nu fie considerat cel mai adesea ca demn de o
analiză foarte sistematică care să urmărească în cazul viselor depăşirea cadrului primitiv.
Considerate de multe ori ca fiind un produs absurd al imaginaţiei sau drept bizarerii ale
psihismului, viselor li se nega orice caracter serios, plecându-se de la premisa că sunt lipsite de
importanţă.
Ceva mai târziu, progresele parapsihologici şi ale psihologiei profunzimilor fiinţei, au
permis să se abandoneze această atitudine. Visul a sfârşit prin a fi considerat drept o activitate
naturală a sufletului, fiind, într-un mod cu totul aparte, bogat în informaţii referitoare la noi
înşine. În concepţia yoghină se consideră, în general, că visele sunt un limbaj al inconştientului
pe care noi îl percepem în timpul somnului. În această situaţie, cel mai adesea, întrebarea care se
pune este de a şti DACĂ VISUL ESTE LIMBAJUL UNUI INCONŞTIENT CARE ÎŞI
VORBEŞTE LUI ÎNSUŞI, PERMIŢÂNDU-NE ŞI NOUĂ SĂ LUĂM PARTE LA ACEASTA,
SAU DACĂ ACEST LIMBAJ NU SE ADRESEAZĂ ÎN MOD DIRECT NOUĂ.
În cazul visului, materialul care îl alcătuieşte se formează pornind de le amprentele (sau
remanenţele) tuturor evenimentelor, trăirilor şi aspiraţiilor care au survenit în viaţa noastră.
Adeseori visul readuce la suprafaţă ceea ce sufletul nostru are mai intim, pentru a inventaria sau
sintetiza anumite aspecte, aceasta mai ales atunci când voim şi dacă avem posibilitatea.
Pe scurt, putem spune că ştiinţa viselor ne conferă puterea de a ne cunoaşte în profunzime.
SCURTĂ ÎNCERCARE DE CLASIFICARE A VISELOR
Urmărind o clasificare generală a viselor, yoghinul SWAMI SHIVANANDA distinge mai
multe tipuri de vise:
1. Visele care ne furnizează o imagine referitoare le situaţia noastră existenţială, imagine
în care adesea, inconştientul răspunde la evenimentele zilei prin intermediul concepţiei sale
specifice pe care şi-a făcut-o;
2. Vise în care inconştientul figurează într-un anumit fel (uneori straniu) acele evenimente
şi conflicte ale zilei, care au trecut neobservate de noi, rămânând astfel, mai ales pentru noi,
inconştiente;
3. Visele în care psihicul nostru inconştient încearcă, prezentându-i conştiinţei noastre
evenimente diferite şi mai puternice, să creeze o tensiune polară în suflet, pentru a pune energiile
lăuntrice ale fiinţei în mişcare, pentru a le impulsiona în scopuri creatoare, adesea nebănuite. În
asemenea situaţii reflectate în fiinţă, prin acest gen de vise, forţele interioare ale fiinţei intră în joc
şi atunci rezultă anumite conflicte cu Sinele lăuntric.
4. În cazul viselor din a patra grupă, singur inconştientul este în activitate; partea
conştientă a visătorului atunci este în întregime părăsită. În această situaţie, cel care visează nu
ajunge să recunoască raportul care poate exista între viaţa sa particulară şi aventurile
extravagante, adeseori uluitoare, pe care i le prezintă visele sale.
Yoghinul SIVANANDA menţionează că alături de aceste diferite tipuri de vise există de
asemenea vise care se caracterizează fiecare printr-o relaţie care se caracterizează fiecare printr-o
relaţie particulară între conştient şi inconştient.
Anumite vise la rândul lor, se referă la unele faze ale evoluţiei fiziologice, vise ale
pubertăţii, vise însoţind menstruaţia femeilor. Alte vise survin în afara oricăror intenţii; astfel stau
lucrurile cu visele copiilor, revelând conflictele părinţilor lor etc.
Majoritatea celor care se ocupă de cercetarea obiectivă a viselor admit în general că visele
sunt "IDEI DRAMATIZATE" ale fricilor noastre, ale defectelor noastre, ale dorinţelor noastre
inconştiente, mai mult sau mai puţin reprimate.
Sub aparenţele lor cele mai absurde, visele nu sunt niciodată lipsite de sens. Descifrarea
lor corectă, odată realizată, sensul lor ascuns fiind revelat, acesta va constitui un izvor de
îmbogăţire lăuntrică pentru cel care visează.
FIINŢELE UMANE CARE NU VISEAZĂ
Anumite persoane afirmă că ele nu visează niciodată. În această direcţie, yoghinii
consideră însă că, perdeaua care le ascunde viaţa lor inconştientă, cel mai adesea în cazul lor, nu
se dă la o parte pentru a lăsa să transpară pentru conştiinţa lor, clocotul discret care se operează în
spatele acesteia.
Tradiţia yoghină consideră că în realitate, activitatea inconştientă continuă în mod
constant la toate fiinţele umane.
Considerate din acest punct de vedere, visele nu pot fi altceva decât o revelare a acestei
activităţi complexe.
În lumina celor arătate mai înainte, deducem necesitatea de a învăţa să ne fixăm cât mai
bine visele în conştiinţă, pentru a le analiza mai bine.
5) FIXAREA, EVOCAREA, CONSERVAREA ŞI ANALIZA VISELOR ÎN YOGA
Tradiţia yoghină consideră că pentru a ne cunoaşte cât mai bine, mai ales în primele faze
de practică YOGA, este important să se abordeze problema fixării, a evocării, a conservării şi a
analizei viselor.
FIXAREA, EVOCAREA, CONSERVAREA ŞI ANALIZA VISELOR ÎN YOGA
Fixarea, evocarea, conservarea şi analiza viselor nu necesită, în general, eforturi
considerabile. În linii mari, vom respecta următoarele indicaţii:
* de îndată ce vom avea un vis, imediat ce ne-am trezit, va trebui să avem la îndemână
hârtie şi ceva de scris pentru a consemna cât mai repede cu putinţă, după trezire, toate detaliile
acestuia.
* imediat după înregistrarea sa în scris, vom revizualiza de 2-3 ori visul în minte, întocmai
ca pe un film şi vom revizualiza prin evocare şi retrăire diferitele elemente, semnificative ale
acestuia. În vederea unor evocări ulterioare uşoare şi fulgerătoare este important să retrăim de
mai multe ori la rând respectivul vis, imediat după ce l-am avut, cât mai intens cu putinţă. O
atenţie deosebită vom da atunci aspectelor benefice încărcate pozitiv, stenic, care au survenit în
respectivul vis.
* în timpul color două faze amintite mai sus este foarte important să ne obţinem de la
orice critică sau atitudine negativistă în timpul respectivelor operaţii.
O REMARCĂ IMPORTANTĂ
În cazul viselor este important să ne amintim totdeauna că toate ideile dramatizate din
care se compune un anumit vis, servesc drept camuflaj unei anumite dorinţe, frici, angoase sau
înclinaţie indezirabilă şi ascunsă, indiferent de visele noastre, este important să reţinem că la
lumina atentă a prizei de conştiinţă sincere şi vigilente, monştrii subconştientului, oricât de hidoşi
ar fi ei, vor pieri anihilaţi destul de repede.
CUM SĂ REALIZĂM ANALIZA PROPRIILOR NOASTRE VISE ÎN PRACTICA
YOGA
Yoghinul SWAHI SHIVANANDA spune în ceea ce priveşte visele că: "În primele faze
ale cunoaşterii lăuntrice, analiza şi interpretarea viselor este într-adevăr o cale foarte importantă
pentru a ajunge la cunoaşterea sufletului. Bazându-ne pe indicaţiile lui SWAHI SHIVANANDA,
noi putem rezuma sfaturile date de acesta în vederea realizării analizei viselor, astfel:
* încă din prima seară care urmează imediat după noaptea în timpul căreia am avut un
anumit vis, ne vom izola într-un loc calm şi liniştit, în semiobscuritate. În continuare, vom
descompune cu atenţie respectivul vis în elementele sale constitutive;
* imediat după aceea vom face inventarul lăuntric al conţinutului respectivului vis;
* spontan vom reţine apoi pentru câteva momente în conştiinţa noastră un fragment care
ni se pare cel mai interesant din respectivul vis; după aceea ne vom destinde lăsându-ne mintea să
funcţioneze liber.
- VA URMA -

AN 2 C 20
VRISHIKASANA
(Postura Scorpionului)
VRISHIKASANA este o postură oarecum puţin
practicată şi cunoscută deoarece pare dificil de realizat fiindcă
implică o flexie pe spate mai accentuată, la prima impresie
destul de greu de executat. Toate aceste aparente obstacole în
practica acestei ASANA o fac să fie considerată drept una
dintre cele mai dificile posturi în HATHA YOGA. Cu toate
acestea, vom constata că ea este uşor de practicat fără
dificultăţi sau riscuri dacă o vom executa sprijinindu-ne cu
vârfurile degetelor de la picioare de un perete.
Această postură se numeşte astfel deoarece ea evocă
analogic Scorpionul care îşi îndoaie coada deasupra capului în
momentul în care se pregăteşte să îşi atace victima cu înţepătura sa veninoasă.
Prin energiile benefice pe care această ASANA le trezeşte şi le amplifică în fiinţă, ea este
recomandată în mod special persoanelor născute în zodia Scorpionului. deoarece
VRISHIKASANA amplifică puterea de control şi facilitează transmutarea potenţialului sexual
eliminând totodată stările tensionante şi frustrante ce se manifestă adeseori la fiinţele născute sub
incidenţa acestei zodii, făcând să apară în schimb o stare benefică de forţă şi armonie pe fondul
căruia se poate manifesta o fervoare spirituală extraordinară. Această postură permite de
asemenea trezirea caracteristicilor pozitive ale zodiei Scorpionului atunci când urmărim trezirea
celorlalte 11 zodii în universul nostru lăuntric.
 TEHNICA DE EXECUŢIE
Poziţia de pornire în execuţia acestei ASANA va fi
postura stând pe cap realizată în execuţia sa obişnuită, cu
antebraţele formând un triunghi echilateral şi capul plasat la sol
exact pe zona de tranziţie dintre frunte şi păr. Este neapărat
necesar ca, înainte de a încerca să realizăm postura
Scorpionului, să putem executa destul de bine postura stând pe
cap, având grijă ca în această situaţie să ne plasăm depărtaţi de
perete la aproximativ 40-50 cm. În prima fază a execuţiei vom
coborî încetişor picioarele, îndoind genunchii. Dacă distanţa
dintre cap şi perete este cea indicată anterior, tălpile picioarelor
se vor sprijini aproape pe întreaga lor suprafaţă de perele. În
această poziţie de pornire este necesar să se rămână câteva
momente, timp în care să poată fi destinsă într-o anumită măsură
musculatura spatelui pentru a se realiza astfel ulterior o flexie
cât mai amplă pe spate. Deoarece picioarele se sprijină foarte
bine de perete, orice risc de a cădea sau de a ne dezechilibra
acum este complet eliminat. În această fază ne putem pregăti
pentru a începe să realizăm de fapt postura Scorpionului şi pentru aceasta trebuie:
1) să apropiem coatele la aproximativ 15-20 cm;
2) să desfacem complet degetele care anterior fuseseră prinse în brăţară pentru a realiza
postura stând pe cap.
În această situaţie antebraţele vor fi pe cât posibil paralele, iar acest aspect este deosebit
de important deoarece astfel se creează o stabilitate mărită în postura Scorpionului.
În etapa imediat următoare vom ridica încetişor capul de la sol, sprijinindu-ne pe braţe şi
ţinând picioarele în continuare sprijinite de perete, împingând simultan trunchiul către înainte, dar
îndepărtându-l uşor de perete.
Dacă mişcarea a fost corect executată, greutatea corpului va fi repartizată armonios pe
antebraţe, fără a realiza însă un efort muscular deoarece nu bicepşii sunt cei care trebuie să
susţină corpul, ci îndeosebi scheletul, sau cu alte cuvinte humerusul. Pentru aceasta este necesar
ca umerii să fie plasaţi corect pe o imaginară linie verticală faţă de coate. Dacă sunt respectate în
totalitate aceste indicaţii, VRISHIKASANA poate fi executată cu uşurinţă de către orice
practicant YOGA avansat, pe o durată suficient de mare. În timpul perioadei de învăţare sau, cu
alte cuvinte, în primele zile de practică, vom executa această postură într-o atitudine permanent
stabilă, cu picioarele rămânând în contact neîntrerupt cu peretele, pentru a exclude astfel orice
pericol de a ne dezechilibra şi cădea. De altfel, încă din această fază vom constata apariţia unei
stări inefabile, specifice de siguranţă şi încredere în sine.
VRISHIKASANA în faza sa finală de execuţie perfectă. Implică o basculare controlată
a corpului printr-o împingere realizată cu antebraţele care va face să ne reducem treptat sprijinul
de perete al tălpilor, făcând cu putinţă să ne îndepărtăm cu câţiva centimetri de suprafaţa de
sprijin a peretelui. Aceasta reprezintă deci atitudinea finală perfectă în cazul posturii
Scorpionului. În continuare pot exista două alternative: prima constă în a bascula trunchiul spre
perete, ceea ce nu prezintă nici un risc deoarece picioarele vor regăsi imediat sprijinul şi
stabilitatea va fi astfel asigurată; cea de-a doua alternativă se referă la situaţia în care ne
îndepărtăm de suprafaţa de sprijin mult prea repede, fiind prea departe de zid şi implică să cădem
spre în faţă revenind deci cu picioarele pe sol. Nici în această situaţie nu există nici un fel de
riscuri la care să ne expunem deoarece ne vom regăsi în poziţia iniţială pe care o adoptasem
înainte de a ne aşeza pe cap. În cazul în care nu putem rămâne în această postură decât pentru o
perioadă foarte scurtă de timp, ea poate fi reluată succesiv de trei, patru ori pentru a resimţi plenar
efectele sale complexe.
Treptat, pe măsură ce ne vom obişnui să plasăm spontan umerii pe aceeaşi linie verticală
cu coatele, poziţia va fi din ce în ce mai uşor de executat deoarece, atunci când postura este
corect executată, sunt puşi în acţiune corelată un număr foarte mic de muşchi, iar în această
situaţie postura va putea fi menţinută un timp relativ lung fără a ne confrunta cu senzaţia de efort.
Atât bicepşii, cât şi muşchii antebraţului trebuie să fie într-o anumită măsură destinşi. Trebuie, ca
modalitate de verificare să fim capabili în această direcţie să mişcăm degetele mâinilor fără
dificultate, fapt care ne va indica absenţa tensiunilor şi deci a încordării excesive. În timpul
acestei posturi, atunci când ne aflăm în starea de echilibru perfect, va trebui să destindem puţin
câte puţin atât musculatura spatelui, cât şi pe aceea a picioarelor.
Respirând calm, mentalizând ferm şi chiar transmiţând sugestii de relaxare musculaturii
spatelui şi apoi coapselor şi gambelor picioarelor, vom percepe cum picioarele coboară puţin câte
puţin către sol, în timp ce coloana se flexibilizează şi se pliază gradat spre în spate. Pentru a ne
întoarce, în cazul revenirii la sol există două posibilităţi optime; prima constă în a relua sprijinul
la perete cu picioarele, punând din nou capul pe sol, revenind astfel la poziţia stând pe cap şi
întorcându-ne apoi, după cum ştim, la sol. Aceasta reprezintă modalitatea clasică de revenire din
postură, deoarece în această situaţie există un control perfect al atitudinii corporale şi nu ne
confruntăm cu mişcări bruşte necontrolate. Cealaltă variantă constă în a ne lăsa să coborâm spre
în faţă, venind mai întâi la sol cu un picior, apoi cu celălalt. ATENŢIE! Atunci când revenim din
această postură, OBLIGATORIU va trebui să rămânem timp de aproximativ 1-2 minute relaxaţi,
cu capul la sol, conştientizând efectele posturii.
Erori posibile
Postura poate să devină puţin confortabilă sau chiar obositoare uneori, după un timp de
imobilizare de numai câteva secunde, dacă distanţa dintre cap şi perete este prea mare. Dacă
această distanţă este prea mică, nu vom ajunge să realizăm o îndoire potrivită a picioarelor şi nici
nu va mai fi posibilă bascularea completă a trunchiului. În cazul în care capul este plasat prea
departe de perete va fi foarte greu să realizăm sprijinul picioarelor şi aceasta ne va crea dificultăţi
în faza ridicării capului de la sol nepermiţându-ne să găsim rapid poziţia de echilibru. După
câteva tatonări vom găsi distanţa optimă care, după cum vom constata, este diferită pentru fiecare
în funcţie de gradul de elasticitate al coloanei sale vertebrale. Dacă nu vom bascula corect
trunchiul adică dacă vom încerca să-l ţinem în forţă, starea de tensiune excesivă va apare aproape
imediat şi va fi deci imposibil să ne relaxăm în această postură datorită faptului că nu am
îndepărtat umerii suficient de mult de perete sau pentru că ei nu sunt pe aceeaşi linie verticală cu
coatele.
Durata de execuţie
Durata de execuţie a acestei posturi nu este limitată decât de capacitatea noastră de
realizare în funcţie de faza în care ne găsim. În momentul în care suntem confruntaţi cu o stare de
oboseală şi crispare, postura încetează să mai fie eficientă şi ne vom opri imediat.
Respiraţia
În timpul execuţiei acestei posturi, respiraţia va fi normală, încercând să creăm o stare de
relaxare în care să nu survină o blocare a suflului care ar implica, în cazul unui efort muscular
mai mare (în special la început), o uşoară stare de congestionare. În momentul în care postura va
deveni pentru noi suficient de confortabilă, va trebui să realizăm o oarecare echilibrare între
durata inspiraţiei şi aceea a expiraţiei, mărind gradat cât mai mult durata acestor două faze.
Indiferent de opţiunea adoptată, suflul va trebui însă să rămână calm şi controlat.
 Concentrarea
În timpul realizării lui VRISHIKASANA vom conştientiza fluxurile de energie cosmică
ce sunt captate prin picioare, trec apoi prin trunchi şi ajung la nivelul zonei capului, energizând
simultan trei centri de forţă: MULADHARA CHAKRA, SWADHISTHANA CHAKRA şi AJNA
CHAKRA. Această postură facilitează în mod spontan o concentrare superioară a mentalului.
Menţinerea echilibrului, relaxarea lăuntrică şi reglarea respiraţiei vor fi în mod adecvat controlate
graţie stării de focalizare mentală globală asupra lor. La revenire vom conştientiza activarea
simultană oarecum egală a lui MULADHARA CHAKRA, SWADHISTHANA CHAKRA şi
AJNA CHAKRA; totodată vom remarca amplificarea puterii de control asupra potenţialului
sexual şi ulterior, în cazul trăirilor amoroase, o îmbunătăţire a capacităţii de transmutare a acestui
potenţial în forme superioare de energie.
Efectele benefice ale acestei posturi
În plan fizic, efectele acestei posturi combină în mod armonios avantajele posturilor
inversate cu cele ale posturilor de flexie spre în spate. Postura Scorpionului oferă o mare parte
dintre avantajele posturii stând pe cap, cu singura diferenţă că, în acest caz, nu există nici o
presiune exercitată asupra vertebrelor cervicale şi asupra capului. În această situaţie este evident
că gâtul rămâne destins. Dacă suferim de artroză şi dorim să beneficiem de efectele deosebit de
puternice ale unei posturi inverse, protejând totodată zona cervicală, Scorpionul poate oferi o
alternativă satisfăcătoare în această direcţie. Considerată ca o postură de flexie către în spate,
postura Scorpionului prezintă particularitatea unică ce rezultă din faptul că aceasta se realizează
sau ar trebui să se realizeze doar datorită propriei greutăţi a picioarelor, care sunt lăsate să
coboare îndoindu-se către sol. Singurul element motor în cazul execuţiei sale este deci forţa
gravitaţională şi de aceea în descrierea tehnicii s-a insistat atât de mult pe relaxarea adecvată sau
destinderea şoldurilor, coapselor şi spatelui.
Fiind totodată o poziţie de echilibru, aceasta antrenează prin ea însăşi o concentrare
mentală optimă a celui care o practică în mod perseverent.
Curbura către în spate, în cazul acestei posturi, este mult mai accentuată spontan decât în
cazul posturii Cobrei de exemplu. Elasticizarea coloanei vertebrale în cazul execuţiei corecte a
posturii Scorpionului este mărită considerabil deoarece, în această situaţie, greutatea picioarelor
este cea care exercită tracţiunea progresivă asupra muşchilor relaxaţi ai spatelui, în timp ce, în
cazul posturii Cobrei, acţionează numai musculatura braţelor, diminuată ca eficienţă de faptul că
aceasta trebuie să învingă mai întâi greutatea trunchiului.
Efectul de flexie în cazul acestei posturi se produce în special la nivelul zonei lombare.
După cum am mai amintit, această postură produce o elasticizare extraordinar de mare a spatelui,
aceasta permiţând executarea cu mai multă uşurinţă a posturilor YOGA de flexie spre în spate,
cum ar fi: BHUJANGASANA, DHARUNASANA, CHAKRASANA, DANDASANA, ARDHA
CHANDRASANA etc. Postura stimulează de asemenea toate rădăcinile nervoase care pornesc
din coloana vertebrală, aspect care are drept efect tonifierea concomitentă a tuturor funcţiilor
vitale, lanţul de ganglioni simpatici este masat şi stimulat, întinderea zonei abdomenului
comprimă organele corespondente, masându-le într-un mod eficient. Sângele care stagnează
uneori în viscerele cavităţii abdominale este prompt eliminat din organe, nu numai prin
comprimarea mecanică a abdomenului, ci şi prin efectul de absorbţie naturală pe care îl exercită
respiraţia în această poziţie asupra circulaţiei venoase de întoarcere, accentuată de forţa de
gravitaţie care ajută considerabil la repunerea în circulaţie a maselor de sânge ce stagnează în
viscere.
O remarcabilă stimulare a rinichilor este simultan realizată în această postură, fapt care va
avea ca efect mărirea diurezei şi provocarea unei reacţii binefăcătoare puternice la nivelul
suprarenalelor Această postură este profund şi amplu dinamizantă şi, de aceea, pentru majoritatea
celor care o practică, ea nu este indicat să fie realizată prea aproape de momentul în care mergem
să dormim deoarece există posibilitatea de a avea dificultăţi în a mai adormi. Pentru executarea
optimă a acestei posturi, chiar mai mult decât pentru altele, este strict necesar ca stomacul să fie
cât mai gol.
Datorită faptului că VRISHIKASANA este o postură de echilibru, ea îmbunătăţeşte rapid
şi considerabil concentrarea mentală, mărind totodată capacitatea de control spontan asupra
reacţiilor corpului; în plus, ea dinamizează foarte mult funcţionarea creierului mic, care, după
cum se ştie, este organul coordonării motrice.
Postura este considerată a fi pe deplin stăpânită atunci când practicantul rămâne aproape
complet nemişcat corporal, având suficient de relaxaţi atât muşchii spatelui şi picioarelor, cât şi
pe cei ai braţelor şi antebraţelor, aspect care este cu uşurinţă posibil şi trebuie să constituie în
planul fizic obiectivul final al atitudinii corporale a practicantului, pentru că doar în acest caz
VRISHIKASANA îşi atinge maxima sa eficacitate. Executată crispat, în forţă, cu musculatura
foarte încordată, ea ajunge să semene mai degrabă cu un chinuitor exerciţiu de circ.
Această ASANA are de asemenea efecte distincte în plan subtil psihic Capul reprezintă
sediul cunoaşterii şi puterii, dar el este totodată, în multe cazuri, sediul mândriei deşarte, al
supărării, al urii, al geloziei, al intoleranţei, etc. Aceste emoţii nocive sunt chiar mai otrăvitoare
decât substanţa pe care scorpionul o poartă în coada sa de temut. Prin apropierea considerabilă
sau, eventual, chiar prin atingerea picioarelor de cap, se închid şi se realizează anumite circuite
binefăcătoare subtile, care fac să fie eliminate din fiinţă aceste pasiuni josnice şi emoţii
autodistructive.
Prin această atitudine corporală fermă, yoghinul urmăreşte să îşi trezească şi să îşi
amplifice umilinţa, calmul profund, toleranţa, iubirea detaşată, ajungând astfel să se elibereze de
tirania insidioasă a ego-ului. S-a observat de mii de ani că practica acestei ASANA timp de o
jumătate de oră pe zi face corpul fizic imun la înţepătura veninoasă a scorpionului şi chiar la
muşcăturile şerpilor veninoşi.
Practica sa consecventă, sistematică, purifică pe cale naturală sângele şi de aceea multe
boli ale pielii, precum şi coşurile, furunculele etc. sunt cu uşurinţă ameliorate şi eliminate.
Postura Scorpionului este deosebit de importantă pentru menţinerea sau redobândirea sănătăţii
gâtului şi este de asemenea indicată în tratamentul afecţiunilor oculare. Bolile oculare obişnuite
în stadiile lor iniţiale, pot fi ameliorate şi chiar vindecate la scurt timp după ce practicantul va
începe să practice perseverent această ASANA. Unele tratate YOGA insistă asupra necesităţii de
a efectua această ASANA aşezând picioarele chiar pe creştetul capului, dar acest fapt nu conferă
avantaje speciale, cu toate că accentuează anumite efecte pozitive. Este esenţial însă ca această
ASANA să se efectueze numai până la limita la care ea nu devine supărătoare sau dureroasă.
În plus, este demn de reţinut că VRISHIKASANA dinamizează considerabil activitatea
sistemului imunitar, având o acţiune benefică şi preventivă chiar în cazurile de SIDA.

CUNOAŞTEREA DE SINE, O NECESITATE ŞI O DATORIE FUNDAMENTALĂ

(IV)
(continuare la cursul nr. 19. An II)

* în cazul în care nu suntem pe deplin siguri că am făcut ceea ce trebuie, se poate să ne

refocalizăm atenţia asupra ideii pe care visul o trezeşte în noi ca element de stimulare şi după
aceea vom reîncepe procesul;
* dacă prima idee aleasă conduce la asociaţii care au o semnificaţie evidentă, atunci mai
ales este necesar să ne lăsăm mintea să se învârtească în jurul acestor asociaţii până ce ea
(mintea) le sesizează sensul în întreaga lor bogăţie de detalii;
* dacă prima idee ne conduce la asociaţii mentale care sunt lipsite pentru noi de ori ce
semnificaţie, vom trece imediat după aceea la ideea următoare, apoi la cea următoare din nou,
până ce vom trece toate aceste idei în revistă;
* dacă vom reuşi să ne descifrăm visul, vom descoperi că, în general, nucleul său este
format de o dorinţă, o aspiraţie, o frică sau de un defect reprimat şi pe care visul îl exprimă într-
un limbaj pitoresc şi simbolic;
* o regulă de bază va fi prezentă în cazul analizei oricărui vis: NOI ÎNŞINE SUNTEM
PRINCIPALUL ACTOR AL VISULUI NOSTRU.
În general tu însuţi eşti acela care ocupă centrul visului tău, uneori sub masca unui alt
personaj care va servi drept tălmăcitor, prin urmare, când analizăm un vis, trebuie întotdeauna să
ne întrebăm dacă un anumit obiect sau personaj central ori chiar o anumită scenă centrală a
visului nu este cumva o reprezentare dramatizată a propriei noastre personalităţi sau situaţii.
6. CUM SĂ PROVOCĂM ÎN MOD EFICIENT APARIŢIA UNUI VIS. Din timpurile
cele mai îndepărtate, înţelepţii Orientului şi tradiţia yoghină au atras atenţia asupra avantajelor pe
care le putem extrage din studiul viselor, mai ales în ceea ce priveşte cunoaşterea de sine. De mii
de ani yoghinii nu au încetat, în cursul studierii celei mai profunde a fenomenelor psihice, să se
intereseze de acest subiect, analizând sistematic sursele şi incidentele adeseori nebănuite ale
viselor. În această direcţie, tradiţia înţelepciunii yoghine a acţionat la unison cu diferitele tradiţii:
ebraică, greacă, musulmană etc.
= VA URMA =

AN II C 21
ELEMENTE FUNDAMENTALE ÎN PRANAYAMA
În concepţia yoghină PRANAYAMA este o ştiinţă
exactă. Ea este cea de-a patra ANGA sau etapă, în YOGA
SUTRA a lui PATANJALI. În acest tratat clasic găsim
următorul citat în cap.2, sutra 49:
"A regla suflul sau a regla PRANA constă în a suspenda
inspiraţia şi expiraţia. Aceasta trebuie să se facă după ce s-a
dobândit fermitatea deplină a posturii sau ASANA."
În tradiţia yoghină "SWASA" înseamnă inspiraţie
"PRASWASA" se numeşte expiraţie. Suflul este deci
manifestarea externă sau vehicolul lui PRANA, care este forţa
vitală esenţială. În concepţia yoghină, suflul manifestat ca
electricitate este PRANA grosieră. În limba sanskrită respirul este considerat STHULA sau cu
alte cuvinte grosier. PRANA este la schimb considerată SUKSHMA sau cu alte cuvinte invizibil
subtil. Controlând procesul respirator grosier noi putem controla deci PRANA subtilă din care
aceasta recurge. PRANA este prin urmare vehiculată de aer. Controlul PRANA-ei înseamnă de
asemenea dobândirea controlului mental, căci mentalul nu poate să funcţioneze decât cu ajutorul
PRANA-ei. Vibraţiile pranice specifice sunt singurele care produc gândurile în mental. Prin
urmare, o anumită formă de PRANA este aceea care face să trăiască spiritul.
SUKSHMA PRANA sau PRANA psihică este prin urmare intim legată de activitatea
mentalului. Prin urmare, respiraţia reprezintă volantul principal al motorului şi, întocmai precum
toate celelalte roţi se opresc atunci când se suspendă mişcările volantului, la fel toate celelalte
organe încetează să mai acţioneze de îndată ce yoghinul îşi suspendă suflul. Dacă ajungem deci
să controlăm volantul, va fi cât se poate de uşor să controlăm angrenajele şi astfel, dacă ajungem
să stăpânim respiraţia vizibilă externă vom reuşi să controlăm şi să dirijăm cu uşurinţă forţa
noastră interioară şi subtilă: PRANA. Procesul complex prin care PRANA este controlată şi
dirijată conştient constă în reglarea respiraţiei vizibile cu o concentrare specifică asupra suflului
subtil şi se numeşte PRANAYAMA.
Întocmai cum un aurar elimină impurităţile din aur topindu-l în creuzet şi activând focul
cu ajutorul foalelor, la fel practicantul YOGA îndepărtează toate impurităţile şi toxinele din corp
şi din organele simţurilor, ventilând foarte bine plămânii şi focalizând exact fluxul de PRANA în
anumite zone ale structurii sale, sau altfel spus, practicând PRANAYAMA.
Obiectivul principal în PRANAYAMA este de a uni suflul subtil cosmic, PRANA
(polaritate +) şi suflul subtil al energiei vitale telurice (polaritate -) şi de a le aduce, fuzionate,
pentru a crea curentul de forţă, conducându-le gradat către creştet la nivelul lui SAHASRARA.
Prin urmare, rezultatul final în PRANAYAMA este UDGHATA sau trezirea energiei esenţiale
KUNDALINI în stare latentă în fiinţă şi aducerea ei în zona creştetului, unind-o în
SAHASRARA cu aspectul absolut al fiinţei.
În tradiţia yoghină se menţionează că: "Acela care cunoaşte intim şi efectiv PRANA,
realizează YOGA şi cunoaşte direct VEDELE."
În VEDANTA SUTRA găsim următoarea afirmaţie :
"Pentru această raţiune se consideră că PRANA sau suflul subtil este BRAHMAN
(Absolutul)."
PRANA este deci suma totală a tuturor energiilor care se manifestă în Univers. Ea este
considerată a fi suma totală a tuturor forţelor naturii, aici fiind cuprinse şi acelea care sunt latente,
aparent misterioase şi ascunse în fiinţa umană, tot aşa de bine ca şi acelea pe care le observăm
pretutindeni în jurul nostru. Tradiţia yoghină menţionează că lumina, magnetismul, electricitatea,
căldura sunt toate diferite manifestări ale lui PRANA. Toate aceste forţe, toate energiile, toate
puterile şi PRANA ea însăşi îşi găsesc originea, sursa sau izvorul comun în ATMAN, SINELE
SUPREM sau Absolutul fiinţei umane, identic cu Absolutul macrocosmic.
Absolut toate forţele fizice, psihice sau mentale cad în categoriile diferitelor forme de
PRANA. Energia pe toate planurile de existenţă şi, de la cel mai înalt până la cel mai de jos, tot
ceea ce se mişcă, acţionează sau este înzestrat cu viaţă, este o expresie sau o manifestare a lui
PRANA. Astfel, ceea ce se află la originea mişcării respiratorii a plămânilor, energia care este
însăşi viaţa suflului, este chiar PRANA. Dacă yoghinul ajunge să cunoască efectiv secretul
controlului valurilor de PRANA, care acţionează prin intermediul mentalului, el va putea astfel să
ştie cum poate fi controlată şi utilizată PRANA macrocosmică. Yoghinul care devine astfel un
expert în cunoaşterea directă a acestor secrete, nu va mai avea teamă de nici o putere şi de nici o
forţă, manifestată în Univers.
Ceea ce se numeşte "puterea fascinantă a unei personalităţi" nu este nimic altceva decât
capacitatea naturală a unei anumite fiinţe de a se servi de un anumit plan al structurii sale de o
anumită formă de PRANA, precis modulată. Astfel anumite persoane reuşesc mult mai bine în
viaţă şi îi fascinează pe ceilalţi oameni; fără chiar să ştie, în mod inconştient şi care se supune
total voinţei sale.
Uneori, anumite persoane, descoperă direct chiar această energie printr-o aparentă
întâmplare şi se servesc de ea sub alte denumiri, în scopuri meschine sau chiar malefice.
În corpul nostru noi putem sesiza PRANA în acţiune în mişcările de sistolă şi diastolă ale
inimii, atunci când ea pompează sânge în artere, în mişcările de inspiraţie şi expiraţie, în digestia
alimentelor, în excreţia urinei şi a materiilor fecale, în fabricarea diferitelor sufluri vitale şi, în
plus, în toate celelalte activităţi, de la ridicarea pleoapelor şi până la mers, vorbit, gândit,
sentimente şi voinţă. Printre altele PRANA este legătura între corpul fizic şi corpul subtil (astral).
Atunci când PRANA ne părăseşte corpul fizic urmează moartea.
În timpul perioadei de resorbţie universală, cunoscută în filozofia YOGA sub numele de
PRALAYA (Dizolvarea Supremă), PRANA rămâne într-o stare subtilă, nemişcată, nemanifestată
şi nediferenţiată. Vibraţia cosmică originară pune PRANA în mişcare şi, la rândul ei, această
energie acţionează asupra lui AKASHA şi dă naştere diferitelor forme de existenţă ca şi tuturor
obiectelor lumii exterioare. Controlând cât mai bine actul respirator, fiinţa umană poate să
controleze cu eficacitate toate celelalte activităţi ale corpului cât şi diferiţii curenţi de forţă care
ne parcurge structura. Este deci perfect posibil să se controleze şi să se dezvolte foarte mult şi în
mod rapid, ca şi structura sufletească prin intermediului controlului suflului sau a stăpânirii
PRANA-ei. Prin PRANAYAMA, yoghinul avansat poate să stăpânească evenimentele şi să îşi
modifice după cum doreşte caracterul, punându-se astfel la unison şi realizând în mod conştient o
armonie deplină între viaţa individuală a microcosmosului fiinţei sale şi viaţa macrocosmică.
Prin urmare, suflul dirijat în mod precis prin intermediul gândirii, fie chiar şi în
imaginaţie, odată adus sub controlul voinţei, este o energie vitalizantă imensă, cu puteri
regeneratoare nebănuite, pe care o putem utiliza în mod conştient atât pentru dezvoltarea deplină
personală cât şi pentru a vindeca unele boli în cazul nostru sau chiar pentru a vindeca pe alţii la
mare distanţă prin transmiterea de unde curative. În plus, putem de asemenea să ne servim ca
pentru o infinitate de alte scopuri. Această energie incomensurabilă şi eternă este la îndemâna
noastră în orice moment al existenţei noastre şi nu aşteaptă decât să fie utilizată în mod inteligent.
Marii yoghini ai antichităţii au utilizat această energie sau PRANA, în diferite maniere şi astfel
au făcut dovada unor neobişnuite capacităţi. Întotdeauna, odată cu aerul atmosferic, noi absorbim
şi PRANA.
Este deci foarte important ca în afara antrenamentului propriu-zis în PRANAYAMA să
inspirăm încet într-o manieră continuă şi să ne concentrăm intens mentalul asupra actului
respirator. Reţinem apoi suflul cât de mult timp putem, păstrându-ne în limitele confortabilului şi
în continuare golim cât mai încet plămânii.
În practica tehnicilor de PRANAYAMA trebuie eliminate eforturile. Pe măsură ce
conştientizăm puterile extraordinare care sunt subadiacente respiraţiei, devenim astfel un yoghin
veritabil care radiază în permanentă bucurie, lumină şi putere magnetică în jurul său.
Marii iniţiaţi în practica sistemului YOGA consideră că eterul pranic (PRANA-TATTVA)
este superior MANAS-TATTVA, sau cu alte cuvinte eterul mental.
Principiul pranic este deci superior principiului mental. PRANA este prezentă chiar şi
atunci când mentalul este absent, în timpul somnului şi, prin urmare, PRANA joacă un rol mai
important decât mentalul. În tradiţia yoghină autentică se menţionează că mentalul şi PRANA îşi
dispută între ele întâietatea pentru a cunoaşte cine este cel superior.
Astfel, PRANA este considerată ca fiind superioară. În plus, PRANA este cea mai veche,
deoarece ea începe să funcţioneze din clipa în care copilul este conceput. Dimpotrivă, organele de
simţ, de exemplu, nu îşi încep funcţionarea decât atunci când organele, ele însele, şi-au dobândit
forma definitivă. În tradiţia yoghină, PRANA este numită JYESHTHA SRESHTHA ("cea mai
străveche şi cea mai bună "). Prin intermediul vibraţiei PRANA-ei psihice este posibil ca viaţa
spiritului (SANKALPA), sau gândirea, să se producă. Noi vedem, auzim, simţim şi cunoaştem
sau avem chiar voinţă graţie lui PRANA şi din această cauză tradiţia indică: "PRANA este
BRAHMAN."

LAYA YOGA şi unele OBSTACOLE ÎN MEDITAŢII

(continuare 3) (IV)
(continuare la cursul nr. 18; AN II - SHASHASANA)

Practica meditaţiei în sine ajută la eliminarea cauzelor mâniei, căci treptat ea duce la
schimbarea scării valorilor şi a perspectivelor. Învăţând să rămânem tăcuţi şi liniştiţi chiar şi în
faţa insultelor şi abuzurilor, va fi mai uşor să ne controlăm impulsurile şi emoţiile, înainte ca ele
să se manifeste. Vom vorbi întotdeauna moderat şi dacă apare cumva posibilitatea unui acces de
mâniei în timpul conversaţiei, vom înceta să mai discutăm şi vom face altceva. Cuvintele noastre
trebuie să fie blânde, iar argumentele puternice; dacă cuvintele vor fi aspre, ele vor crea ură sau
discordie. A bea apă rece sau a ne plimba puţin sunt ajutoare preţioase în combaterea pornirilor
de mânie, ca şi MAUNA - sau practica tăcerii pentru o anumită perioadă de timp. Fumatul,
cafeaua, alcoolul şi carnea, dimpotrivă, sunt iritanţi care agravează problema şi trebuie să fie
eliminate complet.
Frica constituie cea mai nebunească emoţie. Aspirantul va trebui să fie gata, întotdeauna,
de a risca totul, inclusiv propria sa viaţă, pentru progresul său spiritual. Teama îl face pe om inapt
pentru a urma calea spiritualităţii. Din acest punct de vedere, un criminal lipsit de frică, îndrăzneţ,
care este total indiferent şi neataşat de corpul lui, este mai pregătit pentru Realizare spirituală
decât un om nervos şi veşnic temător. Energiile unui astfel de criminal nu trebuie decât să fie
recanalizate şi sublimate. Frica este un produs al imaginaţiei dar, cu toate acestea, ea poate lua
forme îngrozitoare putând provoca multe necazuri celor care se lasă otrăviţi de ea. Frica se
manifestă multiplu: frica de moarte, frica de boală, de eşec, de dragoste, de singurătate, de
companie. Devenind stăpâna minţii, imaginaţia delirantă creează dezastre prin rezonanţă şi îl face
pe om să fie prada tuturor chinurilor fricii. Adesea, frica de critica celor din jur stă în calea
progresului unui aspirant. Chiar şi în faţa persecuţiilor, va trebui să ne păstrăm fermi în
convingeri. Numai atunci ne vom putea înălţa. Frica poate fi distrusă prin raportarea faţă de
propriu! nostru Sine ETERN, prin devoţiune către o cauză înaltă şi prin cultivarea consecventă a
unei trăsături opuse ei: CURAJUL. Binele întotdeauna învinge răul; tot astfel, curajul va învinge
mereu teama chinuitoare, paralizantă.
DESCURAJAREA
Câteodată, aspirantul care meditează începe brusc să se îndoiască de existenţa unei Surse
Absolute, de propria lui capacitate de a atinge Realizarea spirituală a căi şi de eficacitatea
practicii sale. Lipsa credinţei este un obstacol periculos care descurajează pe cel intrat pe calea
spiritualităţii. Atunci când astfel de gânduri persistă şi se adâncesc, aspirantul este în pericol de a-
şi micşora eforturile şi chiar de a renunţa cu totul la practică. Aceasta va fi, însă, o mare greşeală.
Trebuie să reţinem faptul că mereu vor exista perioade când vor apare fluctuaţii, dar aceasta nu
trebuie niciodată să ne facă să stagnăm.
Oricând apar îndoielile, aspirantul va trebui imediat să caute compania spirituală a unor
spirite elevate şi să rămână un timp în prezenţa lor. Conversaţia sau contactul cu persoane ce
posedă o credinţă fermă şi clară şi o practică îndelungată va înlătura repede dubiile, cu condiţia să
existe deschidere interioară din partea aspirantului.
Când aşteptările celui care practică sunt nerealiste, îndoiala va începe iarăşi, într-un târziu,
să-şi ridice capul. Deseori, începătorul crede că energia KUNDALINI va fi trezită în decursul a
câteva săptămâni şi că, astfel, el va beneficia de o serie de puteri paranormale, cum ar fi:
clarviziunea, claraudiţia, cititul gândurilor şi zborul prin aer. De asemenea, câteodată, multe idei
bizare sunt întreţinute într-un mod neadecvat, dar când aceste aşteptări întârzie să se manifeste,
aspiranţii încep să fie cuprinzi de îndoială. Astfel de confuzii pot fi îndepărtate prin studiul atent
al cărţilor de autentică spiritualitate, printr-o corectă introspecţie şi un mod de gândire sănătos sau
chiar prin companie spirituală, îndoielile vor apare din nou şi din nou, pentru a-l perturba pe
aspirant. Ele vor trebui distruse înainte de a reapare, printr-o întărire a convingerilor, printr-o
nezdruncinată credinţă bazată pe raţiune şi practică, cât şi prin înţelegerea faptului că dificultăţile
apar din când în când. Se va reţine, de asemenea, ideea că acestea nu constituie decât încercări
care, dacă sunt depăşite, ajută la întărirea fermităţii lăuntrice în continuarea practicii meditaţiei.
CONTROLUL SAU PIERDEREA POTENŢIALULUI VITAL SEXUAL?
Pentru a realiza un adevărat progres pe poteca Realizării şi atingerii Absolutului, este
esenţială respectarea consecventă a unei BRAHMACHARYA corecte. Cuvântul
BRAHMACHARYA vine din limba sanskrită şi înseamnă: cunoaşterea lui BRAHMAN. Ea se
referă la controlul activ total al simţurilor şi, în special, al potenţialului sexual creator.
BRAHMACHARYA este un concept aproape cu totul străin occidentalilor. Se poate chiar
afirma că 99% din ţelul vieţii spirituale este înfăptuit atunci când s-a atins controlul total şi
sublimarea deplină a potenţialului sexual. Acest lucru este dificil de înfăptuit mai ales din cauză
că pornirea inerentă a tuturor fiinţelor este de a procrea, de a perpetua specia. În natură, cel mai
puternic impuls - după cel de a respira - este impulsul sexual. Astfel că, din tot ceea ce trebuie să
sublimeze şi să stăpânească un yoghin înainte de a atinge ţelul final, controlul potenţialului sexual
este cel mai dificil.
Energia cosmică care formează şi perpetuează lumile şi galaxiile este totodată, aceeaşi
energie care vibrează continuu în corpul şi mintea omului. Această energie a vieţii, sau PRANA
universală, se manifestă la nivelul planului fizic, grosier, sub forma potenţialului sexual (sperma
la bărbat şi secreţiile specifice declanşate prin ciclul menstrual la femeie).
Atunci când acest potenţial sexual este controlat, complet transmutat şi sublimat, el se
transformă în putere dătătoare de beatitudine OJAS SHAKTI, sau energie spirituală. Potenţialul
sexual brut se mişcă în jos, energia sublimată OJAS SHAKTI se mişcă în sus, îndepărtându-se de
zona sexuală şi fiind înmagazinată în creier prin sublimare. OJAS reprezintă puterea creatoare-
subtilă, energia vitală secretă, vigoarea unei persoane care a sublimat potenţialul sexual în energie
subtilă, în SPIRITUALITATE.
În actul sexual obişnuit, potenţialul creator este disipat şi pierdut ireversibil. Prin
BRAHMACHARYA, deşi avem relaţii sexuale, acelaşi potenţial este reţinut şi sublimat. Printr-o
practică spirituală constantă, această forţă creatoare este în cele din urmă sublimată, făcând să se
trezească în noi cea mai puternică forţă existentă şi anume KUNDALINI SHAKTI. KUNDALINI
este în fiinţa obişnuită "adormită" (latentă) la baza coloanei vertebrale, în MULADHARA
CHAKRA. Datorită lui BRAHMACHARYA, KUNDALINI ajunge să urce în SAHASRARA, în
afara creştetului capului, Experienţele spirituale înalte ce au loc în timpul meditaţiei în LAYA
YOGA se datorează uneori ridicării lui KUNDALINI şi menţinerii sale în anumite CHAKRA-e.
Dacă potenţialul sexual fizic va fi mereu pierdut printr-o activitate sexuală haotică, necontrolată,
el nu va putea fi păstrat şi nici nu va fi destul de puternic pentru a putea fi transmutat şi sublimat
pentru a accelera procesul nostru spiritual.
Pe lângă consideraţiile referitoare la trezirea lui KUNDALINI există şi alte raţiuni
practice secrete pentru care se caută realizarea sublimării complete a energiei sexuale.
BRAHMACHARYA este o formă de PRATYAHARA sau controlul simţurilor. Pentru cei ce
doresc sincer să avanseze în practica meditaţiei, este necesar un control total al sexualităţii.
Printr-un constant şi crescând control al energiei sexuale şi prin sublimarea în straturile
superioare ale fiinţei a energiei sublime rezultate în urmă trăirilor amoroase transfiguratorii, se va
dobândi o mare putere de voinţă. Deoarece mintea va fi mereu orientată spre interior, aspirantul
consecvent va înceta, gradat, să se mai identifice numai cu experienţa lumii fizice.
Cel mai puternic impuls în om este impulsul sexual. Acest aspect se poate observa uşor
urmărind efectele extrem de puternice ale sexualităţii asupra maselor, Există la ora actuală în
lume multe produse afrodiziace scumpe care se vând cu garanţia iluzorie că mai devreme sau mat
târziu vor aduce mult dorita împlinire sexuală. Impulsul de unire cu sexul opus este aşa de
puternic încât datorită subjugării, deseori el întunecă orice formă de raţiune. Se povesteşte că
BUDDHA ar fi spus discipolilor săi apropiaţi că dacă ar fi existat un alt obstacol mai puternic ca
impulsul sexual pe care ar fi trebuit să-l controleze şi să-l transmute, el n-ar fi putut atinge
iluminarea. Desigur, nu trebuie să se înţeleagă în mod greşit că se cere reprimarea oricărui fel de
manifestare sexuală, căci aceasta ar putea genera în timp anumite dereglări psihice sau chiar
îmbolnăvire. O modalitate perfect naturală şi benefică constă în a angrena activitatea sexuală cu
controlul complet asupra potenţialului creator, în care se separă orgasmul de ejaculare, iar energia
astfel transmutată poate fi folosită prin sublimare pe nivele mult mai elevate de manifestare.
Acesta este sensul secret al sublimării.
Atunci când Uniunea Ultimă cu însuşi Supremul Absolut (Dumnezeu) devine cel mai
important lucru pentru o fiinţă, dorinţa pentru împlinirea instinctului sexual brut în vederea
procreerii dispare, căci el ne apare ca o experienţă cu mult inferioară aceleia a Realizării lui
Dumnezeu.
- VA URMA-

AN II C 22
PRANAYAMA
CONSIDERAŢII GENERALE
Cuvântul PRANA înseamnă suflu subtil, respiraţie,
viaţa, vitalitate, energie sau forţă. Ea implică şi ideea de suflet
ca opus corpului, noţiunea de principiu vital energetic
complementar principiului material inert. Cuvântul este folosit
în general la plural pentru a indica suflurile vitale. AYAMA
înseamnă lungime, extindere, întindere sau reţinere,
PRANAYAMA înseamnă deci extinderea respiraţiei şi controlul
energiei sale subtile. Acest control trebuie să se realizeze asupra
tuturor funcţiilor sau etapelor respiraţiei, adică:
1. inhalarea sau inspiraţia energiilor subtile, care este
numită PURAKA (umplere);
2. exhalarea sau expiraţia energiilor subtile consumate, care este numită RECHAKA
(golirea plămânilor);
3. retenţia sau reţinerea în fiinţă a energiilor subtile PRANA-ice, o stare în care nu există
nici inspiraţia nici expiraţia şi care este numită KUMBHAKA.
Adeseori, în textele de HATHA YOGA termenul KUMBHAKA este folosit într-un mod
generic pentru a include toate cele trei procese respiratorii: inspiraţia, expiraţia şi retenţia
energiilor subtile PRANA-ice preluate.
 KUMBHAKA este precum un ulcior, un vas pentru apă, un borcan sau cupă. Un vas
pentru apă poate fi golit deja aerul şi umplut complet cu apă sau poate fi golit de toată apa şi
umplut complet cu aer. În mod similar, în KUMBHAKA exista două faze, şi anume:
1. când respiraţia este oprită pentru a asimila energiile subtile după o inspiraţie completă
(plămânii sunt umpluţi cu aerul care este purtătorul PRANA-ei, energia dătătoare de viaţă);
2. când respiraţia este reţinută după o expiraţie completă (plămânii sunt goliţi complet de
energiile consumate şi de aerul viciat).
Prima dintre aceste stări, în care respiraţia este oprită după o inspiraţie completă, dar
înainte de a începe expiraţia, este cunoscută sub denumirea de ANTARA KUMBHAKA. A doua
stare, în care respiraţia este oprită după o expiraţie completă înainte de a începe o altă inspiraţie,
este cunoscută ca fiind BAHYA KUMBHAKA. ANTARA înseamnă interior, în timp ce
BAHYA înseamnă exterior. Astfel, KUMBHAKA este intervalul de timp dintre o inspiraţie
completă şi o expiraţie (ANTARA KUMBHAKA), sau dintre o expiraţie completă şi o inspiraţie.
În ambele tipuri de KUMBHAKA respiraţia este suspendată complet şi reţinută.
Prin urmare, PRANAYAMA este ştiinţa respiraţiei controlate şi conştientizate. Respiraţia
este axul în jurul căruia se învârte roata vieţii. "Aşa cum leii, elefanţii şi tigrii sunt îmblânziţi
gradat şi cu prudenţă, tot aşa şi PRANA trebuie adusă sub control gradat şi cu prudenţă în funcţie
de capacităţile şi limitările fizice ale fiecăruia. Exersată însă prosteşte şi fără prudenţă
PRANAYAMA îl poate ucide pe cel care o practică", avertizează HATHA YOGA PRADIPIKA
(cap2. SUTRA 16).
Viaţa yoghinilor nu este măsurată după numărul zilelor ce se scurg ci după numărul
respiraţiilor sale. De aceea el realizează în permanenţă o respiraţie lentă şi adâncă. Acest ritm
întăreşte considerabil sistemul respirator, calmează şi energizează sistemul nervos, reduce
dorinţele faţă de obiectele exterioare. Pe măsură ce dorinţele şi poftele necontrolate ale simţurilor
scad, mintea se eliberează şi devine un vehicul adecvat pentru o foarte bună concentrate.
În cazul în care sunt practicate greşit, tehnicile de PRANAYAMA pot provoca o serie de
tulburări şi afecţiuni, cum ar fi: apariţia sughiţului, gaze la stomac, tuse, dureri de cap, de ochi şi
de urechi, irascibilitate. Este nevoie de un timp îndelungat şi multă atenţie pentru a învăţa o
inspiraţie şi o expiraţie corectă, adâncă, lentă, şi adâncă. Trebuie să obţinem un control al acestor
două faze înainte de a încerca KUMBHAKA. Aşa cum focul arde cu o flacără strălucitoare atunci
când este îndepărtată cenuşa de deasupra sa de către vânt, tot astfel şi focul divin din trup
străluceşte în toată măreţia sa atunci când cenuşa dorinţei este împrăştiată prin practica corectă a
PRANAYAMA-ei.
"Golirea minţii de toate iluziile sale este adevărata RECHAKA (expiraţie). Realizarea că
"eu sunt ATMA (spirit)" este adevărata PURAKA (inspiraţie). Menţinerea neabătută în minte a
acestei convingeri este adevărata KUMBHAKA (retenţie). Aceasta este adevărata
PRANAYAMA, afirmă yoghinul şi înţeleptul SANKARACHARYA.
Orice fiinţă atunci când respiră rosteşte în mod inconştient faimoasa MANTRA
rugăciune: SO HAM (SAH = EL; AHAM= EU; "Spiritul, nemuritor sunt Eu") cu fiecare
inspiraţie. Tot astfel, odată eu fiecare expiraţie, orice fiinţă rosteşte rugăciunea HAM SAH ("Eu
sunt El").
Această AJAPA-MANTRA (MANTRA rostită inconştient) este spusă mereu în timpul
vieţii de către fiecare creatură. Yoghinul îşi dă seama foarte bine de semnificaţia acestei AJAPA-
MANTRA şi astfel, prin conştientizare, el este eliberat de toate lanţurile care îi înlănţuie sufletul.
El oferă Divinului însăşi respiraţia fiinţei sale ca sacrificiu şi primeşte suflul subtil al vieţii însutit
de la Dumnezeu ca o binecuvântare.
PRANA în corpul individului (JIVATMA) este o parte modulată a suflului cosmic, a
Spiritului Universal (PARAMATMA). O încercare de a armoniza suflul subtil individual
(PINDA PRANA) cu suflul cosmic (BRAHMDA-PRANA) se face cu uşurinţă prin practica
sistematică a PRANAYAMA-ei.
KARIBA EKKEN, un mistic şi un înţelept din secolul al XVII-lea a spus: "Dacă vrei să ai
o minte calmă întâi reglează-ţi inspiraţia, căci, dacă respiraţia este sub control, inima va fi în
pace, dar dacă respiraţia este spasmodică, atunci apar multe tulburări. De aceea, înainte de a
încerca orice altceva, după ce ai realizat ASANA-e, reglează-ţi mai întâi respiraţia prin care
temperamentul tău va fi îmblânzit şi mentalul calmat".
CHITA (MANAS, AHAMKARA, BUDHI - (mintea, egoul, intelectul) sunt precum un
car înhămat la doi cai puternici, unul din ei este PRANA (respiraţia), celalalt este VASANA
(dorinţa). Carul se deplasează întotdeauna în direcţia calului mai puternic. Dacă domină
respiraţia, dorinţele sunt controlate, simţurile sunt înfrânte şi mintea este liniştită dorinţa este mai
puternică, respiraţia este dezordonată iar mintea este agitată şi tulburată. De aceea yoghinul
stăpâneşte ştiinţa respiraţiei şi, prin reţinerea şi controlul respiraţiei el controlează mintea şi
linişteşte mişcările ei necontrolate.
În timpul practicii tehnicilor de PRANAYAMA ochii sunt ţinuţi închişi pentru a
împiedica mintea să rătăcească, uşurând conştientizarea şi direcţionarea energiilor PRANA-ice în
fiinţă. "Când PRANA şi MANAS (mintea) au fost absorbite, apare o fericire de nedescris"
(HATHA YOGA PRADIPIKA. cap.4. SUTRA 30).
Emoţiile puternice necontrolate afectează ritmul respiraţiei; de asemenea, un control
conştient al respiraţiei controlează emoţiile puternice. Deoarece scopul în YOGA este de a
controla şi de a linişteşti mintea, yoghinul învaţă mai întâi PRANAYAMA pentru a-şi stăpâni
respiraţia. Aceasta îl va face ulterior capabil să-şi controleze simţurile şi îi permite astfel să
ajungă la stadiul de PRATYAHARA. Numai atunci mintea sa va fi pregătită pentru o excelentă
concentrare (DHARANA) şi meditaţie (DHYANA).
Înţelepţii yoghini afirmă că mintea este de două feluri: pură şi impură. Mintea este
considerată pură când este complet stăpână sau altfel spus, eliberată de dorinţe şi este considerată
impură când este impregnată de dorinţe pentru obiecte exterioare, iar acestea o domină făcând
mintea să rămână nemişcată şi eliberând-o de lene şi de lucrurile care o distrag, se ajunge la
transcenderea minţii (AMANASKA), care reprezintă starea supremă de SAMADHI. Această
stare de transcendere a minţii nu este o stare de nebunie sau prostie ci starea mentală
supraconştientă, eliberată de gânduri şi dorinţe. Este o diferenţă esenţială între un idiot sau un
nebun pe de-o parte şi un yoghin urmărind să ajungă la starea de transcendere a minţii pe de altă
parte. Primul este neatent şi nepăsător, al doilea urmăreşte să se elibereze de griji. Unitatea dintre
respiraţie, minte, simţuri şi părăsirea tuturor condiţiilor limitatoare de existenţă şi gândire este
desemnată adeseori sub numele de YOGA.
PRANA VAYU. Una dintre cele mai subtile forme de energie este aceea a aerului.
Această energie vitală care pătrunde şi în corpul omenesc, este clasificată în 5 mari categorii în
textele de HATHA YOGA, conform diferitelor funcţii pe care le îndeplineşte această energie.
Acestea sunt numite VAYU (vânt), iar cele cinci categorii ale acesteia sunt :
1) PRANA (aici termenul generic este folosit pentru a desemna energia subtilă) care se
deplasează în regiunea inimii şi controlează respiraţia;
2) APANA, care este energia subtilă ce se deplasează în sfera de jos a abdomenului şi
controlează funcţia de eliminare a urinei, a fecalelor şi a spermei;
3) SAMANA, care este energia subtilă ce întreţine focurile gastrice pentru a ajuta
digestia;
4) UDANA, care este energia subtilă ce se găseşte în cavitatea toracică şi controlează
absorbţia deci şi de hrană, făcând posibilă asimilarea lor;
5) VYANA, care este energia subtilă ce pătrunde în întregul corp şi distribuie energia
derivată din mâncare şi respirare.
Mai sunt încă 5 VAYU secundare. Acestea sunt:
* NAGA, care uşurează presiunea abdominală prin râgâit;
* KURMA, care controlează mişcările pleoapelor pentru a împiedica corpurile străine sau
o lumină prea puternică să jeneze ochii;
* KRKARA, care împiedică substanţele străine să intre în căile nazale sau în gât, prin tuse
şi strănut;
* DEVADATTA, care ajută inspiraţia oxigenului, preluarea energiilor subtile într-un corp
obosit prin căscat şi facilitează eliminarea stresurilor;
* DHANAMJAYA, care rămâne în trup chiar şi după moarte şi uneori umflă cadavrul sau
face ca anumite procese să continue după moarte (creşterea unghiilor sau părului, de exemplu).

LAYA YOGA şi unele OBSTACOLE ÎN MEDITAŢIE

(continuare 4) (V) (continuare la cursul nr. 21; AN II - ELEMENTE
FUNDAMENTALE ÎN PRANAYAMA)

Mintea însăşi ridică adeseori multe obstacole în calea celui care meditează. La începutul
practicii, în etapa începutului, mereu şi mereu răsar tot felul de gânduri impure şi negative din
subconştient, îndată ce practicantul începe să mediteze. Câteodată, unii aspiranţi ignoranţi chiar
abandonează practica din acest motiv, neînţelegând de fapt ce se întâmplă. Există o zicală
orientală care spune că dacă omori un ţânţar vor veni alţi douăzeci la funeraliile lui. Tot astfel,
gândurile negative asaltează şi atacă uneori cu forţe reînnoite atunci când cel care meditează
încearcă să lupte eu ele. Aceasta este legea naturală a opoziţiei în etapa începutului pe această
cale.
În cele din urmă, însă, toate aceste gânduri negative vor pieri, căci ele nu mai pot sta mult
timp înaintea gândurilor pozitive. Însuşi faptul că astfel de gânduri negative creează un sentiment
neplăcut atunci când ele apar în timpul meditaţiei, indică o creştere şi o maturizare a nivelului
nostru spiritual, căci anterior ele erau primite ca ceva firesc. Ele nu pot fi scoase afară cu forţa
sau dintr-o dată, căci dacă se procedează astfel, datorită refulărilor, gândurile se vor întoarce mai
târziu împotriva aspirantului cu o energie şi mai mare. Ele vor înceta de la sine să se manifeste
dacă aspirantul va dovedi tenacitate, detaşare şi înţelegere în practica sa perseverentă.
Mintea trebuie urmărită în special atunci când este relaxată. Negrele valuri chinuitoare ale
iritării, geloziei, urii şi mâniei sunt duşmanii meditaţiei, otrava păcii lăuntrice şi a înţelepciunii;
astfel este clar că ele trebuie să fie imediat contracarate prin gânduri pozitive, căci totdeauna
gândurile "bolnave" sunt distruse de gândurile bune. Aşa cum cel mai uşor este să opreşti un
nepoftit încă de la poartă, tot altfel cel mai uşor este să controlezi un gând negativ îndată ce el
răsare la suprafaţa minţii. El poate fi distrus chiar în faşă printr-o practică yoghină continuă,
susţinută, prin acţiuni benefice, prin conştientizarea mizeriei ce răsare ineluctabil din atitudinea
negativă. Atunci când se atinge starea de puritate mentală, problema unor astfel de gânduri
negative va înceta să mai existe.
Ura, ca şi mânia, este unul dintre cei mai feroci duşmani ai aspirantului YOGA. La fel ca
şi lăcomia sau pofta, ea este de nesatisfăcut. Deşi poate că, temporar, pot dispare, ele vor răsări
uneori mai târziu cu forţe sporite. Ele sunt întocmai ca o boală contagioasă care infectează uneori
grupuri mari de oameni. Atunci când capul unei familii se ceartă cu o anumită persoană, şi copiii
lui vor urî, de ademenea, acea persoană, deşi aceasta nu le-a provocat anterior nici un rău.
Dacă un român urăşte un maghiar atunci şi un maghiar va urî un român; dacă un ortodox
urăşte un catolic şi catolicul va urî un ortodox. Astfel de sentimente otrăvitoare trebuie să fie
imediat eliminate. Unii oameni nutresc însă constant astfel de gânduri, prejudiciind indirect şi
chinuindu-i pe cei din jurul lor. Datorită viziunii lor preponderent greşite, ei nu reuşesc să mai
vadă şi părţile bune sau calităţile la cei către care îşi îndreaptă gândurile lor negative. Niciodată
adevărul nu reprezintă monopolul unei singure persoane, grup sau sistem spiritual. Pacea
universală şi fraternitatea nu sunt posibile decât atunci când ura şi mânia au fost înlocuite cu
dragoste. Datorită faptului că are multe ramificaţii adânc înrădăcinate în mintea subconştientă,
ura necesită uneori un tratament prelungit şi intens. Totuşi prin amplificarea puterii de iubire şi
prin serviciu dezinteresat, combinat cu mai mulţi ani de meditaţie susţinută, această pată
îngrozitoare va dispare în cele din urmă aproape complet din inima noastră.
Pasiunea necontrolată şi ataşamentul sunt la rândul lor obstacole serioase din cauză că
sunt pe cât de subtile pe atât de puternice. Atunci când în război sunt ucişi milioane de oameni,
omul nici măcar nu lăcrimează, şi totuşi, atunci când propria lui soţie moare, el plânge. Acest
lucru se întâmplă din cauză că orbirea sa îi creează ideea de "al meu" şi, cu cât acest ataşament
este mai intens, cu atât durerea sa va fi mai mare. Când o anumită persoană vorbeşte de "soţia
mea", "fiul meu" sau "casa mea", el se separă instantaneu de restul omenirii. Atât timp cât va
exista identificarea tenace numai cu lumea fizică efemeră, nu se va putea realiza nici vreun
progres notabil în meditaţie. Lăcomia strâns legată de ataşamentul orb, este adeseori de nepotolit
şi agită nestăvilit mintea. Chiar dacă cineva este milionar, el va depune eforturi uriaşe să devină
miliardar. Lăcomia se prezintă sub variate şi subtile forme. Dacă un om este însetat doar de
renume şi faimă, acest aspect reprezintă de asemenea lăcomie. Pasiunea oarbă, ataşamentul şi
lăcomia se pot elimina printr-un lucid autocontrol, meditaţie profundă şi printr-o detaşare
spirituală constantă.
Un alt impediment în meditaţie îl reprezintă memoria sau evocarea obsesivă a unor
evenimente trecute. Pentru a înţelege mai bine acest aspect să presupunem că cineva meditează
liniştit întru-un loc liniştit. Dacă în minte însă îi vor apărea amintiri din ultima sa vacanţă la mare
şi dacă aceste amintiri vor fi lăsate să se manifeste nestingherite pentru un anumit interval de
timp, persoana respectivă va trăi de fapt, la mare, în trecut. Acest lucru se aplică de asemenea
alunecărilor în reverie din timpul zilei. A te uita înapoi la experienţe dureroase trecute ale vieţii,
permite activarea inutilă a memoriei acestora, accentuând fluctuaţiile minţii şi îndepărtarea ei de
esenţa naturii sale adevărate. Un înţelept niciodată nu trăieşte ceea ce este negativ în trecut sau
viitor; el se concentrează cât mai adesea pentru a realiza o constantă identificare cu Absolutul.

OBSTACOLE POSIBILE ÎN CALEA CELOR AVANSAŢI ÎN MEDITAŢIE

Pericolul de a eşua sau chiar de a recădea, nu-l părăseşte pe cel care meditează nici chiar
după ce practica sa a fost încununată de succes. Câteodată, aspirantul se complace şi devine plin
de o mândrie morală şi spirituală justificată (în mintea lui) de dobândirea unor puteri şi experienţe
paranormale. Într-o astfel de conjunctură, el ajunge uneori să se separe de ceilalţi, fiind predispus
să-i trateze pe ceilalţi cu dispreţ. Această aroganţă ridică un obstacol serios pe drumul Realizării
Supremului şi de aceea ea trebuie complet eliminată. Atât timp cât va mai există mândrie,
vanitate şi fanfaronadă, va fi aproape imposibil de zdrobit egoul pentru a realiza Divinul. În multe
cazuri, ipocrizia aşa-zis spirituală se poate manifesta mai ales în aceia care au realizat un oarecare
progres minor, dar care nu şi-au purificat suficient natura lor inferioară. Pretinzându-se plin de
abilitatea a fi ceea ce de fapt nu sunt astfel de persoane teatrale fac un penibil tapaj din aşa-zisa
lor spiritualitate. De fapt, ipocrizia spirituală este cu mult mai rea decât ipocrizia obişnuită, căci
ipocritul spiritual face de fapt un fals prezentând un simulacru drept veritabilă spiritualitate şi el
face toate acestea în numele lui Dumnezeu. O asemenea fiinţă umană are nevoie să înceapă un
lung şi riguros tratament impus şi supravegheat de altcineva, căci cel însuşi este prea egoist şi
deviat de pe calea cea dreaptă de a se mai putea autocorecta sau chiar de a dori să înfăptuiască aşa
ceva datorită exacerbării monstruoasă a EGO-ului.
Câteodată, în timpul meditaţiei pot apare viziuni efemere stranii ale unor forme terifiante.
Însă, fie că sunt proiectate din adâncimile subconştientului, ori reprezintă efectiv materializări ale
unor entităţi astrale inferioare care caută să sperie sau să abată pe aspirantul sincer, ele nu ne pot
produce nici un rău. Astfel de viziuni au loc doar pentru a ne testa puterea lăuntrică şi curajul, dar
ele nu pot subzista în prezenţa unor energii sublime determinate de gânduri pure şi elevate.
Aspirantul va trebui, mai ales atunci, să se dovedească ferm şi niciodată să nu lase frica sau
nervozitatea să-l cuprindă pentru a-l face să întrerupă practica meditaţiei. De asemenea, mai sunt
cu putinţă şi alte viziuni şi felurite experienţe care se manifestă sporadic şi dispar, însă ele nu
reprezintă scopul în sine al meditaţiei. Acela care acordă acestor manifestări o atenţie excesivă se
abate fără să vrea de pe cărarea spirituală. Să îndepărtăm toate gândurile relative la astfel de
viziuni secundare şi, rămânând indiferenţi la ele, să le substituim cu gânduri pure elevate. Ţelul
final şi adevărat al meditaţiei este experienţa intuitivă, directă, a Supremului ABSOLUT.
Cu timpul, aspirantul perseverent va dobândi prin practica meditaţiei anumite puteri
psihice extraordinare. Însă nici acestora el nu va trebui să le acorde un interes excesiv căci nu este
nimic special sau miraculos în ceea ce le priveşte, dincolo de noutatea lor. Întocmai ca un trib de
aborigeni care rămân uluiţi când văd prima dată un avion, tot astfel cei mai mulţi oameni sunt
surprinşi şi impresionaţi de astfel de puteri paranormale. Puterile paranormale cum ar fi
clarviziunea sau claraudiţia nu trebuie să reprezinte un ţel în sine, căci dincolo de ele, la un nivel
infinit mai înalt, se situează realizarea stării de iluminare spirituală. În plus dorinţa expresă de a
obţine anumite puteri paranormale poate devia şi altera evoluţia spirituală naturală a unui
practicant.
Dacă se va practica în mod regulat concentrarea mentală şi meditaţia, în cele din urmă,
astfel de puteri psihice se vor manifesta spontan în noi ca un rezultat natural. Aceste puteri
paranormale nu vor trebui folosite niciodată în scopuri egoiste sau malefice, căci fiecare acţiune
greşită va atrage după sine şi o justă reacţiune pe măsură, provocând astfel stagnări
corespunzătoare în evoluţia noastră psihică şi spirituală. Puterile paranormale reprezintă uneori
un mare pericol pentru aspiranţi, intelectul devine tulbure datorită mândriei şi astfel înţelegerea
este umbrită. Practicantul devine atunci o victimă a propriei sale ignoranţe.
-VA URMA-
 An II C 23
PRANA ŞI PRANAYAMA
Este la fel de dificil a explica ce este PRANA ca şi a
explica ce este de fapt DUMNEZEU. PRANA este energia
subtilă a vieţii care hrăneşte şi susţine Universul la toate
nivelurile sale. PRANA este subtila energie fizică, vitală, sexuală,
afectivă, intelectuală, mentală şi cosmică. Aproape toate
fenomenele energetice vibratorii sunt, în ultimă instanţă,
PRANA. Ea este de asemenea energia colosală latentă sau
potenţială din toate fiinţele, care este eliberată în cazul unei totale
manifestări într-un moment de pericol sau de plăcere extremă.
PRANA este impulsul primar al oricărei activităţi. PRANA este
energia care creează, menţine şi distruge, vigoarea, puterea, vitalitatea, viaţa şi aspiraţia sunt toate
forme specifice de PRANA.
Conform învăţăturii Upanişadelor, PRANA este principiul vieţii şi al conştiinţei. Prin
intermediul diferitelor forme de PRANA se manifestă Sinele Suprem Divin, ATMAN. PRANA
este "respiraţia" vieţii pentru toate fiinţele din Univers. Ele sunt născute datorită PRANA-ei şi
trăiesc datorită ei. Atunci când fiinţele mor, respiraţia lor individuală se dizolvă în respiraţia
cosmică. PRANA este axul central al Roţii vieţii. Totul se realizează în interiorul ei. PRANA
pătrunde şi alimentează soarele dătător de viaţă, norii, vânturile, pământul şi aproape toate
formele de materie. PRANA este existenţă (SAT) şi non-existenţă (ASAT). PRANA este sursa
oricărei, cunoaşteri. PRANA este PURUSHA (principiul conştiinţei) din filozofia SAMKHYA.
În orice situaţie s-ar afla, yoghinul îşi poate găsi întotdeauna refugiul în PRANA.
De obicei, cuvântul PRANA este tradus superficial prin noţiunea de respiraţie, deşi
aceasta este doar una dintre multiplele manifestări ale PRANA-ei în fiinţa umană. Dacă respiraţia
se opreşte, viaţa încetează de asemenea. După cum am mai spus, străvechii înţelepţi indieni ştiau
că toate funcţiile corpului sunt realizate de 5 tipuri de energie vitală (PRANA VAYU). Aceste
aspecte sunt cunoscute ca fiind: PRANA (privită în sens restrâns), APANA, SAMANA, UDANA
şi VYANA. Ele sunt aspecte subtile specifice ale forţei cosmice vitale unice sau principiul
primordial al existenţei care este prezent în toate fiinţele. DUMNEZEU este unic, dar înţelepţii,
în diferite religii, L-au desemnat prin diferite nume. Tot astfel stau lucrurile şi cu PRANA.
În PRANAYAMA, PRANA VAYU este activată prin inspiraţie (şi reprezintă, într-un
anumit sens, energia vitală atmosferică), iar APANA VAYU este activată prin expiraţie.
SAMANA integrează ca o unitate întregul corp grosier al fiinţei umane. UDANA ridică şi
sublimează energia din partea inferioară a coloanei vertebrale, orientând-o către creier. VYANA
conservă preponderent în stare de sănătate şi armonie întregul corp. VYANA este esenţială
pentru funcţionarea lui PRANA şi APANA, deoarece ea este mediul propice pentru transferul de
energie de la una la cealaltă.
După AYURVEDA, medicina tradiţională indiană, VATA, care este una dintre cele trei
umori (DOSHA), este un alt nume dat lui PRANA. CHARAKA SAMHITA explică funcţiile lui
VATA în acelaşi mod în care textele yoghine explică PRANA. Expresia cel mai uşor perceptibilă
a manifestării PRANA-ei este simţită în cazul mişcărilor plămânilor activaţi de energia internă,
care face cu putinţă respiraţia.
SHIVA SAMHITA numeşte PRANAYAMA VAYU-SADHANA (VAYU respiraţie.
SADHANA = practică YOGA). În tratatul yoghin fundamental YOGA SUTRA, cap.2, sutrele
49-51, PATANJALI descrie PRANAYAMA ca inspiraţia şi expiraţia fluidelor subtile ale vieţii
realizate într-o postură fermă şi stabilă (ASANA).
PRANAYAMA este deci o artă secretă şi conţine tehnici specifice care determină, la
nivel fizic, organele respiratorii să se mişte amplu, făcându-le astfel să se dilate intenţionat, ritmic
şi intensiv. După cum am mai menţionat, ea constă într-o curgere susţinută, foarte lungă a
fluxurilor subtile ale inspiraţiei (PURAKA), expiraţiei (RECHAKA) şi reţinerii respiraţiei
(KUMBHAKA). PURAKA stimulează; RECHAKA elimină energiile reziduale şi consumate,
aerul viciat şi toxinele; KUMBHAKA distribuie armonios energia în tot corpul. Mişcările sale
includ expansiunea orizontală (DARGHYA), ascensiunea verticală (AROHA) şi extensia
circumferenţială (VISALATA) atât a plămânilor, cât şi a cutiei toracice.
PRANAYAMA nu este doar o simplă respiraţie automată, obişnuită, realizată pentru a
păstra trupul şi psihicul în armonie (datorită menţinerii vieţii). Prin cantitatea suplimentară de
energie pe care o aduce, precum şi prin tehnicile sale de control, au loc transformări lăuntrice
subtile în întreaga fiinţă a yoghinului. Practica asiduă a ASANA-elor elimină blocajele care
împiedică libera curgere a fluxului de PRANA, iar practica lui PRANAYAMA reglează şi
amplifică extraordinar de mult acest flux de PRANA prin corp. Prin PRANAYAMA yoghinul îşi
poate controla de asemenea cu uşurinţă toate gândurile, dorinţele şi acţiunile sale fiind orientate
într-un sens superior, spiritual şi benefic. Prin PRANAYAMA obţinem încredere mărită în noi
înşine şi pentru o extraordinară putere a voinţei care sunt necesare pentru a realiza un perfect
control de sine şi a atinge astfel cele mai înalte culmi în YOGA.
Conştiinţa (CHITTA) şi PRANA
Conştiinţa (CHITTA) şi PRANA sunt într-o legătură constantă şi inefabilă. În capitolul III
din HATHA YOGA PRADIPIKA, înţeleptul yoghin SWATMARAMA afirmă că, atât timp cât
respiraţia şi PRANA sunt liniştite, conştiinţa (CHITTA) este fermă şi nu poate fi posibilă
descărcarea spermei sau sămânţei (SUKRA). În timp, gradat, energia sexuală a yoghinului, care
este amplificată datorită continenţei prin transmutaţie, este sublimată în forme superioare de
energie, fiind folosită în scopuri înalte, nobile şi spirituale. Astfel yoghinul atinge starea de
URDHVA-RETAS (URDHVA = în sus; RETAS = sămânţă), prin acest termen fiind indicat cel
care şi-a sublimat energia sexuală, iar conştiinţa sa, CHITTA, s-a dizolvat în conştiinţa pură.

LAYA YOGA ŞI UNELE OBSTACOLE ÎN MEDITAŢIE (ultima parte)

(continuare la cursul nr. 22. An II)

În timpul practicii meditaţiei, mintea poate intra în diferite stări de linişte şi pace
profundă care deseori produc confuzie sau sunt înţelese greşit. Este astfel uneori resimţită o
fericire intensă care se instaurează la începutul celor mai de jos stări de SAMADHI; această
fericire, odată trăită din plin, îl face pe aspirant să-şi închipuie pripit că ţelul final a fost atins;
astfel, în continuare, el renunţă complet la practică. Va trebui deci să nu ne mulţumim doar cu
astfel de experienţe de început situate încă la un nivel inferior, ci să ne continuăm drumul spre
acele trepte atinse de înţelepţii şi eliberaţii antici care sunt descrise în Upanişade şi în alte texte
spirituale ale umanităţii
La anumite intervale de timp, mintea se poate afla într-o stare liniştită, fără zbucium, de
echilibru şi neutralitate; această stare este uneori greşit interpretată ca fiind SAMADHI; alteori,
de asemenea, este posibil ca mintea să lunece într-o stare de stupefacţie, cauzată de trăirile unei
meditaţii profunde.
În nici una dintre aceste situaţii nu avem de-a face cu o stare perfectă de conştiinţă ci mai
degrabă, cu o etapă în care mintea devine contemplativă şi nepredispusă pentru a se manifesta în
mod activ. Nu trebuie deci să ne lăsăm înşelaţi de apariţia acestor două stări căci, atunci când ele
se manifestă, mintea este preponderent receptivă şi înceată în loc să fie foarte limpede şi ascuţită.
Prin intermediul unei introspecţii atente şi cu ajutorul unei practici detaşate, lucide, va trebui să
urmărim să transcendem asemenea stări, perseverând neabătuţi.
Un practicant YOGA inteligent care meditează zilnic învaţă să recunoască cu uşurinţă
diferitele stări prin care trece mintea sa. În timp ce începătorul consideră deseori meditaţia ca
fiind un procedeu plicticos şi obositor, cel avansat, încetul cu încetul, dobândeşte o înţelegere
profundă a misterelor minţii şi a mecanismelor ei. Abia atunci practica integrată a meditaţiei îl va
absorbi cu totul pe aspirant. A practica mai mult meditaţia înseamnă a câştiga extraordinar de
mult în ceea ce priveşte controlul şi înţelegerea complexelor mecanisme mentale. Pe măsură ce
dobândim un control cât mai deplin al minţii, rezultă o creştere proporţională a puterii spirituale
lăuntrice.
Trebuie să amintim un ultim obstacol pe care toţi cei care meditează trebuie să-l înfrunte
şi să-l depăşească. Când toate celelalte obstacole au fost eliminate prin eforturi susţinute şi
aproape toţi "duşmanii" lăuntrici au pierit, vom fi confruntaţi cu ceea ce ni se pare a fi un mare
vid. Şi această încercare, de asemenea, trebuie trecută cu bine de către practicant. Apariţia acestui
vid este uneori însoţită de o trăire inefabilă, copleşitoare, ca şi cum am fi fost dezgoliţi până la
piele şi apoi părăsit, de toţi şi de toate. Atunci ni se pare că nu mai există nimic care să merite să
fie văzut sau auzit. Aspirantul se află "dincolo" şi simte că nu mai poate căuta înţelegere şi
consolare în alţii deoarece acum se confruntă cu necesitatea stringentă de a depinde în totalitate
doar de el însuşi. În acest moment critic va fi nevoie de prezenţa inspiraţiei divine. Adunându-ne
apoi tot curajul şi toată puterea din interior, vom aspira frenetic către Supremul Divin şi vom
realiza astfel un salt triumfal către ţelul final care este ELIBERAREA ULTIMĂ.
În această lecţie au fost prezentate majoritatea obstacolelor cu care se pot confrunta
aspiranţii YOGA în timpul practicii meditaţiei. Studiul atent şi înţelegerea lor profundă va
permite celor care caută adevărul să le facă faţă cu uşurinţă pentru a le depăşi. Nu trebuie să ne
precupeţim nici timpul, nici energia, pentru o ajunge la SUPREMA ELIBERARE. Cu tenacitate
şi dând mereu dovadă de o atitudine hotărâtă vom putea deveni desăvârşiţi. Cărarea meditaţiei
este presărată cu anumite dificultăţi, însă fiecare obstacol depăşit ne impulsionează şi mai mult
către realizări spirituale tot mai înalte. Să nu uităm însă că: "CINE ÎNVINGE FĂRĂ
DIFICULTĂŢI TRIUMFĂ FĂRĂ GLORIE."
-SFÂRŞIT -

CUNOAŞTEREA DE SINE: O NECESITATE ŞI O DATORIE FUNDAMENTALĂ

(V)
(continuare la cursul nr. 20 An 2)

Cercetătorul atent în acest domeniu va descoperi foarte multe procedee asemănătoare în

aceste tradiţii, precum şi anumite învăţături secrete referitoare la provocarea viselor profetice,
multe asemenea texte menţionând avantajele uriaşe ale acestor metode, mai ales în revelarea
profunzimilor fiinţei.
Metoda indicată de SWAMI SHIVANANDA ne permite să percepem în mod periodic
unele elemente din ceea ce se petrece în spatele cortinei care ascunde activitatea mentală
inconştientă. Această metodă accesibilă oricui este simplă, practică şi ne poate aduce mari
servicii. Cel care va aplica cu perseverenţă această metodă va fi răsplătit prin faptul că va evita
multe tatonări sau rătăciri. Prin aplicarea consecventă a acestei metode, yoghinul va putea aprecia
practic, la un moment dat, comoara pe care o va descoperi. Dar, în absenţa exersării sistematice,
yoghinul nu va şti cum să aprecieze perlele pe care le primeşte acum, fără un efort prealabil. Cei
care vor respinge această metodă sau vor rămâne pur şi simplu indiferenţi, datorită inconştienţei,
nu vor putea niciodată să-i aprecieze valoarea.
1. Fiecare poate avea un vis euforic binefăcător pe noapte
Yoghinul SWAMI SHIVANANDA afirmă: "Fiecare, oricine ar fi acesta, poate avea, dacă
el doreşte ferm, un vis binefăcător, euforizant pe noapte, şi acesta se poate produce chiar la ora
aleasă de el. Din punctul de vedere al timpului, producerea unui anumit vis poate fi reglată
aproape la minut printr-o concentrare mentală adecvată. "Ulterior SWAMI SHIVANANDA
continuă: "Eu nu vorbesc aici de vise artificiale provocate prin intermediul unor modalităţi
conştiente şi gândite. Eu vorbesc de posibilitatea de a ridica la voinţă cortina care separă viaţa
mentală inconştientă de viaţa mentală conştientă."
2. Metoda propriu-zisă
Redăm în continuare esenţialul acestei metode:
* vom "potrivi" soneria unui ceas deşteptător pentru ca el să sune la o anumită oră la care
nu suntem obişnuiţi să ne trezim;
* de îndată ce soneria ceasului va suna la acea oră neobişnuită, când va surveni
instantaneu trezirea, vom opri fulgerător soneria deşteptătorului cât mai maşinal cu putinţă, cu
alte cuvinte, fără să ne gândim aproape deloc la ceea ce facem în acel moment, păstrându-ne deci
mintea parcă în altă parte;
* soneria fiind fulgerător întreruptă, vom urmări să facem astfel încât conştiinţa să-şi
regăsească şi să-şi reia activitatea înainte ca perdeaua să se lase complet peste activitatea mentală
inconştientă. Procedând cât mai des astfel vom deveni gradat capabili să aruncăm o privire
revelatoare în spate, în culisele profunde ale inconştientului; acţionând instantaneu astfel, visul
respectiv se va găsi realizat.
3. Câteva remarci importante garantând succesul experienţei:
* în momentul în care soneria deşteptătorului se declanşează atunci când suntem în stare
de conştientă mentală, vom constata instantaneu că nu mai există cortina care să ascundă
inconştientul căci în acea stare nu mai este nimic de ascuns;
* de îndată ce soneria încetează să mai sune vom remarca începerea unei "lupte" între
conştient şi inconştient. Atunci sunt realizate două condiţii:
a) în primul rând stimulările auditive artificiale provocate de soneria deşteptătorului repun
instantaneu conştiinţa în stare de activitate;
b) în timp ce conştiinţa începe să-şi manifeste activitatea sa, cortina care are rolul de a
ascunde activitatea mentală inconştientă începe să se coboare asupra acestei activităţi (mentale
inconştiente). VISUL REZULTĂ ATUNCI DINTR-UN DEFECT DE SINCRONIZARE ÎNTRE
ACESTE DOUĂ ACŢIUNI SAU EFECTE.
* în general "PRIVIRILE" prin acest voal care ascunde sunt ultrarapide, dar adeseori ele
sunt suficient de lungi pentru a ne permite să percepem destul de clar o bună parte din drama
inconştientă;
* trebuie, deci, ca exact din momentul opririi soneriei deşteptătorului să căutăm să
descoperim cât mai precis ce se petrece în minte în momentul trezirii. Prin urmare, dacă noi nu
utilizăm în timpul primelor câteva secunde care urmează după trezire conştiinţa noastră,
angrenând-o ca aceasta să formuleze în mod deliberat idei conştiente, mintea noastră va fi
ocupată de idei şi manifestări inconştiente, cu alte cuvinte, de anumite vise care ne vor fi
instantaneu revelate;
* în momentul trezirii, conştiinţa va fi deci umplută de idei care au reuşit să pătrundă aici
înainte ca acea cortină a inconştientului să fi coborât în întregime;
* este important să înţelegem că putem face acelaşi lucru chiar şi după o trezire normală,
cu condiţia de a ne trezi rapid şi de a utiliza fulgerător întreaga atenţie de care suntem capabili
pentru a ne da seama cu luciditate despre ceea ce se petrece în conştiinţa noastră în acel moment;
* reamintim încă o dată afirmaţia yoghinului SWAMI SHIVANANDA, pentru a încuraja
eforturile celor care aspiră sincer la cunoaşterea de sine: "PUTEM CUNOAŞTE ŞI CULTIVA
VISUL AŞA CUM SE CULTIVĂ ŞI SE PĂSTREAZĂ NU CONTEAZĂ CE OBIŞNUINŢĂ."
Aplicarea sistematică, perseverentă, a acestei metode va permite aspiranţilor ferm
orientaţi să realizeze un pas uriaş pe calea cunoaşterii de sine. Cel care va culege, la un anumit
moment dat, roadele acestui antrenament, va realiza că acea cunoaştere pe care o dobândeşte
astfel este esenţială pentru a favoriza fuziunea şi rezonanţa cu forţele benefice subtile ale
MACROCOSMOSULUI, armonia lăuntrică şi înţelegerea celorlalţi.
-VA URMA-

PROVERBE INDIENE

*** Cei care spun pe lumea aceasta lucruri neplăcute, dar folositoare, aceia sunt numiţi
prieteni adevăraţi.
*** Nevătămarea fiinţelor este calea virtuţii.
*** Unirea multora, chiar când sunt slabi, este greu de biruit.
*** Mai bună-i unirea cu un duşman care face bine, decât cu un prieten care face rău.
*** Din ierburi se împleteşte frânghia cu care se leagă elefantul.
*** Când focul arde pădurea, vântul este aliatul său; dar tot el stinge lampa.
*** Fiecare are încredere în cei de acelaşi soi cu el.
*** Încrederea este temelia izbânzii.
*** Prin încredere omul se face iubit, prin încredere îşi atinge scopul.
*** În natură nu există duşman sau prieten; prieteniile şi duşmăniile se nasc după
împrejurări.
 AN II C 24
CEI ŞAPTE CENTRI FUNDAMENTALI DE EMISIE RECEPŢIE AI
CONŞTIINŢEI

Pentru orice căutător al înţelepciunii Orientului apare

foarte clar faptul că învăţătura yoghină milenară este foarte
complexă şi profundă. Ea include o veritabilă ştiinţă a
corpului care face cu putinţă înţelegerea nivelului
bioenergetic care guvernează funcţiile corpului. În plus ea
dezvăluie un studiu al minţii şi al stărilor superioare de
conştiinţă care ne face acccesibilă a întreaga filozofie a
structurii şi naturii universului. Învăţăturile yoghine
tradiţionale ar fi suficiente pentru a ocupa toate materiile
predate într-o universitate plină de profesori şi medici dispuşi
să studieze temeinic aceste aspecte fundamentale. Una din însuşirile esenţiale ale sistemului
YOGA este abilitatea sa de a integra toate aceste aparent diverse discipline într-un tot perfect
coerent. Frumuseţea sa constă adesea în simplitate şi claritate. Ne putem întreba cum a fost
posibil să se integreze domenii atât de diferite ale ştiinţei şi filozofiei într-un TOT perfect unitar?
Cum au putut fi introduse aceste bucăţi şi fragmente aparent disparate ale cunoaşterii într-un
întreg armonios? La prima vedere s-ar părea că YOGA, ca şi ştiinţa şi psihologia modernă se
scindează într-o mulţime de domenii diferite ce aparent nu comunică între ele şi nu au o bază
comună. Motivul pentru care lucrurile nu stau în realitate aşa este că filozofia, sau altfel spus
înţelegerea yoghină a tuturor acestor diverse aspecte ale fiinţei umane sunt structurate în jurul
experienţei lăuntrice individuale. Multiplele faţete ale fiinţei şi lumii exterioare sunt coordonate
prin unirea lor în câmpul specific al vieţii lăuntrice. Aici, aproape întotdeauna ele îşi găsesc
centrul de referinţă şi unitatea. Dacă dorim să explorăm lumea experienţelor interioare, trăirile,
gândurile, emoţiile pentru a ajunge să învăţăm ceva despre noi înşine, trebuie în prealabil să avem
un anumit cadru în care să facem aceasta. Trebuie prin urmare să dispunem de un fel de
"laborator" în care să putem experimenta şi exprima diferitele aspecte ale fiinţei noastre împreună
cu diversele noastre reacţii pe multiple planuri la lumea exterioară. Cadrul minim asigurat de
centrii de forţă (CHAKRAS) ne conferă spaţiul necesar pentru a face aceasta cu putinţă. Acest
cadru oferă aspirantului un spaţiu structurat interior în care să poată să experimenteze.
Cu cât studiem mai mult aceşti centri, edificându-ne asupra naturii şi interacţiunilor lor
reciproce, cu atât mai mult începem să înţelegem diferenţele dintre diferitele modele psihologice
şi viziunea terapeutică yoghină. Procedând astfel devenim capabili să înţelegem şi să structurăm
într-o justă perspectivă diversele aspecte ale personalităţii ajungând totodată să dobândim o
cunoaştere directă, intrinsecă a procesului de evoluţie al conştiinţei. Abia atunci multe lucruri sau
aspecte pot fi simplificate şi înţelese într-un mod coerent şi perfect structurat prin cunoaşterea
intimă, directă a centrilor de forţă (CHAKRAS) cât şi a funcţionării acestora.
În YOGA, după cum fiecare yoghin ştie se trece mult dincolo de ideea limitatoare că noi
avem doar un corp fizic, controlat de un sistem vag şi nedefinit numit minte. În concepţia
yoghină, dincolo de corpul fizic există şi alte "corpus" sau învelişuri care, operând pe nivele
diferite de vibraţie faţă de cel fizic, sunt totuşi coordonate între ele aflându-se în legătură intimă
cu acesta.
Primul dintre ele care urmează imediat după corpul fizic este învelişul energetic, iar
dincolo de el se găseşte ceea ce se numeşte "corpul simţirii subtile" sau ASTRAL. Cu alte
cuvinte, o parte din fiinţa noastră este fizică, fiind caracterizată de diferite sisteme caracteristice:
muscular, osos, circulator, respirator etc. Totuşi în acelaşi timp o altă parte din noi este energie.
Atunci când ingerăm hrana şi o digerăm, extragem o energie specifică care ne permite să
acţionăm. Aceasta este de asemeni, adecvat transformată, şi energia care ne permite să gândim.
Deşi am putea caracteriza energia drept chimică, electrică sau ca ceva şi mai subtil, ea se afla în
toate situaţiile în strânsă legătură şi cu fenomenele materiale ale existenţei noastre. Al treilea
aspect important al sistemului este gândirea. Numai materia şi bioenergia singure nu completează
întregul tablou deoarece în fiinţa noastră sunt implicate de asemenea şi procesele mentate. Prin
urmate putem spune că există cel puţin trei componente evidente ale experienţei noastre.
În toate aceste situaţii însă, substratul lor este un principiu mult mai important, pe care îl
numim conştiinţă. Acesta este, desigur, principiul esenţial în jurul căruia se cristalizează filozofia
şi practica YOGA.
Conştiinţa este comparată cu lumina esenţială iar diversele corpuri nu sunt, analogic
vorbind, decât ecrane care o acoperă. Aceste învelişuri filtrează lumina, unul după altul, fiecare
fiind alcătuit dintr-un alt material cu o frecvenţă specifică de vibraţie. Analogic vorbind, fiecare
ecran absoarbe lumina într-o anumită măsură, în funcţie de nivelul său specific de rezonanţă,
fiind astfel într-un anumit mod colorat de ea. Fiecare dintre aceste ecrane absoarbe sau receptează
în mod specific lumina şi o modifică în conformitate cu proprietăţile sale specifice. Aproape
întotdeauna învelişurile exterioare ale fiinţei sunt cele mai dense şi lasă să treacă cel mai puţin
lumina. Dacă aceste învelişuri sunt însă înlăturare unul după altul, lumina devine din ce în ce mai
strălucitoare, fiind astfel din ce în ce mai puţin alterată. Aceste corpuri sau învelişuri subtile nu
funcţionează niciodată complet separat căci între ele există o legătură strânsă care le permite să
fie coordonate. De exemplu, în cazul în care ne concentram ferm şi intens gândirea asupra
plexului solar vom remarca totodată cum creşte şi cantitatea de bioenergie la acest nivel. Această
concentrate considerabilă de energie accelerează, de exemplu acţiunea organelor digestive şi le
dinamizează capacitatea de a secreta enzime şi de a asimila hrana. Plexul solar (MANIPURA
CHAKRA) serveşte aici drept punt focar al interacţiunii dintre corpuri. Totuşi, plexul solar deşi
este o anumită zonă a corpului fizic, în acelaşi timp, el corespunde şi cu un anumit aspect sau
proiecţie care se află în corpurile bioenergetic, senzitiv subtil, mental, etc. Acest punct focar este
deci un centru specific de activitate care se află proiectat în toate cele 5 învelişuri ale fiinţei
umane. Acest focar constituie deci un fel de punct nodal şi este o zonă specifică de conexiuni prin
care toate aceste învelişuri pot permanent interacţiona. Respectivul focar este unul dintre cei 7
centri de forţă care trebuie să asigure legătura între diversele corpuri ale fiinţei. Corespondenţa
dintre aceste învelişuri poate fi cel mai bine înţeleasă prin studiul experimental, practic, al acestor
centri fundamentali ai conştiinţei care servesc drept focare de interconexiune între ele.
Aceşti centri fundamentali ai fiinţei umane pe care îi vom descrie în continuare mai ales
din punct de vedere psihic sau sufletesc, sunt 7 la număr. Ei sunt numiţi în YOGA: CHAKRAS.
Localizările lor ca puncte focar sunt aliniate vertical, urmărind într-o anumită succesiune axa
coloanei vertebrale.
În multe situaţii, mai ales în timpul unei meditaţii (care este cel mai bine realizată atunci
când coloana vertebrală este păstrată cât mai dreaptă) aceşti centri de forţă se află aliniaţi
armonios. Cel mai elevat centru de forţă (din zona creştetului) ne pune în legătură cu cele mai
înalte stări de conştiinţă, perfecte sau divine, pe când centrul de forţă cel mai de jos (de la baza
coloanei vertebrate) ne pune în legătură mai mult cu aspectele vitale-subtile, animate, instinctuale
şi primate ale naturii umane. Amplificând foarte mult capacitatea de a concentra într-un timp
scurt mai multă energie, atenţie şi conştiinţă la nivelul centrilor de forţă ai fiinţei noastre ne
putem în mod proporţional accelera trezirea lăuntrică făcând astfel cu putinţă creşterea interioară
a fiinţei noastre reale. Procedând astfel ne vom confrunta cu apariţia şi trezirea completă a
anumitor capacităţi paranormale (SIDDHIS) care vor puncta gradat deplina noastră eliberare
spirituală din jocul iluzoriu al manifestării.

NOI ELEMENTE REFERITOARE LA CHAKRAS: CENTRI DE FORŢĂ ŞI

INTEGRARE A FIINTEI UMANE ÎN UNIVERS

Cuvântul CHAKRAS înseamnă "roată" în limba sanscrită. La circumferinţa roţii este mai
mult spaţiu, mai multă materie, mai multă diversitate, mai multă mişcare ce se manifestă sub
forma unor vibraţii specifice. Când ne focalizăm pe marginea roţii, aceasta devine uneori neclară,
estompată, precum mereu schimbătoarea lume a fenomenelor materiale. Acest aspect exterior al
CHAKRAS-urilor este cel legat de învelişul grosier al corpului fizic şi de lumea materială. Pe
măsură însă ce ne orientăm atenţia către interior, spiţele roţii converg iar ameţitoarea vibraţie se
încetineşte. Aspectele interioare caracteristice ale CHAKRAS-uritor corespund învelişurilor
superioare (bioenergetic sau eteric, astral, mental, cauzal), chiar în centrul ultim al fiinţei umane
aflându-se esenţa conştiinţei- PURUSHA sau altfel spus Sinele SUPREM (ATMAN). În
interiorul fiecăruia dintre aceşti centri de emisie- recepţie a energiilor ascunse ale naturii poate fi
percepută într-o formă condensată relaţia dintre anumite aspecte ale lumii fizice şi sistemele,
bioenergetic, mental sau conştiinţa superioară. De exemplu, la nivelul plexului solar,
agresivitatea, supunerea, focul, căldura, digestia, asimilaţia şi metabolismul activ se corelează
într-un mod care determină unificarea conceptelor noastre separate despre ceea ce este fizic,
fiziologic, psihologic şi mental. Mai mult decât atât, interacţiunea sau strânsa corelaţie dintre
învelişurile sau nivelele de conştiinţă superioară şi nivelul grosier al fenomenelor materiale şi
evenimentelor exterioare, care sunt conştientizate atunci când ne focalizăm atenţia asupra unuia
dintre aceşti centri de forţă (CHAKRAS) va reflecta cu exactitate, nebănuită de mult, condiţiile
noastre particulare, în funcţie de etapa evolutivă în care ne aflăm locul nostru specific în lume şi
reflectarea în universul nostru lăuntric a evenimentelor care ne alcătuiesc viaţa. Tradiţional, aceşti
centri de forţă sunt asemuiţi cu roţile secrete ale norocului. În mijlocul carnavalului putem vedea
reprezentarea analogică a acestor roţi sclipind constant şi feeric în noapte în timp ce lumea le
priveşte fascinată. La o tombolă de asemeni ne putem opri în spaţiul numărului ales şi roata
norocului începe să se învârtească. Dacă roata merge în favoarea noastră şi numărul ales de ei
coincide, câştigăm şi vom pleca de aici cu braţele pline. Dacă nu, plecăm descurajaţi, sau poate
încercăm din nou. Soarta noastră este în acel caz decisă de rotirea unei roţi. Atunci, simbolic,
ideea de roată a norocului are ceva de a face cu destinul său KARMA individuală dar rotirea ei
deloc întâmplătoare ne construieşte viitorul în funcţie de acţiunile noastre prezente. Astfel,
termenul "CHAKRAS" sau "ROŢI" pentru aceşti centri secreţi de emisie-recepţie ai conştiinţei
este foarte adecvat deoarece, întocmai ca roata norocului, ele sunt intim legate de forma şi
obiectivitatea experienţei individuale, pe diferite nivele lăuntrice. Focarul de energie în vibraţie
specifică şi viziunile experimentate în fiecare din aceste puncte focar reflectă într-un mod foarte
precis natura noastră predominantă de bază conţinând totodată germenii destinului care ne
aşteaptă.
Să ne referim din nou la exemplul clasic al energiei. Fiecare dintre noi dispunem de o
anumită cantitate de energie pe care o putem dirija în sistemele noastre în diferite moduri după
cum dorim. Această energie poate fi focalizată preponderent adesea fără să ne dăm seama de
aceasta, într-un loc sau altul; ea poate fi deci concentrată într-o anumită CHAKRA sau în alta.
CHAKRAS-urile sunt puncte focar în care, la nivel bioenergetic sau PRANIC, energia existentă
are cea mai mare concentrare iar în acea zonă fizică din punct de vedere anatomic nervii se unesc
pentru a-şi forma cei mai importanţi centri sau aşa zisele plexuri. În medicină este recunoscut
faptul că, în cadrul fiecărui sistem, există locuri a căror funcţionare este mai vitală, locuri care
sunt mult mai intens energizate. Această centralizare distinctă a funcţionării vitale este o
caracteristică a fiecăruia dintre diferitele sisteme ale corpului fizic. Mai mult, aceste sisteme
interacţionează continuu unele cu altele în anumite puncte. Exemplele de puncte de interacţiune
ale sistemelor includ plexul cardiac, unde o reţea foarte importantă de nervi învăluie inima, sau
plexul solar la nivelul ombilicului, unde funcţiile de control ale mai multor sisteme legate de
digestie şi reglarea ei sunt mai mult sau mai puţin centrate. Alte CHAKRAS sunt asociate
principalelor glande endocrine, ca tiroida, pineala sau pituitara. Cercetările moderne în medicină
au stabilit de exemplu că glandele endocrine servesc drept veritabile puncte strategice ale
interacţiunii intime a fiziologicului, emoţionalului şi psihicului.
Din punct de vedere yoghin, starea de boală reflectă incapacitatea de a distribui energie în
mod adecvat prin centri. Digestia dificilă de exemplu arată o inadecvată focalizare a energiei în
zona plexului solar, aceasta semnificând un control necorespunzător asupra funcţiilor corpului
guvernate aici. Fiecare CHAKRA fiind un punct focar de intersecţie între diversele învelişuri mai
mult sau mai puţin subtile (KOSHAS), factorii mentali sunt de asemenea deosebit de importanţi.
Atunci când există aici o tulburare ce se manifestă printr-o slăbiciune fizică, pranică, psihologică,
etc., este foarte probabilă apariţia unei afecţiuni a sistemului digestiv.

CHAKRAS-urile şi SIMBOLISMUL

CHAKRAS-urile oferă un fel de punct focar central, o schemă în care o multitudine de

factori intersectează şi interacţionează constant.
Trebuie să fie clar încă de la început cu experienţa sau simţirea directă a acestor centri de
forţă este o problemă foarte delicată şi complexă. Orice încercare de a exprima doar în cuvinte nu
poate decât parţial reuşi datorită limitărilor pe care le determină. Experienţa sau perceperea
centrilor de conştiinţă sau CHAKRAS este aproape nonverbală. A o pune totuşi în cuvinte este
tocmai de aceea foarte greu. Din acest motiv mai ales CHAKRAS-urile au fost cel mai adesea
descrise simbolic. Chiar şi această prezentare însă prezintă unele probleme, mai ales pentru
occidentali. Descrierile simbolice clasice ale centrilor de forţă sunt schiţate în contextul
tradiţional milenar al culturii orientale. De exemplu, una dintre cele mai cunoscute traduceri ale
literaturii secrete YOGA referitoare la CHAKRAS conţine următoarea descriere ermetică:
"... în centrul nevăzut al regiunii buricului se află lotusul MANIPURA ... numit aşa ...
deoarece, datorită prezenţei aprinsului TEJAS, el străluceşte ca o piatră scumpă în mii de focuri
în regiunea triunghiulară cu vârful în sus a lui TEJAS TATTVA care conţine trei SWASTIKAS.
BIJA roşie sau sămânţa focului, "RAM" este purtată de un berbec, suportul lui AGNI, stăpânul
ascuns al focului. Aici se afla bătrânul RUDRA cel teribil, de culoare roşie, mânjit cu cenuşă
albă, iar despre LAKINI SHAKTI, care este zeiţa sau DEVATA acestui centru digestiv se spune
adesea că îi place cel mai mult hrana animală, sânii ei mari şi fermi sunt roşii de sângele şi
grăsimea care se prelinge din gură".
(SIR JOHN WOODRUFF "THE SERPENT POWER")
Intuiţiile şi părerile literaturii, artei, mitologiei, simbolismului ezoteric, fiziologiei, fizicii
şi metafizicii convers toate în focarul central al centrilor secreţi de conştiinţă numiţi CHAKRAS.
Toate înţelesurile adesea enigmatice sunt distilate aici. Aceasta semnifică expresia că
microcosmosul reflectă exact, în mod analogic macrocosmosul". Prin cufundarea în această
experienţă interioară, începe să se dezvolte o înţelegere inefabilă, grandioasă a coordonării dintre
diferitele aspecte ale fiinţei noastre şi univers.
 Atunci când stăm nemişcaţi, tăcuţi, cu ochii închişi şi ne focalizăm neîntrerupt atenţia
asupra unui anumit centru, putem uneori percepe o viziune a unei anumite culori, sau putem avea
impresia trecătoare a unui anumit sunet, sau putem observa că amintiri, stări şi gânduri de un
numit tip, tind să apară în conştiinţa noastră printr-o misterioasă corelare. Dacă ne concentrăm
atenţia într-o anumită perspectivă asupra centrului genital, de exemplu, încep să apară gânduri,
trăiri erotice, fantasme, amintiri şi fantezii sexuale.
Devine evident, deci, că fiecare CHAKRAS are un sens profund caracteristic şi o vastă
semnificaţie. Fiecare centru strânge la un loc şi ne pune telepatic într-o instantanee legătură cu
diferite aspecte ale lumii exterioare şi interioare ce se prezintă simultan într-un întreg coordonat,
dar foarte greu de descris. Aici, legătura dintre anumite obiecte, fiinţe, culori, forme geometrice,
mirosuri, gusturi, sunete şi anumite stări interioare (esenţa a ceea ce numim simbolism, poezie,
muzică şi artă) este foarte evidentă. Astfel, la nivelul plexului solar, unde expansiunea, curajul,
atracţia aventurii, a riscului, agresivitatea este un impuls central, berbecul figurează ca simbol
proeminent iar zeiţa sau forţa polară feminină corespunzând energiei specifice a acestui centru
este înfăţişată cu sânge curgându-i de pe buze şi dorind hrana animală. Culoarea este roşul iar
descrierea aproape întotdeauna include focul.
Descrierile acestor centri secreţi de forţă nu se limitează doar la filozofia sau psihologia
orientală. Deoarece ele se referă la experienţe inefabile fundamentale proprii oricăror fiinţe
umane, este desigur semnificativ că putem găsi descrieri similare în toate culturile şi perioadele
istorice şi care sensibilitatea şi capacitatea de explorare interioară psihică, subtilă a omului a fost
foarte cultivată.

MAREA PUTERE COSMICĂ A TIMPULUI - KALI -

REFLECTATĂ ÎN MAXIMELE ŞI AFORISMELE LUMII

În viaţa tuturor oamenilor există o anumită desfăşurare care se aseamănă cu altele din
trecut, astfel încât, ţinând seama de acelea, cineva ar putea să profeseze, în linii mari, mersul
lucrurilor încă neactuale, fiindcă acestea preexistă în germene şi în slabe începuturi. Astfel de
lucruri, după o perioadă de graţie, vor fi date la iveală de către timp.
(Shakespeare)
 AN II C 25

MULADHARA CHAKRA - CENTRUL RĂDĂCINĂ:

TEAMA şi PARANOIA
SUPRAVIEŢUIRE ŞI INSTINCT DE CONSERVARE

Centrul cel mai de jos, de la baza coloanei vertebrale,

situat între anus şi sex în afara corpului fizic, este psihologic legat
de cele mai rudimentare instincte de supravieţuire. El este intim
asociat senzaţiilor de teamă, instinctului de conservare şi unui fel
de mentalitate pe care am putea să o numim "de junglă". Aici
există o mare, adesea excesivă, preocupare faţă de supravieţuirea
fizică şi trupească. Aceasta poate fi limpede văzut la animalele
care trăiesc în stare sălbatică. Cele mai primitive răspunsuri la
situaţiile ce presupun ameninţare la adresa vieţii implică energie în
acest punct. Această energie nu este în mod normal sub control
conştient, fiind într-o mare măsură legată de reacţii autonome ca fuga sau frica. Aceasta se poate
vedea la veveriţă, de exemplu, care este permanent cu ochii în patru. Ea permanent priveşte în
jurul ei pentru a vedea dacă nu o atacă cineva. De îndată ce vede un alt animal sau o persoană
apropiindu-se, o ia imediat la goană. O asemenea stare de alertă şi preocupare de autoconservare
este un aspect foarte comun lumii animale. Prima CHAKRA este în anumite aspecte ale sale
strâns legată de această teamă foarte adâncă şi primitivă de a fi atacat sau agresat. Pe de altă parte
ea este de asemeni legată de anumite forme de atac şi agresivitate care vizează căutarea prăzii.
Animalul care vânează şi ucide alt animal pentru a-l mânca acţionează de asemenea preponderent
la acest nivel, unde sunt concentrate cele mai profunde instincte de supravieţuire şi conservare.
Mental, atunci când o persoană are energia predominant centrată aici de natură să
determine o preponderenţă în comparaţie cu celelalte CHAKRAS, ea va fi excesiv preocupată de
a nu fi rănită de alţii, nu numai psihic ci şi în sens fizic concret. Celui care are o activare
dizarmonioasă a acestei prime CHAKRA îi este mai mereu teamă să nu fie cumva atacat sau,
dimpotrivă, are o puternică tendinţă de a-i ataca sau lovi pe ceilalţi, în acelaşi mod, în funcţie de
polaritatea pe care se manifestă dezechilibrul. Teama implicată aici este cel mai adesea o teamă
intensă, iraţională, de mărimea aceleia asociată rolurilor de vânător şi vânat. Este un fel total şi
global de anxietate şi tensiune. Ameninţările la acest nivel nu sunt percepute atât de mult ca
prezentând pericolul de pierdere sau împiedicare ci mai degrabă ca surse potenţiale de totală
anihilare. Masiva manifestare de teroare sau frică asociată acestei CHAKRA este evidentă în
psihoze şi la pacienţii care au suferit un episod paranoid.
Următoarea declaraţie semnificativă despre natura şi scopul vieţii aparţine unei fiinţe care
priveşte lumea preponderent din perspectiva dinamizării în exces dureros, dizarmonic al acestei
CHAKRA:
"Vedeţi, omul este pentru mine ca un animal şi ca un vânător. El se apropie tiptil de locul
în care va ucide... Simt mereu că oamenii mă pândesc. Aşa că, în timp ce ei mă pândesc pe mine,
îi pândesc şi eu pe ei. Acesta este un ciclu repetându-se mereu şi mereu. Este jocul pentru
supravieţuirea celui mai apt. Tocmai de aceea eu nu vreau să las niciodată pe nimeni să mă
distrugă. La fel cum un animal - dacă el simte că cineva vrea să-l omoare, va încerca să ucidă el
primul, la fel acţionez şi eu. Asta simt şi eu. Asta este viaţa, doar un joc de supravieţuire a celui
mai puternic atunci când va coborî la rădăcina ei. Eu sunt deci nevoit să le fac oamenilor ceea ce
ar vrea ei să-mi facă mie".
Fiecare dintre CHAKRAS este asociată cu un anumit "element". Acestea nu trebuie
confundate cu elementele chimici moderne, care se referă la structura pe nivelul atomic în
filozofia indiană şi yoghină întregul univers fenomenal este văzut ca fiind alcătuit din combinarea
celor 5 ingrediente de baza (BHUTAS). Fiecare dintre ele conţine diferite proporţii de materie
(PRAKRITI) şi conştiinţă (PURUSHA). Aceste proporţii posedă calităţile solidităţii (pământul),
fluidităţii (apa), combustiei (focul), mişcării (aerul) şi spaţialităţii în care toate celelalte există
(eterul). Ele nu sunt literal pământ, apă, foc, aer, eter, nici măcar substanţe materiale, moleculare.
Sunt "elementare" în sensul că totul poate fi analizat ca o combinaţie a lor. Ele sunt
practice şi operative în sensul că întreaga lume fenomenală poate fi înţeleasă prin aceste concepte
şi prin ele aceasta poate fi cu uşurinţă legată de alte aspecte ale existenţei noastre, cum ar fi
energia, mentalul sau conştiinţa superioară.
Prima CHAKRA este asociată cu elementul pământ. Ea este prin urmare asociată cu cele
mai dense şi joase nivele ale existenţei, corpul fizic, conştiinţa şi atenţia preponderent orientată în
planul material. În felul acesta, este uşor de văzut cum sunt implicate preocupările către protecţie
şi conservarea corpului şi existenţei fizice atunci când conştiinţa este centrată preponderent în
această CHAKRA. Este interesant că oarecum, anatomic, acest centru este localizat în zona anală
fiind de asemeni asociat excreţiei materiei solide din corp. Studiind comportamentul animalelor
în situaţii terifiante, s-a văzut că defecaţia este una din componentele principale ale răspunsului
lor faţă de frică. Dacă sunt intens înspăimântate, ele vor defeca chiar în mod repetat. La
persoanele supuse acestei temeri primitive, fundamentale, pot apare destul de repede probleme
intestinale. Dacă mai mereu există o puternică teamă profundă de-a lungul întregii lor vieţi
emoţionale, ele pot manifesta progresiv afecţiuni ca diaree cronice sau colite.
Emoţional şi psihologic, aceasta CHAKRA preponderent dinamizată priveşte cele mai
primitive temeri şi cu cele mai extreme grade de patologie. Dihotomia dintre atacator şi atacat
este într-o oarecare măsură legată de formarea categoriilor primare de bine şi rău. În momentul în
care fiinţa începe să experimenteze aceste temeri primitive, timpurii ea începe adesea să-şi
organizeze experienţa în categoriile fundamentale a ceea ce este plăcut şi ceea ce este dureros sau
ameninţător. Aceasta constituie fundamentul organizării psihice primare. Ştim în general cu toţii
modul în care aspectele rele sau dureroase ale mediului înconjurător al copilului, de exemplu, îi
ameninţă acestuia securitatea. Aceste aspecte reale sau imaginare îl ameninţă cu distrugerea şi
anihilarea. Mai târziu, când apar propriile sale impulsuri negative sau destructive şi ei le
proiectează în exterior, acestea de asemenea sunt simţite ca ameninţări, ca forme sau atacuri
potenţiale. Această proiecţie sau atitudine paranoică rezultă adesea în urma unei focalizări
preponderente, necontrolate, la nivelul primului centru de forţă. Clasic, în teoria psihanalitică,
gândirea paranoică este legată de teama unui atac pe la spate, care poate în anumite cazuri să fie
chiar însoţită de imaginarea unui viol anal.
CONŞTIENTIZAREA TEAMEI ŞI PARANOIEI LATENTE
În multe cazuri, focalizarea excesivă a energiei în acest centru nu este exprimată în mod
evident. Foarte multe persoane nu sunt exterior sau zgomotos paranoide nefiind conştient
preocupate de violenţă şi atac, dar un curent subteran de orientare net paranoică le poate colora
totuşi vieţile emoţionale transformându-le viaţa în infern. A aduce aceasta cât mai repede în
conştiinţă este adesea o parte importantă a oricărui proces purificator de creştere şi armonizare
generatoare de succes.
Atât timp cât fiinţa operează dintr-o stază predominant paranoică, ea rămâne inconştientă
de foarte multe aspecte lăuntrice. Tot ceea ce este negativ sau destructiv în universul sau lăuntric
este negat ca apartinând ei şi proiectat constant în ceilalţi. Din acest motiv, impulsurile sale
destructive nu sunt în marea majoritate a situaţiilor sub controlul său. Cel mai adesea ea pur şi
simplu neagă că acestea fac parte din ea. Din contră, ea se imaginează ca fiind foarte afectuoasă
şi bună. Ceilalţi sunt cei de care trebuie mereu să se păzească. Ei vor s-o rănească, să o jignească,
să o manipuleze sau să o atace. Această atitudine menţine o constantă focalizare dizarmonioasă a
energiei la nivelul primei CHAKRA. Atunci când o mare parte a personalităţii sale nu este
integrată datorită faptului ca este proiectată în exterior, ea va fi constant zdruncinată de teamă şi
în permanentă stare defensivă. Nu există nici un sentiment de stabilitate în cazul ei. În străvechiul
simbolism al gândirii indiene se spune că elementul pământ face ca fiinţa să fie deficitară. Fiinţa
umană este atunci agitată, impulsivă, necontrolată. Ea oscilează rapid de la o superficială
blândeţe la viciu exacerbându-se apoi în stări defensive pline de o teamă abisală nedefinită. Fără
îndoială singurul mod de a rezolva prompt asemenea situaţii este de a aduce în conştiinţă acele
părţi ale ei pe care nu le dorea deloc să le privească. Se ştie că tocmai de aceea somnul conştiinţei
zămisleşte monştri.
Scrierile budiste descriu povestea unui agricultor care realiza cele mai uluitoare recolte, în
fiecare an. El strângea bălegarul animalelor sale şi îl împrăştia pe pământ. În fiecare an, pământul
era refăcut iar recolta era din nou bogată şi frumoasă. Secretul său era bălegarul care fertiliza
recolta. Acţiunea agricultorului era de a scoate bălegarul şi a-l împrăştia pe câmp. Un alt
agricultor a găsit această muncă ca fiind penibilă şi neatrăgătoare. El n-a vrut să fie implicat în
aspectul aşa-zis "murdar", al muncilor agricole, aşa că nu a colectat bălegarul pentru a-l împrăştia
pe câmp. După câţiva ani, recoltele sale au început gradat să diminueze. Lanurile sale nu mai
creşteau mari şi viguroase, în cele din urmă solul său a devenit steril. Creşterea psihică este prin
urmare într-o oarecare măsură bazată pe procesul aducerii continue în conştiinţă a acelor părţi din
fiinţa noastră pe care înainte le consideram ca fiind respingătoare sau imorale, astfel ca ele să
poată fi integrate, transmutate şi sublimare în universul nostru lăuntric.
Deşi experienţa trăirii dominante la acest nivel de conştiinţă survenind prin exacerbarea
energiilor primei CHAKRA poate părea oarecum stranie omului obişnuit, există anumite şcoli de
psihologie şi psihiatrie occidentală care s-au ocupat de această stare predominantă la anumite
fiinţe umane. Scrierile lui HARRY STACK SULLIVAN, de exemplu, tratează pe larg experienţa
psihopată la acest nivel descriind ce înseamnă să vezi lumea numai din perspectiva lăuntrică a
acestei prime CHAKRA, fiind permanent dominat de teama de anihilare atunci când trăieşti într-
o lume de coloratură imens paranoică.
Implicaţii culturale
Putem caracteriza nu numai indivizii şi şcolile de psihologie după CHAKRA pe care se
focalizează preponderent, dar chiar şi culturile. Societăţile primitive, preocupate mai ales cu
vânătoarea şi în care pe primul loc se impune nevoia esenţială de supravieţuire în mediul lor
natural, în care domneşte legea "junglei" sau altfel spus a supravieţuirii celui mai apt, reflectă
predominanţa energizării unilaterale a lui MULADHARA CHAKRA. În toate situaţiile sociale în
care legea şi ordinea sunt temporal suspendate sau distruse poate apare un fel de regres sau
alunecare culturală în care adesea preocuparea principală tinde să fie orientată spre supravieţuire
şi teama de a nu fi atacat: un exemplu dramatic, semnificativ în acest sens apare în filmele
Western, atunci când diligenţele erau urmărite. La cealaltă extremă, o excesivă sau rigidă aplicare
a legii şi ordinii poate de asemeni trăda o influenţă colectivă predominantă a primului centru de
forţă, într-un mod mai subtil, această influenţă poate fi văzută în preocuparea exagerată a culturii
occidentale de mizerie şi "germeni".

SWADHISTHANA CHAKRA
 CHAKRA GENITALĂ: PLĂCERE, SENZUALITATE ŞI
SEXUALITATE

Al doilea centru secret de conştiinţă este amplasat în afara corpului fizic, în apropierea
organelor sexuale deoarece, fiziologic vorbind, aici se află ieşirea fluidelor sau, cu alte cuvinte,
controlul urinării şi al expulzării spermei şi secreţiilor menstruale, în timp ce MULADHARA
este asociată elementului pământ, acest centru este în legătură cu elementul subtil apă.
Psihologic, SWADHISTHANA CHAKRA este legată de declanşarea instinctelor
procreative, de impulsurile sexuale, de senzaţiile erotice, de trăirile amoroase, de excitaţie şi de o
focalizare asupra plăcerilor simţurilor.
În timp ce prima CHAKRA (MULADHARA) privea supravieţuirea individuală şi
autoconservarea, energiile la nivelul acestui centru privesc supravieţuirea şi perpetuarea speciilor.
Deci perpetuarea speciei este tot o necesitate biologică şi instinctuală, ea este ceva mai puţin
primitivă, fiind oarecum dincolo de teama bazală de a nu fi anihilat. Scopul său se află în mare
măsură dincolo de simpla apărare şi autoprotecţie. Energia acestui centru de forţă este
răspunzătoare de un anumit gen de creativitate şi fantezie care operează încă la un nivel biologic
grosier.
O fiinţă umană care are energia centrală preponderent în această a doua CHAKRA va fi
contant preocupată de plăcerile senzuale urmărind cât mai des, în special experienţele erotice şi
senzuale. Arunci când ea întâlneşte o altă fiinţă de sex opus va tinde imediat să o privească mai
ales ca pe un potenţial obicei sexual decât ca pe un coleg, prieten, cunoştinţă, concurent sau ca pe
cineva de care să-i fie teamă (precum în cazul predominanţei primei CHAKRA)
Implicarea internă în activitatea erotică atunci când se realizează continenţa (amoroasă)
nu indică totuşi, în mod obligatoriu o dominantă pe acest centru de forţă dacă potenţialul sexual
este transmutat şi sublimat în mod adecvat.
O persoană care a comis un mare număr de violuri şi care avea o grijă exagerată pentru
propria sa supravieţuire a fost la un moment dat întrebată: "Ce apărea în mintea ta în timpul
acestor atacuri, plăcere fizică sau dorinţa de supravieţuire?" Reamintindu-şi experienţele
respective, autorul acelor fapte a spus: "Sexul nu este cine ştie ce pentru mine. O făceam doar din
dorinţa de răzbunare. Trebuie să atac pe cineva pentru a-l agresa din când în când, astfel eu simt
că supravieţuiesc."
Desigur, o fiinţă preponderent activată pe SWADHISTHANA CHAKRA este mai puţin
schilodită şi ceva mai liberă decât alta care este mai mereu preocupată de teama anihilării,
asociată predominanţei activării lui MULADHARA CHAKRA. Atunci când conştiinţa ne este
orientată cu precădere către dobândirea modelelor de senzaţii amoroase, erotice sau sexuale
imperios necesare, avem mult mai multă energie decât atunci când ea este blocată doar în centrul
de forţă al autoconservării (MULADHARA). Vom fi atunci de obicei împreună cu mai multe
persoane, ceva mai deschişi lăuntric şi vom avea nevoie de mai puţine ore de somn datorită
revitalizării. O persoană vitală care aspiră către amor, sex sau experienţe erotice plenare
generează în mod clar mai multă energie, care o va face să se simtă mult mai bine decât o alta
îngrijindu-se numai de propria sa conservare larvară care denotă de asemenea egoism exacerbat.
De fapt se ştie că fiinţele a căror conştiinţă este puternic şi predominant ancorată pe nivelul lui
MULADHARA sunt confruntate cu somnolenţa şi cu tendinţa de a adormi un somn ca de plumb
mai ales în timpul primei părţi a serii.
Psihanaliza lui FREUD îşi focalizează optica asupra naturii umane ancorate predominant
în SWADHISTHANA CHAKRA. Teoria fundamentală a naturii psihologice a omului în cadrul
sistemului psihanalitic primar este derivată mai ales din studiul impulsurilor sexuale. Sexualitatea
este privită aici ca fundamentând aproape toate motivaţiile. Toate conflictele şi dizarmoniile erau
gândite iniţial ca fiind asociate cu dificultăţi sau tulburări esenţialmente de natură sexuală.
Perspectiva lui Freud asupra omului este colorată de perspectiva acestei CHAKRA
(SWADHISTHANA).
Energiile prezente, accesibile la acest nivel în cazul unei fiinţe puternice sunt, desigur,
atât de mari încât dacă încercăm doar să le suprimăm pur şi simplu fără a reuşi să le transmutăm
şi sublimăm, ele pot continua să influenţeze într-un mod mascat motivaţiile şi personalitatea
producând adesea veritabile mutilări psihice. În tradiţia yoghină secretă sunt două metode de a
opera inteligent cu aceste energii. Una din ele constă în a controla perfect şi canaliza prin
continenţa amoroasă energiile acestei CHAKRA în vederea transmutaţiei potenţialului sexual
pentru experimentarea erosului şi senzualităţii într-un mod care să contribuie gradat fără a vlăgui
fiinţa la autoexprimare superioară şi creştere spirituală. Cealaltă posibilitate greu de realizat de
către oricine, dacă nu are un mental puternic este evitarea focalizării energiei în acest centru şi
concentrarea constantă, egală în vederea canalizării sau "ridicării" ei direct în centrii superiori
cum ar fi AJNA CHAKRA. Această redirecţionare a potenţialului sexual transmutat deja este
numită sublimare în psihanaliză şi permite să ne folosim energia chiar prin exercitarea controlată
a funcţiei sexuale în scopuri creatoare şi spirituale ca arta sau trezirea şi explorarea universului
lăuntric prin meditaţie, concentrare sau identificare. Această metodă a continenţei, sau a
controlului deplin în timpul trăirilor amoroase sau sexuale (BRAHMACHARYA) nu înseamnă
deci neapărat suprimarea sau evitarea activităţii sexuale, ci mai curând o fermă redirecţionare
interioară a energiei ce se realizează prin suspendarea completă a ejaculării (chiar şi în timpul
angrenării efective a actului sexual). În această stare fiinţa sau cuplul putând să resimtă un număr
nelimitat de orgasme fără să se descarce deloc.
Activitatea amoroasă eliberează o imensă cantitate de energie. Adesea (în mod obişnuit)
tensiunea sexuală este atât de mare încât nu putem suporta decât parţial starea de supraîncărcare
rezultând din acumularea energiei în sistemele noastre atât la bărbat cât şi la femeie. Pe măsură ce
energia creşte prin acumulare, tindem să devenim agitaţi, neastâmpăraţi, frustraţi, neliniştiţi şi să
căutăm să găsim o modalitate de a o descărca într-un anumit mod.
-VA URMA -
 AN II C 26
SWADHISTHANA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 25 AN II)

Aceasta se poate manifesta, de exemplu, sub forma unor

ieşiri emotive momentane: "O să las totul baltă", " M-am săturat",
după care apare o uşoară senzaţie de uşurare, starea noastră
lăuntrică calmându-se oarecum. În alte cazuri, uşurarea este
intens şi plăcut resimţită, fiind realizată chiar prin jocuri erotice,
mângâieri, sărut, care nu implică activitatea sexuală. Dacă aceasta
a devenit modalitatea obişnuită de anulare a tensiunilor sau
frustrărilor, atunci suprimarea sexualităţii sau a jocurilor
amoroase pentru o perioadă de timp va genera, eventual, o stare
de tensiune şi agitaţie. Atunci va apare nu numai o stare de
suprapresiune sau tensiune fizică în zona genitală, ci şi o senzaţie
de stânjeneală sau complex de frustrare însoţit de un anumit disconfort psihic.
Totuşi, cu ajutorul ASANA-elor şi a altor procedee HATHA-YOGA pliindu-se unui
antrenament adecvat, aceeaşi energie stagnantă poate fi transmutată şi refocalizată în centrii de
forţă superiori. Aceasta devine, în mod gradat, din ce în ce mai uşor de realizat pe măsură ce se
amplifică procesul creşterii şi evoluţiei individuale. Treptat, energia creatoare poate fi integral
transformată şi utilizată în mod plăcut într-o varietate de moduri nonsexuale, graţie unei
sublimări lăuntrice complete. Este ca şi cum "circuitele electrice" individuale s-ar "maturiza" şi ar
deveni capabile să suporte tensiuni din ce în ce mai ridicate.
După străvechile tratate yoghine secrete, în timpurile vedice existau anumite forme de
iniţiere acordate de către maeştrii yoghini numai unor discipoli avansaţi, care practicau controlul
deplin asupra potenţialului sexual. Această metodă, numită URDVARETAS sau "a conduce sau a
întoarce prin sublimare energiile creatoare în planurile superioare ale fiinţei", facilita ascensiunea
energiei (care în mod normal este orientată către exterior, către procreaţie) către creier şi
recircularea ei armonioasă, benefică în corp. Această metodă transmută şi elevează totodată
conştiinţa, făcând-o să urce ca dominantă de la centrii inferiori spre cei superiori. Această metodă
de călătorie ascendentă, este cunoscută şi astăzi de yoghinii avansaţi fiind inteligent aplicată mai
ales în contextul sistemului TANTRA YOGA. Aceştia afirmă că bucuria sau plăcerea atinsă prin
descărcarea sau ejacularea potenţialurilor sexuale (aceasta anulând brusc în mod centrifug
tensiunea erotică) nu se poate compara cu beatitudinea rezultând din conservarea şi amplificarea
acestei energii pe măsura conducerii ei în centrii superiori de forţă chiar şi timpul unei activităţi
sexuale conştient controlate.
Astfel, în timp ce pentru unii sexualitatea este o cauză de epuizare şi regres, alţii o pot
utiliza ca pe un mijloc rapid de creştere spirituală şi constantă regenerare lăuntrică. Corect şi
constant aplicat, acest principiu conduce, chiar prin implicarea în evenimente exterioare, la
transcenderea lor.
Practica plină de succes a acestor metode poate fi mai bine înţeleasă prin reamintirea
faptului că nivelurile superioare şi transpersonale ale conştiinţei şi abordate numai după ce
subconştientul propriu a fost pe deplin explorat, purificat, polarizat şi integrat. La nivelurile mai
profunde ale subconştientului, prin intermediul lui SWADHISTHANA CHAKRA predominantă,
fiinţa se confruntă cu tendinţa interioară de a fuziona cu obiectele sau stările percepţiei sale. Aici,
fiinţa este adesea confruntată cu puternice ataşamente şi cu sentimentul totalei identificări sau
absorbiri cu celălalt. Tot aici, deoarece nivelurile superioare mai dezvoltate ale funcţionării
mentale sunt diminuate, este experimentată o tendinţă primitivă, conservatoare, regresivă,
mimetică. La acest nivel pot surveni fenomenele psihice, colective cunoscute ca psihoze de masă,
aici mentalul individual fuzionând aproape spontan cu meniul celorlalte persoane, ascendentul
fiind dat de mentalul cel mai puternic. Aici, conform străvechii psihologii yoghine, chiar
psihismul nostru esenţial. PRANA sau CHITTA, poate intra în contact telepatic şi fuziona cu
acela al altor fiinţe permiţându-ne să ne descoperim şi alte ipostaze, graţie rezonanţei.
Practicile tantrice de scufundare controlată, conştientă în experienţa senzuală intensă sunt
căi de experimentare ale acestor fenomene. Ele constituie o apropiere rapidă de experienţa
unicităţii universale şi identificării totale cu nemărginirea. Ele aduc, prin intermediul acestui
centru de forţă, la lumină, din profunzimile subconştiente, tendinţa de a fuziona plenar şi a ne
contopi la nivelul subconştientului colectiv cu ceilalţi. Procedeele tantrice oferă o schemă
esenţială după care fiecare poate acţiona şi explora experienţa de a deveni UNUL cu o altă fiinţă
(datorită fuzionării polare, profunde) sau cu întregul Univers, prin conştientizarea electivă,
extrem de profundă, a nivelurilor celor mai subtile ale vieţii mentale. Tehnicile tantrice, graţie
controlului deplin, aduc senzualitatea la nivelul conştiinţei, astfel încât aceasta poate deveni un
mijloc de a transcende iluzia. Ele permit practicantului să descopere fulgerător dimensiunile
interioare nebănuite ale acestor experienţe şi să-şi dezvolte acele niveluri ale conştiinţei de la care
uniunea devine cosmică, transpersonală.
În TANTRA YOGA, aspirantul învaţă să-şi redirecţioneze impulsul sexual pentru a reuşi
să transceandă prin contopirea cu celălalt, nivelul fizic, ajungând astfel la structurile superioare
ultime. La început, când energia se urcă la nivelul acestui centru de forţă (SWADHISTHANA
CHAKRA), el poate privi un obiect sau o fiinţă în mod senzual şi poate căuta fuziunea la nivelul
fizic. Cosmizarea şi transfigurarea actelor fizice, concomitent cu dezvoltarea capacităţii de auto-
observaţie chiar în mijlocul freneticelor jocuri senzuale, conduce fulgerător dincolo de
interacţiunea fizică şi erotic senzorială, dilatându-i pe cei doi dincolo de fuziunea personalităţilor.
TANTRA ne ajută imens să vedem atotcuprinzătoarea conştiinţă existând latent în celălalt şi ne
permite să fuzionăm instantaneu cu acest nivel esenţial al fiinţei celuilalt. Celălalt, la rândul său,
va putea face la fel cu noi. Astfel, interacţiunea dintre unul şi celălalt este transformată. Bărbatul
şi femeia ajung, graţie unei inefabile transfigurări, să se perceapă ca principiile masculin (+) şi
feminin (-) ale Universului în practicile tantrice foarte avansate, fiinţele fizice nici nu mai sunt
necesare, iar tendinţa de uniune este conştientizată la un nivel aproape abstract în comparaţie cu
metodele tantrice exterioare, fizice.
Tradiţional, în TANTRA YOGA sunt descrise trei tipuri secrete de tehnici:
1) KAULA - utilizând fiinţe exterioare şi actul sexual propriu-zis;
2) MISHRA - o formă oarecum mixtă, în care adorarea exterioară este combinată cu
concentrarea asupra sublimării sau, altfel spus, a ridicării energiei interioare KUKDALINI din
CHAKRA în CHAKRA
3) SAMAYA - cea mai pură formă de TANTRA, în care principiile constituente ale
Universului manifestat sunt obiceiul concentrării interioare, fuziunea manifestându-se numai la
nivelul conştiinţei, cu "femeia interioară", care este în această fază energia latentă KUNDALINI
care, în general, se află în stare latentă în MULADHARA CHAKRA în universul fiinţei umane.
Toate aceste tehnici şi multe altele pot fi practicate cu succes dacă sunt însoţite de
detaşare sau non-ataşament şi de un profund discernământ. A aborda toate aceste experienţe
înseamnă, în esenţă, a nu rămâne niciodată prins şi pierdut în plăcerea însăşi. Totdeauna plăcerea
trebuie să fie lucid controlată. Trebuie permanent să existe un anumit control, o anumită
luciditate. Iar în cazul sexului, interacţiunea amoroasă nu trebuie să fie orientală către atingerea
orgasmului exploziv (cu ejaculare şi descărcare ireversibilă de energiei. Deschiderea totală,
controlul perfect, precum şi un simţ al "preludiului" transfigurator sunt stringent necesare.
Curajul este, de asemenea, necesar. Să citim acum cuvintele unui terapeut occidental faimos, care
a urmărit să facă din erotism şi senzualitate o modalitate de creştere spirituală: "Dacă o fiinţă
trăieşte o viaţă sexuală plenară şi viaţa i este creată de senzaţiile sale erotice controlate, atunci
întreaga sa viaţă devine un euforic preludiu amoros şi ea va fi oricând gata să pătrundă sau să se
lase pătrunsă psihic sau mental, de fiinţa celuilalt. Plăcerea atunci nu este doar o recompensă, nu
este numai satisfacţie împărtăşită... ea este acea stare extazică care este ea însăşi recompensantă
este acea stare a simţirii sau acţiunii care corespunde evoluţiei reale a fiinţei. Plăcerea atunci nu
mai este o căutare individualistă, căutând suferinţa sau urmărirea unor ţeluri hedoniste. Ea este
mai mult o mişcare unitară către contactul cu nemărginirea, exprimare de sine, pentru a deveni
ceea ce în REALITATE eşti. Atunci plăcerea este redefinită şi ea se transformă în ceea ce putem
numi bucurie oceanică.
"A îndrăzni să fim ce suntem este o imensă plăcere, revelarea de sine este o infinită
plăcere. Ea este rădăcina bucuriei ultime... bucurie oceanică -plăcere, este sentimentul creşterii şi
vitalităţii noastre. Noi cei care credem că suntem zei pentru că am creat o lume, am căzut în
propria noastră cursă deoarece încercăm să ne bucurăm doar de ceea ce am creat în loc să ne
bucurăm infinit de Creator, văzut în actul creaţiei. ("SEXUALITY, SELF AND SURVIVAL"
San Francisco, Lode Star Press. 1971)

MULADHARA CHAKRA (4 Spiţe energetice) SWADHISTHANA CHAKRA( 6

Spiţe energetice)
• aşa cum este percepută prin clarviziune- • aşa cum este
percepută prin clarviziune-
 MANIPURA CHAKRA
CHAKRA PLEXULUI SOLAR: EXPANSIUNE, DOMINARE ŞI SUPUNERE

Fiecare dintre CHAKRA-s este experimentată ca fiind branşată şi aliniată pe o axă în

cadrul învelişului pranic (bioenergetic); aceasta poate fi descrisă ca o axă a energiei care se
întinde vertical, de la centrul de la baza coloanei vertebrale MANIPURA CHAKRA până în
creştetul capului (SAHASRARA). Această axă este amplasată central, nu neapărat de-a lungul
suprafeţei exterioare a spatelui. Atunci când ne aşezăm corect cu spatele cât mai drept pentru
meditaţie, chiar şi coloana vertebrală este aliniată faţă de această axă, amândouă fiind intim
angrenate. În aceste condiţii, experienţa activării centrilor de forţă unul câte unul de-a lungul axei
este mai uşor de perceput.
Al treilea centru al conştiinţei este amplasat imediat sub nivelul ombilicului, în plan
subtil, în afara corpului fizic. El este asociat elementului subtil foc. Ne referim adesea la această
zonă corporală ca fiind ''plex solar". Aici, de fapt, se află un fel de "soare'' interior, produs printre
altele şi de oxidarea şi de "arderea" mâncării. În contrast cu plantele care îşi iau energia direct de
la soare, animalele trebuie, într-o anumită măsură, să şi-o producă singure. Ele extrag astfel
energia deja captivă în substanţa plantelor şi o eliberează apoi prin procesele digestive. Această
combustie interioară asigură energia necesară menţinerii vieţii. Atunci când acest foc intern este
armonios şi echilibrat, el conferă fiinţei încredere în forţele proprii, sănătate perfectă, asimilarea
corectă a hranei şi un înalt nivel energetic, asigurându-i puterea de a lucra foarte mult, fără a
obosi repede. Dacă el, în schimb, nu este echilibrat, aceasta poate conduce în timp la o serie de
stări maladive sau probleme digestive, cum ar fi ulcerul. În alte cazuri, focul poate fi excesiv, dar
prost utilizat sau într-o mare măsură necontrolat generând atunci inflamarea feţei, impulsivitate şi
iritabilitate. Energia focului este, de obicei, înmagazinată la nivelul plexului solar.
Când MANIPURA CHAKRA este preponderent energizată fiinţa dobândeşte capacitatea
de a fi spontană fără efort, extraordinar de dinamică şi chiar dominatoare. Atunci când efectele
psihologice legate de această CHAKRA nu au fost la timp aduse în conştiinţă şi prompt
rezolvate, conflictele rezultând de aici ne vor conduce către preocuparea exacerbată de a controla
şi a ne exercita puterea de dominaţie asupra altor persoane. Comportamentul ne va fi cel mai
adesea caracterizat din dihotomia sau diviziunea dominaţie-supunere. O astfel de fiinţă va putea
ajunge să tindă către o dominare tiranică a tuturor, cheltuindu-şi tot timpul şi puterea în a-şi
extinde mereu sfera de influenţă personală sau va putea fi (în cazul unei predominanţe receptive
YIN a activării lui MANIPURA CHAKRA) exact opusul: supus, versatil şi laş.
Există, însă, adesea situaţii foarte rare, fiinţa, va alterna între aceste două extreme în
funcţie de situaţie. Astfel de oameni versatili sunt adeseori etichetaţi drept "personalităţi foarte
autoritare". Asemenea fiinţe umane nu sunt aproape deloc capabile să-i vadă pe ceilalţi ca egali şi
constant vor judeca pe oricine, etichetându-l doar ca superior sau inferior. Ei îi distribuie pe toţi
ceilalţi fie în roluri de figuri autoritare, fie de oameni nefascinanţi, banali. Şi alte tipuri de
personalitate pot reflecta conflicte nerezolvate legate de perturbarea energiilor la nivelul acestui
centru de forţă. Studiile psihologice asupra bolnavilor de ulcer arată că ei sunt adeseori oameni
care se străduiesc să-şi asume responsabilităţile unei poziţii dominatoare, din control, deşi
fundamental, în profunzime, ei au tendinţa de a fi pasivi, dependenţi şi supuşi.
Una dintre şcolile de psihologie care s-a focalizat din plin asupra acestui aspect a fost
întemeiată de ALFRED ADLER, care a dezvoltat noţiunea de complex de inferioritate, şi s-a
ocupat îndeosebi de modul în care ne compensăm adesea sentimentele de inferioritate prin
crearea unui fals simţ al superiorităţii. ADLER tindea să-şi vadă pacienţii preocupaţi
preponderent de emulaţie, competiţie, amplificarea puterii de impunere şi dominare. El a arătat că
până şi actul sexual poate fi experimentat uneori ca o cucerire sau dominare în loc de a fi resimţit
ca intensă plăcere sexuală. El a sesizat faptul că în copilărie, sentimentele acute de inadaptare şi
inferioritate încercate datorită relativei neajutorări a fiinţei sunt foarte importante şi că o mare
parte a comportamentului uman poate fi explicat ca o încercare de a depăşi acest sentiment
fundamental de inferioritate prin dobândirea şi menţinerea unei poziţii de superioritate.
- VA URMA -

REZONATORII

În lumina experienţei lor milenare, practicanţii YOGA avansaţi au identificat în

microcosmosul lăuntric al fiinţei umane 7 sisteme fundamentale complexe de recepţie şi emisie a
celor şapte game fundamentale de vibraţii a Macroosmosului.
Cunoscute sub numele de CHAKRA-s sau focare de PUTERE în anumite tratate secrete
yoghine, aceste 7 sisteme pot fi asimilate cu 7 rezonatori distincţi ce au rolul de a pune fiinţa în
rezonanţă instantanee (atunci când sunt treziţi şi conştient controlaţi) cu o infinitate de energii ale
întregii manifestări din întregul Univers. Dinamizarea adecvată a acestor centri de forţă
(CHAKRA-s), sau rezonatori, face posibilă atingerea de către cel care îi energizează, punându-i
la unison cu focarele corespondente de putere infinită ale Microcosmosului, a unor capacităţi
paranormale certe, verificabile atât în noi înşine cât şi în afara noastră.
Într-o încercare de succintă definire, putem spune că aceste 7 CHAKRA-s sau, mai pe
înţelesul nostru actual REZONATORII SPECIFICI, sunt sisteme vibratorii de recepţie şi chiar
emisie, net distincte, ce pot intra în rezonanţă cu diferitele vibraţii-energii excitatoare exterioare
din univers a căror frecvenţă este aproape egală cu frecvenţa lor proprie într-o gamă dată.
= VA URMA =
 AN II C 27
MANIPURA CHAKRA
(continuare)

Tot legate de aceste experienţe din copilărie se mai

dezvoltă de asemenea şi multe aspecte pozitive ţinând de o mai
bună stăpânire de sine, autocontrol şi autonomie, necesare
fiinţării mature.
Deşi Freud nu a fost de acord cu Adler referitor la aceste
aspecte, propria lui teorie s-a dezvoltat gradat în direcţia abordării
celor mai constructive aspecte ale funcţionării eului. Aceasta a
generat ceea ce se numeşte în mod curent "Psihologia eului''. Este
interesant de menţionat în cadrul prezentării noastre paralela
dintre teoriile psihanalitice ale stadiilor de dezvoltare prin care
trece orice fiinţă şi ierarhia yoghină a CHAKRAS-uritor. Etapele freudiene anale şi falice sunt
astfel strâns corelate cu primele două CHAKRAS. (Manifestarea oralităţii şi a încrederii, care în
modelul psihanalitic reflectă stadiul cel mai timpuriu în dezvoltarea fiinţei umane sunt rezolvate
la nivele mai înalte de conştiinţă în sistemul YOGA, acestea fiind în special legate de centrul
secret de forţă al gâtului, (VISHUDDHA CHAKRA). Extensia pe care a dat-o ERIK ERIKSON
asupra modelului de dezvoltare freudian descrie etapa următoare (corespunzând lui MANIPURA
CHAKRA), ca centrată pe relaţia "hărnicie contra inferioritate".

MANIPURA CHAKRA (10 spiţe energetice) -aşa cum este percepută prin clarviziune

Primii trei centri de forţă descrişi până aici, mai ales din punct de vedere psihic sunt
strâns legaţi de necesităţile şi impulsurile esenţiale, instinctuale pentru menţinerea în cât mai
bune condiţii a fiinţei. Ele se referă la autoconservare, perpetuarea speciei şi funcţionarea sau
manifestarea efectivă într-o lume constant competitivă. Apare aici evidentă, o mişcare progresivă,
gradată, de la preocupările primare de bază către altele din ce în ce mai rafinate. Prima CHAKRA
este, am văzut, dominată de activitatea de autoconservare şi permanentă prevenire a anihilării
fizice.
Al doilea centru de forţă este asociat răsplătirii erotice senzuale şi în general sferei de
trăire sexuală. Într-un sens mai larg acesta este centrul perpetuării şi menţinerii speciei.
Al treilea centru de forţă este asociat comportamentului efectiv şi dominator al
individului, care îi va permite să devină expansiv şi să-şi rezolve nevoile personale:
îmbrăcăminte, adăpost, asigurarea şi digerarea hranei. Atunci când intrăm în sfera celei de a patra
CHAKRA (ANAHATA CHAKRA) părăsim sfera globală a condiţionărilor şi predominanţei
aspectelor instinctuale şi materiale ale vieţii situându-ne într-o perspectivă care într-o anumită
măsură transcende individualul.
ANAHATA CHAKRA
CHAKRA INIMII: EMOŢIE, AFECTIVITATE, EMPATIE

Centrul secret al inimii corespunde unui punct focar situat la mijlocul distanţei dintre sâni,
precum şi proiecţiei acestuia la nivelul coloanei vertebrale. Acest centru marchează un fel de
tranziţie între centrii de forţă (CHAKRAS) de jos angrenaţi sau implicaţi în aspectele mai mult
biologice de conservare şi supravieţuire şi cei de deasupra lui ANAHATA CHAKRA asociaţi cu
formele de conştiinţă din ce în ce mai elevate. Centrii de forţă superiori secreţi, după cum vom
vedea, sunt în strânsă legătură cu nivele de conştiinţă mai puţin legate jos, la lumea fizică, mai
puţin limitaţi de ego şi ataşamente şi din ce în ce mai impersonali prin natura lor specifică.
ANAHATA CHAKRA se află chiar deasupra diafragmei. Diafragma este o structură
musculară de forma unui dom, care separă cavitatea abdominală de cea toracică. Sub scobitura
diafragmei se află stomacul, ficatul, duodenul, partea principală a aparatului digestiv şi, după cum
am văzut deja al treilea centru secret de forţă MANIPURA CHAKRA. Deasupra domului format
de diafragmă este aşezată inima. Ea e înconjurată de cei doi plămâni şi învăluită într-o reţea de
nervi supranumită plexul cardiac. Focarul întregii activităţi şi energii ce se află aici este numit
ANAHATA CHAKRA şi este în legătură cu energiile subtile ale aerului.
ANAHATA CHAKRA este, într-un anumit sens centrul hrănirii. Plămânii asigură
oxigenul necesar sângelui, în timp ce inima distribuie sângele prin corp, trimiţând odată cu el
majoritatea componentelor nutritive cerute de toate procesele de activitate şi creştere. La acest
nivel sunt localizaţi şi sânii. Ei sunt singurele organe structurate la femeie exclusiv în vederea
hrănirii altei fiinţe; emoţiile şi sentimentele pline de afecţiune pentru o altă persoană sunt cel mai
adesea experimentate ca un aflux de energie euforică şi vibraţii extrem de fine în această regiune
a plexului cardiac. Sentimentul de revărsare şi dilatare afectivă cu mult în afara limitelor
corporale sau experimentarea plenară a fuziunii amoroase cu o altă fiinţă sau cu mai multe este în
mod tradiţional exprimat de fiecare popor în expresii ca: "I-am dăruit inima", "Inima mea este cu
el sau "Iubesc din inima". Inima este adesea simbolul emoţiilor şi sentimentelor cele mai delicate
de natură afectivă în limbajul multor culturi. Emoţiile puternice de natură afectivă sunt adesea
însoţite de senzaţii fizice foarte plăcute în mod clar localizabile în regiunea inimii şi a pieptului.
De exemplu, în cazul ruperii unei relaţii sentimentale în care ne simţeam sudaţi inefabil de o altă
fiinţă vorbim adeseori de "o durere sfâşietoare în inimă" sau de "inimă zdrobită". Acest fel de
sentimente şi emoţii deosebite marchează deja o separare certă de preocupările biologice şi de
supravieţuire date de primii trei centrii de forţă (CHAKRAS) de jos. Putem spune deci că
diafragma serveşte de frontieră între natura umană inferioară, preponderent instinctuală şi centrii
superiori ce corespund progresiv unor stări de conştiinţă din ce în ce mai evoluate.
Într-o tradiţie secretă amerindiană, diafragma este comparată cu suprafaţa pământului.
Sub ea se află nivelul subteran al instinctelor şi naturii animale a omului. Este domeniul materiei
solide. Deasupra acesteia se află cerul, tărâmurile superioare ale conştiinţei umane cu frecvenţe
de vibraţie mare, din ce în ce mai rafinate şi mai vaste. Între cer şi pământ se întinde diafragma.
Această schemă corporală foarte semnificativă îşi are ecourile sale de asemenea în vechile
simboluri ale Mexicului, Egiptului, Orientului Mijlociu etc.
ANAHATA CHAKRA este foarte importantă şi pentru că reprezintă prima auroră a
zorilor conştiinţei deasupra orizontului reprezentat de diafragmă. Atunci când energia specifică
acumulată în focul subtil solar al celui de-al treilea centru secret de forţă MANIPURA CHAKRA
poate fi sublimată pentru a activa intens şi a da viaţă sentimentelor, afectivităţii şi empatiei care
sunt potenţiale în ANAHATA CHAKRA, efectul este, simbolic vorbind, asemănător unui
fascinant răsărit de soare. Energia afectivă euforizantă radiază atunci căldură. În cursul evoluţiei
biologice, trezirea şi dezvoltarea capacităţii afective şi a compasiunii constituie un pas major
înainte către un nivel superior de conştiinţă în care fiinţa îl trăieşte pe celălalt, ieşind astfel prin
empatie din egoismul său primar. Prin ANAHATA CHAKRA fiinţa îl poate trăi pe celălalt
descoperind că celălalt este altfel decât cum este ea. Deoarece ANAHATA CHAKRA este
centrul secret al fiinţei în care sunt integrate unele impulsuri de bază, precum şi cele mai elevate
aspiraţii, ANAHATA CHAKRA este reprezentată în multe tradiţii prin steaua cu şase colţuri.
Acest simbol al stelei cu şase colturi care se află prezent atât în străvechile scrieri secrete ale
înţelepciunii indiene cât şi în tradiţia ebraică este compus din două triunghiuri, unul cu vârful în
sus (▲), iar celălalt cu vârful în jos (▼). Suprapunerea lor reprezintă arhetipal integrarea
aspectelor superioare şi inferioare ale naturii umane într-o nouă stare de unitate.
ANAHATA CHAKRA este de o importanţă capitală în filozofia secretă yoghină deoarece
centrul de forţă al inimii este punctul de întâlnire a două polarităţi separate, existente în structura
energetică corporală. Prima dintre aceste polarităţi este, global vorbind, cea existentă între
CHAKRAS-urile de deasupra sa care sunt considerate, luate împreună, ca fiind (+) şi cele de
dedesubtul ei care sunt considerate, în general, ca fiind de polaritate (-). A doua polaritate este
cea stânga-dreapta, YIN (-) - YANG (+), între părţile stânga şi dreapta ale corpului. După cum se
ştie, în tradiţia yoghină, partea dreaptă a fiinţei reprezintă aspectul de emisie, activul, masculinul,
aspectul YANG al fiinţei, în timp ce partea stângă corespunde caracteristicilor receptiv, pasiv,
feminin, YIN. O linie orizontală reprezentând această polaritate între dreapta şi stânga şi una
verticală reprezentând polaritatea între partea de sus şi partea de jos formează, după cum este
evident pentru oricine, o cruce cu axul la nivelul lui ANAHATA.
Această cruce este un simbol universal, cu toate că formele ei pot varia uşor de la o
cultură la alta. Prin urmare, ANAHATA CHAKRA reprezintă centrul de integrare a tuturor
acestor polarităţi. O energizare foarte mare sau o interacţiune afectivă la nivelul acestui centru
subtil de forţă implică potenţial întreaga fiinţă.
 ANAHATA CHAKRA (12 spiţe energetice) -aşa cum este percepută prin clarviziune-

RESPIRAŢIA, CA MODALITATE SPONTANĂ DE INTEGRARE

A CENTRILOR DE FORŢĂ INFERIORI ŞI SUPERIORI

O utilizare deplină a diafragmei este foarte importantă în procesul creării condiţiilor

fiziologice ce vor permite integrarea şi armonizarea aspectelor inferioare, instinctuale ale fiinţei
cu cele ale aspectelor superioare, din ce în ce mai elevate, sublime. Atunci când diafragma se
mişcă liber şi natural apare în mod spontan o corelare liberă între energiile instinctuale şi nivelele
superioare de conştiinţă de deasupra lui ANAHATA CHAKRA, care le pot coordona şi controla
pe primele. Procesul natural al respiraţiei constă în a inspira contractând muşchiul diafragmei,
aplatizându-i forma de dom. Acest act împinge abdomenul puţin în afară în timp ce coboară
peretele cavităţii pectorale, mărind în acest fel spaţiul din interiorul acesteia, permiţând simultan
mărirea volumului plămânilor. Odată cu expiraţia, diafragma se relaxează şi permite muşchilor
drepţi abdominali să o forţeze din nou în sus în poziţia sa rotundă de dom. Aceasta micşorează
spaţiul toracic şi volumul plămânilor, forţând aerul să iasă afară. Când respiraţia se desfăşoară în
acest mod natural, relaxat, nu este necesar decât un efort foarte mic Cu o minimă acţiune a
diafragmei şi muşchilor abdominali, poate fi vehiculată o mare cantitate de aer, prin aceasta
aducând simultan în fiinţa o mare cantitate de PRANA. Aceasta creează un flux respirator lipsit
de efort şi ritmic care produce o relaxare profundă şi o stare de calm euforic. Pieptul şi muşchii
umerilor nu sunt folosiţi deloc, iar cuşca toracică rămâne relaxată.
Utilizarea muşchilor umerilor şi pieptului în asistarea şi impulsionarea respiraţiei are loc
în mod normal şi natural doar atunci când este necesară o mare cantitate de aer şi energie, de
exemplu într-o fugă sau luptă. În aceste situaţii plămânii vor fi umpluţi la întreaga lor capacitate,
atât prin acţiunea diafragmei şi muşchilor abdominali, cât şi prin acţiunea muşchilor pieptului şi
umerilor pentru a dilata cuşca toracică la maxim. O maximă cantitate de aer este adusă atunci în
interior pentru a asigura o cât mai mare rezervă de oxigen şi energie subtilă (PRANA), astfel că
persoana respectivă să dispună de energia necesară ca să se apere sau să fugă în cel mai eficient
mod posibil. Acestea sunt situaţii adesea asociate cu autoconservarea sau în alte cazuri legate de
manifestări comportamentale erotice sau agresive.
Mulţi oameni s-au obişnuit să respire cel mai adesea într-un mod foarte greoi şi
necoordonat. Când se odihnesc, ei folosesc mai mult muşchii pieptului şi umerilor care sunt în
mod normal angrenaţi doar în situaţii de urgenţă pentru suplimentarea acţiunii diafragmei, în alte
situaţii, ei îşi menţin în general diafragma într-o poziţie fixă, necontribuind deloc cu ajutorul ei la
mişcarea respiratorie.
Deoarece mişcările respiratorii pectorale sunt biologic şi instinctual legate de răspunsurile
de urgenţă la autoapărare sau fugă, utilizarea lor tinde să anime totdeauna aceste reacţii. Putem
verifica cu uşurinţă această realitate dacă suntem calmi şi fără nici un motiv de teamă sau
anxietate; vom constata că imitând deliberat aceste mişcări doar, starea noastră emoţională se va
schimba aproape fulgerător. Vom începe imediat să resimţim, chiar dacă fără motiv bine definit,
o stare stranie de stress şi panică, un gen de sentiment de anxietate. Un faimos medic american
Dr. ALEXANDER LOWEN a studiat legătura strânsă dintre respiraţie şi tulburările de
personalitate, ajungând să sesizeze detalii surprinzătoare. Studierea diferitelor cazuri i-a permis să
constate că tipul schizoid, care este în general o persoană retractată şi retractilă, care şi-a ascuns
multe aspecte din personalitatea sa atât lui însuşi cât şi lumii, respiră tipic în acest mod
superficial, folosind mai mult muşchii pieptului. El îşi menţine diafragma, zona stomacului, şi
partea inferioară a corpului într-o poziţie încordată, rigidă. În acest mod, un asemenea tip uman
încearcă să evite experienţa stărilor şi impulsurilor provenind din zona primilor trei centri de forţă
(CHAKRAS). Stările sexuale sau agresive vor fi tocmai din această cauză dificil de controlat sau
integrat pentru el.
Soluţia, în cazul lui la această problemă este să încerce să menţină diafragma staţionară
pentru a preveni apariţia unor asemenea stări, reuşind astfel să le elimine din sfera conştientului.
Desigur, cele mai primitive şi biologice impulsuri nu îşi vor pierde forţa sau influenţa numai
pentru că sunt izgonite din conştiinţă. De fapt, îndeplinirea necesităţilor pe care ele le reprezintă
devine chiar şi mai dificilă, cauzând creşterea tensiunii şi anxietăţii.
- VA URMA -
 AN II C 28
CUNOAŞTEREA DE SINE O NECESITATE ŞI O DATORIE
FUNDAMENTALĂ
(partea a Vl-a, continuare la cursul nr. 23. An II -PRANA ŞI PRANAYAMA)

II. A ne cunoaşte cât mai bine pe noi înşine pentru a

reuşi sa-i înţelegem şi să-i cunoaştem mai bine pe ceilalţi, este o
necesitate foarte importantă.
Cunoaşterea, reală de sine trebuie întotdeauna să
depăşească cadrul aparenţelor exterioare. Această
autocunoaştere presupune o interpretare lucidă, detaşată a
conduitei noastre conştiente, înţeleasă în termenii diferitelor
mobiluri inconştiente subadiacente care o inspiră. Din acest
punct de vedere noi trebuie deci să ştim şi să realizăm cum pot fi
"camuflate'' aceste mobiluri ''inconştiente''. Prin urmare, este
necesar:
- să fim curajoşi pentru a înfrunta fără nici un fel de eschivă priza de conştiinţă sau, cu
alte cuvinte, să conştientizăm cu detaşare totul.
- să suportăm descoperirea acestor mobiluri şi să urmărim consecvenţi modul în care se
realizează influenţele lor sau, cu alte cuvinte, va fi necesar să evităm "proiecţiile".
1) Necesitatea unei prize de conştiinţă sau cu alte cuvinte a conştientizării. A deveni
conştienţi sau, cu alte cuvinte, a conştientiza nu înseamnă neapărat a-ţi deschide râpele
inconştientului şi nici a cădea în cele mai bizare infantilisme, ori a da curs aberantelor libertăţi
blocate, ori a deveni sclavul supus al angoaselor subterane, ori a unei eventuale nevroze
profunde.
Conştientizările se pot face în mod creator la diferitele nivele ale fiinţei.
Atunci când suntem suficient de detaşaţi, această activitate poate fi realizată de unul
singur în cazul unor fiinţe care au un anumit grad de echilibru, în situaţiile în care această
armonie lipseşte apare necesitatea, cel mai adesea, a unei ghidări eficiente din partea unui ghid
spiritual experimentat.
Priza de conştiinţă pentru a fi cu adevărat eficientă trebuie să integreze global aspectele
sau starea asupra căreia ne focalizăm, ea netrebuind să fie în mod simplist intelectuală, ci din
contră să asigure o participare armonioasă a întregii fiinţe.
Datorită transformărilor gradate care rezultă, nu întotdeauna priza de conştiinţă va fi
imediat însoţită de efecte pozitive. În multe situaţii, falsa personalitate, de care noi adeseori ne
cramponăm, este dezgolită, anumite mecanisme acum penibile ieşind în toată hidoşenia lor la
iveală. În anumite cazuri, aceasta se va dovedi mai mult sau mai puţin dureros. În alte situaţii,
priza de conştiinţă poate face să apară pentru scurt timp o angoasă profundă, cu această ocazie,
descărcându-se diferitele moduri energetice paralizante din fiinţă. Aceste manifestări în final fac
să dispară inhibiţiile. În urma reuşitei ne vom simţi descătuşaţi şi vom realiza că prin intermediul
conştientizării am fost eliberaţi de anumite balasturi lăuntrice, aceasta făcând acum cu putinţă
regăsirea fericirii.
2) Motive şi mobiluri ale comportamentului nostru
Mobilurile acţiunilor noastre sunt adeseori conştiente: interese de un anumit gen,
prejudecăţi, superstiţii, înclinaţii, tendinţe refulate. Toate acestea ne pot inspira mai mult sau mai
puţin actele şi conduita noastră. Este important să realizăm că în multe situaţii egoismul
constituie fondul intim al personalităţii noastre, chiar dacă manifestările sale nu sunt totdeauna
aparente. Realizând cu luciditate toate acestea, noi trebuie să veghem constant pentru a dejuca
cursele, reuşind astfel să demascăm diferitele "camuflări" care tind să ne inducă în eroare chiar
asupra noastră.
Privind lucrurile din acest punct de vedere este bine să luăm în consideraţie învăţămintele
pe care le putem extrage din studiul procesului de refulare.
3) Refulările, caracteristici şi efecte
Yoghinii consideră că refularea este un mecanism prin care pulsiunile interzise de eul
conştient sunt în final respinse în subconştientul propriu. Pentru a înţelege cât mai bine procesul
refulării sunt necesare câteva indicaţii succinte:
* O refulare este totdeauna inconştientă.
* O refulare se operează pentru o pulsiune care urcă sau apare din inconştient riscă să
dezechilibreze personalitatea.
* O refulare se operează pentru că există un anumit pericol.
* O refulare este o modalitate de protecţie sau cu alte cuvinte de apărare în momentul
când ea se produce.
* Refularea ne permite să scăpăm de angoasă.
Să presupunem că se produce o refulare care este determinată de o situaţie de fapt care
durează de câţiva ani.
Dacă vom realiza o atentă analiză a mecanismului în cauză, vom constata că rezultă
următoarele elemente generale:
- Orice refulare are tendinţa de a se întreţine în mod constant.
- În toate cazurile refulările permanente ne mănâncă energia lăuntrică, diminuându-ne
potentului vital.
- Datorită lipsei de energie psihică pe care o determină, fiinţa în cauză devine inhibată şi
se adaptează din ce în ce mai puţin la viaţa de zi cu zi.
Simptome şi dispariţia acestora
Mai multe simptome generale ne pot semnala în mod evident o stare de refulare. Printre
care amintim:
- Fobia; tracul; timiditatea paralizantă; obsesia, etc.
- Analiza atentă şi lucidă a acestor simptome ori a altora care evidenţiază refularea, ne
ajută să realizăm priza de conştiinţă eliberatoare. Dacă această analiză dezamorsează
mecanismele în ''cauză" datorită focalizării conştiinţei, refularea încetează ca prin farmec, iar
persoana care era "obiectul" acestei trăiri nocive va realiza aproape instantaneu un mai bun
echilibru al personalităţii.
4) Necesitatea de a fi vigilenţi pentru a evita proiecţiile
Datorită fenomenelor de rezonanţă cu energii subtile corespondente din univers, proiecţia
este un fenomen curent la fiinţa umană. Fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin, are tendinţa
să-şi proiecteze propriile emoţii, propriile sentimente şi propriile probleme în ambianţa în care se
manifestă sau asupra fiinţelor cu care intră în contact. Fenomenul de proiecţie este de asemeni
posibil în toate realizările noastre. Acest mecanism acţionează în situaţiile cele mai prozaice şi
chiar într-o operă de artă, indiferent care ar fi modul său de exprimare. În ceea ce priveşte
raporturile umane, înţelepciunea populară subliniază într-un mod cât se poate de semnificativ
acest fenomen şi-l exprimă într-o zicală Lapidari: "APROAPE ÎNTOTDEAUNA ÎI JUDECĂM
PE CEILALŢI OAMENI DUPĂ NOI ÎNŞINE''.
Datorită acestui fenomen de proiecţie o anumită persoană profund agresivă, de exemplu,
tinde să creadă cu toată tăria (datorită fenomenelor inefabile de rezonanţă pe care le pune în
acţiune) că aproape toţi ceilalţi care o înconjoară sunt agresivi şi se manifestă ca atare la adresa
sa. Într-o asemenea situaţie banală acela care prezintă simptomele unui complex de inferioritate
accentuat, are constant tendinţa să vadă ironie, batjocură şi dispreţ în spatele cuvintelor şi
gesturilor cele mai comune care sunt interpretate în mod fals însă, datorită suspiciunii sale
exagerate. Într-o altă situaţie, de exemplu, o anumită persoană care îşi urăşte în mod inconştient
propria sa mamă riscă să ajungă urască femeile asupra cărora el va "PROIECTA'' situaţia
conflictuală cu mama sa.
În alte situaţii lucrurile stau invers, astfel încât unii oameni cu un comportament cinstit şi
sănătos sunt profund uimiţi să constate că există hoţi, escroci, tâlhari. În această situaţie ei vor
avea predominant tendinţa de a proiecta imaginea pe care ei şi-o fac despre ei însuşi asupra
întregii lumi. La celălalt pol, perversul va proiecta constant asupra tuturor celor care-l înconjoară
propria sa perversitate fiind convins că şi ceilalţi sunt la fel de perverşi ca şi ei.
PROIECŢIE ŞI NEVROZĂ
În anumite situaţii o proiecţie constant întreţinută poate conduce fiinţa umană, mai ales în
cazul proiecţiilor negative, la stări de nevroză mai mult sau mai puţin accentuate. Oricine a putut
intra în contact cu persoane nevrotice a remarcat cum acestea îşi proiectează sistematic
manifestările nevrozei lor.
În toate aceste situaţii nevrozatul devine un subtil releu de manifestare şi alimentare a
ambianţei în care se află cu energii specifice perturbatoare pe care le captează şi le manifestă
datorită rezonanţei, în multe situaţii aceasta conduce adesea la fenomene de halucinaţii care vor
contribui la accentuarea dezechilibrului psihic al fiinţei în cauză. Datorită acestui proces, de
exemplu nevrozatul sau cu alte cuvinte, bolnavul atins de delirul de persecuţie ''aude'' adesea
anumite voci care rostesc ameninţări la adresa sa. Ca o caracteristică generală, yoghinii consideră
că orice persoană atinsă de nevroză datorită fenomenelor telepatice de rezonanţă perturbatoare pe
care le întreţine cu anumite energii dăunătoare suferă de o frică exagerată. Discutând cu ea vom
constata că deja ea crede cu tărie că întreaga lume exterioară este ostilă.
Cazuri curente de proiecţie
Yoghinul SWAMI SIVANANDA scrie: " O persoană plină de ură îşi proiectează cu
întreaga sa forţă ura asupra tuturor celorlalţi care o înconjoară şi este înclinată să atribuie tuturor
aceleaşi sentimente. Toate acestea îi vor permite mai întâi ca ea să se creadă albă ca zăpada, iar
aceasta îi va permite şi o va autoriza totodată şi să se "apere'' împotriva aşa-zisei uri a celorlalţi.
În anumite cazuri apar sincronizări stranii determinate de menţinerea acestei proiecţii de ură
asupra celorlalţi generând prin inducţie telepatică apariţia anumitor reacţii provocate chiar de
propria sa ură, toate acestea fiind fructele PROIECŢIEI sale ce fac să apară în cele din urmă din
partea fiinţelor asupra cărora ei proiectează această ură reflexii semnificative ca: scrisori
anonime, insinuări, calomnii, etc."
Anumite situaţii pe care le întâlnim în viaţă ne permit să realizăm practic în ce mod mase
imense de oameni îşi trăiesc existenţa proiectându-şi constant propriile lor sentimente asupra
prietenilor, duşmanilor, şefilor, soţului (sau soţiei), copiilor lor etc.
Datorită predominanţei fenomenelor de proiecţie aceşti oameni consideră a fi o realitate
propria lor fantezie haotică.
Datorită constantelor proiecţii multe fiinţe umane se autohalucinează adeseori în rău astfel
că ele nu mai sunt capabile să îi vadă pe cei care le înconjoară aşa cum sunt în realitate şi
traversează viaţa într-un vis absurd.
Unele boli psihice şi motivările acestora
Căutarea lucidă şi atentă a motivaţiilor profunde ale acţiunilor şi intenţiilor noastre este
esenţială dacă noi vrem să progresăm în cunoaşterea de sine.
 În cazul bolilor psihice putem constata adeseori că motivele pe care ni le punem la
dispoziţie pentru a putea să ne înţelegem anumite acţiuni nu corespund totdeauna cu mobilurile
inconştiente.
În multe situaţii poate să ne apară tendinţa de a explica acţiunile şi intenţiile celuilalt prin
intermediul propriilor noastre motivaţii, într-un asemenea caz se proiectează asupra celuilalt falsa
noastră interpretare pe care ne-o dăm cu privire la propriile noastre acţiuni.
Consecinţe
În asemenea cazuri de proiecţie noi interpretăm astfel în mod fals intenţiile şi acţiunile
celuilalt. Consecinţele acestor situaţii care se repetă sunt grave deoarece înainte de toate ele ne
afectează valoarea judecăţii noastre, în plus incitându-ne către o serie de nedreptăţi pe care
suntem tentaţi să le comitem. În anumite situaţii chiar şi cei mai atenţi şi plini de bun simţ se lasă
gradat antrenaţi în fenomene de protecţie, aceasta mai ales când afectivitatea se manifestă
simultan cu dezlănţuirea imaginaţiei.
Teste semnificative simple
Dacă noi iubim profund, din tot sufletul şi stimăm sincer pe cineva putem oare noi să ne
asociem în mod spontan cu cei care vor să facă rău?
Să te complaci în a răspândi zvonuri calomnioase sau minciuni răuvoitoare cu privire la o
fiinţă umană care ţi-a făcut mult bine într-un spirit de dezinteresare; a te asocia în mod clandestin
cu aceia care vor să distrugă datorită invidiei opera valoroasă a unei fiinţe umane orientate
benefic; toate acestea nu ne revelează oare anumite mizerii ce există în sufletul nostru?
În anumite situaţii asemenea manifestări pot fi:
- expresia unei agresivităţi refulate
- simptomul unui anumit complex de frustrare
- invidie sau gelozie mai mult sau mai puţin reprimată, etc, etc.
Aceste exemple luate printre cele mai comune sunt adeseori curente în conjuncturile de
viaţă cu care ne confruntam. De multe ori cele mai extravagante situaţii care apar în această lume
pun în evidenţă greşeli grave pe care le fac atât bărbaţii cât şi femeile. Mai ales în cazul femeilor,
datorită receptivităţii lor predominante cât şi a complexităţii psihicului lor, stările de fluctuaţie la
care le supun ciclurile naturale fac ca sarcinile lor să fie şi mai dificile când peste toate acestea se
mai grefează un anumit conflict interior agravat de o nevroză cu forme variabile.
Datorită proceselor de proiecţie uneori sunt semnalate cazurile "anumitor femei
nesatisfăcute care se eliberează'' de o situaţie intolerabilă proiectând-o asupra altuia; ele
inventează atunci persecuţii amoroase al căror obiect ele cred cu fermitate că sunt.
Realitatea fenomenelor de proiecţie cuprinde o gamă complexă de manifestări care ne
poate alimenta multe meditaţii. Cu cât ne înţelegem pe noi mai bine cu atât mai mult îl vom simţi
empatic şi-l vom intui pe celălalt.
-VA URMA -

MAREA PUTERE COSMICĂ A TIMPULUI- KALI, REFLECTATĂ ÎN

MAXIMELE ŞI AFORISMELE LUMII

*** Gândirea este sclava vieţii şi viaţa este bufonul timpului, iar timpul, care domină
întreaga lume, trebuie să aibă un sfârşit. (Shakespeare)
*** În momentele sale supreme, la supremul sfârşit, timpul precipită lucrurile, şi adesea,
când pare că a trecut, timpul decide ceea ce un lung proces nu a reuşit să facă. (Shakespeare)
*** Din ceas în ceas ne maturizăm, ne maturizăm şi din ceas în care putrezim, putrezim.
(Shakespeare)
*** Timpul nu merge cu acelaşi pas pentru toată lumea (...) Merge greu cu fata tânără
între contractul de căsătorie şi ziua nunţii. Dacă acest răstimp ar fi de şapte zile, pasul timpului e
aşa de greoi că i-ar părea lung cât şapte ani. Cu cine merge timpul în buiestru? Cu preotul care nu
ştie latineşte şi cu bogătaşul care nu e bolnav de gută, pentru că unul adoarme repede neavând
habar de învăţătură, iar celălalt trăieşte bucuros, fiindcă nu simte nici o durere. Unul nu simte
povara unei biete ştiinţe sterile, iar celalalt nu duce povara unei mizerii grele şi sâcâietoare (...)
Cu cine galopează timpul'? Ca tâlharul dus la spânzurătoare, pentru că deşi merge pe cât de încet
pe cât pot să calce picioarele, lui i se pare, totuşi că merge prea repede. Cu cine stă pe loc? Cu
judecătorii în timpul vacanţei lor. Ei dorm într-o sesiune şi alta şi astfel nu-şi dau seama că timpul
trece.(Shakespeare)
*** Timpul este un adevărat falit căci datorează mai mult decât face. Ba nu, e un fur! N-
aţi auzit spunându-se că timpul merge zi şi noapte pe furiş? (Shakespeare)
*** Timpul are pe spate o desagă în care strânge pomeni pentru uitare, acest monstru
uriaş al nerecunoştinţei. Aceste resturi sunt faptele bune din trecut, uitate chiar din clipa în care
au fost săvârşite. (Shakespeare)
*** Ce fel de om este acela al cărui bine suprem şi a cărui optimă folosire a timpului
constau în a mânca şi a dormi? Un animal, nimic mai mult. (Shakespeare)

Proverbe şi cugetări italiene

*** Cea mai frumoasă gheată devine ciubotă.

*** Cu vremea, totul se trece.
*** Mai bine mai târziu decât niciodată.
*** Predica şi pepenele la vremea lor.
*** Fiecare lucru la vremea lui.
*** Timpul face şi desface.
*** Ştii ce vrei şi ce nu-ţi place.
 AN II C 29
CUNOAŞTEREA DE SINE: O NECESITATE ŞI O DATORIE
FUNDAMENTALĂ
(partea a VII-a, continuare la cursul nr. 28. An II)

Cu cât o fiinţă umană îşi dă mai mult silinţa să nu ignore

resorturile intime ale sufletului său, cu atât mai mult puterea sa
empatică şi intuiţia cu privire la ceilalţi oameni vor înflori şi se
vor dezvolta.
Aceasta se explică prin raţiuni în acelaşi timp
psihologice, în sensul academic al termenului şi psihice, în
sensul yoghin şi parapsihologic al termenului. Raţiunile
psihologice decurg, după cum va putea să constate fiecare, din
punctele pe care le-am expus mai înainte. Raţiunile psihice se
datorează proceselor inefabile de rezonanţă pe care le generează
o anumită atitudine mentală.
Dacă ne orientăm cu consecvenţă să trezim şi să amplificăm în fiinţa noastră o stare de
bunăvoinţă (care nu trebuie să înceteze niciodată, în ciuda tuturor dificultăţilor cu care ne putem
confrunta), pentru a avea succes este necesar să realizăm o veritabilă asceză, prin care vom
urmări să ne curăţim cât mai bine de egoism, gelozie, ranchiună, etc., şi să eliminăm totodată
anumite prejudecăţi. Acţionând constant şi perseverent, un anumit interval de timp, în sensul
dezvoltării bunăvoinţei, vom remarca destul de repede că dinamismul nostru interior se va mări
considerabil, iar farmecul nostru personal binefăcător se va amplifica, de asemenea, surprinzător
de mult. După un anumit interval de timp, vom simţi că avem o CHARISMĂ considerabilă,
putând să îi influenţăm cu uşurinţă în bine pe cei care vin în contact cu noi. În prezenţa celorlalţi
oameni vom remarca că mulţi dintre ei "resimt" impactul agreabil, euforizant al aurei (câmpul de
forţă subtilă) noastre asupra lor.
Atunci când acţionăm în sensul amplificării stării de bunăvoinţă şi ne aflăm în faza de
început, această calitate nefiind încă dezvoltată foarte mult, vom remarca faptul că, atunci când
ne aflăm în prezenţa anumitor fiinţe, vom putea să percepem telepatic şi empatic destul de bine
impactul agreabil sau dezagreabil al aurei lor asupra aurei noastre. Comparând impresia avută
atunci cu studiul ulterior al comportamentului acelei fiinţe, ne vom putea convinge în cele din
urmă că impresia recepţionată la început de noi a fost reală. În alte cazuri, pe măsură ce
disponibilităţile noastre empatice se vor amplifica, vom putea chiar să remarcăm cum
interlocutorul nostru va fi după caz, încântat sau speriat atunci când realizează că este înţeles
telepatic şi analizat foarte precis din interior, cele mai intime aspecte ale sufletului său putând fi
astfel "citite".
Mai ales atunci când ne confruntăm cu fiinţe umane profund perverse sau rău orientate în
mod conştient, datorită energiei benefice din aura noastră ele se vor simţi prompt demascate şi
sufocate de energia noastră benefică (dată de bunăvoinţa amplificată), acest impact putând să
provoace, cel puţin în primele clipe când celălalt se află în faţa noastră, o primă reacţie de
neplăcere, pe care mulţi o vor considera a fi antipatie. Această situaţie este determinată de faptul
că energia noastră benefică, chiar fără să urmărim, acţionează în asemenea cazuri ca o "agresare''
sau ca ceva sufocant asupra aurei celor răi sau perverşi. Chiar şi într-o asemenea situaţie, dacă noi
îl vom "îmbăia" pe un asemenea om în simpatie şi bunăvoinţă, atunci, în ciuda adversităţilor pe
care în prima fază le trezim în el, acea fiinţă va fi în mod necesar dezarmată într-un timp destul
de scurt, deoarece ea va ajunge să simtă bunăvoinţa noastră imensă şi constantă pe care o
revărsăm asupra sa. Dacă vom proceda consecvent astfel, cei care la început ne duşmăneau vor fi
dezarmaţi şi neutralizaţi: toate aceste realizări sunt expresia unei veritabile "magii a Dragostei şi
Bunăvoinţei, care operează adevărate miracole.
Pe măsură ce vom avansa în propria noastră cunoaştere lăuntrică de sine, vom observa că,
atunci când ajungem să ne cunoaştem suficient de bine, putem să-i înţelegem şi să-i intuim mult
mai bine pe ceilalţi oameni, analizând şi interpretând cu uşurinţă mai just şi mai sănătos impactul
sferei psihice a unei alte fiinţe umane asupra noastră.
Pe frontonul Templului de la DELPHI era scris: " CUNOAŞTE-TE PE ÎNSUTI ŞI VEI
CUNOAŞTE UNIVERSUL, ZEII ŞI PUTERILE ASCUNSE ALE ACESTUIA". Această
afirmaţie exprimă foarte clar faptul că înţelegerea şi cunoaşterea de sine este necesară pentru
cunoaşterea şi înţelegerea intimă a marilor legi ale Universului.
Cu privire la cunoaşterea de sine, marele yoghin SWAMI SIVANANDA spunea: ''NOI
NU VOM CUNOAŞTE PE NIMENI ŞI NU VOM ŞTI APROAPE NIMIC ÎN CEEA CE
PRIVEŞTE O PERSONALITATE UMANĂ ATÂTA TIMP CÂT NOI NU VOM REUŞI SĂ NE
CUNOAŞTEM SUFICIENT DE BINE CHIAR PE NOI ÎNŞINE"
Resorturi intime ale sufletului şi sesizarea anumitor nevoi vătămătoare sau nesănătoase.
Studiul atent al resorturilor intime ale sufletului uman, care fac să între în joc fenomene
precise de rezonanţă, după caz, malefică sau benefică, ne permite să ne amplificăm starea de
detaşare şi ne face viaţa mai puţin dureroasă. Pe măsură ce vom aprofunda această cunoaştere de
sine, vom ajunge să înţelegem mai bine anumite nevoi nesănătoase ale unor oameni. Printre
acestea amintim:
* nevoia de a face rău cuiva în mod gratuit, de a murdări prin bârfă, clevetire, calomnie;
* nevoia de a nesocoti sau minimaliza meritele reale şi unanim apreciate ale altcuiva.
Aceste manifestări penibile sunt caracteristice mai ales pentru persoanele pline de laşitate
care se caracterizează prin lipsa lor de curaj şi de constanţă în efortul de a se depăşi sau ameliora;
deşi asemenea fiinţe nu îndrăznesc să o mărturisească, ei resimt o anumită invidie nemărturisită
în faţa calităţilor sau înzestrărilor excepţionale pe care le are, în mod obiectiv, o altă fiinţă. Din
aceste motive, la ele se accentuează nevoia de a devaloriza şi ponegri. În cazul unor asemenea
fiinţe josnice este aproape firesc şi caracteristic pentru ele, atunci când întâlnesc o fiinţă umană în
mod excepţional dotată, care în mod cert le depăşeşte, ca ele să considere că nu au nici un alt
mijloc de a reacţiona în faţa ei. Atunci, deoarece orgoliul lor lăuntric le împiedică să recunoască
că cineva le este net superior, ele vor acţiona prompt în sens negativ pentru a găsi o compensaţie
neapărat necesară. Ele vor inventa o mulţime de motive aberante, valabile doar în proprii lor ochi,
pentru a nu accepta superioritatea celorlalte fiinţe pe care vor simţi nevoia să le înoculeze şi
altora cu îndârjire pentru a-şi mări astfel această perversă convingere. Procedând în acest mod,
ele îşi asigură convingerea necesară că nu trebuie să urmeze un exemplu binefăcător, păstrându-
se, astfel, într-o stare de siguranţă lăuntrică care este complet falsă.
Cu cât un yoghin evoluează mai mult şi dobândeşte confirmarea elevării sale lăuntrice
prin anumite puteri paranormale pe care le atinge, cu atât mai mult el va ajunge să devină imun în
asemenea manifestări sau reacţii ostile întreţinute de unele fiinţe răufăcătoare sau perverse. Este
deci important ca el să îşi cultive o anumită detaşare şi indiferenţă faţă de părerile şi atitudinile
calomnioase sau perverse ale celorlalţi, urmărind totodată să-şi dezvolte constant forţa sa
lăuntrică
CONCLUZIE
Fiinţa umană care ajunge să se înţeleagă suficient de pe sine însăşi, ajunge să intuiască cu
uşurinţă, ghicind, ca prin farmec, gândurile, ideile, sentimentele şi intenţiile tuturor acelora care
se apropie de ea. Prin dezvoltarea puterii sale empatice ea trăieşte spontan toate aceste oglindiri
în propria sa fiinţă, ca şi cum fiecare dintre cei care se apropie de ea ar fi ea însăşi. Procedând
astfel, ea ajunge să-şi dezvolte extraordinar de mult intuiţia şi, devenind atentă la mobilurile
inconştiente care îi motivează acţiunile, ea ajunge la o mai justă apreciere a faptelor, a stărilor ce
apar, a celorlalţi oameni.
Printre celelalte fructe importante ale acestui efort spiritual constant, în cazul ei vor înceta
definitiv să se manifeste anumite proiecţii fantasmagorice. Ajungând în această fază, ea va
dispune de o cantitate uriaşă de energie pe care înainte o investea în mod negativ în proiecţii
fantasmagorice. Utilizând această energie suplimentară pe care înainte şi-o consuma în
PROIECŢII, ea îşi va putea întări şi amplifica în scurt timp însuşirile minunate ale personalităţii
sale.
Înţeleptul KRISHNAMURTI a spus că: "DACĂ DORIM SĂ ÎI REVOLUŢIONĂM ŞI
SĂ-I TRANSFORMĂM PE CEILALŢI, TREBUIE CA ÎNAINTE DE TOATE SĂ NE
REVOLUŢIONĂM ŞI SĂ NE TRANSFORMĂM PE NOI ÎNŞINE" Prin urmare, dacă vom
urmări să ne cunoaştem cât mai bine pe noi înşine vom constata că, în paralel cu anumite succese
lăuntrice, vom dobândi o mai mare stăpânire de sine, astfel că puterea exemplului nostru va avea
un impact pozitiv asupra celorlalţi şi vom remarca cum, acţionând pentru noi înşine, vom
contribui totodată prin reuşita noastră la îmbunătăţirea relaţiilor sociale.
Pentru a reuşi o cât mai bună cunoaştere de sine, este necesar să păstrăm constant în
minte următoarele elemente:
* înainte de toate, este necesar să încetăm să mai fim simpli roboţi sau, cu alte cuvinte,
maşini inconştiente;
* cunoaşterea de sine presupune o atenţie stăruitoare constantă, curaj şi voinţă fermă de a
ne transforma;
* a realiza periodic un bilanţ al personalităţii este un exerciţiu util oricărui aspirant la
starea de înţelepciune;
* pentru a cunoaşte starea de armonie şi pace profundă este necesar să ne rezolvăm pe
deplin toate conflictele lăuntrice.
* este necesar să fim atenţi la mesajele specifice ale viselor care ne apar în timpul
somnului; este, de asemenea, foarte util să învăţăm să le analizăm;
* nu vom putea să-i cunoaştem şi să-i înţelegem pe ceilalţi oameni, dacă nu am învăţat să
ne cunoaştem şi să ne înţelegem pe noi înşine. În mod real şi detaşat, în acest caz, eforturile
noastre vor fi sterile;
* este esenţial să evităm proiecţiile propriilor noastre defecte sau vicii asupra celorlalţi:
* în virtutea principiului rezonanţei va fi profund binefăcător pentru noi să dorim în mod
sincer îmbunătăţirea şi transformarea celorlalţi, în paralel cu a noastră, căci propria noastră
înflorire şi desăvârşire depinde în parte de bogăţia morală, sufletească, intelectuală şi spirituală a
tuturora. Atât timp cât nu ne cunoaştem pe noi înşine suficient de bine, este necesar să fim
prudenţi în judecarea sau aprecierea lumii sau fiinţelor care ne înconjoară. Este important să
realizăm dinainte că orice judecată falsă se poate întoarce împotriva noastră. Dacă vom susţine
anumite păreri greşite, aceste judecăţi false ne vor dezvălui prostia, demascându-ne în întreaga
noastră micime lăuntrică;
*este necesar să fim severi şi neiertători cu noi înşine, dar să dăm constant dovadă de
indulgenţă şi bunăvoinţă cu toţi cei care merită.
*este foarte util să admitem o dată pentru totdeauna că orice fiinţă umană are dreptul la
trei sau patru defecte. Dacă vom fi ferm convinşi de aceasta, vom face deja un pas important pe
calea TOLERANŢEI. Procedând astfel, vom putea descoperi şi calităţile pe care ceilalţi oameni
le au;
Înţelepţii, yoghinii foarte evoluaţi, sfinţii, cei puri nu contemplă niciodată în mod
predominant doar răul în oamenii care îi înconjoară. Din această cauză, asemenea fiinţe umane
elevate nu găsesc nici un fel de plăcere în bârfă sau calomnie. Dezvoltarea puterii noastre
lăuntrice de transfigurare ne permite să remarcăm în primul rând calităţile pe care le are o fiinţa
umană cu care venim în contact:
-cunoaşterea reală de Sine este indispensabilă pentru a ajunge la o perfectă stăpânire de
sine şi pentru a atinge armonia interioară şi exterioară.
Gânduri ale înţelepţilor la care trebuie să medităm:
"NU CĂUTAŢI NICIODATĂ SĂ TRANSFORMAŢI LUMEA ÎNAINTE SĂ FI
REUŞIT PE DEPLIN SĂ OPERAŢI ÎN VOI ÎNŞIVĂ MODIFICĂRILE NECESARE" (SWAMI
RAMDAS)
"FĂRĂ A FI AJUNS SĂ NE ÎNŢELEGEM PE NOI ÎNŞINE NU VA EXISTA NICI UN
FEL DE BAZĂ REALĂ PENTRU GÂNDIREA NOASTRĂ. FĂRĂ O REALĂ CUNOAŞTERE
DE SINE, NIMIC DIN CEEA CE GÂNDIM NU ESTE ADEVARAT" (JIDU
KRISHNAMURTI)
- SFÂRŞIT -

ANAHATA CHAKRA
(partea II-a, continuare la cursul nr. 27, An II)

Într-o asemenea situaţie, aceste necesităţi tind să acţioneze în exteriorul conştiinţei,

împingând sau dirijând fiinţa în nişte direcţii pe care ea nu le poate înţelege pe deplin. Raţiunea şi
intelectul unei asemenea fiinţe sunt şi ele antrenate în acestei direcţii şi fac ce pot pentru a
justifica manifestările iraţionale care decurg de aici. Claritatea şi luciditatea conştiinţei (aşa cum
este experimentată în cazul predominanţei centrilor de forţă superiori) diminuează, şi ceea ce ar
trebui să fie o activitate mentală superioară devine în această situaţie un servitor fidel al cerinţelor
instinctuale distorsionate şi alambicate, justificându-le uneori în mod aberant sau chiar negându-
le în fel şi chip, pe cât îi este cu putinţă. Adesea, învăţarea respiraţiei diafragmatice de către
persoanele care se confruntă cu astfel de situaţii, le poate ajuta foarte mult să-şi readucă în planul
conştiinţei impulsurile cu care s-au luptat sau se luptă orbeşte. Dacă ele vor ajunge să-şi poată
învinge aversiunea faţă de aceste aspecte ale fiinţei lor, conştientizându-le deschis ca atare,
acestea vor putea fi cu uşurinţă integrate şi aduse sub un deplin control raţional. Din cele arătate
până aici, reiese că mişcarea diafragmei este de o importanţă capitală în crearea unei baze
filologice necesare pentru o asemenea integrare psihomentală.
Emoţiile ca reflexii sau efecte specifice ale activităţii centrilor inferiori de forţă
(CHAKRA-e)
Deşi emoţiile necesită o energie specifică sublimară la nivelul lui ANAHATA CHAKRA,
în apariţia anumitor stări afective sau emoţii sunt simultan implicate influenţe instinctuale
provenind de la centrii de forţă (CHAKRAS) inferiori. Astfel, cu cât senzaţiile sunt preponderent
dominate de porniri instinctuale (teama, de exemplu, sau porniri sexuale abjecte), cu atât mai
mult experienţa şi trăirea respectivă pune în joc centrii de forţă (CHAKRAS) inferiori.
În conformitate cu învăţătura secretă YOGA, există patru izvoare fundamentale din care
apar, în general, emoţiile. Există, prin urmare, patru instincte sau cerinţe primare ce servesc cel
mai adesea drept fundament oricărei experienţe emoţionale.
Aceste patru instincte sunt :
1) Tendinţa de autoconservare sau autoprotejare, strâns legată de primul centru de forţă
(MULADHARA CHAKRA);
2) Impulsul sexual de procreaţie sau perpetuare a speciei, legat de cel de-al doilea centru
de forţă (SWADHISTHANA CHAKRA);
3) Nevoia de hrană, combustibil sau mâncare, într-o mare măsură în legătură cu centrul de
forţă MANIPURA CHAKRA, în sfera sa specifică hrana fiind digerată iar energia rezultantă
înmagazinată;
4) Impulsul care ne atrage către somn.
Primele trei porniri instinctuale servesc drept MECANISME AUTOMATE PRIMARE
DE SUPRAVIEŢUIRE, făcând cu putinţă ca în mod obişnuit să nu ne putem opune satisfacerii
acestor cerinţe fundamentale. Atunci când, de exemplu, combustibilul din sistemul nostru fizic
scade considerabil de mult, reacţia rezultantă este că ne va fi foame. Dacă nu vom reuşi să ne
asigurăm hrana, ideea de hrană ne va reveni constant, şi nu ne va permite să uităm. Cel de-al
patrulea impuls fundamental este oarecum diferit faţă de primele trei expuse mai înainte. Dacă
cineva este privat de somn de un interval de timp suficient de lung, acela va fi perturbat psihic şi
mental, putând prezenta manifestări asemănătoare unor reacţii psihotice. Aşa cum am văzut în
cursurile anterioare, nevoia imperioasă de somn reprezintă reflexia unei aspiraţii fundamentale de
a experimenta diferite stări de conştiinţă superioare. Atunci când la sfârşitul unei zile lunecăm
gradat în somnul cel mai profund, conştiinţei noastre i se permite să evadeze din limitele
restricţiilor de zi cu zi existente în starea de veghe şi atunci pentru fiinţă, în funcţie de aspiraţiile
sale anterioare, totul devine cu putinţă.

REZONATORII
(partea a IV a, continuare la cursul nr. 28. Ar. II)
7) SAHASRARA

Al şaptelea centru de forţă se află în zona creştetului. Este în

legătură cu: starea de Iluminare spirituală, înţelepciunea, cunoaşterea
Adevărului Suprem, conştiinţa cosmică, stările de extaz divin, legătura
cu Dumnezeu Tatăl, comuniunea cu Absolutul şi cu cele mai înalte
planuri ale conştiinţei, îndumnezeirea, desăvârşirea, spiritualitatea şi
reprezintă relaţia noastră cu energiile subtile cele mai înalte ale
Spiritului Etern, nemuritor, care se află prezent în ipostaza sa de martor
detaşat în fiecare fiinţă umană, acest Spirit (ATMAN) nefiind altceva
decât, o "scânteie'' din Esenţa Veşnică a lui Dumnezeu, care există în fiecare om.
În sistemul endocrin, el se află în strânsă legătură cu glanda pineală denumită şi epifiză;
aceasta este o glandă care se află situată în plafonul diencefalului, iar rolul ei fiziologic este şi la
ora actuală aproape necunoscut de către oamenii ce ştiinţă.
În corpul fizic, acest centru este în legătură cu tot creierul.
În cazul unei activări armonioase, acest centru de forţă face în general să existe:
înţelepciune, stări de extaz divin, detaşare; continuitatea conştiinţei. Iluminare, eliberare
spirituală, trăirea unor dese stări de fericire beatifică, viaţă armonioasă, divin integrată şi
desăvârşită; înalte puteri paranormale: percepţia eternului, revelarea lui Dumnezeu în propria
noastră fiinţă, descoperirea Adevărului Ultim, transcendenţă: depăşirea egoului, anularea tuturor
limitelor, tangenţă cu infinitul, descoperirea misterelor insondabile ale manifestării.
În cazul unei activări dizarmonioase, acest centru de forţă face în general să apară:
completă inconştientă, nebunie, paranoia, schizofrenie, comă şi moarte.
= SFÂRŞIT =
 AN II C 30
PRANAYAMA ŞI SISTEMUL RESPIRATOR
"Atâta timp cât în corp există respiraţie, tot atâta timp
în acesta există şi viaţă. Când respiraţia încetează după un anumit
interval de timp, încetează şi viaţa. Prin urmare, dacă controlăm
respiraţia vom controla viaţa." HATHA YOGA PRADIPIKA
cap. 2 sutra 3.
1. În timpul inspiraţiei normale, un om obişnuit aspiră
aproximativ 500 cm cub de aer. În timpul inspiraţiei profunde,
cantitatea de aer inhalată este de aproximativ 6 ori mai mare,
ajungând la aproximativ 3000 cm3. Capacitatea vitală a fiecărui
individ diferă în funcţie de antrenament cât şi de constituţia sa.
Practica gradată a tehnicilor de PRANAYAMA măreşte considerabil capacitatea pulmonară
optimă a plămânilor.
2. Cel de-al doilea capitol din tratatul HATHA YOGA PRADIPIKA se ocupă de
PRANAYAMA. Primele 3 SUTRAS afirmat ''Fiind un bun cunoscător în practica ASANAS-
urilor şi având simţurile sub control, yoghinul trebuie să practice cu atenţie PRANAYAMA aşa
cum va fi învăţat de GURUL său, urmând un regim alimentar moderat şi hrănitor. Când respiraţia
este haotică sau neregulată, mintea la rândul său este agitată când respiraţia este controlată şi
liniştită, tot astfel va fi şi mintea sa. Pentru a atinge controlul şi liniştea minţii yoghinul trebuie
să-şi controlase cât mai bine respiraţia. "Atâta timp cât există respiraţie, în corp, există viaţă."
3. Practica consecventă a procedeelor de PRANAYAMA ajută la purificarea NADIS-
urilor care sunt trasee subtile prin care circulă energia în vehiculele invizibile. Există o mulţime
de NADIS-uri (72000) şi multe dintre ele pornesc din zona subtilă de sub ombilic, cunoscută sub
numele de KANDA. PRANAYAMA curăţă şi menţine NADIS-urile pure. Aceasta produce
gradat transformări în atitudinea mentală a aspirantului. Motivul acestei transformări este că în
PRANAYAMA respiraţia începe de la baza diafragmei. Tocmai din această cauză diafragma
toracică şi muşchii din zona gâtului sunt relaxaţi. Aceasta la rândul său ajută pe cale reflexă la
relaxarea muşchilor faciali. Atunci când muşchii faciali sunt suficient de relaxaţi ei îşi reduc
influenţa asupra organelor de percepţie sau, cu alte cuvinte, asupra ochilor, urechilor, nasului,
gâtului şi pielii, aceasta producând astfel o micşorare a tensiunii în creier. Atunci când tensiunea
lăuntrică este diminuată, aspirantul dobândeşte cu uşurinţă o capacitate mărită de concentrare,
pacea interioară şi bucuria spirituală.
DE CE EXISTĂ MAI MULTE PROCEDEE DE PRANAYAMA?
Diferite ASANAS au fost învăţate pentru a ne permite punerea la unison şi fuziunea cu
diferite energii mai mult sau mai puţin subtile din macrocosmos. Astfel noi putem determina o
influenţă benefică la nivelul muşchilor, nervilor, organelor şi glandelor, pentru ca întregul
organism să redevină sau să rămână sănătos. Fiecare dintre noi ştim că există o mare varietate de
medii sociale, de combinaţii temperamentale, de constituţii individuale, de stări de sănătate sau
boală a corpului şi a minţii. Diferitele ASANAS corect executate, ne ajută în toate aceste situaţii
să fie eliminată tulburarea sau boala şi fac să se amplifice starea de sănătate şi armonie. Oarecum
la fel există mai multe tipuri de PRANAYAMA create tocmai pentru a pune fiinţa yoghinului în
rezonanţă cu diferite feluri de energii binefăcătoare din Univers permiţându-i să-şi rezolve pe cale
naturală toate nevoile fizice, afective, psihice, intelectuale şi spirituale ce pot să apară în diferitele
situaţii ale existenţei.
 CELE 4 STADII în PRANAYAMA
5. SHIVA SAMHITA în capitolul 3 vorbeşte de 4 stadii fundamentale (AVASTHAS) în
PRANAYAMA. Acestea sunt:
a) începutul (ARAMBHA);
b) strădania intensă (GHATA);
c) cunoaşterea profundă (CPARICHAYA) şi
d) desăvârşirea (NISPATTI).
6) În primul stadiu fundamental (ARAMBHA) se trezeşte interesul aspirantului pentru
PRANAYAMA. La început el este deseori grăbit şi datorită efortului şi vitezei cu care doreşte să
obţină rezultate, corpul său tremură şi transpiră. Când, acţionând cu perseverentă el îşi continuă
antrenamentul, vibraţiile corpului şi transpiraţia încetează gradat şi SADHAKA (aspirantul)
atinge cel de-al doilea stadiu GHATAVASTHA.GHATA înseamnă în limba sanscrită vas pentru
apă. Corpul fizic este deci aici comparat cu un vas. La fel cum un vas de pământ nears este cu
uşurinţă erodat, distrus, corpul fizic bine ars şi călit în focul PRANAYAMA-ei va câştiga în cele
din urmă tărie sau rezistenţă. În această etapă sunt energizate şi armonizate cele 5 KOSHAS şi
cele 3 SARIRAS. Imediat după această integrare aspirantul (SADHAKA) atinge stadiul
PARICHAYAVASTHA în care dobândeşte aproape spontan o cunoaştere profundă atât a
tehnicilor de PRANAYAMA cât şi a fiinţei sale. Prin această cunoaştere directă el poate să-şi
controleze propriile tendinţe (GUNAS) şi ajunge să înţeleagă căuşele acţiunilor sale (KARMA).
De la acest al treilea stadiu fundamental, aspirantul (SADHAKA) evoluează către cel de-al
patrulea stadiu NISPATTI AVASTHA, care este de fapt stadiul ultim al desăvârşirii. Parcurgând
această etapă, yoghinul realizează că eforturile sale au fost încununate de succes, căci atunci
seminţele KARMA-ei sale sunt arse. El trece astfel bariera GUNAS-urilor devenind un
GUNATITA. Atingând treapta cea mai înaltă el devine un JIVANMUKTA sau cu alte cuvinte o
fiinţă care a atins eliberarea (MUKTA) în timpul vieţii (JIVANA) prin revelarea deplină a
Spiritului Suprem. Odată ajuns la această fază el trăieşte oricând vrea starea de extaz spiritual
ANANDA.
SISTEMUL RESPIRATOR
Pentru a înţelege cât mai bine modul în care PRANAYAMA acţionează asupra corpului
este necesar să ne reamintim câteva noţiuni despre sistemul respirator.
8. Este cunoscut la ora actuală faptul că energia de bază a corpului fizic uman se găseşte
predominant în oxigen şi glucoză. Oxigenul este îndeosebi folositor în procesele de eliminare
prin oxidare a materiilor nefolositoare, în timp ce glucoza hrăneşte celulele corpului în timpul
proceselor respiraţiei.
9. Unul din scopurile PRANAYAMA-ei este să asigure o funcţionare optimă, normală a
sistemului respirator. Când respiraţia este profundă şi armonioasă, aceasta va influenţa în mod
automat în bine funcţionarea sistemului circulator, fără de care procesele de digestie şi asimilare
ar fi perturbate, într-o asemenea situaţie toxinele s-ar acumula în organism şi starea de tulburare
sau boala s-ar putea instala cu uşurinţă.
10. Sistemul respirator este deci poarta prin care pot fi purificate uşor şi repede corpul,
mintea şi intelectul. Modalitatea prin care se poate realiza cu maximul de eficienţă acest lucru
este PRANAYAMA.
11. Respiraţia este după cum ştim esenţială pentru susţinerea tuturor formelor de viaţă
animală, de la amoeba unicelulară până la om. Este deci posibil să trăim o anumită perioadă fără
mâncare şi chiar fără apă câteva zile, dar când respiraţia încetează, viaţa încetează la rândul ei
destul de repede. În tratatul străvechi CHANDOGYA UPANISHAD se spune: "La fel cum toate
spiţele sunt legate de butucul roţii, tot astfel de acest suflu al vieţii este legat totul. Viaţa pulsează
prin intermediul acestui suflu al vieţii care însufleţeşte toate creaturile.
Suflul vieţii este deci pentru o fiinţă
tatăl...mama...fratele...sora...ghidul...maestrul...BRAHMAN....Cel care crede pătrunde, cunoaşte
şi înţelege aceasta, cu adevărat devine un înţelept."
12. Un alt tratat milenar KAUSITAKI UPANISHAD spune: " O fiinţă umană poate trăi
fără darul vorbirii pentru că noi vedem că există muţi; altcineva poate trăi fără darul vederii
pentru că noi vedem că există orbi; unul poate trăi fără darul auzului pentru că noi vedem că
există surzi, unii trăiesc chiar şi fără minte pentru că noi vedem că există idioţi; o fiinţă umană
poate de asemeni să trăiască fără mâini sau fără picioare pentru că noi vedem că există ciungi sau
ologi. Însă numai suflul respiraţiei singur, este însăşi inteligenţa ascunsă care pătrunde din toate
părţile acest corp şi-l face să se ridice. Acesta este de fapt sufletul inteligent (inteligence self).
Ce este oare acest principiu însufleţitor, inteligent dacă nu sufletul respiraţiei din moment
ce împreună trăiesc în acest corp şi în clipa morţii pleacă împreună din el."
13. Respiraţia se porneşte chiar în momentul începerii vieţii când nou născutul se află în
afara pântecului matern şi se opreşte atunci când viaţa încetează. Cât timp copilul este în
pântecele mamei, nevoile sale de oxigen sunt satisfăcute prin intermediul sângelui mamei, atâta
timp cât plămânii săi nu funcţionează încă. Când copilul se naşte, prima respiraţie a vieţii sale în
afara pântecelui matern începe datorită unei comenzi primite de la creier.
14. Aproape pe întreaga durată a vieţii profunzimea şi ritmul respiraţiei sunt autoreglate
prin intermediul sistemului nervos în aşa fel încât să satisfacă nevoile într-un mod adecvat şi
regulat. În ceea ce priveşte cantitatea de oxigen care este cerută în mod constant de celule.
Oxigenul este totodată necesar şi ca să descarce bioxidul de carbon acumulat în acesta.
15. Multe persoane consideră datorită ignoranţei că deoarece respiraţia este în mod
obişnuit automată, ea nici nu trebuie vreodată să fie controlată în mod conştient. Această
concepţie este profund greşită. În PRANAYAMA prin antrenamentul gradat şi consecvent
realizat asupra plămânilor şi sistemului nervos, respiraţia poate deveni mult mai eficientă dacă îi
schimbăm ritmul, profunzimea şi calitatea. Capacitatea pulmonară a yoghinilor se dovedeşte a fi
cu mult mai mare decât aceea a oamenilor obişnuiţi. Capacitatea pulmonară mult mărită a
yoghinilor le permite acestora să realizeze cu o uşurinţă uluitoare fenomene cu totul deosebite. O
respiraţie mai bună înseamnă întotdeauna o viaţă mai bună, mai fericită şi mai sănătoasă.
Actul comun al respiraţiei se desfăşoară astfel încât plămânii se umplu cu aer de
aproximativ 16-18 ori pe minut. Aerul conţinând oxigenul dătător de viaţă împreună cu PRANA
este absorbit în interiorul acestora şi în schimb gazele conţinând bioxidul de carbon din ţesuturile
corpului sunt eliminate împreună cu anumite energii subtile consumate prin expiraţie. Umplerea
ritmică a plămânilor este realizată mişcările ample ale cutiei toracice şi ale diafragmei. Acestea la
rândul lor sunt comandate de impulsurile trimise de centrul respiraţiei din creier prin intermediul
nervilor până la muşchi. Astfel, la nivelul fizic, creierul este instrumentul prin intermediul căruia
respiraţia şi cele trei funcţii ale mentalului: gândirea, voinţa şi conştiinţa se manifestă.
17) Ciclul respiraţiei constă din trei faze: inspiraţie, expiraţie, retenţie. Din punct de
vedere anatomic, inspiraţia reprezintă o expansiune activă a pieptului în care plămâni sunt
umpluţi cu aer proaspăt prin care se vehiculează suflul subtil PPANA. Expiraţia este o revenire
normală şi pasivă a peretelui elastic al pieptului prin intermediul căruia aerul consumat şi anumite
fluide reziduale sunt eliminate, plămâni fiind astfel goliţi. Retenţia pe plin sau pe vid reprezintă o
pauză de la sfârşitul fiecărei inspiraţii şi expiraţii. Aceste trei faze formează un ciclu al respiraţiei;
Respiraţia influenţează bătăile inimii. În timpul reţinerii respiraţiei se poate sesiza o încetinire a
ritmului inimii care asigură o relaxare apreciabilă a muşchiului cardiac.
18) Respiraţia fiinţei umane poate fi clasificată în 4 tipuri :
 a) Respiraţia înaltă sau claviculară în care muşchii ridicători ai gâtului activează şi încarcă
energetic mai ales partea superioară a plămânilor.
b) Respiraţia intercostală sau medie în care este activată şi încarcă energetic doar partea
centrală a plămânilor.
c) Respiraţia diafragmică sau joasă în care este activată şi încarcă energetic în special
partea inferioară a plămânilor, în timp ce partea mijlocie şi cea superioară a acestora rămân mai
puţin active.
d) Respiraţia yoghină completă în care plămânii sunt aproape total încărcaţi cu energie
fiind astfel folosiţi la întreaga lor capacitate. În respiraţia yoghină completă contracţia diafragmei
este întârziată până în momentul în care s-a realizat o contracţie conştientă a muşchilor peretelui
abdominal anterior şi lateral. Aceşti muşchi sunt legaţi în diagonală de cutia toracică deasupra şi
de pelvis în partea de jos. Această acţiune conştient controlată coboară şi întăreşte diafragma care
porneşte din marginea de jos a cutiei toracice: ea împinge astfel în jos organele abdominale
mărind capacitatea toracelui.
Această acţiune pregăteşte diafragma pentru o contracţie ce permite o întindere maximă
reducând forţa centripetă ce contractă coastele. Astfel este mult micşorată interferenţa cu
următoarea acţiune a procesului inspiraţiei, ridicarea şi expansiunea părţii de jos a cutiei toracice
aflată în ascensiune. Aceasta se realizează datorită împingerii verticale spre în sus a diafragmei,
urmată de o activare secvenţială a muşchilor intercostali care permit atât mişcarea de extensie a
coastelor cât şi ridicarea şi expansiunea întregii circumferinţe toracice ca un întreg din zona
anterioară (punctul de origine al său) până la coloană. În final muşchii intercostali legaţi de
coastele superioare, de stern şi de claviculă până la gât şi craniu sunt armonios contractaţi
permiţând umplerea cu aer proaspăt (care vehiculează PRANA) a părţii superioare a plămânilor.
În continuare cavitatea toracică deja dilatată se extinde şi mai mult înspre în faţă şi, înspre în sus
şi înspre în lateral, făcând astfel să fie utilizată aproape în totalitate capacitatea vitală a
plămânilor.
19. Această serie sincronizată de mişcări ale abdomenului, pieptului şi gâtului în care
fiecare pas al secvenţei pregăteşte deja terenul pentru următorul pas produce o umplere maximă a
plămânilor cu aer care vehiculează PRANA creând spaţiul necesar pentru aerul proaspăt care
intră pentru a ajunge în cele mai profunde zone ale plămânilor.
20. Yoghinul care realizează respiraţia yoghină completă dacă urmăreşte să mărească
eficienţa acestui procedeu trebuie să-şi focalizeze ferm conştiinţa corporală în mod sistematic şi
atent la partea de jos anterioară a peretelui abdominal, chiar deasupra pelvisului. Pentru e realiza
aceasta, el trebuie să-şi mişte uşor şi gradat partea de jos a peretelui abdominal către coloana
vertebrală spre diafragma ca şi cum ar masa pornind de la piele muşchi şi de la muşchi să-şi
orienteze masajul către organele interne. Acest sens al contracţiei active conştiente este asociat cu
mişcările vizibile ale peretelui abdominal, de la suprafaţa pielii până în cele mai profunde ţesuturi
şi poate fi direcţionat la voinţă. După aceasta, imediat yoghinul îşi direcţionează atenţia pentru a
expanda în continuare regiunile laterale şi posterioare ale pieptului. El va ridica apoi partea
inferioară a peretelui abdominal, expansionând simultan partea de sus a peretelui toracic,
împreună cu pielea şi muşchii. Către sfârşitul inspiraţiei yoghine complete, diafragma îşi reia
gradat forma sa boltită începând să se relaxeze. În timpul expiraţiei diafragma se mişcă din nou în
sus. Ea este activă la începutul expiraţiei pentru a stimula restrângerea uşoară, elastică a
plămânilor.
21. Oxigenul împreună cu fluidele PRANA-ice este absorbit în sacii alveolari care
formează unitatea de bază a plămânilor. Membranele acestor alveole, transferă oxigenul şi
fluidele PRANA-ice în sânge. Cu această ocazie bioxidul de carbon din sânge va fi eliminat odată
cu aerul dat afară prin expiraţie. Sângele conţinând acum oxigenul şi fluidele PRANA-ice este
condus prin artere din partea stângă a inimii către celulele fiecărei părţi a corpului lăsând acolo
atât oxigenul cât şi fluidele PRANA-ice dătătoare de viaţă. Elementele şi fluidele PRANA-ice
consumate sau inutile, în special bioxidul de carbon eliminat de fiecare celulă este preluat prin
intermediul circulaţiei venoase din partea dreaptă a inimii şi adus către plămâni pentru a fi
eliminat. Inima pompează acest sânge prin corp cu o frecvenţă medie de 70 de biţii pe minut. Este
evident că pentru a respira corect este necesară o coordonare perfectă a tuturor componentelor
importante ale corpului: sistemul nervos, plămânii, inima, arterele şi venele, cutia toracică,
diafragma.
Din punctul de vedere al capacităţii şi al formei, plămânul stâng şi plămânul drept diferă
net între ei. Plămânul stâng, aflat în apropierea inimii este mai mic. El este divizat în doi lobi în
timp ce plămânul drept are trei lobi. Plămânii sunt acoperiţi de o membrană numită pleură.
Domul din partea dreaptă a diafragmei este mai înalt decât cel din stânga.
Sub diafragmă se află ficatul, cel mai mare organ abdominal care este ceva mai solid,
fiind mai puţin compresibil şi extensibil decât stomacul şi splina care se află sub diafragmă în
partea stângă.
= VA URMA =

AN II C 31

PRANAYAMA ŞI SISTEMUL RESPIRATOR

(continuare)

Imediat după o respiraţie profundă, atunci când urmărim să

umplem din nou plămânii, mulţi oameni pot simţi dacă îşi
concentrează atenţia în acea zonă, o rezistenţă mai mare în partea
dreaptă a diafragmei, unde se află ficatul. Pentru a realiza o
umplere egală şi completă a ambilor plămâni este deci necesar să
ne îndreptăm atenţia asupra mişcărilor diafragmei şi a pieptului în
special în partea dreaptă. Sistemul bronhial care leagă aici traheea
şi alveolele se află în interiorul cutiei toracice. El se aseamănă cu
un copac inversat cu rădăcinile în zona gâtului în timp ce ramurile
coboară în jos către diafragmă şi pereţii laterali ai cavităţii
toracice.
Traheea este un tub de aproximativ 10 cm lungime, care se ramifică în două bronhii
principale, fiecare mergând la câte un plămân. Acestea se ramifică în multe trasee subţiri prin
care trece aerul şi fluidele PRANA-ice, numite bronhiole. La capătul fiecărei bronhiole se află
alveolele, în număr de aproximativ 300 de milioane în fiecare plămân, având o suprafaţă totală de
aproximativ 80-90 m3 adică de circa 40-50 de ori mai mare decât întreaga suprafaţă a pielii unui
om. Această complexitate gigantică ne permite să intuim de ce este considerată fiinţa umană un
veritabil MICROCOSMOS. Aceste alveole sunt mici, de forma unor săculeţe multiple care au o
căptuşeală incompletă de celule. Spaţiul dintre celule (spaţiul interstiţial) este umplut cu ceva
fluid. În jurul peretelui exterior şi alveolei există vase de sânge (capilarele). Schimbul de gaze are
loc între alveole, celulele din sânge şi plasma sângelui prin intermediul fluidului din prin spaţiul
interstiţial. Aerul care vehiculează fluidele PRANA-ice din alveole conţine mai mult oxigen şi
mai puţin bioxid de carbon decât sângele care trece prin capilare în plămâni. În timpul schimbului
de oxigen şi de bioxid de carbon, moleculele de oxigen difuzează în sânge în timp ce bioxidul de
carbon iese afară din sânge pentru a fi eliminat în momentul expiraţiei.
COLOANA VERTEBRALĂ ÎN TIMPUL TEHNICILOR DE PRANAYAMA
Coloana vertebrală trebuie ţinută dreaptă. Măduva spinării este protejată de 33 de
vertebre. 7 vertebre se află în zona gâtului şi sunt numite cervicale. Sub acestea există 12 vertebre
dorsale sau toracice care sunt legate de coaste, formând o cuşcă toracică ce protejează plămânii şi
inima. Primele 10 coaste superioare de pe fiecare parte sunt unite în faţă în partea interioară a
osului pieptului. Cele două coaste de jos sunt nelegate de osul pieptului. Sub vertebrele dorsale
sunt vertebrele lombare iar mai jos sunt vertebrele sacrale şi coccisul. Osul pieptului are trei părţi.
În momentele expiraţiei partea de sus va trebui pe cât posibil să fie păstrată perpendicular faţă de
sol. El este folosit ca un suport pentru a ridica coastele la fel cum se ridică mânerul unei găleţi
creând astfel mai mult spaţiu prin expansiunea plămânilor în lateral şi în sus.
Plămânii se deschid în lateral, iar spaţiul pentru expandare este creat cu ajutorul muşchilor
intercostali. Muşchiul intercostal interior al spatelui trebuie să fie menţinut ferm. Dacă pielea
spatelui nu se coordonează aşa cum trebuie cu muşchii intercostali, respiraţia rămâne superficială,
reducând cantitatea de PRANA şi de oxigen asimilate iar aceasta va atrage după sine slăbiciune
fizică, lipsă de rezistenţă şi devitalizare.
PIELEA
La fel cum un toboşar întinde pielea tobei pentru a obţine o rezonanţă excelentă, la fel
cum un violonist întinde coardele viorii pentru a obţine claritatea sunetului dorit, tot astfel
yoghinul îşi întinde pielea din zona trunchiului pentru a crea maximum de răspuns de la muşchii
intercostali, ajutând astfel în mod eficient procesul respirator atunci când practică
PRANAYAMA.
Coastele care nu sunt fixate în faţă de osul sternului se extind ca braţele unui compas
pentru a crea un spaţiu mai mare în zona pieptului. Coastele din zona de mijloc se extind şi ele
lateral ridicând şi mărind astfel cutia toracică. Acest proces nu modifică poziţia coastelor din
partea de sus. Pentru a umple la maxim partea superioară a plămânilor este prin urmare necesar
un antrenament sistematic şi mai ales multă atenţie. Trebuie de asemeni să învăţăm să folosim
muşchii intercostali superiori şi partea de sus a sternului. Efortul de a expanda cutia toracică
dinspre interior spre exterior va întări în timp muşchii intercostali.
DIAFRAGMA
Diafragma este un fel de muşchi de forma unui dom ce separă cavitatea toracică de cea
abdominală. Ancorată de jur împrejurul circumferinţei părţii de jos a cavităţii toracice, ea este
legată la spate de o vertebră lombară, pe lateral de cea de-a şasea coastă de jos iar în faţă de
cartilajul osului pieptului. Deasupra ei se află inima şi plămânii iar sub ea se află ficatul în partea
dreaptă, stomacul şi splina aflându-se în partea stângă.
Muşchii gâtului, pieptului, spinării şi abdomenului sunt folosiţi ca nişte accesorii în
procesul respiraţiei. Muşchii gâtului contribuie foarte puţin la aceasta în cazul unei respiraţii
liniştite, dar devin imediat activi când este mărit ritmul şi profunzimea respiraţiei, fiind rigizi
atunci când respiraţia este blocată.
Respiraţia superficială, incorectă, realizată sub capacitatea normală a plămânilor, se poate
datora multor cauze: poziţia incorectă a corpului, obezitate, perturbări emoţionale, boli ale
plămânilor, fumat sau folosirea necorespunzătoare a muşchilor respiratori. Datorită respiraţiei
superficiale şi a poziţiei incorecte a corpului adeseori apar multe repercusiuni subtile în corp, care
conduc la agravarea bolilor de inimă, diminuarea memoriei, devitalizare etc. PRANAYAMA
corect realizată poate preveni şi chiar elimina toate aceste probleme într-un interval de timp
relativ scurt.
La fel cum lumina radiază din discul solar, tot astfel aerul care vehiculează fluidele
PRANA-ice este difuzat prin plămâni. La inspiraţie, atunci când mişcăm pieptul în sus trebuie
deci totodată să-l expandăm la maxim, dacă atunci constatăm ca pielea din zona centrală a osului
pieptului se poate mişca vertical în sus şi în jos, extinzându-se circumferenţial, aceasta arată că
plămânii sunt umpluţi la capacitatea lor maximă în timpul respiraţiei yoghine complete.

ANAHATA CHAKRA
(continuare)

Dacă efortul ferm mobilizat al cuiva de a satisface anumite ataşamente este frustrat, el
poate brusc să devină furios atunci. De exemplu: "Am ajuns la cofetărie şi am văzut că ultima
plăcintă cu căpşuni tocmai se vânduse înaintea mea. M-am simţit brusc frustrat şi am izbucnit
furios: "Te-am rugat ieri să-mi păstrezi şi mie plăcinta aceea şi poftim, chiar în faţa mea tu ai
vândut-o! Ce e cu tine, nu ai ţinere de minte?" A urmat apoi o mânie aşa-zis justificată, o mostră
de ceea ce se numeşte <<dreapta indignare>>, în cadrul psihologiei YOGA, mânia se consideră
că vine din dorinţe neîndeplinite, din frustrarea unei necesităţi fundamentale, exprimate sub
forma unui ataşament faţă de un obiect, fiinţă, ţel sau idee specifice. Când un astfel de ataşament
este înşelat, rezultă inevitabil frustrarea şi mânia. Sau într-o altă situaţie, dacă vom vedea pe
cineva în timp ce ne apropiem de cofetărie ieşind radios pe uşă cu ultima plăcintă cu căpşuni în
mână, experienţa emoţională ce poate să rezulte atunci va fi invidie şi gelozie. Să presupunem o
altă situaţie şi anume că am ajuna totuşi la cofetărie la timp şi că am reuşit să cumpărăm ultima
plăcintă cu căpşuni. Ieşind însă din cofetărie bucuros, alunec şi plăcinta îmi scapă din mâini,
căzând în praful din drum. Plăcinta mea este acum toată zdrobită şi murdară şi culmea este că era
chiar ultima! Vom fi fără îndoială dezamăgiţi, chiar puţin deprimaţi. Cele mai profunde deprimări
ale noastre se referă de regulă la asemenea pierderi, în care implicarea sau ataşamentul nostru a
fost foarte puternic. Fiecare emoţie în parte survine în urma permutărilor generate de anumite
evenimente referitoare la obiectul, starea sau persoana de care suntem foarte ataşaţi. În fiecare
caz în parte, sunt prezente două componente ale emoţiilor: odată este impulsul inerent din
interiorul nostru, iar pe de altă parte există experienţa învăţată referitoare la obiectul specific ce
ne va satisface acel impuls. Aproape toate emoţiile pot fi înţelese ca venind dintr-unul din cele
patru instincte de bază, operând în combinaţie cu un obiect particular de care am devenit suficient
de ataşaţi.
Emoţiile şi ANAHATA CHAKRA
Atunci când numai puţină energie lăuntrică este sublimată şi elevată pentru a fi
experimentată la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, fiinţa în cauză ne apare aproape fără
sentimente, rece şi seacă. Aceasta nu înseamnă că ea nu este motivată lăuntric de cele mai
primitive porniri instinctuale, într-o asemenea situaţie, spunem despre o astfel de persoană că
"este moartă", că "nu are inimă". O asemenea persoană este cel mai adesea neîndurătoare şi nu-i
pasă de ceilalţi. Meschină şi calculată, ea îşi vede numai de drumul ei, călcând fără nici un fel de
mustrări de conştiinţă peste oricine îi stă în cale. În termenii de diagnoză psihiatrică, definim o
astfel de persoană ca fiind "psihopată", în cazul său, energia este canalizată preponderent la
nivelul centrilor inferiori de forţă, astfel încât acestei fiinţe umane nu-i apare spontan nici o
preocupare de conştientizare a celorlalţi.
Atunci când o persoană are o anumită cantitate de energie sublimată şi focalizată în
ANAHATA CHAKRA şi când de asemeni o cantitate considerabilă de energie este simultan
focalizată în MANIPURA CHAKRA la nivelul plexului solar, acea fiinţă umană poate fi uneori
agresivă sau egoistă, însă comportamentul său va fi considerabil temperat de o anumită
consideraţie faţă de ceilalţi, prezentând reacţii spontane de compasiune şi înţelegere. La acea
persoană, din când în când, va apare reacţie de dăruire. Chiar dacă se vor manifesta ca nişte
toane, putem vorbi în acest caz de un anumit nivel de integrare şi armonie. Influenţa activării
considerabile a lui ANAHATA CHAKRA aduce o componentă afectivă empatică în experienţa
noastră de zi cu zi. O tentă euforică este mai mereu prezentă în starea noastră de fond.
Adeseori, în psihoterapie, în urma unui tratament reuşit, putem vedea cum un pacient cu
tulburări de afectivitate începe pentru prima dată să simtă afecţiune şi compasiune pentru ceilalţi.
Este evident atunci că el a reuşit să sublimeze şi să focalizeze o anumită cantitate de energie
specifică de la nivelul centrilor inferiori de forţă (CHAKRAS), reuşind să o experimenteze pentru
prima dată la nivelul lui ANAHATA CHAKRA. De acum încolo, trăirea acestei noi stări va fi un
element de conectare empatică autentică în interacţiunile acestei fiinţe cu ceilalţi. Totuşi, în
anumite situaţii, din cauza contaminări a acestui sentiment predominant afectiv cu unele tendinţe
legate considerabil de centrii inferiori, o asemenea fiinţă poate intra în tot felul de încurcături
stranii. De exemplu, ea poate să devină absurd de romantică, cheltuindu-şi toţi banii pe buchete
de flori scumpe pe care le va oferi noii sale iubiri sau îşi va risipi veniturile în cadouri
extravagante. Cu toate acestea, terapeutul trebuie să fie rezervat şi plin de tact în descurajarea
unui astfel de comportament, sesizând că este şi un element autentic de dăruire şi abnegaţie
prezent în asemenea acţiuni. Din perspectiva terapeutului, experienţa respectivă va fi privită ca o
mişcare în direcţia creşterii afective a fiinţei, deşi în primele faze aceasta mai implică încă şi o
oarecare doză de patologic. Atunci când starea de conştiinţă experimentată plenar la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA nu mai este aproape deloc contaminată de influenţe ale necesitaţilor
instinctuale, calitatea trăirilor lăuntrice va fi mult diferită, în această situaţie, trăirea în sine nu
mai poate fi numită, strict vorbind, emoţie, ci mult mai simplul sentiment. O asemenea fiinţă ne
va mărturisi că trăieşte de exemplu: "un imens sentiment de compasiune''. Prin urmare, cu cât este
implicat mai puţin ataşament în aceste trăiri afective, cu atât mai mult sentimentul pur, euforic ce
rezultă este eliberat de coloratura emoţională. În faza cea mai înaltă, doar energia afectivă pură a
iubirii divine şi compasiunii se va manifesta liber prin noi, elevându-ne gradat. Prin concentrare
intensă asupra acestui centru secret de forţă în timpul efectuării anumitor posturi (ASANAS)
adecvate sau în timpul meditaţiei yoghine, experienţa rezultantă se distinge net de aceste
componente prin puritatea ei. Euforia lăuntrică, afecţiunea fără obiect, compasiunea gigantică vor
prezenta nuanţări uluitoare. Prin focalizarea şi amplificarea energiei cosmice afective la nivelul
lui ANAHATA CHAKRA, contaminările rezultând prin reflexiv instantanee de la centrii inferiori
de forţă pot fi în mod gradat conştientizate şi eliminate. De abia atunci fiinţa umană devine
capabilă să trăiască plenar sentimente din ce în ce mai puţin amestecate, care în contrast cu
vârtejurile emoţiilor sale anterioare sunt infinit mai senine şi euforic liniştitoare. Ea va putea
experimenta atunci cât se poate de intens sentimentul care de obicei însoţea emoţia, dar fără a mai
fi afectată dureros de coloratura ataşamentelor. Ea va fi acum în mod spontan capabilă să
interacţioneze plenar afectiv şi liber cu ceilalţi, fiind mai puţin sau deloc stânjenită de
preocupările dominate de instincte, care înainte acţionau cu atâta putere asupra ei însăşi.
Sentimentele oceanice de afecţiune sublimă, "pura compasiune" sau ''iubirea detaşată", nu trebuie
însă să fie confundată cu beatifica stare de unitate ce va fi resimţită când se va ajunge la culmea
evoluţiei conştiinţei individuale, deoarece vom remarca faptul că deocamdată mai persistă totuşi
un anumit simţ, al separării de ceilalţi. Dar toate acestea nu se mai aseamănă cu aviditatea
anterioară de a poseda şi de a folosi pentru sporirea puterii personale sau pentru amplificarea
plăcerii senzuale, ori din dorinţa de a fuziona cu ceilalţi într-o manieră infantilă. Pentru acea
fiinţă umană a cărei viată, în general, nu a fost niciodată până atunci liberă de îngusta preocupare
exclusivă faţă de ea însăşi starea nouă ce se instalează acum este una de mare libertate şi euforie
expansivă. Deşi "celălalt" mai este încă sesizat ca fiind separat, el nu mai este acum totuşi
obiectul unor frenetice tentative de a-l poseda, cuceri sau intimida. Starea plenară de compasiune
nu este posibilă decât atunci când survine un anumit sentiment de plenitudine şi dăruire, când în
afara noastră nu mai este atât de mult de dorit. Această plenitudine trăită ca atare implică spontan
o anumită integrare interioară, pe acest fundal rupturile interioare, contradicţiile se elimină
gradat, fiind vindecate într-o măsură semnificativă. Experienţa noastră nouă ce ni se deschide
acum cu privire la oameni şi obiecte ne apare acum conturată mai mult din punctul de vedere al
intercorelării şi armoniei decât doar din unghiul separării şi conflictului aşa cum se întâmpla mai
înainte. Este demn de reţinut că începerea experimentării unei empatii reale graţie activării
suficient de accentuată a lui ANAHATA CHAKRA arată că tendinţele paranoide au fost
rezolvate într-o anumită măsură. Toate acestea înseamnă că nu mai există o atât de mare prăpastie
între bine şi rău. Este evident că acum rămân mai puţine aspecte rele în noi înşine pe care anterior
aveam tendinţa să le negăm, proiectându-le în ceilalţi şi imaginându-ne că toate acestea ne vin de
la ei. Fără îndoială că va rămâne o anumită separare între noi şi cel de care suntem foarte legaţi,
dar acum aceasta este mai puţin decât o ruptură ce era anterior determinată de dezechilibrul
existent între părţile fiinţei noastre. Aceasta înseamnă că începem să devenim întregi, integraţi
plenar şi avem mai puţină nevoie să fuzionăm cu obiecte sau fiinţe inclusiv umane pentru a ne
rearmoniza şi a ne recâştiga părţile proiectate din noi. Acum nu mai există o nevoie atât de
stringentă către ataşament.
Faimoasa terapie a doctorului ROGER cu refuzul ei de a-i judeca pe ceilalţi şi cu
promovarea unei "atitudini necondiţionat pozitive" faţă de ceilalţi pare să cultive destul de mult
empatia legată de ANAHATA CHAKRA. Perspectiva specifică lui ANAHATA CHAKRA este
de asemenea clar prezentată în cartea lui ERICH FROMM: "Arta sublimă de a iubi''. Aceasta este
poate cea mai clară prezentare a integrării lumii din punctul de vedere al lui ANAHATA
CHAKRA în psihologia occidentală contemporană. Aşa cum FREUD vede aproape toate
motivaţiile ca fiind în mod fundamental sexuale, FROMM sugerează că diferitele noastre
manifestări şi trăiri sunt întemeiate pe nevoia de comuniune: "Ceea ce FREUD ignoră este
polaritatea masculin (+) - feminin (-) şi dorinţa de a traversa această polaritate prin fuziune
empatică..."
"Fiinţa sadică încearcă să scape de însingurare şi de sentimentul de a fi prizonieră făcând
în mod forţat o altă fiinţă să fie o parte sau o parcelă din ea însăşi." După părerea lui FROMM,
această sublimă dorinţă de transcendere este cel mai bine exprimată prin iubire. Pentru el, iubirea
este o dilatare euforică în infinit. Atunci când defineşte iubirea, este semnificativ că FROMM
enumeră acele calităţi ce caracterizează activarea superioară armonioasă a lui ANAHATA
CHAKRA.
= VA URMA =
 AN II C 32
PRARTHANASANA
(Postura Iluminării)

Etimologie
În limba sanscrită PRARTHANA înseamnă "rugă",
"venerare". Postura are această denumire deoarece atitudinea
adoptată determină o stare intensă de pietate, iubire şi
recunoştinţă faţă de Divin. PRARTHANASANA este însă
numită în mod simbolic "Postura Iluminării" deoarece această
denumire exprimă mai clar valenţele sale spirituale, în anumite
texte ale înţelepciunii orientale se spune că însuşi BUDDHA a
atins Iluminarea practicând cu consecvenţă această ASANA în
timp ce se afla sub arborele Bodhi-de sub care el se hotărăşte să
nu mai plece decât în momentul în care va obţine iluminarea
spirituală

TEHNICA DE EXECUŢIE
Cu ochii închişi, picioarele apropiate, tălpile paralele (fără se
atingă), menţinând corpul drept, cu coloana dreaptă, se lipesc palmele cu
vârfurile degetelor mari aşezate în adâncitura gâtului (imediat deasupra
locului unde începe osul sternal). Antebraţele vor fi atunci apăsate ferm pe
piept şi vom conştientiza unificarea polară a celor două aspecte, solar (+) şi
lunar (-) ale fiinţei, realizând o stare specifică de transcendere a celor două
polarităţi.
Ne vom concentra în continuare intens, până la identificare, asupra
Sinelui Suprem Individual (ATMAN), pe care urmărim mai întâi să-l
percepem reflectat întocmai ca într-o oglindă în zona lui ANAHATA
CHAKRA, sub forma lui JIVATMA. Ulterior, de îndată ce atingem starea
sublimă în care realizăm comuniunea beatifică ce apare datorită revelării
Sinelui nostru Suprem (ATMAN), diminuăm progresiv apăsarea
antebraţelor asupra pieptului, micşorăm apăsarea palmelor una de cealaltă
şi ne scufundăm cât mai mult în profunzimile acestei stări spirituale. Atâta
vreme însă cât nu atingem această stare spirituală plenară, care în prealabil
implică o interiorizare meditativă susţinută, vom menţine antebraţele şi
palmele apăsate ferm pe piept.
Efecte:
Practicată cu consecventă PRARTHANASANA ne permite să
obţinem gradat revelarea SINELUI SUPREM - ATMAN.
Conform tradiţiei yoghine secrete, prin efectele de dinamizare pe care le are asupra unui
NADI subtil secret, MANOVAHA NADI, această postură uşurează sublimarea intensă a
potenţialului sexual în sferele superioare ale fiinţei atât în cazul abstinenţei, cât şi al continenţei,
în plus, această postură amplifică considerabil puterea de concentrare mentală şi trezeşte intuiţia
spirituală.
Pentru a putea înţelege cât mai bine valoarea acestei posturi, aparent simple, este necesar
să se înţeleagă şi să se conştientizeze în prealabil ce este şi unde se află amplasat JIVATMA. În
calitatea sa de reflexie a Sinelui Suprem individual (ATMAN) în fiinţa umană. Sinele ETERN
este izvorul ultim al Conştiinţei; cercetarea naturii sale exercită asupra oricărei fiinţe cu adevărat
elevate o fascinaţie irezistibilă.
Faptul că aceasta Esenţă Ultimă a fiinţei este numită SCÂNTEIA DIVINĂ din noi, Sinele
Suprem sau focarul ultim al conştiinţei, nu are, separat de experimentarea acestei realităţi, nici
cea mai mică importanţă. JIVATMA, în calitatea sa de reflexie a Sinelui Suprem în fiinţă, este
expresia oglindită pe care o putem percepe central, datorită unei introspecţii susţinute în zona
pieptului şi pe care tocmai de aceea o numim inimă. JIVATMA este expresia centrului cel mai
profund al fiinţei noastre, fără de care nimic nu ar putea exista.
Marii înţelepţi yoghini au indicat adeseori prin inimă pe JIVATMA, sau focarul despre
care el afirmă că este centrul experienţelor spirituale, în calitatea sa de proiecţie sau oglindire la
nivelul corpului fizic, în regiunea pieptului, central, a Sinelui nemuritor ATMAN. Acest centru
este însă profund spiritual: el nu are nici o legătură cu inima fizică, cea care face ca sângele să
circule şi care poartă acelaşi nume. Centrul spiritual al inimii nu este un organ corporal. Prin
urmare, despre el nu se poate spune decât un singur lucru: el constituie însăşi sursa esenţială şi
imuabilă a fiinţei, indiferent în ce stare ne-am afla, fie că suntem treji, adormiţi, visând ori
preocupaţi să mâncăm, sau chiar cufundaţi în stările de extaz (SAMADHI), în acest caz ne putem
întreba cum ponte fi localizat JIVATMA într-o anumită parte a corpului. Fixând un loc precis
inimii Spirituale (JIVATMA), s-ar putea crede că atribuim limite fiziologice pentru ceea ce este
dincolo de spaţiu şi timp.
Este adevărat, orice fiinţă există cu sau în corpul său. Nimeni nu ar putea afirma că, deşi
trupul său se află aici, de fapt esenţa sa s-ar afla permanent altundeva în spaţiu. Cu toţii trebuie
deci să admitem existenţa noastră corporală. Pentru că pornim de la acest punct de vedere, atunci
putem vorbi despre această proiecţie a lui JIVATMA în corpul fizic.
De fapt Conştiinţa Pură este indivizibilă. Ea nu se poate împărţi. Ea nu are nici formă, nici
"interior" sau "exterior", nici "dreapta" sau "stânga". Conştiinţa Pură, a cărei reflexie este deci
inima, include în ea tot ceea ce există. Nimic nu-i poate fi exterior. Acesta este Adevărul Ultim.
Pornind de la acest punct de vedere absolut este, evident, imposibil să asociem vreun loc fizic
inimii, Sinelui sau Conştiinţei, deoarece corpul este o simplă proiecţie a mentalului care la rândul
său, este o umilă şi parţială reflexie a lui JIVATMA, care este şi el reflexia Esenţei Absolute
Ultime şi Luminoase. Desigur, dacă nu vom urmări în mod consecvent să realizăm direct,
înlăuntrul fiinţei noastre, aceste adevăruri, ne vom întreba probabil cum ceea ce conţine totul ar
putea fi mărginit în acest spaţiu minuscul al corpului fizic, cărui acest corp însuşi nu reprezintă
decât o infimă manifestare fenomenală a Realităţii Ultime. Adeseori oamenii care nu au atins un
anumit nivel spiritual nu pot să gândească decât în termenii corpului fizic şi al universului lor
limitat, senzorial. Să luăm un exemplu: cineva poate să afirme: "Am plecat din casa mea care se
află în partea cealaltă a oraşului, pentru a veni la sala în care se desfăşoară cursul de YOGA." Dar
acest lucru nu este adevărat. Ce reprezintă de fapt "a merge", ce reprezintă oare "a te întoarce", ce
reprezintă orice mişcare pentru Spiritul unic şi universal care este adevărata noastră esenţă? În
realitatea spirituală ultimă noi suntem acolo unde întotdeauna am fost. Doar corpul nostru este cel
care şi-a schimbat locul şi a mers dintr-o zonă în alta, până a ajuns la sala de curs. Acesta este
simplul adevăr. Totuşi, pentru o persoană care se consideră a fi un subiect ce trăieşte într-o lume
obiectivă, aceasta este o afirmaţie care cel mai adesea pare de domeniul imaginaţiei. Deci,
coborând la nivelul de înţelegere obişnuit, l-am asociat inimii (JIVATMA) un loc determinat în
corpul fizic.
Atunci când cineva înţelege în mod real, datorită intuiţiei, că, din punctul de vedere
veritabil şi absolut, inima (sau reflexia Conştiinţei Pure) se găseşte dincolo de spaţiu şi timp,
restul va fi uşor de înţeles şi experimental dintr-o perspectivă exactă. Prin urmare, Conştiinţa
Pură transcende mentalul. Ea este experimentată direct. Înţelepţii realizează şi cunosc existenţa
lor necorporală care nu are sfârşit, exact la fel cum oamenii obişnuiţi îşi cunosc şi îşi delimitează
existenţa în corpul lor fizic. Totodată, experienţa Conştiinţei poate să comporte trăirea corporală,
sau nu. În experienţa sa necorporală a Conştiinţei Pure, un înţelept se află dincolo de spaţiu şi
timp. Lui nu i se mai poate pune nici o întrebare referitoare la locul în care este plasată inima.
Corpul fizic nu poate subzista, nu poate rămâne în viaţă în afara Conştiinţei. Senzaţia noastră de a
trăi într-un corp admite deci Conştiinţa însăşi ca bază. Dar această senzaţie corporală, prin însăşi
natura ei, implică limitări şi nu poate coincide cu Conştiinţa eternă, atotputernică şi fără sfârşit.
Ea nu este decât un reflex punctual şi minuscul al Conştiinţei Pure cu care, în final, înţeleptul a
înţeles că este identic.
Pentru el, prin urmare, această conştiinţă corporală nu este decât un fel de reflexie parţială
şi ceţoasă a Conştiinţei Infinite şi radioase care este el însuşi. Este singurul mod în care înţeleptul
îşi resimte existenţa sa fizică. În timpul trăirilor sale spirituale de percepere a inimii în calitate de
reflexie a Conştiinţei Pure, înţeleptul nu mai ţine în nici un fel cont de corpul său. El localizează
atunci în interiorul limitelor sale această experienţă a Absolutului printr-un fel de vagă amintire
senzorială care provine din momentele în care el este conştient de corpul său.
Pentru oamenii obişnuiţi, care nu au nici experienţa directă a inimii şi nici amintirea că
reprezintă o consecinţă a ei. Ea poate fi percepută printr-o intuiţie reală şi infailibilă, pe care, de
altfel, în mod inconştient o are toată lumea în stare latentă.
În general, atunci când un om se referă la el însuşi, face un gest obişnuit prin care îşi
plasează degetul arătător al mâinii drepte pe zona pieptului, chiar acolo unde este într-un anume
fel localizat JIVATMA. În spatele acestui gest aparent banal se află însă o intuiţie divină care
indică faptul că omul dispune în mod latent de capacitatea de a-şi cunoaşte Esenţa Ultimă
(ATMAN).
Atunci când un şcolar oarecare afirmă: "Eu sunt cel care a făcut această adunare", sau
atunci când vă întreabă: "Vreţi ca eu să vă aduc să citiţi imediat această carte?", el nu va indica
cel mai adesea capul său, care i-a permis să facă adunarea, şi nici picioarele sale care l-au purtat
atât de repede pentru a vă face un serviciu. În ambele cazuri degetul său arătător se va îndrepta
către partea centrală a pieptului, în mod natural, exprimând cu inocenţă acest adevăr profund, că
sursa Eului său se găseşte reflectată acolo. Aceasta este o intuiţie infailibilă care îl face astfel să
se refere la el însuşi, la această inimă care este reflexia Sinelui. Acest gest este un act absolut
involuntar şi universal, identic aproape la toţi oamenii.
Prin urmare, realizând această percepţie a lui JIVATMA, la nivelul pieptului, central,
yoghinul devine capabil să resimtă în mod inefabil, prin cufundare în lumina reflectată a Sinelui,
şi dincolo de aceasta există Adevărata Lumina, Sursa Ultimă a Universurilor ce se revarsă asupra
sa în permanenţă, prin SAHASRARA.

ANAHATA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 31, AN II)

Aceste calităţi includ dăruirea de sine, grija constantă faţă de ceilalţi, responsabilitatea,
abnegaţia, respectul şi cunoaşterea empatică a celuilalt:
"Caracterul activ şi sublim al iubirii poate fi descris prin afirmaţia că iubirea este în
primul rând o deplină dăruire. Fiinţa a cărei caracter nu s-a dezvoltat încă dincolo de stadiul
orientării receptive, exploatatoare sau profitoare, experimentează actul dăruirii, dar în majoritatea
cazurilor numai în schimbul primirii; a dărui fără să primească înseamnă pentru ea a fi înşelată".
 Despre o fiinţă ceva mai matură FROMM spune: "În această dăruire de sine care nu
vizează nimic în schimb, fiinţa umană care o realizează îl îmbogăţeşte pe celălalt sufleteşte, îi
sporeşte surprinzător de mult simţul vieţii, făcându-l să trăiască fericirea. Ea nu dă niciodată
pentru a primi: această dăruire frenetică este în ea însăşi o bucurie teribilă."
= SFÂRŞIT =

VISHUDDHA CHAKRA
CHAKRA GÂTULUI: HRĂNIRE, CREATIVITATE ŞI PURITATE

Al cincilea centru secret de forţă corespunde unui punct focar situat în zona
gâtului. La acest nivel, atât o bună parte din hrana subtilă (energii specifice) necesară fiinţei
pentru energizarea diferitelor vehicule, cât şi hrana concretă sub forma mâncării materiale şi a
aerului sunt introduse în corp. Glanda tiroidă, care reglează metabolismul este, de asemenea,
situată aici. Fiziologic deci, acest centru de forţă (CHAKRA) este legat de procesul complex de
hrănire. Psihologic, de asemenea, energia focalizată în această zonă se află în strânsă legătură cu
receptivitatea sublimă, cu actul de a prelua sau primi la acest nivel ceea ce este pur. Totodată,
acest centru de forţă este foarte strâns legat de sentimentul de a fi protejat şi apărat subtil.
Experienţa realizată aici diferă de la o fiinţă la alta în funcţie de cât de mult ne simţim "deschişi"
sau "închişi" (de neîncredere, de închistare) spre a fi hrăniţi. Prin urmare, a învăţa să accepţi, să
receptezi la modul superior, să primeşti în mod spontan este, putem spune, intim legat de centrul
secret de forţă VISHUDDHA CHAKRA. Atunci când acest centru de forţă este suficient de trezit
şi armonios dinamizat, lăuntric sesizăm că avem de-a face cu o anumită stare de încredere
nemărginită, cu un fel de conexiune naturală cu o forţă gigantică, misterioasă, generatoare a unei
stări de euforie naturală ce poate fi identificată cu o veritabilă sursă hrănitoare.
Receptarea hranei
ANAHATA CHAKRA este după cum am văzut, specifică fiinţei capabile să ofere hrană
întocmai precum o mamă dăruie laptele matern copilului ei.
VISHUDDHA CHAKRA în schimb, este legală mai mult de rolul copilului care primeşte
sau, cu alte cuvinte, de receptarea hranei. Aceasta nu implică neapărat un mod infantil de
corelare, aşa cum am fi înclinaţi să credem. Însă mai degrabă am putea vedea modul caracteristic
de integrare al copilului ca fiind o analogie a comportamentului în cazul predominanţei în fiinţă a
acestei CHAKRA-s (VISHUDDHA).
La o analiză atentă realizăm că ambele sunt caracterizate de sentimentul încântător de a fi
intim legat (branşat) la un izvor sigur de hrană, reuşind astfel să ne simţim în deplină siguranţă.
Se poate face aici o comparaţie interesantă între psihologia YOGA şi conceptele moderne
de dezvoltare. În psihologia modernă, faza orală a dezvoltării unei fiinţe este prima, ea fiind
considerată drept cel mai primitiv mod de manifestare a conştiinţei. Această fază este considerată
ca fiind predominantă la naşterea copilului. Energia la acest timpuriu stadiu de dezvoltare este
considerată ca fiind concentrată la nivelul gurii şi implicată în receptarea hranei. După cum se
ştie, în general odată cu creşterea, copilul trece gradat ce la acest stadiu oral către următorul,
numit stadiul anal, care în sistemul HATHA YOGA corespunde unui anumit centru de forţă
(MULADHARA CHAKRA). În teoria clasică psihanalitică urmează apoi etapa genitală care este
cu cel de-al doilea centru de forţă - SWADHISTHANA CHAKRA.
După aceasta urmează faza dezvoltării competenţei şi eficienţei în viaţa cotidiană legată.
În teoria şi practica YOGA, de cel de al treilea centru secret de forţă şi conştiinţă. MANIPURA
CHAKRA. Aceste două teorii prezintă o izbitoare corespondenţă, exceptând ceea ce se consideră
a fi primul şi cel mul primitiv nivel de dezvoltare din schema psihanalitică, asociat cu oralitatea şi
hrănirea, care nu are o corespondenţă în concepţia yoghină a evoluţiei conştiinţei. Dimpotrivă,
problemele legale de receptarea specifică a hranei sunt privite ca fiind rezolvate mult mai târziu
în schema de dezvoltare a fiinţei.
Cum am putea, deci, înţelege sau rezolva o asemenea neconcordanţă teoretică majoră ?
În teoria psihanalitică apare frecvent tendinţa de transformare şi deplasare de la inferior
către superior, de la patologic către normal, considerându-se că cea mai evoluată stare este
structurată pe fundamentele cele mai primitive - această stare evoluată fiind de fapt un fel de
mimetism al stadiilor timpurii de dezvoltare. În teoria yoghină, exact opusul este adevărat. Astfel,
aici, cele mai elevate stări de conştiinţă, precum şi cele mai subtile aspecte ale fiinţei noastre, sunt
de fapt centrul în jurul căruia sunt manifestate cele mai grosiere niveluri sau aspecte ale existenţei
noastre.
În fiecare caz, aici, învelişul exterior este o proiecţie a celui interior, în mod similar, cele
mai primitive şi cele mai inconştiente niveluri de dezvoltare sunt privite ca o slabă şi mai mult
sau mai puţin distorsionată, reflexie a stărilor superioare. Prin urmare, faza primitivă orală a
dezvoltării umane este, putem spune, o imitaţie distorsionată a tendinţei înnăscute către încredere
şi devoţiune ce caracterizează activarea considerabilă a lui VISHUDDHA CHAKRA. La copil, în
general, această atitudine poate fi destul de des alterată de o lipsă de conştiinţă, de o anumită stare
de impulsivitate, de anumite stări revendicative sau de oscilaţiile către stări de neîncredere.
= VA URMA =
 AN II C 33
PADMASANA
(POSTURA FUNDAMENTALĂ A LOTUSULUI)
Postura fundamentală a Lotusului (PADMASANA) şi
postura stând pe cap (SHIRSHASANA) sunt cele mai celebre
posturi yoghine, şi au ajuns chiar să simbolizeze întregul
sistem YOGA. În general, de cele mai multe ori yoghinii sunt
reprezentaţi stând în PADMASANA. Adeptul YOGA capabil
să stea în cap timp de cel puţin 30 de minute şi să realizeze
corect postura Lotusului o perioadă similară de timp se poate
considera un practicant avansat al sistemului HATHA YOGA.
Pentru cei mai mulţi yoghini, postura Lotusului exercită o
atracţie cu totul deosebită şi pe deplin justificată, având în
vedere efectele numeroase şi profunde, resimţite pe multiple
planuri, ale acestei posturi. În plus, este util să reţinem că există numeroase alte tehnici yoghine
avansate care pornesc şi se efectuează imediat după execuţia lui PADMASANA. De asemenea,
postura Lotusului reprezintă o ASANA de bază, atunci când se practică PRANAYAMA
considerată în sensul integral al termenului, ca ansamblu de modalităţi specifice ce permit
controlul şi ritmarea energiilor subtile care parcurg şi vitalizează fiinţa, în diferitele faze ale
respiraţiei conştientizate, şi nu în sensul restrâns de simple exerciţii de gimnastică respiratorie.
ETIMOLOGIE
PADMA înseamnă în limba sanscrită lotus. S-a ales această denumire deoarece în
PADMASANA mâinile şi picioarele evocă într-o oarecare măsură petalele unui lotus, floarea
sacră a Indiei. Această ASANA mai este cunoscută şi sub denumirea de KAMALASANA,
anumite texte yoghine folosind chiar aceşti doi termeni alternativ.

TEHNICA DE EXECUŢIE
 Această postură se execută polar, pentru a trezi şi amplifica preponderent aspectul
receptiv (-) sau aspectul emisiv (+) (respectivele efecte subtile rezultând din felul în care sunt
plasate picioarele la execuţie şi din conştientizarea interioară pe care o realizăm în timpul
efectuării posturii pe fiecare parte ((-) recepţie şi (+) emisie).
EXECUŢIA PE PARTEA STÂNGĂ
Ne aşezăm la sol cu picioarele întinse. Îndoim apoi piciorul drept de la genunchi, ţinând
laba piciorului drept cu mâinile şi plasând-o cât mai aproape de punctul de flexie al coapsei
stângi lângă bazin, astfel încât călcâiul drept să se apropie cât mai mult de ombilic. Îndoim apoi
piciorul stâng şi ţinând ferm laba piciorului stâng cu mâinile o plasăm cât mai aproape de punctul
de flexie al coapsei piciorului drept lângă bazin, călcâiul fiind adus cât mai aproape de ombilic.
Tălpile picioarelor vor fi deci orientate în sus. Coloana vertebrală cât şi corpul de la mijloc în sus
trebuie să fie menţinute drepte. Vom avea grijă ca, pe cât posibil, genunchii să atingă solul.
Mâinile trebuie să fie aşezate cu dosul palmei pe genunchi, palmele fiind orientate în sus, degetul
mijlociu atingând uşor degetul mare, iar celelalte degete ale mâinii fiind întinse, dar nu încordate.
CONŞTIENTIZAREA EXECUŢIEI PE PARTEA STÂNGĂ
Ne vom concentra să percepem intensa activare e lui AJNA CHAKRA, aspectul receptiv
(-) sesizând lăuntric o amplificare a sensibilităţii în plan mental, ceea ce ne va permite intrarea în
inefabilă rezonanţă cu energiile mentale cele mai înalte, cu gândurile aspiraţiile şi ideile
yoghinilor şi fiinţelor cele mai evoluate care există sau care au existat vreodată în Univers. Vom
sesiza astfel gradat o dilatare extraordinară a sferei proprii a conştiinţei, o amplificare a
receptivităţii telepatice, o viziune mult mai amplă şi profundă asupra cosmosului şi a misterelor
NATURII, în fazele avansate putând să ne proiectăm mental cu uşurinţă în nu contează ce zone
sau dimensiuni paralele din Univers. Vom percepe, de asemenea, adeseori trezirea controlată a lui
KUNDALI SHAKTI şi ascensiune acestuia pe coloană până la nivelul lui AJNA CHAKRA unde
ne va facilita apariţia unor trăiri mentale extrem de elevate şi pure.
EXECUŢIA PE PARTEA DREAPTĂ
Îndoim acum piciorul stâng de la genunchi şi ţinând laba piciorului stâng ferm cu mâinile
o plasăm cât mai aproape de punctul de flexie al coapsei drepte lângă bazin, astfel încât călcâiul
stâng să se apropie cât mai mult de ombilic. Îndoim apoi piciorul drept, şi ţinând ferm laba
piciorului drept cu mâinile o plasăm cât mai aproape de punctul de flexie al coapsei piciorului
stâng lângă bazin, călcâiul fiind adus cât mai aproape de ombilic. Tălpile picioarelor vor fi, de
asemeni, orientate în sus. Coloana vertebrală, cât şi corpul de la mijloc în sus trebuie să fie
menţinute drepte. Vom avea grijă ca, pe cât posibil, genunchii să atingă solul. Mâinile trebuie să
fie aşezate cu dosul palmei pe genunchi, palmele fiind orientate în sus, degetul mijlociu atingând
uşor degetul mare, iar celelalte fiind întinse, dar nu încordate.
CONŞTIENTIZAREA EXECUŢIEI PE PARTEA DREAPTĂ
Ne vom concentra acum să percepem activarea lui AJNA CHAKRA aspectul de emisie
(+), solar, sesizând lăuntric trezirea şi amplificarea unei stări de comandă, control, dinamism şi
forţă în plan mental. Vom sesiza de asemeni, o dilatare activă, expansivă a conştiinţei, remarcând
totodată mărirea puterii mentale de a induce idei şi gânduri profund benefice celorlalţi,
disponibilitate mărită de a induce aproape instantaneu stări mentale, sublime, elevate, luciditate,
putere de pătrundere mentală mult mai mare, inventivitate, genialitate, amplificarea inteligenţei,
creativitate ieşită din comun, rezultată din abilitatea de a putea adapta şi pune în practică idei din
planurile mentale elevate, idei sau gânduri ce pot fi în preponderent percepute mai ales la timpul
execuţiei acestei posturi pe partea stângă. În fazele avansate de practică vom remarca gradat
trezirea şi amplificarea clarviziunii care ne va permite să comunicăm telepatic cu ZEI sau ZEIŢE
din Macrocosmos. În finalul acestei posturi vom sesiza diferenţele nuanţate de stare ce apar la
execuţia posturii pe partea stângă (-) şi pe partea dreaptă (+), remarcând în etapa conştientizării
de la sfârşit o stare de echilibru şi armonie mentală extraordinară în întreaga fiinţă.
Se ştie că fiecare centru de forţă poate exercita un control asupra centrilor inferiori lui.
Este deci evident că starea de echilibrare polară la nivelul lui AJNA va crea automat premisele
unei stări de echilibrare în întreaga fiinţă, permiţându-ne gradat să intuim ceea ce înseamnă starea
androginală, starea în care există o armonizare polară perfectă între energiile de tip Yin, feminine
(-) şi energiile de tip YANG, masculine (+) ale fiinţei noastre.
Execuţia posturii preponderent pe partea stângă se va face, de asemeni, atunci când, în
cazul unor meditaţii dorim să intrăm în stare de comuniune mentală telepatică cu o stare spirituală
manifestată de o fiinţă spirituală, entitate, zeu sau Zeiţă extrem de evoluată, sau atunci când
dorim să percepem în mod obiectiv ambianţa subtilă şi impregnarea energetică spirituală a unei
zone. Dacă în timpul unei meditaţii personale, noi înşine urmărim să transmitem altora mental,
telepatic o stare sau o trăire mentală elevată sau profund spirituală, vom realiza preponderent
această postură pe partea dreaptă.

GENERALITĂŢI CU PRIVIRE LA POSTURA LOTUSULUI (PADMASANA)

Pe lângă ASANAS-urile care însoţesc PADMASANA ca punct de plecare, dintre care

cităm ORDHVAPADMASANA- Lotusul inversat (PADMASANA combinată cu
SHIRSHASANA), LOLASANA-PADMASANA combinată cu postura păunului,
KUKUTASANA- postura cocoşului, (în care după ce am realizat PADMASANA se introduc
antebraţele între coapse şi gambe, iar trunchiul este ridicat de la sol prin forţa braţelor),
PARVATANASANA- Postura muntelui, în care adeptul face PADMASANA şi apoi stă în
echilibru pe genunchi ridicând mâinile deasupra capului, MATSYASANA - o variantă a Posturii
peştelui în care după ce efectuăm PADMASANA ne lăsăm pe spate cu braţele întinse, există o
tehnică secretă de HATHA YOGA în care adeptul YOGA se înalţă singur de la sol sprijinindu-se
pe braţe având antebraţele introduse între coapse şi glezne ca la execuţia lui KUKUTASANA,
după care îşi dă drumul să cadă înapoi la sol, pe o pătură groasă provocând astfel un uşor şoc
subtil intenţionat la baza coloanei vertebrale; tehnica constă deci într-o ridicare şi coborâre
alternativă bruscă a trunchiului de mai multe ori. Acest procedeu este un exerciţiu foarte eficient
folosit în YOGA tantrică şi tibetană care face parte dintre tehnicile secrete de KUNDALINI
YOGA ce au ca scop trezirea gradată a lui KUNDALINI SHAKTI. Acest exerciţiu a fost
menţionat aici doar ca titlu informativ şi nu trebuie să fie executat, deoarece el este foarte dificil
atâta timp cât în această descriere nu au fost prezentate toate detaliile tehnice, absolut necesare
execuţiei corecte şi fără pericole a sa.
În PADMASANA sunt indicate adeseori diverse poziţii ale mâinilor care conduc la
anumite efecte secundare diferite. Celebrul yoghin BRAHMACHARI afirmă astfel ca: "Mâinile
împreunate ţinute în poală intensifică LAGHIMA SHAKTI, ce face ca corpul yoghinului să
devină gradat mai uşor, permiţându-i în final să leviteze. Ţinând mâinile pe genunchi, efectul
energiilor subtile ale gravitaţiei este mult amplificat, iar corpul devine gradat din ce în ce mai
greu. La început însă pentru a experimenta gradat LEVITAŢIA yoghinul trebuie să amplifice în
fiinţa sa LAGHIMA SHAKTI, şi de aceea mâinile trebuie să fie ţinute în poală. În
PADMASANA ochii sunt ţinuţi închişi, dar există anumite texte yoghine secrete care vorbesc
despre 5 moduri fundamentale de fixare a privirii în cazul acestei posturi. Acestea sunt:
1. BHRU- MADHYA - DRISTHI (privirea orientată către centrul sprâncenelor), ce
produce trezirea şi amplificarea viziunii luminii interioare care facilitează percepţia subtilelor
culori aurice sau a curenţilor subtili coloraţi.
 2. SAMA-DRISTHI (privirea drept înainte) care este folositoare mai ales pentru cei care
practică consecvent TRATAKA sau fixarea centrală a unei YANTRA sau punct.
3. NASIKAGRA-DRISTHI (privirea orientată preponderent către vârful nasului), care
conferă viziune culorilor şi perceperea energiilor celor 5 elemente de bază, TATTVAS. Termenul
''element'' folosit aici, nu trebuie să fie confundat cu noţiunea de element din chimia modernă. El
este un termen al filozofiei SAMKHYA, definind cele 5 tipuri esenţiale ale materiei din care este
compus Universul. Acestea sunt: AKASHA, VAYU, TEJAS şi PRITHIVI. Deşi de obicei ele
sunt traduse în mod aproximativ prin eter subtil, aer subtil, foc subtil (lumină), apă subtilă şi
pământ subtil, aceste sinonime nu reuşesc să exprime în totalitate sensul filosofic, ezoteric şi
metafizic al termenilor originali, care nu numesc în mod special o substanţă anume, ci definesc
mai degrabă diferite energii subtile caracteristice anumitor tipuri de bază şi stadii de organizare a
materiei. Aceşti termeni sunt generalizări referitoare la unele aspecte subtile şi nu se referă la nici
unui din echivalenţii fizici sau chimici uzuali.
4. ARDHONMESHA (pleoapele pe jumătate deschise), ajută foarte mult la accelerarea
progresului în SHAMBAVI MUDRA.
5. NERTABANDHA, sau ochii închişi pur şi simplu, fără a fi orientaţi undeva anume,
este mai ales folositoare pentru diferite tipuri de meditaţie şi este, tocmai de aceea, esenţială ca
modalitate de focalizare pentru cei care au mintea instabilă şi agitată şi care se concentrează
mental foarte greu.

Execuţia lui PADMASANA pentru realizarea stării de levitaţie

EXERCIŢII SUPLIMENTARE PREGĂTITOARE PENTRU LOTUS

PADMASANA pare şi uneori este dificilă de executat imediat la început, totuşi datorită
multiplelor sale efecte binefăcătoare ea este ASANA care ar trebui să fie practicată de toată
lumea care practică YOGA, fără excepţii- bărbaţi, femei, copii, bătrâni şi tineri.
Pentru a-i uşura realizarea rapidă yoghinii au pus la dispoziţie începătorilor ARDHA
PADHASANA sau postura jumătate-lotus. Aici doar unul dintre picioare este ferm aşezat pe
coapsa opusă, în vreme ce celălalt picior rămâne întins la sol. Dacă ARDHA PADHASANA va fi
practicată zilnic alternând piciorul pus pe coapsă la fiecare 2 minute, o singură dată, va fi posibil
ca într-o perioadă relativ scurtă de aproximativ 40 de zile, PADHASANA să poată fi complet
executată. Pentru a obţine supleţea articulaţiilor, în cazul persoanelor cu corpul foarte rigid, este
indicat să se bea lapte crud, natural amestecat cu praf (pulbere) de şofran de India, supranumit şi
curcuma (CURCUMA LONGA). Acesta face membrele să devină într-un timp scurt mai puţin
rigide şi le redă supleţea. Este de asemenea cunoscut că ingerarea periodică de şofran crud
purifică grabnic sângele.
Ca în orice tehnică YOGA, mai alea în cazul lui PADHASANA sunt necesare răbdarea şi
multă perseverenţă. Nu va trebui niciodată în cazul acestei posturi să forţăm, pentru că adeseori o
solicitare excesivă a articulaţiilor poate conduce la ruperea ligamentelor în zona genunchiului sau
a gleznei, sau chiar la ruptura de menisc. Vom trece totdeauna să practicăm postura Lotusului -
(sau, în cazul în care nu putem încă să o realizăm, vom începe exerciţiile pregătitoare) -numai
după ce am practicat în prealabil câteva ASANE, care să ne energizeze şi să ne dea o oarecare
supleţe a articulaţiilor.
Exerciţiul pregătitor cel mai eficient constă în a îndoi mai întâi piciorul stâng stând la sol,
plasând glezna piciorului stâng cu maleola în palma mâinii drepte, în timp ce călcâiul stă pe
încheietura acestei mâinii, iar palma mâinii stângi este pusă pe faţa interioară a genunchiului
piciorului stâng. Vom realiza apoi o mişcare uşoară de balans, împingând cu mâna stângă
genunchiul către sol şi ridicând cu mâna dreaptă glezna pentru a o putea plasa deasupra coapsei
piciorului drept. Acest balans se execută timp de două trei minute, fără a forţa niciodată, la limita
apariţiei durerii. Exerciţiul va fi realizat după aceea pe partea opusă în mod asemănător insistând
mai mult pe partea mai rigidă. Acest procedeu mobilizează simultan articulaţia coxo-femurală,
articulaţia genunchiului şi a gleznei. Un alt procedeu de a mări flexibilitatea articulaţiilor constă
în a ne aşeza ca pentru BADRASANA, dar cu mâinile pe genunchi. Apoi vom împinge uşor,
gradat cu mâinile în zona rotulelor încercând să apropiem cât mai mult genunchii de sol fără să
forţăm până la durere sau jenă.
=VA URMA =
 AN II C 34
PADMASANA
(Continuare la cursul nr. 33)

Pentru a solicita cât mai puţin articulaţia genunchiului

este indicat ca atunci când ne pregătim să executăm postura
Lotusului să îndoim cât mai mult piciorul, apropiind călcâiul
foarte mult de perineu şi apoi să îl plasăm pe coapsa piciorului
opus. A apropia călcâiul de bazin în timp ce se află deja
poziţionat pe coapsa piciorului opus, creează o solicitare
suplimentară nejustificată a articulaţiei genunchiului. De
asemenea, în fazele de început ale pregătirii pentru această
postură nu este deloc indicat să ridicăm laba piciorului foarte
mult pe coapsă.
O modalitate naturală, eficientă de a ameliora durerile în
cazul unor solicitări exagerate la nivelul articulaţiilor constă în a unge zilnic zonele rigide cu
esenţă de terebentină.
Esenţa de terebentină intră de altfel în compoziţia a numeroase reţete de cataplasme
adeseori folosite pentru sportivi. Ea favorizează în plus irigarea sanguină şi măreşte în timp
supleţea ligamentelor. Este indicat pentru aceasta să se caute esenţă de terebentină pură, în care
nu a mai fost adăugată vreo altă hidrocarbură nedorită. Atât înainte cât şi după aplicarea
terebentinei putem masa suplimentar locurile dureroase cu ulei natural de măsline sau de arahide.

EFECTELE ŞI BENEFICIILE POSTURII LOTUSULUI (PADMASANA)

Această postură este considerată, unanim a fi una din cele mai eficiente posturi din
HATHA YOGA. Textele tradiţionale yoghine o situează în fruntea ASANAS-urilor alături de
SIDDHASANA (Postura perfecţiunii). Ea este adeseori indicată pentru trezirea şi dezvoltarea
extraordinară a forţelor latente fizice, psihice, mentale şi spirituale, ea este de asemeni foarte
importantă deoarece prin intermediul ei poate fi obţinută spontan o stare de meditaţie profundă,
de transfigurare, de contemplaţie, adorare sau rugăciune. În PADMASANA se poate realiza cu
succes PRANAYAMA şi realizarea consecventă a lui PADMASANA poate ajuta la revelarea
Sinelui Suprem Individual în fiinţă (ATMAN), facilitând astfel totodată starea beatifică de
fuziune inefabilă cu Divinul (SAMADHI).
Unele dintre efectele uluitoare ale acestei posturi rezultă şi din faptul că în PADHASANA
trunchiul, capul, mâinile şi picioarele marchează muchiile unei piramide proporţional realizate cu
propriul nostru corp fizic. Trupul devine astfel, o suis-generic piramidă şi datorită efectului
complex de rezonanţă pe care această formă geometrică îl declanşează, învelişurile subtile ale
fiinţei vor fi gradat inundate de energii benefice, regenerante, superioare.
Anumiţi yoghini celebri susţin că numai atunci când o fiinţă umană este capabilă să
execute PADMASANA timp de cel puţin 15 minute fără întrerupere, ea este considerată pe
deplin aptă pentru a aborda tehnicile de PRANAYAMA. Este semnificativ că PADMASANA
este singura ASANA în care poziţia corporală a yoghinului rămâne neperturbată chiar şi atunci
când în timpul tehnicii de PRANAYAMA corpul se înaltă de la sol în cazul levitaţiei spontane.
YOGA TATTVA UPANISHAD, în capitolul 1, sutra 55 afirmă: "Yoghinul stând suficient de
mult timp în PADMASANA se poate ridica de la sol (în LEVITAŢIE) putând chiar să rămână
suspendat la o anumită înălţime. Un asemenea yoghin devine capabil să atingă marile puteri
paranormale (SIDDHIS).''
PADMASANA elimină constipaţia, indigestia şi flatulenţa. Ea este o postură care
ameliorează şi vindecă afecţiunile şi durerile de la încheieturile picioarelor (gleznă şi genunchi în
special). Deoarece sângele este făcut să circule în abundenţă în regiunea lombară şi abdomen,
spatele şi organele abdominale vor fi considerabil tonifiate. Comprimarea simetrică a zonei
coapselor antrenează o încetinire binefăcătoare a circulaţiei sanguine în picioare, în special, prin
practica lui PADMASANA va fi stopată circulaţia sângelui arterial, care circulă prin artera
femurală, către muşchii coapselor, gambei şi piciorului, (muşchi care sunt printre cei mai
puternici din corpul uman).
După ce PADMASANA a fost practicată pe o durată ceva mai lungă, putem observa că
coapsele devin uşor violacee, ceea ce indică faptul că sângele stagnează aici şi devine din ce în ce
mai puţin oxigenat. Totuşi, această situaţie nu prezintă nici un inconvenient deoarece, în ciuda
blocării, circulaţia sanguină în picioare rămâne totuşi suficientă pentru a asigura hrănirea
nestingherită cu oxigen a musculaturii, mai ales dacă avem în vedere că acest consum este foarte
redus, deoarece muşchii în această perioadă nu fac nici un efort. Experienţa arată că chiar şi când
este executată foarte mult timp, postura Lotusului nu creează stări neplăcute în picioare, care să
indice cumva o hipooxigenare pronunţată. PADMASANA nu agravează niciodată varicele şi nici
nu poate fi cauza lor, deoarece, deşi circulaţia sanguină este oarecum încetinită, totuşi tensiunea
sanguină nu creşte şi deci venele nu se pot mări mai mult decât de obicei.
Inima va împinge sângele arterial destinat picioarelor, prin aorta abdominală şi aceasta are
un efect foarte favorabil asupra abdomenului. Precum un baraj care împiedică circulaţia apei
printr-un braţ al unui fluviu va determina o creştere a debilului de apă prin celelalte braţe, tot
astfel, blocajul ce apare în zona coapselor întoarce o parte din sângele destinat picioarelor către
abdomen orientându-l în special către organele din partea inferioară a abdomenului. Organele ce
vor beneficia de acest aflux suplimentar de sânge arterial, fiind gradat reglate, sunt: organele
genitale, sistemul de excreţie (sistemul urinar, rinichii, suprarenalele, colonul). Adeptul YOGA
va beneficia astfel de anumite efecte stimulare fiziologică asemănătoare acelora de la metoda
reîntinerire cu duşul scrotal, această metodă fiind astfel completată de PADMASANA care în
plus îi amplifică considerabil efectele benefice.
PADMASANA realizată zilnic îmbunătăţeşte apreciabil digestia şi tonifică armonios
coapsele şi pulpele. Ea este considerată deosebit de folositoare mai ales pentru femei deoarece are
un efect profund benefic asupra uterului. Tocmai de aceea, PADMASANA şi în general toate
ASANELE ce au ca bază de execuţie această postură ar trebui să fie în special practicate de către
femei. SVATMARAMA, un discipol al lui GORAKSHANATHA, spune în HATHA YOGA
PRADIPIKA (capitolul 1, sutra 47):
"Această PADMASANA anihilează în scurt timp toate relele şi suferinţele. Deşi dificilă
la început, ea face cu putinţă atingerea perfecţiunii de către fiinţele umane inteligente de pe acest
pământ care o vor practica cu asiduitate."
Textele tradiţionale afirmă că PADMASANA poate fi practicată cu cel mai rapid succes
de către cel sau cea care urmează neabătut BRAHAMACHARIA (continenţa), sau de către capul
de familie ce urmăreşte eliberarea spirituală, VANAPRASTHI, sau de către sihastri,
SANNYASI. PADMASANA este considerată a fi realizată perfect dacă poate fi menţinută în
continuu pe o durată de 3 ore şi 48 de minute, în maniera indicată mai sus.
În cazul în care din PADMASANA yoghinul trece să realizeze SIDDHASANA pentru
intervale mari de timp, el va remarca că, atracţia sa sexuală este diminuată. Tocmai de aceea
SIDDHASANA nu este recomandată să fie practicată pe o durată excesiv de lungă de către
bărbaţii care duc o viaţă socială normală deoarece aceasta îl va conduce spontan către abstinenţă.
Această restricţie însă, nu se aplică în cazul lui PADMASANA, care oricât de mult ar fi
practicată, are efecte benefice la orice vârstă, facilitând de asemenea atingerea şi menţinerea cu
uşurinţă a continenţei sexuale.
YOGA TATTVA UPANISHAD, în capitolul 1, Sutra 106 afirmă: "Yoghinul stând în
PADMASANA trebuie să se închine marelui înţelept şi ocrotitor al tuturor yoghinilor, Supremul
SHIVA şi apoi trebuie să practice PRANAYAMA, după ce îşi fixează ferm privirea odată cu
mentalul către vârful nasului."
Referitor la PADMASANA, înţeleptul yoghin SVATMARAMA, scrie la rândul său în
HATHA YOGA PRADIPIKA, capitolul 1 sutra 49, următoarele: ''Dacă yoghinul aşezat ferm în
PADMASANA îşi dirijează suflul subtil, după o inspiraţie adâncă, completă pe calea lui
SUSHUMNA NADI, el devine imediat după aceea un eliberat; referitor la aceasta nu poate fi nici
o îndoială."
Având în vedere toate aceste beneficii extraordinare, ne apare evident de ce
PADMASANA se află printre primele dintre cele 64 de ASANE fundamentale. Chiar dacă un
yoghin realizează PADMASANA fără a o însoţi neapărat de realizarea tehnicilor de
PRANAYAMA sau a anumitor procedee de meditaţie, el va beneficia totuşi imens de pe urma
acesteia într-un interval de timp relativ scurt.
-SFÂRŞIT-

VISHUDDHA CHAKRA
(Continuare la cursul nr. 32)

La aspirantul ferm orientat către spiritualitate, activarea considerabilă a acestui centru de

forţă face să nu mai survină asemenea stări penibile de inconştienţă şi confuzie. Atât psihanaliza
cât şi YOGA recunosc că un nivel specific de dezvoltare poate '' imita" un alt nivel, dar diferenţa
fundamentală în ceea ce priveşte orientarea pe care o generează imitarea considerată are
implicaţii profunde asupra înţelegerii naturii umane, în această direcţie, noţiunile oferite de
psihanaliză sunt mai pesimiste.
Psihanaliza rămâne ancorată în primitiv şi primordial, tinzând către o reducere a
infantilului sau patologicului. Modul yoghin de abordare în schimb, pe de altă parte, este în cea
mai mare măsură orientat în direcţia creşterii şi conduce pe practicantul perseverent spre forma
cea mai elevată a ceea ce el experimentează în mod curent. După cum se ştie teoria psihanalitică
s-a dezvoltat în mare măsură prin studiul persoanelor care aveau grave probleme emoţionale.
Aici, pacienţii cel mai grav perturbaţi sunt cel mai adesea consideraţi că au regresat până la cele
mai primitive nivele de dezvoltare. Pacienţii cu puternice tendinţe paranoice, precum şi
psihopaţii, de exemplu, pot prezenta o intensă preocupare în sensul că nu sunt "înghiţiţi" sau chiar
teamă de a nu fi anihilaţi de ceilalţi.
La ei această tendinţă prezintă cel mai adesea forme obsesive. În limbajul psihanalitic, o
asemenea fiinţă umană este cel mai adesea considerată ca având tendinţe orale net amplificate pe
care le proiectează constant asupra celor din jurul său. Datorită acestui mod specific de a simţi şi
gândi, din cauza respectivei "proiecţii" acea fiinţă umană începe să creadă până la obsesie că
ceilalţi intenţionează să vină cât se poate de aproape de ea şi să o controleze, "înghită". Această
teamă de a fi, este înţeleasă în psihanaliză ca o proiecţie a propriilor necesităţi orale ale
pacientului. Activitatea terapeutică cu pacienţi ce rămân preocupaţi de conflicte infantile
nerezolvate a condus adesea la considerarea oricărei oralităţi şi dorinţe de hrănire ca fiind nişte
fenomene fundamental primare şi profund regresive.
Cu toate acestea, acest tip de stare psihică caracteristică în asemenea procese este foarte
distinct de tot ceea ce este asociat cu trezirea şi energizarea lui VISHUDDHA CHAKRA în
psihologia YOGA. Paranoicul prezintă deci teama ego-ului de a fi anihilat sau înghiţit printr-o
regresie de către o stare de dezvoltare primitivă şi indiferenţiată, în timp ce în HATHA YOGA
impulsurile şi aspiraţiile elevate asociate cu energizare considerabilă a lui VISHUDDHA
CHAKRA sunt intim legate de căutarea unei "hrane de sus" de către ego, a unui contact inefabil
cu un potenţial superior, a unui mod sublim de creştere interioară. Primul caz este asociat cu o
intensă dorinţă orală conducând atât la dorinţa de a înghiţi (asimila oral) cât şi la teama obsesivă
de a nu fi cumva "înghiţit" la rândul său.
Al doilea caz reprezintă nevoia imperioasă a conştiinţei de a fi ghidată cu mult dincolo de
limitele ei prezente. Deşi amândouă situaţiile sunt într-o oarecare măsură legate de centrarea
conştiinţei la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA, una reprezintă un pas superior în evoluţia
conştiinţei, în timp ce cealaltă contaminată de influenţa covârşitoare ale celor mai primitive
nivele de dezvoltare. Diferenţa aici este cea care apare în legătură cu aspirantul la spiritualitate şi
fiinţa umană psihopată. Ea implică diferenţierea a două modalităţi de direcţionare a conştiinţei.
Ceea ce este intens dorit de aspirant va fi la fel de inefabilă hrănire psihică dintr-o conştiinţă
transpersonală, care este urmărită ca o tentativă de evadare din limitele sale prezente în care
acesta aspiră să crească gigantic. Psihopatul, pe de altă parte, în identificarea sa aproape
permanentă cu tot ceea ce apare pe ecranul minţii inferioare, este împins de regulă către
ataşamente mai puternice şi mai solide care îi vor face să alunece în această regresie. La ora
actuală se ştie că mulţi psihoterapeuţi tind să explice experienţele spirituale în sfera psihopatiei
sau uneori încearcă să le înţeleagă, asemănându-le cu tendinţele orale primitive ale copilului.
Schema centrilor de forţă (CHAKRAS) oferită de HATHA YOGA ne ajută mult la
clarificarea diferenţelor dintre aceste două stări. Aceasta sugerează că aspiraţia de contactare şi
punere în rezonanţă cu o sursă transpersonală de hrană este asociată cu ascensiunea către nivelele
superioare de conştiinţă, către pura şi sublima experienţă a celui de-al cincilea nivel de conştiinţă,
în timp ce teama de a fi atacat, pătruns, "anihilat" şi ''înghiţit" arată că o energie considerabilă
este încă încătuşată într-o stare larvară haotică în MULADHARA CHAKRA. În HATHA YOGA
există un număr considerabil de tehnici utilizate pentru rezolvarea dificultăţilor şi perturbărilor
energetice centrate la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA. Este interesant de notat în această
direcţie că în psihoterapia modernă occidentală doctorul ALEXANDER LOWEN foloseşte
declanşarea sistematică a reflexului vomitativ pentru a acţiona rapid şi eficient asupra tensiunilor
musculare conexe ce există la nivelul acestei zone. Este, considerăm, semnificativ să reamintim
aici că în antrenamentul HATHA YOGA există un asemenea exerciţiu de curăţire interioară
numit VAMANA DHAUTI.
Acest procedeu yoghin tipic implică ingerarea gradată a unei anumite cantităţi de apă
călduţă şi eliminarea ei ulterioară după ce în prealabil s-a realizat stimularea completă a
reflexului vomitativ. Dacă această modalitate serveşte în cea mai mare parte la înlăturarea
mucusului de pe esofag şi la eliminarea anumitor reziduuri şi toxine din stomac, ea are totodată şi
efecte fiziologice certe. Unii practicanţi întâmpină mari dificultăţi în efectuarea acestui procedeu
deoarece fie că nu pot înghiţi apa fie adesea nu o pot elimina prin vomă după ce au băut-o. Cu
toate acestea, prin exersare şi declanşarea repetată a reflexului vomitativ ei vor reuşi în cele din
urmă să ajungă la rezultatele scontate. Practicând corect un anumit interval de timp VAMANA
DHAUTI, fiinţa umană dobândeşte un sentiment stenic mult amplificat de bine interior şi
încredere în sine. În plus, prin intermediul acestui procedeu, tensiunile fiziologice şi psihice
legate de temerile de a se mai hrăni sunt în bună parte destul de repede eliminate.
După cum arată însă şi dr. LOWEN, acest exerciţiu singur NU este suficient pentru
crearea unui efect terapeutic deplin. În HATHA YOGA mai ales, acest procedeu este doar o parte
dintr-un program complet care conduce împreună cu anumite forme de meditaţie şi alte tehnici
paralele la o transformare exterioară, gradată a personalităţii.

CREATIVITATEA

Capacitatea de a oferi şi accepta hrana este o temă frecventă în psihologia religiei şi

simbolism. Un exemplu semnificativ în această direcţie este motivul Fecioarei cu Pruncul care,
după cum se ştie, ocupă un loc central în arta creştină în care constatăm că se pune un accent
deosebit pe ANAHATA CHAKRA şi VISHUDDHA CHAKRA. În plus, se cuvine să menţionăm
că însăşi "postura de rugăciune", utilizată atât aici cât şi în alte tradiţii poate fi şi ea, de asemeni,
asociată cu trezirea şi dinamizarea acestor centri de forţă. Un yoghin suficient de avansat, va
remarca, fără îndoială, după un anumit timp de antrenament, că atunci când mâinile sale sunt
lipite la nivelul palmelor, fiind ţinute suficient de mult timp în zona dintre inimă şi gât, energia sa
lăuntrică şi conştiinţa se vor concentra spontan asupra acestor două CHAKRAS simultan, fiind
astfel creată o "atitudine de elevare devoţională."
BHAKTI YOGA sau YOGA devoţiunii prin iubire, cât şi diferitele practici spirituale
devoţionale existând în tradiţiile spirituale ale lumii, pun adeseori accentul pe transfigurare,
adorare, rugăciune, făcând de asemeni apel la cântarea sau audiţia melodiilor sau muzicii sacre
special consacrate să faciliteze punerea la unison a fiinţei adoratorului cu acele planuri sau nivele
elevate de manifestare.
Aceste aspecte trebuie puse în legătură cu faptul că din punct de vedere psihologic
cuvintele sau chiar rostirile noastre lăuntrice creează adesea instantaneu, prin punere la unison
sau evocare, universul în care noi personal existăm.
-VA URMA -
 AN II C 35

INFORMAŢII SECRETE
CURENŢII COLORAŢI SUBTILI DE FORŢĂ, CA MANIFESTARE A
ENERGIILOR SUBTILE MACROCOSMICE.
CUM POATE FIINŢA UMANĂ SĂ ÎI ATRAGĂ ÎN AURA SA
(APLICAŢII PRACTICE)
INTRODUCERE

Încă din cele mai vechi timpuri s-a constatat că anumite

lăcaşuri de cult sau temple, atât în India cât şi în Occident, erau
împodobite cu anumite simboluri şi imagini distinct colorate.
Pentru fiinţa vulgară, aceste simboluri sunt cel mai
adesea fără semnificaţie cu toate că reprezentările umane, în
mod divers colorate, au aureole stranii în afara corpului, care
nu au nici un sens pentru cel neiniţiat în anumite mistere
milenare. Pentru yoghini însă, toate acestea reprezintă un
limbaj precis, ce vehiculează anumite adevăruri ascunse.
La ora actuală în general se ştiu destul de puţine lucruri
aspectele fundamentale ale culorilor. În Evul Mediu s-a admis teoria în conformitate cu care
lumina era rezultanta culorilor emise de către corpuri. Către 1665 Robert Hooke a formulat
ipoteza undelor luminoase. În 1695, Christian Huyghens a dezvoltat această teorie. Actualmente
însă, se ştie că Soarele emite radiaţii, dintre care unele sunt absorbite de atmosferă, Pământul
fiind la rândul său înzestrat cu o frecvenţă vibratorie specifică, capabilă să modifice radiaţiile
solare captate.
Sub denumirea de "culori subtile primare'', în tradiţia yoghină se înţeleg vibraţiile
fundamentale subtile care au existat şi există de la originea timpului, manifestându-se
independent de posibilităţile noastre de percepere directă pe toate planurile manifestării; ştim cu
toţii că orice lucru manifestat trebuie, indiferent de planul său pe care există, să aibă o formă şi
culoare, nimic neputând să existe fără aceste două caracteristici. Un lucru sau o fiinţă manifestată
implică deci o anumită frecvenţă de vibraţie, care condensează sau aglomerează atomi specifici şi
anumite forţe, vibraţia acestora dând totdeauna naştere formei şi culorii. Pentru a înţelege foarte
bine acest aspect, să realizăm o experienţă extrem de simplă. Se aşează un strat foarte fin de nisip
pe un tambur şi facem apoi să vibreze dedesubtul acestui nisip, uniform aşezat, o anumită coardă
de vioară. Vom constata imediat că particulele de nisip se adună şi se grupează în forme variate,
simetrice, în funcţie de frecvenţa sunetului emis, sau cu alte cuvinte, după calitatea vibraţiei.
Acest rezultat demonstrează într-un mod foarte simplu adevărul învăţăturilor tradiţionale. Un alt
exemplu simplu: fiecare a constatat că un tăciune aşezat în mijlocul flăcărilor, în foc îşi schimbă
culoarea după temperatura la care el este supus, în cazul de faţă, culoarea schimbându-se odată cu
schimbarea vibraţiilor.
Fiinţa umană fiind o manifestare individualizată a naturii macrocosmice, trebuie să aibă în
mod natural forma şi culoarea sa predominantă în planurile mental, subtil şi bioenergetic. Dacă
aşezăm, de exemplu, corpul uman cu picioarele apropiate şi cu braţele de-a lungul trunchiului,
marcând punctele extreme ale corpului şi reunind aceste puncte printr-o linie, vom trasa o figură
ovală. Desenând contururile acestei imagini, vom vedea că ea afectează o formă ovoidă. Această
formă pare să fie expresia tipică a individualizării. În cazul fiinţei umane, în fiecare centru de
forţă al conştiinţei circulă o anumită forţă specifică, numită ''principiul sămânţă", şi acest curent
determină expulzarea fluidelor uzate şi înlocuirea lor cu elemente noi din centrii corespondenţi ai
microcosmosului (MAHACHAKRAS). Aceste energii se întind în jurul corpului sub forma unui
câmp specific, la o distanţă de la mai mulţi centimetri la mai mulţi decimetri sau chiar metri, după
caz. Această circulaţie permanentă de forţă vitală individualizată determină o sferă fluidică în
jurul fiinţei umane şi în jurul oricărui lucru. În electricitate, de exemplu, această sferă fluidică se
numeşte câmp electric. În Soare sau în cazul unui corp luminos, aceasta este fotosfera. În magnet,
aceasta este câmpul magnetic, în cazul fiinţei vii aceasta este biocâmpul sau aura.
Pentru prima dată în Europa, baronul de Reichenbach, servindu-se de subiecţi senzitivi, a
redescoperit şi a studiat acest câmp bioenergetic subtil ce există în jurul fiinţelor umane, a
animalelor, plantelor şi chiar a mineralelor. Aceste date obţinute au confirmat percepţiile
subiecţilor înzestraţi cu clarviziune (posibilitatea perceperii directe a entităţilor, culorilor sau
formelor animate de energiile subtile), şi a yoghinilor, care de asemeni percep aceste câmpuri de
lumină subtilă, diferit colorate, (în care proporţiile variază la infinit, generând diferite nuanţe),
atât în jurul fiinţelor umane, cât şi a arborilor, mineralelor şi animalelor.
Yoghinii ştiu de exemplu, că existenţa acestor biocâmpuri la animal sau la om permite, de
exemplu, unui câine să urmărească fluidic aşa-zisa urmă a unui animal sau a unui om. Se ştie
deci, că atât corpul unei fiinţe umane cât şi corpul unui animal lasă, un anumit interval de timp
după trecerea sa, particule sau elemente fluidice aparţinând atomilor individualizaţi, a căror
prezenţă exercită, prin rezonanţă, asupra ambianţei efecte specifice care pot fi percepute, fie de
un animal dotat, fie chiar de o fiinţă umană receptivă sau altfel spus: "senzitivă". În afara forţei
vitale şi a energiilor subtile, fiinţa umană mai posedă forţa gândului, sau mentală, care, prin
vibraţia sa suficient de puternică şi elevată, comandă sau modifică manifestările energiilor subtile
sau a forţei vitale. Prin urmare, fiecare individ iradiază nu numai fluide aparţinând atomilor fizici
ci şi alte energii complexe şi particule specifice de materie şi energie extrem de subtile, care
emană chiar şi datorită gândurilor sale, manifestându-se ulterior prin intermediul sferei sale
mentale.
Prin urmare, un senzitiv sau un yoghin avansat, care vine în mod efectiv în contact cu
aceste emanaţii (deschizându-se din punctul de vedere al receptivităţii, pentru a intra în rezonanţă
cu ele), poate cu cea mai mare uşurinţă să citească telepatic caracterul, stările sau intenţiile
individului care le emite, la fel precum un savant care, luând o bucată de cărbune poate,
analizându-i compoziţia chimică prin analiza spectrală şi carbon radioactiv, să evalueze data
formării acestuia şi să-i cunoască cu exactitate compoziţia şi structura intimă. În parapsihologie
această capacitate este numită psihometrie, şi ea poate fi exercitată atât în apropiere cât şi la
foarte mare distanţă, indiferent de timp şi spaţiu, dacă există un suport care îl va permite
investigatorului să vibreze la unison cu acea frecvenţă de vibraţie.
În timpurile străvechi, această sferă luminescentă, diferit colorată de la caz la caz, care
înconjură corpul uman era numită aureolă. Atunci când numai capul şi umerii iradiau,
manifestând energia unui alt plan specific, ea se numea nimb. Mai târziu, tradiţia occidentală a
numit "aură" ambele aspecte menţionate mai sus, în timp ce orientalii şi yoghinii au păstrat
denumirea de "ou auric". Această radiaţie în jurul fiinţei, sau aură, rezultat al rezonanţelor
specifice ale fiinţei, cu anumite planuri energetice ale macrocosmosului, variind în funcţie de
nivelul de evoluţie cât şi în conformitate cu data naşterii, explică simpatiile şi antipatiile
instinctive resimţite fulgerător faţă de cei pe care îi întâlnim sau cu care luăm prima oară legătura.
Astfel, un yoghin chiar puţin senzitiv, în faza intermediară a antrenamentului, va percepe în mod
net aurele persoanelor care se apropie de el. Îndepărtându-se însă la o distantă de 1,5 - 2 metri, el
va putea să evite influenţa acestor vibraţii.
Anumite persoane aşa-zise "vampirice" provoacă o stare de epuizare sau depresiune
asupra majorităţii subiecţilor care nu sunt suficient de echilibraţi atunci când aceştia se apropie de
ele. Alte fiinţe umane sunt veritabili "bureţi- umani'', care cel mai adesea în mod involuntar,
unele în formă extremă, îşi menţin propria viaţă aspirând forţa biomagnetică a celorlalţi. Se ştie
de altfel că bolnavii şi persoanele în vârstă agreează, în mod evident, prezenţa persoanelor tinere,
cu o mare vitalitate, căutându-le adesea instinctiv contactul, în cazul persoanelor dezechilibrate şi
ignorante, care nu se pot izola sau proteja, în asemenea situaţii aceasta este un pericol şi, mai ales
din acest punct de vedere, nu este bine să se lase copil să doarmă în pat cu o persoană bolnavă sau
bătrână.
-VA URMA-

VISHUDDHA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 34)

Acest univers în miniatură sau microcosmos se structurează în funcţie de aceste condiţii

pe care noi înşine le creăm prin cuvinte sau rostiri lăuntrice care îi dau viaţă. Deoarece
VISHUDDHA CHAKRA este centrul focar al emisiei sonore, al vocalizării, al cuvântului şi
rostirii lăuntrice, el este asimilat în tradiţia secretă yoghină cu "centrul creativităţii superioare
sublime", mulţi artişti autentici şi muzicieni inspiraţi având în mod spontan (din naştere)
preponderent dinamizat acest centru de forţă. În cazul activării acestui centru de forţă fiinţa
umană realizează starea de rezonanţă cu diferitele sfere de forţă ale universului sau cu energiile
subtile ale acestuia, mai ales prin intermediul vibraţiilor sonore, a muzicii pentru care are
afinităţi, cât şi a cuvintelor sau simbolurilor verbale care ne pun la unison cu subconştientul
colectiv. Prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA fiinţa îşi creează mai mult sau mai puţin
conştient, prin materializare şi evocare, propria sa lume. Ajunşi la acest loc al analizei noastre,
trebuie să menţionăm că elementul subtil care se află în legătură cu VISHUDDHA CHAKRA
este AKASHA TATTVA, tradus de obicei în mod simplist prin "eter". Prin urmare, AKASHA
sau eterul este, din punct de vedere subtil, un fel de mediu interstiţial în care se înregistrează
instantaneu toate celelalte fenomene, lucruri sau fiinţe în activitate, el fiind câmpul omniprezent
în care aceste acumulări numite clişee AKASHA-ice sunt prezente pentru totdeauna întocmai
precum sunetele sunt înregistrate pe o bandă magnetică. Graţie proprietăţilor sale specifice
AKASHA face cu putinţă creaţia şi manifestarea lui VISHUDDHA CHAKRA în acest plan sau
câmp. Simbolizările, evocările lăuntrice sau rostirile interioare sunt mediate şi manifestate prin
intermediul acestui centru de forţă care ne umple aura individuală sau câmpul nostru caracteristic
cu "realitatea" pe care ne-o construim mai mult sau mai puţin conştienţi prin noi înşine. Ulterior
această "realitate" va reacţiona asupra noastră cu o forţă direct proporţională cu aceea angrenată
în momentul manifestării sau creării lor.
Prin formarea conceptelor verbale şi prin afinităţile elective caracteristice care ne
structurează în mod predominant realitatea, filtrând-o adesea pentru noi într-un anumit mod,
automat vom determina fie că vrem, fie că nu vrem, ce stimuli anume vor fi respinşi, care anume
vor fi acceptaţi, atrăgându-ne atenţia, cât şi modul specific în care ei vor fi interpretaţi sau
asimilaţi. Spre exemplu, prin repetarea şi evocarea chiar lăuntrică a unui ritual verbal, graţie
inefabilelor fenomene de rezonanţă telepatică care se stabilesc instantaneu, realitatea noastră
lăuntrică sau cu alte cuvinte universul nostru interior poate fi radical restructurat şi recreat.
Cuvintele, rostirile lăuntrice şi gândurile care se asociază acestora creează adeseori în noi,
instantaneu, o nouă lume care se va manifesta cel puţin temporar astfel. Este semnificativ să
amintim aici că în anumite situaţii antropologii au pus în evidenţă multiple exemple de
înveşmântare a conceptului nostru de realitate prin intermediul conceptelor lingvistice. Prin
urmare, la acest nivel, cuvintele pe care le rostim, modul de a le intona, tonalitatea pe care o
folosim, muzica pe care o cântăm sau pe care o audiem cu predilecţie, activităţile artistice sau
jocurile pe care le desfăşurăm în mod spontan, toate acestea la un loc, sau fiecare în parte,
exprimă în mod exact diferitele aspecte legate de caracteristicile proprii ale inventivităţii şi
creativităţii personalităţii noastre, toate acestea fiind strâns legate de gradul de dinamizare şi
rafinare al acestui centru de forţă. Este deci evident pentru noi că trezirea şi dinamizarea lui
VISHUDDHA CHAKRA nu conferă numai hrănire, ci şi o mai mare sau mai mică creativitate.
Deşi aceste două aspecte la prima vedere par a fi două funcţii distincte, la o examinare mai atentă
şi profundă ele se transformă în cele două feţe ale aceleaşi monezi. Unii orientali iniţiaţi susţin,
referitor la acest centru de forţă că: "VISHUDDHA leagă laolaltă acele deschizături din nas şi
gură prin care primim suflul vieţii, făcând totodată să acţioneze organele vibratorii care ne fac
capabili să dăm înapoi afară acest suflu sub forma sunetelor. Diferitele sunete noi şi diverse au
fost dăruite de aceste organe vocale sub forma limbajului şi cântecului, funcţia lor secundară fiind
astfel împlinită pentru om pe acest pământ. Atunci însă când le înţelegem funcţia lor principală
vom utiliza cel mai des acest centru rostind cuvinte de laudă şi cântând emoţionante imnuri de
slavă Creatorului". Analizând această situaţie din punct de vedere istoric atât în cultura orientală,
cât şi în cea occidentală vom constata că arta şi muzica s-au dezvoltat din necesitatea exprimării
acestei sublime devoţiuni. Spre exemplu, istoricii muzicii clasice occidentale i-au descoperit
acesteia originile în muzica creştină timpurie cum ar fi cântările ambroziene şi gregoriene care
mai supravieţuiesc încă şi astăzi, fiind cântate în anumite biserici sau mănăstiri. Chiar şi atunci
când muzica a evoluat, ea a rămas totuşi în primul rând o activitate de orientare eminamente
spirituală, până în perioada de după Bach. Artele vizuale, la rândul lor (pictura, sculptura) erau de
asemenea consacrate redării sau înfăţişării diferitelor teme spirituale până relativ recent în istoria
artei occidentale. Gradat, aceste forme de exprimare creatoare, sublime, au devenit secularizate şi
au început să fie utilizate din ce în ce mai des pentru a servi altor scopuri. Cu toate acestea, arta şi
muzica în formele lor rafinate şi elevate rămân încă şi astăzi un mijloc principal de a menţine viu
procesul creşterii şi elevării lăuntrice dacă sunt folosite în mod adecvat.
Adeseori arta a fost întrebuinţată ca parte componentă a psihoterapiei. Astfel, s-a constatat
adeseori că prin pictură, sculptură sau muzică pacientul poate simboliza în mod adecvat şi cu mai
multă uşurinţă ceva important pentru el prin conştientizarea acelui simbol, el reuşind după aceea
să se reintegreze chiar vindecându-se în acest fel.
Savantul CARL GUSTAV JUNG şi-a concentrat considerabil atenţia asupra modulul în
care cristalizarea şi simbolizarea creatoare a elementelor inconştientului ajută în procesul de
creştere şi clarificarea lăuntrică. Studiul profund realizat de JUNG cu ajutorul anumitor bolnavi
asupra YANTRAS-urilor, MANDALAS-urilor şi simbolurilor arhetipale prezente adesea în
exprimarea artistică şi mituri, a scos adesea la lumină importanţa nebănuită a actului creator
artistic, în integrarea personalităţii şi dezvoltarea conştiinţei de sine. Cititorul atent va constata că
în cea mai mare parte a operei sale, Jung a tratat acest aspect creator al lui VISHUDDHA
CHAKRA, fără a fi reuşit însă să-l integreze cu celălalt aspect transfigurator devoţional de la
nivelul acestui centru. Considerată din acest punct de vedere, arta poate fi utilă mai ales în
procesul psihoterapeutic, deoarece ea face posibilă o exprimare simbolică a anumitor aspacte ale
fiinţei, care fiind remanente şi ascunse erau ignorate anterior. Este evident deci pentru noi, la o
analiză mai atentă, că toate simbolizările şi formulările manifestate în cursul liberei
autoexaminări lăuntrice a pacientului nu sunt deloc diferite de acumulările specifice preexistente
în universul său misterios. Interpretarea corectă a viselor prin care se urmăreşte decodificarea şi
revelarea anumitor mesaje subconştiente, de exemplu, este în esenţă acelaşi lucru, deoarece
simbolurile cât mai corect traduse ale visului aduc în cele din urmă în conştiinţă ceva important,
care înainte se afla deja în sfera subconştientului pacientului într-o formă inefabilă şi misterioasă.
Prin prezenţa sa clarificatoare, terapeutul extrage mesajul criptic şi, exprimându-l prin simbolul
visului îl ajută pe pacient să-l folosească în conceptualizarea, cristalizarea şi înţelegerea propriei
sale fiinţe. Toate aceste procese intuitive în care se amalgamează inspiraţia şi chiar clarviziunea,
implică utilizarea creatoare a unui simbol pentru a aduce din nou în sfera conştiinţei ceva care
anterior fusese ignorat. Atunci când pacientul devine el însuşi capabil, din punctul de vedere al
unei perspective superioare ("EUL - care observă") să formuleze cât mai clar şi să aducă în sfera
exprimării verbale o anumită parte din fiinţa sa lăuntrică, şi a realizat de fapt o creaţie artistică
care îl exprimă în faza în care se afla cu un maximum de fidelitate. Acesta este mai mult sau mai
puţin misterul fundamental al artei. Prin inspiraţie, dând frâu liber creativităţii, artistul este acela
care permite uneori celei mai sublime părţi din el să se manifeste.
-- VA URMA--

AN II C 36
INFORMAŢII SECRETE
CURENŢII COLORAŢI SUBTILI DE FORŢĂ, CA MANIFESTARE A
ENERGIILOR SUBTILE MACROCOSMICE.
CUM POATE FIINŢA UMANĂ SĂ ÎI ATRAGĂ ÎN AURA SA
(APLICAŢII PRACTICE I - PARTEA A II-A continuare la cursul nr. 35)

Cea mai bună posibilitate de a ne apăra în asemenea

cazuri este, mai întâi, să ne obişnuim a ne izola de orice
prezenţă umană o anumită perioadă de timp, concentrându-ne
intens mentalul asupra propriului nostru magnetism vital, cu
voinţa fermă de a-l menţine neafectat de influenţele exterioare
inferioare.
O altă modalitate este circuitul de protecţie care va fi
învăţat ulterior.
Practica acestei tehnici, cu o atitudine mentală adecvată,
fermă, ne va proteja în mod eficient contra vampirizării sau
influenţelor nedorite.
Intensitatea şi calitatea gândirii condiţionează în mod direct forma şi culoarea aurei.
Astfel, un gând intens, sau cu alte cuvinte, în mod clar definit şi suficient de mult timp menţinut
va persista, iar dacă este cazul, se va propaga chiar la o mare distanţă unde va avea efecte cu mult
mai mari decât un gând neclar, slab şi instabil. Aceasta explică o gamă largă de fenomene în
YOGA. Intensitatea gândirii determină în mod fidel mărimea aurei. Astfel, cu cât aura este mai
mare, aceasta arată în mod cert că intensitatea gândirii acelei fiinţe este deosebită, reciproca fiind
de asemeni valabilă.
 Orientarea şi calitatea gândirii determină în mod automat în aură culoarea sa, în funcţie de
nivelul la care ne situăm prin gândire, producem aproape instantaneu rezonanţe cu anumite
planuri din macrocosmos.
Concentrarea pentru protecţia subtilă se face utilizând anumiţi curenţi subtili, până când
dobândim controlul asupra vehicolului mental. Se verifică prin experimentare directă, ulterioară,
dacă este suficient timpul acordat tehnicii.
În ceea ce priveşte aşa-zişii "vampiri", unii ştiu, dar alţii nu ştiu ceea ce fac, activând
inconştient. "Vampirii" îşi iau preponderent energia subtilă gata asimilată de la ceilalţi, care vin
în contact. Ei sunt foarte receptivi. Nu pot lua însă energie de la persoanele echilibrate, dinamice
şi solare. Receptivitatea "vampirilor" este "pervertită", ei preferă să se energizeze vital de la
cineva, decât să asimileze personal energia direct din sferele invizibile infinite ale
macrocosmosului. Este mai uşor pentru ei să procedeze astfel, deoarece sunt foarte leneşi.
Un mod simplu de testare: dacă putem gândi ceva foarte intens, rezultă că avem o aură
dezvoltată. Intervine aici fără îndoială şi problema de dominanţă, referitoare la spectrul
gândurilor predominante. O aură mare nu semnifică deci neapărat evoluţie. Culoarea dominantă a
acesteia ne poate însă edifica cu uşurinţă.
Textele tradiţionale YOGA menţionează că, roşul, portocaliul, verdele, albastrul,
galbenul, indigoul şi violetul sunt culorile normale ale curenţilor subtili ce pot fi percepute pe
diferitele planuri interioare ale fiinţei, exprimând nivelul de dezvoltare al acesteia. După datele
yoghine esenţiale, forţa subtilă care vitalizează şi conservă corpul uman şi diferitele forme fizice
este numită în general VIAŢĂ şi se manifestă printr-o vibraţie subtilă portocalie. Toate corpurile
materiale vii asimilează mai mult sau mai puţin această forţă vitală specifică, fiecare preluând-o
după capacitatea sa. Fără îndoială, în mod obişnuit ea nu se manifestă la un infirm precum în
cazul unui atlet, deoarece infirmul nu ştie şi nu poate să o asimileze şi să o manifeste la fel de
puternic. Forţa subtilă cea mai joasă, aceea a dorinţelor animale inferioare, se manifestă printr-o
vibraţie subtilă roşie, de o anumită nuanţă caracteristică.
Atunci când diferitele emoţii inferioare domină fiinţa umană, respectivă, fiind
preponderente, ele îi imprimă aurei sale o tentă roşie impură. În cazul în care ea va acţiona pentru
a-şi transmuta şi sublima aceste energii reuşind a-şi învinge emoţiile josnice, culoarea dominantă
a aurei sale se va modifica. Culoarea subtilă roşie primitivă a omului inferior, culoarea subtilă
portocalie a vitalităţii sale fizice se va transforma gradat prin adaosul de verde subtil al
mentalului obiectiv. Acest amestec va da într-o asemenea fază o culoare subtilă de o anumită
nuanţă. Această culoare predominantă se va păstra majoritatea timpului nemodificată dacă
evoluţia acelei fiinţe umane nu va depăşi acest stadiu.
Partea intelectuală de culoare galben, subtilă, e aurei fiinţei umane este adeseori destul de
puţin dezvoltată. Atunci când fiinţa umană începe să-şi controleze şi să-şi transmută în mare parte
energiile pasionale, vibraţiile subtile verzi încep să predomine în aură. Verdele subtil este deci
culoarea controlului lăuntric. El indică de asemeni individualizarea, trezirea anumitor aspecte ale
conştiinţei cerebrale.
- Va urma -
 VISHUDDHA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 35)

VISHUDDHA CHAKRA
(16 spiţe energetice) - aşa cum este percepută prin clarviziune

El oferă astfel conştiinţei sale din profunzime mijloacele cele mai adecvate de exprimare,
realizările sale fiind cu atât mai valoroase şi universal valabile cu cât gândurile şi preocupările
sale nu sunt contaminate de eventualele orientări egotice. În procesul veritabilei inspiraţii în care
influenţa egoului este considerabil anihilată, artistul se dă, cu alte cuvinte, la o parte, lăsând vocea
interioară a Sinelui nepieritor şi transcendent să "vorbească". Utilizarea cuvântului evocat mental
(în gând) sau a vibraţiei sonore care permite evocarea şi punerea instantanee în rezonanţă cu
aspectele numite (sau chemate la existenţă) pentru crearea unei forme de manifestare exterioare
sau chiar interioare este veritabilă bază a psihoterapiei care utilizează FORŢA MAGICĂ A
CUVÂNTULUI. Graţie fulgerătoarei puneri în rezonanţă prin stabilirea unei legături telepatice
cu aspectul evocat, fiinţa care receptează mesajul verbal se va putea integra cu surprinzătoare
uşurinţă la un nou şi superior nivel la care poate avea acces dacă potenţialităţile sale vibraţiei
specifice îi permit aceasta. Toate aceste fenomene sunt benefice, utile şi valabile desigur numai
atunci când forma exterioară permite cu adevărat punerea la unison realităţi de ordin subtil
superior care se vor materializa în forme sublime ideale în sfera conştiinţei. Un exemplu,
semnificativ în această direcţie avem în cazul detaşării care face ca fiinţa să vibreze la unison cu
nivelele cele mai înalte ale manifestării, făcând cu putinţă revelarea în fiinţă a EULUI
transcendent, obiectiv, neafectat şi observator.
Prin urmare, orice fel de trăire sau realizare artistică nu numai că creează sau recreează
arta ci transformă în acelaşi timp personalitatea receptorului sau creatorului de artă deoarece prin
simboluri receptate telepatic, sau create exterior, creatorul sau receptorul de artă devine fulgerător
capabil să se reintegreze şi se atingă un nou nivel elevat de conştiinţă. Mai mult decât atât, actul
de creaţie sau, cu alte cuvinte, de expresie ca şi cel de a fi creat sunt părţi complementare ale
aceluiaşi fenomen. Prin contrast, atunci când arta şi inspiraţia este considerabil stânjenită de ego
creativitatea stagnează. Atunci când se exacerbează egoul dispare arta, iar atunci când egoul
dispare arta universal valabilă înfloreşte spontan în voie. Când artistul este înăbuşit de ego
lăsându-se dominat de meschine calcule el începe "să se imite" stereotipic pe el însuşi şi nu mai
transmite telepatic nimic celorlalţi. Aceste simboluri nu-i mai transformă atunci şi creşterea sa
lăuntrică personală încetează. În actul cu adevărat creator în care eşti liber manifestându-te cu o
nebunească spontaneitate caracteristică mai ales geniului, înainte de toate tu te hrăneşti pe tine
însuţi, căutând să oferi cât mai mult celorlalţi şi dăruindu-te atunci cât mai mult, accepţi ghidarea
şi inspiraţia conştiinţei superioare din interiorul tău. Mai ales din acest punct de vedere putem
spune că actul superior de hrănire ca şi faptul de a fi simultan hrănit, atunci când hrăneşti pe
ceilalţi este unul şi acelaşi lucru. O binecuvântare yoghină tradiţională care enunţă în timpul
mesei şi care nu este cel mai adesea înţeleasă decât de către anumite fiinţe suficient de evoluate
spiritual spune: " Mâncarea în forma sa completă este Conştiinţa Universală (BRAHMAN) şi ea
trebuie să fie ulterior oferită Conştiinţei Universale (BRAHMAN) pentru ca mereu Conştiinţa
Universală (BRAHMAN) să rămâne pentru noi aceea care oferă mâncarea".
În mod asemănător, cuvântul "GRAŢIE" în Occident este folosit atât pentru cuvintele
spuse înaintea mesei cât şi pentru ceea ce este dat în calitate de hrană şi ca modalitate de
susţinere, fiind oferit ca un veritabil dar de la nivelele elevate ale conştiinţei.
În cazul unei fiinţe umane la care conştiinţa este preponderent focalizată la nivelul acestui
centru de forţă rolul său este, de asemenea, de primitor şi simultan de distribuitor al "GRAŢIEI"
divine. Prin sublima experienţă a primirii graţiei conştiinţa individuală hrănită cu divina ambrozie
ascensionează în mod spontan la nivelul centrului de forţă următor (AJNA CHAKRA) realizând
tulburătorul mister că atât cel care dăruieşte cât şi cel care primeşte sunt unul şi acelaşi fuzionaţi
într-o inefabilă unitate întocmai ca picătura unită acum în mod evident cu oceanul fără margini.
Prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA artistul de geniu, de exemplu, realizează
chiar prin intermediul artei sale inefabila sa identitate iniţială cu acea infailibilă voce interioară
care îl inspiră.
La această etapă evolutivă, noţiunea de "CONŞTIINŢA SUPERIOARĂ LĂUNTRICĂ",
care este de fapt un potenţial fundamental de expresie ce permite prin intermediul intuiţiei să
pătrundem misterele insondabile ale manifestării devine acum pentru noi accesibilă, putând fi
ulterior amplificată gradat.
AJNA CHAKRA
CEL DE-AL TREILEA OCHI;
CENTRUL MENTAL DE COMANDĂ AL CUNOAŞTERII GENIALE ŞI
SPIRITUALE INTUITIVE

Următorul centru secret de forţă este AJNA CHAKRA amplasat în afara corpului fizic în
zona capului, având corespondenţă în partea de mijloc a frunţii, imediat deasupra ochilor,
aproximativ la jumătatea spaţiului dintre sprâncene. Lui AJNA CHAKRA i se atribuie controlul
şi perceperea energiilor mentale ale fiinţei, facilitând punerea în rezonanţă cu energiile
macrocosmosului. Prin intermediul său fiinţa realizează sau percepe o gamă nebănuită de
fenomene telepatice de natură mentală şi spirituală. În plus, energiile care ni se revelează în urma
trezirii şi conştientizării gradate a acestui centru de forţă, conduc în mod ireversibil fiinţa umană
la cele mai rafinate şi elevate percepţii lăuntrice, permiţând cunoaşterea şi stăpânirea celor mai
subtile şi mai eficiente forme de manifestare ale energiei şi materiei.
AJNA CHAKRA este numită adeseori şi "cel de-al treilea ochi" din cauză că ea permite
realizarea unui anumit gen de clarviziune şi pătrundere mentală infailibilă. În strânsă legătură cu
AJNA CHAKRA sau cu alte cuvinte cu ''cel de-al treilea ochi'' se află la nivel fizic glanda
pineală. Menţionăm că încă din antichitate în anumite texte yoghine secrete se vorbea de o
legătură foarte strânsă între glanda pineală şi AJNA CHAKRA. Chiar şi în Occident unde
realitatea centrilor de forţă este aproape necunoscută, glanda pineală era considerată în antichitate
ca fiind foarte sensibilă la aşa-zisa "lumină interioară".
Câteva secole mai târziu, RENE DESCARTES includea în tratatul său cu privire la aşa-
zisa raţiune superioară anumite diagrame înfăţişând raze de lumină ce pătrundeau în craniu
afectând apoi glanda pineală. El a intuit că erau implicate aici unele dintre cele mai esenţiale
aspecte ale vederii lăuntrice spirituale. Deşi această teorie a fost mult timp considerată drept un
rudiment fantasmagoric al epocii preştiinţifice, cercetările moderne au început să pună în
evidenţă că există totuşi un substrat obiectiv al acestor afirmaţii. Cu toate că nu există o legătură
directă şi evidentă fizic a glandei pineale cu exteriorul corpului s-a evidenţiat totuşi în mod clar
pe diverse animale că acestea sunt mult mai sensibile în zona de corespondenţă a "ochiului
pineal'' faţă de gradul de intensitate a luminozităţii ambiante. Astfel, s-a constatat că reacţia lor
lăuntrică varia în funcţie de fluctuaţiile sezoniere şi cotidiene ale intensităţii luminii. Prin urmare,
AJNA CHAKRA reprezintă pentru noi un "al treilea ochi" orientat către enigmaticul nostru
univers lăuntric, care ne permite în acelaşi timp perceperea directă a misterioaselor lumi sau
universuri paralele. În tradiţia yoghină AJNA CHAKRA este considerată centrul percepţiei
spirituale, fiind ochiul care ne permite să vizualizăm mirificele lumi astrale care se găsesc în aşa-
zisa "lume de dincolo". Anumite texte YOGA menţionează că aşa cum ochii fizici ne facilitează
anumite raporturi sau legături cu lucrurile sau realităţile fizice, în mod asemănător AJNA
CHAKRA face cu putinţă ''perceperea vizuală" a fenomenelor şi realităţilor astrale şi chiar
mentale.
În plus AJNA CHAKRA este un centru esenţial şi intim de comandă de care depinde
întregul nostru sistem de emoţii. În plan fizic AJNA CHAKRA se află într-o strânsă corelaţie cu
epifiza, despre care anumite texte tantrice menţionează că s-ar afla într-o intimă legătură cu aşa-
zisul vehicul mental (MANOMAYAKOSHA) controlând totodată anumite funcţii ale psihicului
(PRANAMAYAKOSHA) şi ale corpului fizic.
În conformitate cu tradiţia yoghină secretă cu mult anterioară erei noastre, prin
intermediul lui AJNA CHAKRA ne confruntăm cu un veritabil "al treilea ochi" care este un
organ specific dublu atât psihic cât şi mental, activarea sa completă permiţându-ne să
redescoperim înregistrările şi experienţele complete ale existenţelor noastre anterioare. Prin
intermediul acestui centru de forţă fiinţa umană sesizează realitatea de necontestat a reîncarnării
sufletului după aşa-zisa moarte fizică. Pentru străvechii înţelepţi ai Orientului (RISHIS) viziunea
lăuntrică pe care o face cu putinţă iluminarea dătătoare de înţelepciune, departe de a fi pur
spirituală, are drept organ anatomic sau zonă de reflexie şi corespondenţă fizică a lui AJNA
CHAKRA - epifiza. Prin legătura sa intimă cu epifiza, AJNA CHAKRA acţionează, de asemeni,
foarte mult asupra glandelor genitale. Anumite texte tantrice indică chiar că activarea adecvată a
acestui centru de forţă facilitează transmutarea şi sublimarea atât prin abstinenţă cât şi continenţă
a potenţialului sexual al fiinţei. O gamă de fenomene constatate în domeniul endocrinologiei în
legătură cu epifiza confirmă realitatea acestor afirmaţii tradiţionale; astfel, la ora actuală, se ştie
că unele leziuni care au avut drept consecinţă distrugerea zonei epifizare la copil produc o
pubertate precoce, obsesii sexuale, anumite vicii ca sadism sau masochism şi chiar boală
caracterizată prin creşterea rapidă şi excesivă a organelor genitale.
- VA URMA -
 AN 2 C 37
BASTI KRIYA
O VALOROASĂ TEHNICĂ DE PURIFICARE CARE
COMPLETEAZĂ ARMONIOS EFECTELE LUI SHANK
PRAKSHALANA SAU CHIAR O POATE ÎNLOCUI PE ACEASTA
PENTRU CEI CARE NU REUŞESC SĂ O REALIZEZE

Din câte ştim, NAULI KRIYA este unul dintre

exerciţiile fundamentale de purificare din HATHA -YOGA şi
are efecte binefăcătoare multiple. Deşi în mod frecvent
practicanţii YOGA talentaţi pot să ajungă la realizarea excelentă
a lui NAULI în numai câteva zile, există şi persoane care trebuie
să exerseze această tehnică luni de zile pentru a o stăpâni foarte
bine.
Pe lângă efectele sale directe, care sunt foarte
importante, NAULI permite şi executarea altor KRIYA- uri
(procedee HATHA -YOGA complexe de purificare), printre
acestea aflându-se şi BASTI KRIYA care nu este altceva decât un fel de "spălătură" yoghină
naturală.
Se ştie foarte bine câtă importanţă acordă yoghinii curăţirilor interioare, realizate mai ales
la nivelul intestinului. Amintim aici din nou că SHANK PRAKSHALANA curăţă digestiv pe
întreaga sa lungime, cu o eficienţă care nu este egalată de nici un alt procedeu existent. Întreaga
medicină clasică alopată nu dispune până în prezent de nici un mijloc mecanic care să permită
realizarea unei asemenea curăţiri complete.
Medicina modernă recurge adeseori la spălaturi stomacale, dar numai cu ajutorul unor
sonde. În alte cazuri, se realizează spălaturi interne prelungite, dar acestea nu curăţă niciodată
tubul digestiv în întregime, ca în cazul realizării lui SHANK PRAKSHALANA. Datorită fazelor
multiple pe care le implică, SHANK PRAKSHALANA nu poate fi realizată de oricine în mod
frecvent, ci doar de 5- 7 ori pe an. Totuşi textele yoghine fundamentale recomandă purificarea
sistematică a colonului din când în când (de 2- 4 ori lunar), iar în această direcţie BASTI KRIYA
este procedeul ideal, întrucât asigură relativ uşor şi simplu această purificare.
Iată în continuare tehnica tradiţională secretă utilizată de mii de ani în India. Pentru a
realiza BASTI KRIYA este necesar un tub de bambus lung de 8- 12 cm, al cărui diametru interior
este - amănunt important- de grosimea degetului mic de la mână. Bambusul, servind drept canulă,
este în prealabil bine lubrifiat cu unt natural. Yoghinul intră complet gol în apa unui râu suficient
de adânc După ce introduce uşor tubul de bambus în anus (aproximativ 5-7 cm în profunzime),
yoghinul se aşează pe vine, ghemuit sau rămâne în picioare, astfel încât apa râului să îi ajungă
până la piept. În continuare yoghinul aspira apa în colon. Cum? Pur şi simplu făcând NAULI.
Depresiunea intraabdominală produsă de execuţia lui NAULI aspiră apa, care pătrunde liber în
colon pentru că sfincterul anal este deschis datorită introducerii în interiorul acestuia a tubului de
bambus. Principiul vaselor comunicante uşurează intrarea apei şi astfel apa este aspirată gradat,
fără dificultate, în abdomen. Precizăm aici că se execută MADHYAMA NAULI (izolarea
centrală a muşchilor abdominali) şi nu NAULI KRIYA (rotaţia controlată într-un sens şi în
celalalt al muşchilor drepţi abdominali). Unii yoghini suficient de antrenaţi ajung să aspire apa
direct prin anus fără să mai recurgă la canulă.
 Atunci când practicantul trebuie să inspire (după execuţia lui MADHYAMA NAULI), el
astupă prompt orificiul tubului de bambus cu degetul pentru a împiedica apa să părăsească
colonul.
Apoi el continuă în acelaşi mod până la umplerea completă a colonului, după care iese
din apă şi face NAULI KRIYA, dar numai în sensul acelor de ceasornic (deci în sens invers
peristaltismului intestinal, pentru ca apa să nu revină prematur către ieşire. Execuţia lui NAULI
KRIYA masează astfel colonul plin cu apă, fapt care face să se desprindă toate impurităţile şi
toxinele încrustate pe el. În continuare, yoghinul evacuează apa împreună cu fecale. Apoi el intră
din nou în apa râului şi reîncepe procedeul descris mai sus, până când apa eliminată va fi
limpede.
În timpul ultimei evacuări a apei din colon, yoghinul goleşte intestinul cât mai mult
posibil, efectuând NAULI KRIYA, dar acum în sens INVERS acelor de ceasornic pentru a
"zvânta" intestinul. După aceasta, facultativ, el poate să realizeze PASCHIMOTTANASANA şi
apoi MAYURASANA (postura păunului) care la cursurile noastre va fi predată mai târziu,
deoarece este o postură avansată.
BASTI KRIYA poate fi urmată, la un interval de 30 de minute, de şedinţa obişnuită de
HATHA -YOGA, fără nici un fel de interdicţie. În cazul efectuării cu succes a lui BASTI KRIYA
nu există nici un fel de prescripţii sau interdicţii speciale în ceea ce priveşte alimentaţia. Este însă
obligatoriu să nu se execute BASTI KRIYA cu stomacul plin, ci 2-3 ore după ultima masă.
BASTI KRIYA în VARIANTA OCCIDENTALĂ
Pentru yoghinul occidental situaţia este foarte diferită; în primul rând sunt foarte rari
yoghinii care trăiesc pe malul unui râu (mai ales al unui râu complet nepoluat, a cărui temperatură
să fie suportabilă pentru o şedere prelungită în apele sale. În plus, cam rareori pe malul unui râu
suntem singuri, este aproape imposibil să practicăm acest procedeu de purificare complet goi,
fără martori. Prin urmare, trebuie să adaptăm procedeul la condiţiile occidentale, pentru a nu şoca
pe nimeni.
Este foarte uşor să facem BASTI KRIYA dacă acţionăm inteligent: pentru aceasta, vom
folosi o cadă de baie umplută cu apă călduţă în care ne ghemuim pe vine, având grijă ca
genunchii să fie cât mai depărtaţi. Tubul de bambus va fi înlocuit cu o canulă din inox pentru
spălături ginecologice, introducând în anus partea sa rotunjită. În cazul folosirii unui alt tip de
canulă, diametrul acesteia trebuie să fie aproximativ egal cu grosimea degetului mic de la mână.
Ustensilele curente de spălare folosite în Occident, având canule clasice, de dimensiuni mai mari
sau mai mici decât cea necesară în acest caz, nu pot fi utilizate. BASTI KRIYA poare fi
practicată şi cu canule ceva mai subţiri, însă în acest caz cantitatea de apă aspirată va fi redusă,
ceea ce va implica timp şi eforturi suplimentare inutile. O sondă potrivită (eventual din inox)
poate fi cumpărată de magazinele tehnico-sanitare, dar de obicei ele sunt mult prea lungi. Va
trebui să tăiem sonda la o lungime de aproximativ 12 cm; dacă vrem să simplificăm, o putem lăsa
chir aşa cum este. Vârful canulei care nu pătrunde în anus poate avea marginile nefinisate, dar va
trebui să fim foarte atenţi ca acea parte pe care o introducem în anus să fie perfect finisată, pentru
a nu ne răni. Vom introduce tubul (în prealabil lubrifiat din abundenţă cu unt sau vaselină
cosmetică) în anus. În continuare, execuţia procedeului se bazează pe MADHYAMA NAULI,
care este oarecum mai dificil de efectuat în poziţia ghemuit decât în poziţia de execuţie a lui
NAULI KRIYA. Cu toate acestea, pentru cei care execută relativ bine NAULI, aceasta nu
reprezintă o problemă majoră. Puterea de aspirare a apei va fi însă mai mică, deoarece în poziţia
pe vine, ghemuit, efectul lui NAULI KRIYA este mai puţin puternic, depresiunea rezultantă fiind
mai puţin accentuată. În plus, apa din cadă nu ne va ajunge, în general, decât cel mult la nivelul
taliei, ceea ce diminuează, de asemenea, presiunea specifică de pătrundere a apei în intestin, dar
nu reduce eficacitatea lui BASTI KRIYA.
BASTI KRIYA se va realiza conform procedeului descris anterior: se execută
MADHIYAMA NAULI, astupând orificiul tubului cu degetul arătător, atunci când respirăm între
două execuţii. Vom percepe destul de clar intrarea gradată a apei în intestin, deoarece vom sesiza
cum ea este aspirată şi urcă în colon. Atunci când considerăm că am absorbit suficient de multă
apă, ieşim din apă, scoatem tubul şi ne ştergem bine cu un prosop. Apoi realizăm NAULI
KRIYA, numai în sensul de rotaţie al acelor de ceasornic, până când simţim imperios nevoia de a
ne duce la toaletă. Pentru o cât mai bună curăţare, vom repeta procedeul până când apa eliminată
va fi curată.
Avantajele lui BASTI KRIYA în comparaţie cu metodele clasice de spălare utilizate
în Occident
BASTI KRIYA conferă toate avantajele metodelor de spălare practicate în Occident de
multă vreme (purgaţii, clisme etc.), fără a prezenta însă nici unul dintre inconvenientele acestora.
Principalul dezavantaj al spălaturilor clasice este că pătrunde numai sub presiune. În cazul
execuţiei lui BASTI KRIYA este vorba de o aspiraţie gradată a apei prin depresiune, deci putem
fi siguri că aceasta nu va intra nici un centimetru cub mai mult decât trebuie. De asemenea,
această apă nu va merge nici un centimetru mai departe decât trebuie în interiorul tubului
digestiv. Dincolo de aceste diferenţe importante, rezultatul este identic.
Frecvenţa ideală de execuţie BASTI KRIYA este de două ori pe lună. O execuţie pe
săptămână reprezintă însă un maxim, pentru că nu trebuie să fie perturbat colonul prin facilitarea
prea des a evacuării. Pentru cei leneşi sau inerţi poate părea mai complicat să se realizeze BASTI
KRIYA decât să se facă o banală spălătură de tip clismă.
În realitate însă, BASTI KRIYA este mai naturală şi mai simplă, cu condiţia să putem
efectua NAULI KRIYA. În călătorii, mai ales, este mult cu mult mai practic şi mai uşor să
transportăm un tub de inox de 12 cm decât o întreagă aparatură medicală pentru clismă.
Adeseori, mai ales în călătorii mai lungi (datorită modificării alimentaţiei, climatului,
ritmului de viaţă etc), spălaturile interne se dovedesc foarte necesare. Singurul "inconvenient", de
altfel minor, este necesitatea unei căzi de baie plină cu apă călduţă, lucru care, evident, nu
constituie un impediment pentru un yoghin plin de tenacitate.
Alte aplicaţii ale lui NAULI KRIYA
NAULI KRIYA este de asemenea utilizat în multe tehnici importante din HATHA
-YOGA şi KUNDALINI YOGA. De exemplu, unele texte yoghine descrie un procedeu foarte
secret, numit VAJROLI MUDRA (gestul trăznetului), care constă în a antrena în mod progresiv
practicantul YOGA foarte avansat, să ajungă să aspire apa în vezica urinară prin uretră (este
vorba în special de practicanţii de sex masculin), apoi lapte, lapte cu miere, miere, până când el
devine capabil să aspire sperma înapoi în veziculele seminale, atunci când a pierdut-o într-un
contact sexual.
VAJROLI MUDRA serveşte, mai ales în fazele avansate în TANTRA YOGA, la
controlul şi stăpânirea perfectă a potenţialului sexual, în vederea transmutării şi sublimării
acestuia în forme elevate de energie, mai ales în cazul în care bărbatul, în cursul contactului
sexual, îşi pierde controlul şi ejaculează. Dacă bărbatul stăpâneşte atunci perfect VAJROLI
MUDRA, el va fi capabil să-şi aspire înapoi în veziculele seminale sperma, aparent iremediabil
pierdută (pentru a o transmuta ulterior în energii din ce în ce mai elevate, prin sublimare).
La cursurile noastre vom învăţa mai târziu VAJROLI MUDRA, în varianta sa ezoterică,
ce implică transmutarea potenţialului sexual şi sublimarea energiei rezultate către etaje superioare
ale fiinţei, fără vreun ajutor exterior. Este important de reţinut că este mult mai bine să se
controleze perfect potenţialul sexual şi să se evite pierderea sa sub orice formă, decât să învăţăm
să "recuperam" potenţialul pierdut accidental într-un act amoros. Pentru stăpânirea perfectă a
continenţei sexuale, NAULI KRIYA este una dintre cele mai valoroase tehnici yoghine pe care le
aveţi deocamdată la dispoziţie.

CUGETĂRI DESPRE SPIRIT

*** (Deşi) nemişcat, Spiritul (ATMAN) este mai iute decât gândul. Zeii nu-l pot ajunge
căci el aleargă înaintea lor. Deşi stă pe loc, el îi întrece pe (toţi) ceilalţi (zei), oricât de tare ar fugi
aceştia (ISA UPANISHAD 4)
*** SPIRITUL SUPREM DIVIN (PARAVATMAN) este marele stăpân, cel care pune în
mişcare tot ce există; el e stăpânul fericirii absolute, e lumina, e nepieritor, e atotputernic.
(SVETACHVATARA UPANISHAD 3.12)
*** Fără mâini şi picioare, SPIRITUL (ATMAN) aleargă şi apucă; el vede fără ochi, aude
fără urechii. El cunoaşte tot ce este de cunoscut; dar puţini sunt aceia care ajung să-l cunoască. Pe
el îl numesc (înţelepţii) marele Spirit (ATMAN) Supremul (SVETACHVATARA UPANISHAD
19)
*** Fără început, tu Spiritul (ATMAN) eşti prezent pretutindeni; din tine s-au născut
toate lumile. (SVETACHVATARA UPANISHAD 4. 4)
*** Nu există asemănare pentru Spirit (ATMAN), al cărui nume este glorie Infinită.
(SVETACHVATARA UPANISHAD 19)
*** După cum păianjenul, stând în mijlocul plasei, simte îndată că o muscă îi rupe vreun
fir şi aleargă iute într-acolo ca şi cum ar suferi pentru întregimea firului, tot astfel Spiritul
(ATMAN) omului, când vreo parte a corpului este vătămată, aleargă într-acolo, ca şi cum ar
putea suferi vătămarea corpului, cu care este unit strâns şi se află într-o anumită legătură.
(HERACLIT)
*** Nu vei găsi hotarele Spiritul (ATMAN), chiar dacă ai străbate toate drumurile; atât de
adâncă este taina lui. (HERACLIT)
*** Spiritul (ATMAN) (fiecăruia) îşi este (singur) prieten. Spiritul (ATMAN) (fiecăruia)
este (singur) duşman. Spiritul (ATMAN)) (fiecăruia) îşi este (singur) martor la ceea săvârşeşte şi
la ceea ce (încă) n-a săvârşit (MAHABHARATA 11.80)
*** Când sufletul, în calitate de corp al SPIRITULUI (ATMAN) este despărţit de corpul
fizic în somn, el îşi aminteşte trecutul, vede prezentul şi prevede viitorul. (CICERO)
*** Nu-i nimic mai iute ca Spiritul (ATMAN), nu există iuţeală care să se poată lua la
întrecere cu aceea a Spiritului. (CICERO)
*** Corpul este ca un vas sau ca un recipient al sufletului, în care se află SPIRITUL
(ATMAN); tu săvârşeşti ceea ce săvârşeşte sufletul tău. (CICERO)
*** După cum omul este alcătuit din corp, suflet şi spirit, tot altfel toate lucrurile şi toate
preocupările noastre urmează unele natura corpului, altele pe aceea a sufletului, altele pe aceea a
Spiritului. De aceea o frumuseţe aleasă, o bogăţie mare, pe lângă forţa fizică şi toate celelalte de
felul acesta dispar în scurt timp, pe când marile realizări ale Spiritului sunt nemuritoare.
(SALLUSTIUS)
*** Corpul împovărat de vicii ţintuieşte sufletul la pământ şi face imposibilă descoperirea
SPIRITULUI. (HORAŢIU)
*** Cum l-ai putea numi pe acesta Spiritul (ATMAN) altfel decât DUMNEZEU care
sălăşluieşte în corpul omenesc. (SENECA)
*** După cum razele soarelui ating, ce-i drept, pământul, dar sunt acolo de unde pornesc,
tot astfel Spiritul (ATMAN), mare şi sfânt, coborât aici ca să cunoaştem mai de-aproape cele
divine, este ce-i drept, în legătură cu noi, dar e nedespărţit de originea sa; de acolo atârnă, într-
acolo priveşte şi năzuieşte şi participă la (preocupările) noastre ca ceva absolut şi bun.
(SENECA)
*** După cum flacăra nu poate fi înăbuşită, căci ea scapă în jurul obiectului care o
acoperă, după cum aerul nu e vătămat de lovituri sau de izbituri, ba nici mărar nu e tăiat, ci se
revarsă în jurul obiectului, căruia îi cedează, tot astfel Spiritul (ATMAN), care este format dintr-
un (element) foarte fin, nu poate fi prins, nici doborât în corp, căci, graţie subtilităţii sale, el erupe
prin înseşi lucrurile care îl apasă. (SENECA)
*** Datorită faptului că Spiritul (ATMAN) mai există după ce s-a desprins din corp, îi
este rezervată o condiţie mai fericită decât atunci când se află în corp. (SENECA)
*** Atunci Spiritul (ATMAN) nostru va avea de ce să se felicite, când, eliberat din acest
întuneric în care se învârteşte va vedea strălucirea nu cu o vedere slabă, ci va primi întreaga
lumină şi va fi redat cerului, căruia îi aparţine, când (îşi) va primi locul pe care l-a ocupat înainte
de a se naşte. Originea sa îl cheamă sus. Dar el va fi acolo şi înainte de a se libera din această
închisoare, când va fi lepădat viciile şi se va fi înălţat pur şi uşor în meditaţii divine dătătoare de
extaz şi pace, profundă. (SENECA)
*** Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă ajunge să-şi piardă (în această
viaţă) contactul cu SPIRITUL său divin (ATMAN). (NOUL TESTAMENT. MARCU 8, 36)
*** Adu-ţi aminte că ceea ce te conduce este Spiritul (ATMAN) care este ascuns în
lăuntrul (tău), acela-i graiul, acela-i viaţa, acela-i omul, dacă putem spune aşa. Nu asocia
niciodată în închipuirea ta ceea ce (-i) asemenea unui vas, nici organele acestea formate în jurul
(lui). Căci ele sunt asemenea unor instrumente de care se deosebesc numai pentru că sunt naturale
şi nu artificiale. Fără cauza care le pune în mişcare sau le ţine, părţile acestea nu sunt de mai mare
folos decât suveica pentru ţesătoare, trestia pentru cel care scrie, sau biciul pentru vizitiu.
(MARCUS AURELIUS 10/38)
*** Spiritul (ATMAN) nemuritor din tine cuprinde întregul univers şi vidul din jurul lui,
şi forma lui; el se extinde în infinitul timpului, cuprinde cu gândul renaşterea periodică a lumii şi
înţelege că cei (care vor veni) după noi nu vor vedea nimic nou, după cum cei care au fost
înaintea noastră nu au văzut nimic mai mult, ci cel care e în vârstă de 40 de ani, dacă are cât de
puţină judecată, a văzut oarecum tot ce a fost şi tot ce va fi, în ceea ce priveşte uniformitatea (sa).
(MARCUS AURELIUS 11.1)
*** Dă-ţi seama măcar o dată, că ai în tine ceva mai bun şi mai divin decât ceea ce-ti
stârneşte pasiunile şi te agită. Acesta este Spiritul (ATMAN) cel etern, (MARCUS AURELIUS
12.19)
*** Închinarea luminii liniştite a Spiritului (ATMAN) a cărei unică năzuinţă este să se
cunoască pe sine, care constă din minte pură, infinită, nelimitată de spaţiu, de timp sau de altceva.
(BHARTRHARI NITICATAKA 1)
*** Pulbere din pulbere! Dar spiritul pur şi nemuritor va merge înapoi spre izvorul
arzător, de unde a venit, fiind de fapt o parte din cel Veşnic (DUMNEZEU). (SHELLEY)
*** După cum păianjenul înaintează împreună cu pânza (sa), după cum dintr-un loc ies
mici scântei, tot aşa purced din acest Spirit suprem (ATMAN) toate suflările, toate lumile, toţi
zeii şi toate fiinţele. (BRHAD ARANYAKA UPANISHAD 2. 1.20)
*** Acesta, Spiritul Suprem (ATMAN) nemuritor, eşti şi tu, şi oricare dintre oameni.
(CHANDOGYA UPANISHAD 6. 8.7)
*** Cel care consideră toate creaturile ca fiind în Spirit (ATMAM), iar pe el ca fiind în
toate, acela nu mai priveşte cu dispreţ nici o fiinţă. (ISA UPANISHAD 6)
*** Nu te mărgini numai să respiri împreună cu aerul care te înconjoară, ci gândeşte de pe
acum împreună cu gândirea care cuprinde toate. Căci puterea gânditoare macrocosmică se revarsă
pretutindeni şi străbate totul pentru cel care-i în stare s-o prindă, la fel ca aerul pentru cel care-i în
stare să respire (MARCUS AURELIUS 8.54)
*** O singură suflare e împărţită la fiinţele lipsite de raţiune, un singur şi unic, Spirit
nemuritor e distribuit la fiinţele înzestrate cu raţiune, după cum un singur pământ e acela din toate
lucrurile de pământ şi după cum văd datorită unei singure lumini şi respiră un singur aer toate
fiinţele înzestrate cu vedere şi cu suflare. (MARCUS AURELIUS 9.8)
*** (Există) o singură lumină a Soarelui, deşi separată de ziduri, munţi şi mii de alte
obstacole, o singură substanţă comună, deşi separată de fiecare din miile de corpuri, un singur
Spirit etern (ATMAN), deşi separat de mii de naturi şi de îngrădiri speciale, un singur Spirit
identic în toţi oamenii, deşi pare divizat. (MARCUS AURELIUS 12.30)

AN II C 38
INFORMAŢII SECRETE
CURENŢII COLORAŢI SUBTILI DE FORŢĂ, CA MANIFESTARE A
ENERGIILOR SUBTILE MACROCOSMICE.
CUM POATE FIINŢA UMANĂ SĂ ÎI ATRAGĂ ÎN AURA SA.
(APLICAŢII PRACTICEI - PARTEA A III - A - continuare la cursul nr. 36)

În timpurile viitoare, majoritatea fiinţelor umane vor fi

pline de afecţiune şi altruism, astfel ca vibraţiile subtile
albastre vor predomina în aura fiinţei umane aşa cum
predomină în aura planetei noastre. În cazul unei evoluţii
naturale, care se desfăşoară gradat în urma unui lung proces de
reîncarnări succesive, fiinţa ajunge să îşi eleveze gradat
frecvenţa vibraţiilor sale dominante. Un clarvăzător poate
atunci să sesizeze anumite aure mai mari, variind ca
predominantă de la verde la albastru, cu treceri către roşu, în
general, într-o asemenea aură fiind prezentă întreaga gamă de
nuanţe date de amestecul diferitelor culori subtile. În asemenea
cazuri, aura este gigantică şi prezintă, aspectul unei fântâni luminoase cu nuanţe variate de culori
elevate, cum ar fi indigo, violet, galben, în aceasta predominând totuşi albul strălucitor. Omul
interior sau omul auric este, în general vorbind, înzestrat cu o anumită culoare predominantă, care
este la rândul ei variabilă, în funcţie de gândirea sa, în conformitate cu caracterul său şi în strânsă
corelaţie cu gradul său specific de evoluţie. De exemplu, atunci când natura spirituală a fiinţei
umane începe să se trezească şi când intuiţia sa lăuntrică devine activă, galbenul subtil începe să
se amestece cu albastrul subtil. Fiinţa umană la începutul evoluţiei sale spirituale este înzestrată
cu aproape toate aceste culori subtile, bine dozate şi foarte intense. Vibraţiile "inferioare'' sunt
într-o asemenea situaţie un roz superb şi sunt în general localizate în aura fiinţei la nivelul
organelor genitale. Portocaliul subtil înconjoară atunci tot corpul iar verdele subtil alcătuieşte
zona care limitează corpul fizic la exterior. Albastrul subtil şi galbenul amestecate în mod
armonios se întind dincolo de corpul fizic şi alcătuiesc porţiunea extremă a aurei. Toate aceste
culori pot să prezinte nuanţe sau aspecte şi caracteristice fiecărei fiinţe umane în parte.
 O fiinţă umană care ajunge să fie armonioasă din punct de vedere auric va fi înţeleaptă şi
foarte puternică. În anumite cazuri ea poate dobândi anumite puteri paranormale care o vor ajuta
să-şi reveleze spiritul. Atunci aura sa devine un puternic vehicul pentru sublimele energii divine.
Anumite fiinţe umane sunt uneori înzestrate în aură cu culori subtile albastru şi galben,
aceasta indicând o natura intuitivă înzestrată cu putere. O asemenea fiinţă umană este bine
înzestrată din punct de vedere auric să-i impulsioneze şi să-i ajute pe aceia care doresc să fie
ajutaţi, spiritual.
Din punct de vedere practic, cunoscând efectele acestor forţe subtile care se manifestă
fiecare prin vibraţii specifice, putem utiliza precis energiile ascunse ale macrocosmosului sau cu
alte cuvinte ale Naturii, devenind astfel gradat conştienţi de alte planuri paralele decât planul
material, datorită punerii în rezonanţă cu anumiţi curenţi subtili cosmici coloraţi. Fără îndoială
există anumiţi curenţi subtili coloraţi pe care cel mai bine este să-i evitaţi, printre aceştia fiind
cenuşiu, negru, anumite nuanţe de roşu şi alţii de care trebuie să profităm permanent din plin. De
exemplul, un om foarte emotiv se află într-o sală de spectacol. Se aude deodată un strigăt:
"Foc!". Instantaneu un val de panică cuprinde întreaga sală. Fără a şti dacă într-adevăr arde, toţi
oamenii foarte receptivi se vor lăsa acaparaţi de influenţa curentului subtil roşu al fricii, astfel că
fiinţele umane care nu vor fi capabile să-şi controleze emoţiile primare vor acţiona fulgerător, ca
nişte bestii feroce pentru a se salva. Acela însă, care, din contră, ştie să vibreze în mod conştient
la unison cu curenţii cosmici coloraţi subtili pe care intenţionează să-i utilizeze, se va dezvolta
după cum doreşte mult mai repede decât acela care, datorită ignoranţei este asemănător cu un
animal, ce se lasă antrenat de nu contează ce curent subtil colorat, fără să ştie ce face şi nici ce
consecinţe vor avea acţiunile sale.
Prin urmare yoghinul care aplică consecvent aceste cunoştinţe secrete îşi poate rafina
progresiv vibraţiile lăuntrice specifice, ridicându-se astfel deasupra frecvenţelor de vibraţie ale
curenţilor subtili malefici de care scapă astfel pentru totdeauna cu cea mai mare uşurinţă.
Este prin urmare de o mare importanţă ca acela care doreşte să progreseze să înveţe să-şi
controleze gândurile şi stările, căci astfel îşi va stăpâni totodată şi vibraţiile subtile. Există mai
multe planuri de conştiinţă pe care fiinţa umană se poate ridica din punct de vedere al frecvenţei,
rămânând apoi permanent în contact cu ele, astfel încât să nu revină la vibraţiile anterioare,
frecvenţa dominantă a vibraţiilor sale fiind la unison cu acel plan sau, cu alte cuvinte, în
sintonanţă. Un geniu este, din acest unghi, acel om al cărui mental poate fi simultan în strânsă
legătură cu mai multe planuri ale conştiinţei cosmice decât ceilalţi oameni. De exemplu, în cazul
apariţiei primăverii, majoritatea oamenilor nu vor vedea în manifestările caracteristice primăverii
nici mai mult nici mai puţin decât banala înflorire a unei plante oarecare. Alţii, ceva mai sensibili,
în cazul aceleiaşi plante, vor gândi că este o floare frumoasă şi de culoare galbenă! Foarte puţini
vor fi însă aceia care vor vedea reflectată inefabil în aceeaşi plantă primăvara, intuind în ea
expresia energiilor subtile secrete ale Universului, concentrate într-o armonie fascinantă, ca
rezultat al vibraţiilor cauzale a Ideii Supreme.
Tradiţia yoghină secretă menţionează în această direcţie existenţa a 49 de stări distincte de
conştiinţă. Cu toate acestea, în medie, fiinţa umană nu cunoaşte decât 10 sau 12 stări de
conştiinţă. Cunoaşterea noastră este deci înzestrată, analogic vorbind cu mai multe porţi pe care
noi le putem deschide dacă voim şi dacă ştim cum să vrem, totuşi aceste porţi pot rămâne în
continuare închise dacă ne complăcem în stări inferioare de conştiinţă şi dacă nu aspirăm cu toată
puterea să ne ridicăm cât mai sus către etajele superioare ale fiinţei.
Un mare eliberat şi înţelept indica în antichitate: " Iubiţi-vă duşmanii", şi acest precept i-a
intrigat pe majoritatea celor care nu i-au înţeles raţiunea. În acest imperativ se află totuşi un mare
adevăr şi anume că iubirea, care nu este un sentiment vag, ci o realitate divină care reprezintă cel
mai înalt şi cel mai puternic dinamism pe această planetă, ce se manifestă în mod distinct pe
diferite frecvenţe în toate planurile de manifestare. Acest dinamism sublim poate fi simţit chiar şi
pe planul efectelor materiale. Dacă suntem însă suficient de evoluaţi, şi putem percepe în nivelul
său specific de manifestare chiar în planul mental. Iubirea pură ce emană în planul mental se
manifestă ca o putere elevată, euforică, constructivă, vibrând la o înaltă frecvenţă şi este o
anumită nuanţă a culorii subtile galben.
Mânia însă, ca emoţie negativă, provine din straturile inferioare, care sunt captate într-o
asemenea situaţie în aura ce se va încărca cu vibraţiile roşii-cenuşii inferioare. Un duşman care ne
urăşte ne va transmite, conştient sau nu, un flux de gândire roşie-pământie. Dacă, în schimb, la
întoarcere noi îi adresăm constant gânduri de iubire, noi proiectăm în retur vibraţiile subtile de
iubire galbene, mult mai puternice decât roşul inferior subtil, astfel că roşul subtil pământiu
orientat către noi nu ne va putea atinge niciodată, înaltele vibraţii subtile ne vor proteja astfel şi în
acest mod vom putea atinge o extraordinar de elevată calitate a gândirii, fiind permanent încărcaţi
în aură cu vibraţii subtile protectoare datorită unei vieţi trăite mereu la unison cu planurile
superioare ale manifestării.
Astfel, în plus, vom învăţa să folosim forţa cosmică prin controlul gândirii. Ştiinţa actuală
recunoaşte chiar şi ea că globul pământesc nu este de loc izolat în spaţiu. El face parte din
cosmos, care cosmos la rândul său se află integrat în macrocosmos şi astfel el se găseşte legat cu
macrocosmosul printr-un număr imens de curenţi cosmici subtili, ce vehiculează vibraţiile
forţelor cunoscute de noi parţial sub numele de electricitate, lumină, magnetism, căldură etc.
Astfel, la ora actuală, ştim că există, circulând în jurul şi chiar şi prin globul pământesc, curenţi
magnetici extrem de puternici, mergând de la nord la sud şi care pătrund aproape instantaneu
toate lucrurile şi fiinţele. Aceşti curenţi magnetici sunt, pentru imensa majoritate a fiinţelor
umane invizibili. Ei se manifestă uneori din punct de vedere sui generis, material, sub forma
aurorei boreale, a luminii zodiacale etc. Alţii devin perceptibili vederii în anumite condiţii
excepţionale, uneori chiar în experienţa de laborator unde sunt folosite tuburi speciale în
interiorul cărora s-a făcut vid. Particulele electrice în asemenea cazuri se manifestă cu o foarte
mare rapiditate, comunicându-i tubului o luminozitate intensă specifică cum este cazul
descărcărilor electrice în neon. Astfel pot fi remarcate minunate culori catifelate aproape astral.
Cel mai clasic exemplu în această direcţie este tubul Crookes. Rasele X, radium-ul şi toate
substanţele radioactive sunt o manifestare sau altfel spus o probă a forţelor subtile macrocosmice
şi a curenţilor de forţă eterică ce au vibraţii şi culori subtile distincte.
Curenţii eterului merg de la Polul Nord la Polul Sud în benzi mari de lumină în mod
distinct colorată atât deasupra cât şi prin pământ.
Această forţă subtilă unică a spaţiului este atrasă în centrul magnetic al pământului. Ea se
manifestă în straturi sub forma vibraţiilor şi acestea sunt în raport direct cu diferitele densităţi ale
substanţei în manifestare pe care le traversează permanent, chiar dacă nu rezonează cu acestea,
punându-le în vibraţie specifică numai pe acelea ce "rezonează" cu ele.
-VA URMA -
 AJNA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 36)

AJNA CHAKRA (96 spiţe energetice) - aşa cum este percepută prin clarviziune -

La celălalt pol, în cazurile de adenoame ale epifizei sau, cu alte cuvinte, în cazurile de
tumori care amplifică în exces secreţiile glandei, acestea sunt însoţite de o atrofiere a organelor
genitale sau de anumite tulburări ce apar la nivelul acestora. Toate acestea ne permit să înţelegem
că acţiunea exercitată de AJNA CHAKRA în plan fizic la nivelul epifizei este de a controla şi
frâna sistemul sexual. Prin urmare, atât continenţa cât şi abstinenţa pot fi realizate cu uşurinţă
printr-o activare corespunzătoare a lui AJNA CHAKRA. Transmutarea şi sublimarea
potenţialului creator atât la bărbat cât şi la femeie în forme superioare de energie se vor realiza
spontan, aproape fără nici un efort în cazul celui care are acest centru de forţă suficient de activat.
Prin activarea intensă a lui AJNA CHAKRA yoghinul realizează că deţine un veritabil "al
treilea ochi " orientat atât către universul său lăuntric cât şi către aspectele subtile şi mentale ele
lumii înconjurătoare. În plus, AJNA CHAKRA este un focar de emisie şi recepţie al energiilor
gând, al ideilor, al structurării mentale prin intermediul căruia putem concepe şi înţelege în mod
coerent universul subtil mental exterior fiinţei noastre, energiile sale specifice, ajutându-ne să
guvernăm "spaţiul (universul) nostru lăuntric''. Aşa cum ochii fizici ne ajută să stabilim anumite
raporturi cu lucrurile şi fenomenele exterioare, în mod analogic AJNA CHAKRA ne facilitează şi
ne ordonează raporturile cu lucrurile, entităţile şi fenomenele specifice sferelor de manifestare
subtilă astrală şi mentală.
Tradiţia milenară yoghină arată că de acest mitic "al treilea ochi'' depinde, de asemenea,
întregul nostru sistem al emoţiilor.
Din punct de vedere fizic, AJNA CHAKRA se află în legătură intimă cu un organ
misterios situat în inima creierului şi este cunoscut sub numele de glanda pineală, sau altfel spus,
epifiza. Chiar dacă pentru mulţi oameni de ştiinţă epifiza pare a fi un organ inutil, adepţii YOGA
avansaţi au identificat acest organ ca fiind în legătură cu AJNA CHAKRA care în calitatea sa de
ochi spiritual permite fiinţei să intuiască atât natura spiritului cât şi raporturile existente între
structura mentală, psihic şi corp.
În conformitate cu tradiţia yoghină milenară secretă, AJNA CHAKRA este un veritabil
''al treilea ochi", el fiind un organ al dublei vederi sau percepţii care, printre altele, ne permite să
regăsim cu fidelitate spectacolul, experienţele şi cunoştinţele pe care le-am acumulat în
existenţele noastre trecute în perioada încarnărilor succesive. Prin intermediul lui AJNA
CHAKRA activată suficient de mult ne apare clar că această viziune lăuntrică superioară nu este
numai pur spirituală ci are drept organ fizic, la nivelul creierului, epifiza. În concepţia yoghină
tradiţională, rolul lui AJNA CHAKRA în calitatea sa de ochi lăuntric spiritual este preponderent
în integrarea armonioasă a fiinţei în univers cât şi în funcţionarea globală a individului.
Cu privire la cel "de-al treilea ochi" tradiţia occidentală cât şi filosofii Evului Mediu la
rândul lor, au localizat în acest centru focar punctul de comandă al tuturor funcţiilor mentale.
Filosoful ARISTOTEL considera la rândul său cel "de-al treilea ochi" identificat prin epifiza la
nivel fizic ca fiind un veritabil regulator al "CURENTULUI GÂNDIRII". Mult mai târziu,
filosoful DESCARTES avea să considere aceeaşi zonă drept un sediu esenţial al imaginaţiei
mentale, inteligenţei şi al bunului simţ comun. În faimosul său sistem conceput el considera că
''SPIRITELE ANIMALE" - un fel de suport fluidico - energetic al minţii - circulau în sânge de
unde epifiza îi extrăgea pentru a-i face să treacă în ventriculele creierului.
Astfel, în concepţia sa, epifiza ajungea să fie "INFORMATĂ" despre starea globală
corporală şi prin intermediul corpului al a senzaţiilor acestuia despre întreaga lume exterioară.
Senzaţiile, ideile şi imaginile percepute ajungeau în final, în concepţia lui DESCARTES să se
centralizeze în epifiză. La rândul său, epifiza declanşa imediat după aceea anumite energii sau
undele motrice care, traversând ventriculele creierului se dirijau către muşchi şi organe pentru a
organiza comportamentul.
În Orient, yoghinii au reuşit datorită aprofundării milenare a cunoaşterii lăuntrice să
descopere că AJNA CHAKRA conştient trezită şi energizată face cu putinţă anumite revelaţii cu
totul extraordinare care îi deschid fiinţei umane ce are activat acest centru câmpul unor reflexii
intuitive fructuoase. Pentru yoghinul avansat apare clar că AJNA CHAKRA în calitatea sa de "al
treilea ochi" lăuntric poate fi utilizat pentru a privi mai ales interiorul, sau altfel spus aspectele
subtile esenţiale oricărei realităţi şi nu doar exteriorul acesteia.
Prin trezirea lui AJNA CHAKRA, yoghinul devine capabil să exploreze zonele
enigmatice ale conştiinţei precum şi straturile, abisale ale subconştientului. În concepţia yoghină,
starea de genialitate este în strânsă legătură cu activarea la un anumit grad a lui AJNA CHAKRA.
Mai multe texte yoghine insistă asupra faptului că trezirea şi amplificarea activităţii lui AJNA
CHAKRA este stimulată chiar şi prin mesajele care îi vin de la ochii fizici.
- VA URMA -
 AN II C 39

INFORMAŢII SECRETE
CURENŢII COLORAŢI SUBTILI DE FORŢĂ, CA MANIFESTARE
A ENERGIILOR SUBTILE MACROCOSMICE.
CUM POATE FIINŢA UMANĂ SĂ ÎI ATRAGĂ ÎN AURA SA
(APLICAŢII PRACTICE).
PARTEA A IV-a - continuare la cursul nr. 38

Prin urmare, din punct de vedere subtil, Pământul este

înconjurat permanent de mai multe straturi cu vibraţii diferite,
alcătuite dintr-o substanţă deosebit de pură, invizibilă vederii
obişnuite (perceptibilă prin clarviziune) care sunt diferit
colorate şi alcătuiesc rezervorul de alimentare pentru curenţii
subtili coloraţi.
Atunci când diferitele zone sau straturi sunt puse în
mod distinct în rezonanţă cu o fiinţă umană care le evocă, ele
transferă în aura acesteia culoarea subtilă care le
caracterizează şi astfel determină efecte specifice precise care
sunt totdeauna identice în funcţie de culoarea subtilă angrenată în acest proces. La rândul lor,
stările ce apar în fiinţă provoacă fenomene de rezonanţă cu diferiţii curenţi subtili coloraţi care
corespund respectivelor stări trăite. Straturile curenţilor subtili coloraţi fiind de densitate diferită,
este firesc, în consecinţă, ca aspectele lor componente să vibreze la frecvenţe diferite, aceasta
arătând că aceşti curenţi coloraţi au o vibraţie interioară care face totdeauna să apară în aură
diferite culori cu nuanţe variate ce corespund diferitelor frecvenţe de vibraţie. La suprafaţa
Pământului, în plan subtil, toţi aceşti curenţi coloraţi se găsesc împreună precum culorile
curcubeului şi astfel fiinţa umană, care este un univers, sau altfel spus, un microcosmos în
miniatură, va atrage la sine, prin rezonanţă, aceste forţe care, pătrunzând în aura sa, dinamizează
prin sintonanţă elementele germene care se găsesc deja acolo. Aceste forţe pătrund prin partea sa
stângă, dinamizându-i în mod gradat aura. După ce ele i-au parcurs şi dinamizat structura subtilă,
o parte din aceste forţe sunt descărcate în surplus, sau manifestate prin partea sa dreaptă, aceasta,
se înţelege, după ce au energizat şi vitalizat fiecare aspect corespondent împreună cu atomii
corpului şi chiar neuronii creierului prin vibraţiile lor energizante.
CULORI SUBTILE ŞI VIBRAŢII CORESPUNZĂTOARE CURENTILOR DE
FORŢĂ COSMICĂ
Diferitele aspecte ale energiilor care vibrează la frecvenţe diferite produc întotdeauna, în
mod conex, culori subtile diferite sau nuanţe deosebite ale aceleiaşi culori subtile. Culorile subtile
ale celor şapte forţe principale sunt percepute de simţul specific interior sau, cu alte cuvinte, de o
anumită formă a percepţiei subtile mentale. Ochiul fizic, de exemplu, care percepe lumina "albă"
obişnuită, are nevoie de o prismă piramidală cizelată într-un anumit fel pentru a sesiza diferitele
culori din care se compune totuşi această lumină albă. În mod asemănător, percepţia noastră
subtilă mentală sau, altfel spus, ochiul interior, are nevoie de un antrenament special pentru a
putea percepe direct şi distinct diferitele culori ale acestor forţe subtile cosmice împreună cu
nuanţele coloristice subtile ale acestora. Unele fiinţe umane predispuse nativ prin structura lor
sau, altfel spus, senzitive (iar altele printr-un antrenament gradat specific) au ajuns la acea stare
de percepere subtilă care le permite să vadă distinct culorile curenţilor subtili cosmici, şi atunci
când aceştia traversează spaţiul sau atunci când ei vin în contact mai ales la nivelul aurei, cu
fiinţa umană. Descrierea acestor curenţi subtili coloraţi şi a nuanţelor subtile coloristice ale
acestora a fost făcută de unii yoghini avansaţi şi este cunoscută şi în anumite şcoli spirituale din
Occident.
Este important de remarcat că aceste culori subtile sau nuanţele coloristice ale acestora nu
trebuie să fie confundate absolut deloc cu culorile obişnuite ale obiectelor sau fiinţelor percepute
de ochiul fizic. Aceste culori subtile am văzut că sunt, începând cu cel mai redus grad de vibraţie,
care este de asemeni şi cel mai de jos: ROŞU, PORTOCALIU, GALBEN,VERDE, ALBASTRU,
INDIGOU; în fiecare dintre aceşti curenţi principali există mai multe subdiviziuni, fiecare dintre
aceste subdiviziuni fiind în mod distinct separată de cealaltă printr-o diferenţă de amplitudine şi
de înălţimea vibraţiilor, toate acestea producând în consecinţă nuanţe a căror culoare
predominantă subtilă distinge fiecare subcurent subtil de altul.

CURENŢII SUBTILI UNIVERSALI AI GÂNDIRII ŞI SIMŢIRII.

GRADUL VIBRAŢIILOR LOR SPECIFICE.
CULORILE SUBTILE ŞI STĂRILE MENTALE ASOCIATE ACESTORA

Curenţii subtili prezenţi la suprafaţa Pământului, percepuţi ca imagine mentală interioară,

prezintă aspectul a mai multe benzi sau fâşii de lumină subtilă colorată, mult mai intense şi net
distincte prin strălucirea lor de culorile fizice care le corespund. Acestea turbionează în toate
direcţiile şi chiar intră adeseori în contact cu aura fiecărei persoane care se află într-un anumit loc
unde anumite benzi de culoare subtilă sunt foarte mari şi puternice.
A trăi înseamnă deci a folosi mai mult sau mai puţin conştient aceşti curenţi coloraţi. Cel
care cunoaşte efectele acestor curenţi subtili cât şi proprietăţile lor specifice se va servi în mod
conştient de ei pentru a creşte spiritual, accelerându-şi evoluţia lăuntrică.
Uneori constatăm că există fiinţe umane mai mult sau mai puţin conştiente care utilizează
predilect unii dintre aceşti curenţi subtili care au frecvenţe joase, în scopuri inferioare. Fiinţa
umană care cunoaşte însă legea fundamentală a acţiunii şi reacţiunii (KARMA), va rezona
preponderent numai cu aspectele cele mai elevate ale acestor curenţi subtili, reuşind astfel să îşi
transforme gradat statutul existenţial, ajungând în cele din urmă să opereze preponderent benefic
prin intermediul lor.
Este de asemeni important să realizăm că, deşi există în macrocosmos curenţii subtili
coloraţi, distincţi, atunci când ei operează adeseori simultan, corelaţi la nivelul aurei noastre
individuale, aceste energii subtile colorate ce sunt în mod specific dozate în aură vor produce un
ecou complex în sfera mentală a fiinţei deoarece fiecare culoare subtilă va genera o stare lăuntrică
corespunzătoare determinată de feluritele vibraţii ce se reflectă în sfera noastră mentală. Această
rezonanţă va provoca deci o anumită stare mentală care la rândul său va atrage apariţia unei
anumite stări lăuntrice globale ce se va manifesta în întreaga noastră fiinţă. Tocmai din această
cauză foarte multe fiinţe umane se găsesc permanent într-o stare de rezonanţă sau acord
predominant cu unii dintre marii curenţi subtili care determină ideile şi gândirile care se
manifestă în diferite momente la nivel planetar, în acelaşi fel se explică de asemeni prejudecăţile,
dogmele închistatoare şi convenţiile paralizante.
CONCENTRAREA, ACUMULAREA ŞI AMPLIFICAREA CURENŢILOR SUBTILI ÎN
AURA PROPRIE PRIN CONTEMPLAREA INTERIOARĂ A CULORII SUBTILE
MENTALIZATĂ
În lumina celor explicate mai sus putem înţelege cât de important este să învăţăm să ne
folosim în mod constant şi precis de curenţii subtili coloraţi ai macrocosmosului care sunt
expresii ale forţelor universale, captându-i astfel prin rezonanţă pe unii dintre ei, pentru a le
amplifica manifestarea în aura proprie.
Acest fenomen se realizează foarte simplu printr-o reprezentare interioară cât mai clară
sau, cu alte cuvinte, printr-o imagine mentală precisă a culorii sau nuanţei subcurentului, ale cărui
vibraţii vor produce în noi înşine starea lăuntrică pe care urmărim să o trezim; fixând culoarea în
mod interior şi păstrându-i cât mai mult timp imaginea prin contemplare fermă interioară.
Această concentrare intensă, prelungită, care se va focaliza asupra culorii respective până când
aura noastră va vibra la unison cu acel curent subtil pe care dorim să îl captăm şi să-l amplificăm,
ne va permite gradat să trezim şi să controlăm cu mai multă uşurinţă efectele şi caracteristicile
acestui curent, ce se manifestă pe mai multe nivele în universul nostru lăuntric atât la nivel fizic
cât şi la nivelele psihic, mental şi chiar spiritual.
CULORI SUBTILE BINEFĂCĂTOARE ŞI CULORI SUBTILE RĂUFĂCĂTOARE
CARE SE MANIFESTĂ CORELATE CU ENERGIILE CURENŢILOR COSMICI
Semnificaţia culorilor subtile a curenţilor de forţă, cât şi corelaţia cu trăirile sau stările
care se manifestă în cazul fiecărei frecvenţe specifice a vibraţiilor acestora ar trebui să fie cât mai
bine înţeleasă, mai ales dacă avem în vedere că vibraţiile specifice culorilor subtile inferioare pot
cauza insuccesul şi diferise tulburări sau dezechilibre dacă predomină în aura unei fiinţe. Aceasta
se datorează, printre altele, naturii lor repulsive, antagonice, răufăcătoare, distructive sau
binefăcătoare, regenerante, echilibrante, în cazul vibraţiilor subtile, ale culorilor superioare, care
accelerează evoluţia spirituală şi creează stări euforice ce asigură succesul, sănătatea, armonia.
Vibraţiile subtile inferioare demagnetizează şi dezechilibrează anumite elemente
componente din structurile invizibile ale fiinţei, pot facilita apariţia bolii şi pot face ca
sănătoasele noastre concepţii mentale să fie aduse la o stare de spirit inferioară sau larvară
deoarece ele provoacă erorile de la o stare de spirit inferioară sau larvară deoarece ele provoacă
erorile de judecată, obsesiile, persistenţa viciilor şi, să provoace mai mereu neşansa în tot ceea ce
fiinţa întreprinde; vibraţiile subtile superioare, din contră, ne magnetizează binefăcător fiecare,
aspect component al anumitor structuri invizibile ale fiinţei, elevând vibraţiile anumitor organe
pentru a le aduce la o stare normală de sănătate şi echilibru, în plus, acestea fac să fie prompt
respinse vibraţiile străine, contrare armoniei, sănătăţii şi echilibrului fiinţei.
În cazul în care în aură predomină vibraţiile subtile superioare, ele conferă fiinţei forţă,
fericire şi un ideal mult mai elevat, toate acestea făcând să crească atât intensitatea, cât şi
amplitudinea vibraţiilor celulelor cerebrale. Datorită acestui proces, ideile superioare ajung să
predomine în creierul fiinţei umane care prin eforturi conştiente şi gradate reuşeşte să pună la
unison şi realizează o sublimă şi perfectă rezonanţă între forţele subtile infinite ce emană din
focarele universale, macrocosmice şi propriile sale forţe subtile interioare ce se află în
microcosmosul fiinţei sale. Procedând astfel, fiinţa umană devine un SUI GENERIS releu de
manifestare al energiilor cosmice binefăcătoare.
- VA URMA -

AJNA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 38)
Unii yoghini contemporani, cum ar fi SWAMI RAMA, au arătat că aceste mesaje
specifice care trezeşte şi activează AJNA CHAKRA provenind de la ochi, nu sunt masaje
retiniene sau cu alte cuvinte, în mod grosier senzoriale ci sunt mesaje specifice emise prin
intermediul MIŞCĂRILOR pupilei. Aceste "mişcări" la rândul lor sunt declanşate la fel de bine
prin intermediul eforturilor de viziune reală (în această direcţie a se vedea importanţa
antrenamentului yoghin în care se vizualizează fizic exterior o anumită YANTRA pentru
dinamizarea lui AJNA CHAKRA) ca şi prin imaginări de viziune (vezi în această direcţie
importanţa pentru dinamizarea lui AJNA CHAKRA a procedeelor de vizualizare lăuntrică aşa
cum acestea sunt realizate în cazul lui SHAMBAVI MUDRA), sau, chiar prin senzaţii interioare
inefabile lipsite de imagini (lărgirea pupilară în cazul stărilor de fericire plenară sau chiar a
durerii, de exemplu).
În lumina tradiţiei milenare yoghine, AJNA CHAKRA în calitatea sa de "al treilea ochi''
este un organ subtil perfecţionat al sistemului vederii, care poate fi asimilat cu un fel de analizator
superior de un grad elevat care aproape că îl defineşte drept un veritabil "al treilea ochi" superior.
Rolul lui AJNA CHAKRA în controlul şi coordonarea sistemului sexual a fost dintotdeauna pus
în evidentă în textele yoghine clasice, din acest punct de vedere acest centru de forţă având un rol
uriaş în realizarea cu succes atât a continenţei cât şi a abstinenţei.
În sfera psihică a fiinţei, activitatea lui AJNA CHAKRA, permite controlul emoţional, ea
fiind aceea care face cu putinţă la gradul cel mai înalt aşa-zisa stăpânire de sine. De ordinele sau
energiile mentale angrenate prin intermediul activării lui AJNA CHAKRA depinde prin urmare
întreaga noastră personalitate, fie că este vorba despre sexualitatea noastră specifică, de
stăpânirea de sine sau de rapiditatea noastră de acţiune mentală.
Ceea ce se ştie mai puţin, cu excepţia unor yoghini iniţiaţi în aceste mistere, este relaţia
care există între AJNA CHAKRA şi VISHUDDHA CHAKRA. În foarte multe situaţii s-a
constatat că o slabă activare şi energizare a lui AJNA CHAKRA atrage după sine deficienţe
energetice specifice la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA a acelei fiinţe umane, toate acestea
având drept efect tulburări remarcate la nivelul glandei tiroide (hipertiroidie). Trezirea şi
activarea armonioasă a lui AJNA CHAKRA permite diminuarea rapidă a acestor tulburări
remarcate la nivelul tiroidei, toate acestea arătând că există o certă relaţie de subordonare
ierarhică a lui VISHUDDHA CHAKRA faţă de AJNA CHAKRA.
Rolul pe care AJNA CHAKRA îl are în coordonarea anumitor procese sexuale la femeie a
fost cu uşurinţă pus în evidenţă atunci când, în cazul unor femei tinere al căror ciclu menstrual
fusese oprit datorită unor raţiuni ''nervoase'', respectivele cicluri au putut fi restabilite, persoanele
în cauză fiind îndrumate să recurgă la anumită metode YOGA în care se vizualizau energii
luminoase de culoare violetă inundând zona specifică a lui AJNA CHAKRA. Aceleaşi rezultate
s-au obţinut de asemeni prin expunere altor femei cu aceeaşi problemă la radiaţii ultraviolete un
anumit interval de timp. Tot prin intermediul lui AJNA CHAKRA se poate regla cu cea mai mare
uşurinţă şi coordona activitatea de reproducere sau procreare a fiinţei umane.
În concepţia yoghină, conştiinţa centrată ferm în AJNA CHAKRA implică în mod
spontan "INTROSPECŢIE" sau altfel spus, ''abilitatea de a vedea dincolo de aparenţe în interior'',
în trecut, adeseori era numit "vizionar" cel care avea în mod preponderent conştiinţa centrată la
nivelul lui AJNA CHAKRA deoarece el este capabil să vadă în mod superior, intuitiv.
Termenul de "clarviziune", deşi a dobândit actualmente sensuri parapsihologice, vine de
fapt din limba franceză şi înseamnă "a vedea în mod clar", această noţiune referindu-se de
asemeni la centrarea fermă şi predominantă a conştiinţei în această CHAKRA. Pentru yoghinii
avansaţi "al treilea ochi "sau AJNA CHAKRA, suficient de bine trezit, conferă capacitatea
minunată de "a vedea" într-un mod în care ochiul fizic nu poate să realizeze aceasta. Prin urmare,
AJNA CHAKRA face cu putinţă o viziune mult mai profundă asupra noastră şi a realităţii
înconjurătoare, permiţându-ne să avem acces la un mod intuitiv superior de dobândire a
cunoaşterii. În termeni moderni, adeseori cuvântul "intuiţie", căpătat şi o uşoară conotaţie
peiorativă datorită ignoranţei. El este deseori folosit sinonim cu cuvântul ''presimţire''. Adeseori
cuvântul "intuiţie'' este privit ca nedemn de încredere sau imaginar, fiind considerat drept ceva
fantasmagoric pe care o persoană rezonabilă nu trebuie să se bizuie. Astfel, dacă de exemplu, un
anumit om de afaceri are o fulgerătoare intuiţie, că va fi inflaţie, cel mai probabil este că (deşi
prevenit) el nu se va grăbi totuşi să-şi vândă cât se poate de repede tot stocul de mărfuri. Astfel,
chiar dacă el este preocupat într-o anumită măsură de această fulgerătoare intuiţie, cel mai adesea
el îşi va spune că ceea ce i-a apărut "nu este decât o superstiţie aberantă", sau o fantasmagorie
delirantă. Chiar şi în multe cazuri când ulterior, la interval de timp după aceea, o intuiţie se
dovedeşte a fi fost corectă, tendinţa comună a majorităţii oamenilor este de a o considera drept o
coincidenţă nesemnificativă. Cu toate acestea, este semnificativ că în psihologia modernă, până la
ora actuală nu există nici un stadiu sistematic şi ştiinţific al capacităţii intuitive care să ne permită
să înţelegem modul în care intuiţia se leagă sau se dezvoltă odată cu celelalte funcţii psihice. În
psihologia orientală, şi mai ales yoghină, dimpotrivă, intuiţia este foarte clar definită. Ea este un
fenomen precis care trebuie încă de la început să fie separat de superstiţie şi presimţire.
Analizând atent aceste fenomene, yoghinii au ajuns la concluzia că cel mai adesea presimţirea
poate să implice un element intuitiv, dar acesta este alterat şi făcut să apară confuz de diferite
elemente provenind din subconştientul persoanei în cauză. Complexele lăuntrice, proiecţiile
imaginative, fanteziile obsesive, refulările, frustrările şi problemele individuale se amestecă şi ele
în puţinul acces pe care-l putem avea (la modul comun) la ceva dincolo de conştiinţa vulgară
limitată. Datorită acestor zaţuri premoniţiile sunt atunci adeseori eronate, ele devenind de cele
mai multe ori nedemne de încredere. Cu toate acestea, "A AVEA PRESIMŢIRI" este o tendinţă
spontană şi naturală a minţii umane. Atunci când mintea, în mod firesc intră într-o stare de calm
profund şi relaxare devenim în mod cât se poate de firesc să primim, sau cu alte cuvinte, să
receptăm telepatic asemenea impresii. Uneori, atunci conştienţi de acest potenţial cel mai adesea
începem să intervenim în acest proces şi ajungem să-l intelectualizăm. În asemenea situaţii
presimţirea, chiar şi contaminantă, aşa cum se întâmplă în multe cazuri, dispare. Prin contrast,
adevărata intuiţie este o funcţie stabilă, sigură a nivelelor superioare ale conştiinţei, de la nivelul
cărora ne devine în mod instantaneu accesibilă o gamă mult mai mare de informaţii. În această
situaţie, percepţiile intelectuale şi emoţiile se armonizează împreună şi sunt integrate făcând cu
putinţă astfel un nou mod de cunoaştere în care amândouă sunt pe deplin corelate, această situaţie
permiţând în mod gradat chiar realizarea de sine. Pentru yoghini intuiţia provine fără îndoială de
la nivelul celei mai înalte surse de cunoaştere. Procedeele yoghine de meditaţie îi conferă fiinţei
mijloace sigure prin care ea poate să descopere şi să dezvolte în universul ei lăuntric acel nivel de
pe care operează totdeauna intuiţia.
În concepţia yoghină, intuiţia are două aspecte. Privind din acest punct de vedere, există
o diferenţă netă între intuiţia creatoare şi intuiţia superioară sau altfel spus orientată lăuntric.
Exemple de intuiţie creatoare sau altfel spus genială sunt: descoperirea legii gravitaţiei de către
NEWTON, descoperirea structurii circulare a moleculei, de benzen sau descoperirea relativităţii a
lui EINSTEIN. Intuiţia creatoare sau genială aduce superconştiinţa sau altfel spus supramentalul
într-un contact productiv cu lumea exterioară. Intuiţia superioară sau cu alte cuvinte orientată
lăuntric la rândul ei nu este utilizată în interacţiunea cu învelişurile materiale exterioare ale
fiinţei, ci este utilizabilă în vederea cunoaşterii naturii ei interioare, esenţiale (ATMAN). Ea este
prin urmare nealterată şi ajută fiinţa să-şi găsească drumul permiţându-i să aibă acces din ce în ce
mai profund către nivelele de conştiinţă cele mai elevate. Tocmai din această cauză, aceasta
intuiţie Superioară este sinonimă cu faimosul FIR AL ARIADNEI din tradiţia iniţiatică
occidentală. În practica superioară avansată a meditaţiei yoghine, focalizarea fermă şi
neîntreruptă a conştiinţei la nivelul celui de-al 6-lea centru de forţă conduce rapid la separarea
gradată a adaosurilor fantasmagorice sau imaginative de experienţa obiectivă pură receptată în
mod telepatic.
-VA URMA -
 AN II C 40

INFORMAŢII SECRETE
CURENŢII COLORAŢI SUBTILI DE FORŢĂ, CA MANIFESTARE
A ENERGIILOR SUBTILE MACROCOSMICE.
(APLICAŢII PRACTICE). PARTEA A -V-a -
- continuare la cursul nr. 39 -

VIZUALIZAREA CREATOARE A CURENŢILOR COLORAŢI

Imaginile noastre mentale, sau culorile imaginate lăuntric,
acţionează direct asupra corpului şi psihicului, modificându-le şi
modelându-le în funcţie de intensitatea impregnării pe care o
creează în microcosmosul fiinţei noastre. Vizualizarea creatoare
transformă gradat realitatea în funcţie de aspiraţiile şi dorinţele
noastre.
Încă din cele mai vechi timpuri, înţelepţii yoghini ai Indiei
au descoperit nelimitata putere a mentalului uman, atunci când el
este ferm controlat şi focalizat. Vizualizarea reprezintă o metodă
eficientă prin care dorinţele sau visele noastre pot deveni concrete,
realizându-se până la urmă exact ceea ce vrem. O definiţie
schematică şi parţială a vizualizării creatoare ar putea fi vederea cât mai clară, lăuntrică, a unei
imagini sau a unei culori subtile în minte şi proiectarea acesteia ca realitate în afara noastră în
fiinţă, pentru a ne îmbunătăţii viaţa, sănătatea, echilibrul lăuntric.
Redescoperită din nou prin tehnici secrete YOGA, această modalitate mentală străveche şi
extrem de eficientă poate deveni pentru fiecare yoghin un element de forţă printre modalităţile de
dezvoltare rapidă şi armonioasă a fiinţei. Putându-se adapta cu succes la toate situaţiile existenţei
cotidiene, reprezintă o metodă deosebit de eficientă şi de o surprinzătoare simplitate. Vizualizarea
culorilor subtile realizată corect, un anumit interval de timp produce efecte complexe într-o
manieră aproape cu totul nebănuită. Fie că este vorba de intenţia de a ne debarasa de urmele
impregnărilor dureroase care au rămas în subconştientul nostru de pe urma experienţelor
traumatizante din copilărie, fie că dorim să ne programăm în prezent succese mai mari sau o
uşurinţă exemplară în a realiza lucruri sau proiecte complicate, fie urmărim un ajutor pentru a ne
vindeca pe noi înşine, sau pentru a-i vindeca pe alţii de o boală, imaginea mentală sau culorile
subtile evocate ale curenţilor de forţă sunt foarte uşor de focalizat, toate acestea putând fi de o
eficienţă extraordinar de mare.
Reuşita rapidă în procesul vizualizării se datorează printre altele şi caracterului său
universal şi atemporal. Încă de la începuturile umanităţii, oamenii preistorici se adunau în grup şi
desenau pe pereţii peşterilor lor, înainte de a pleca la vânătoare, animalul pe care intenţionau să-l
omoare.
Precedând în acest fel, ei nu făceau altceva în fond, decât o şedinţă de vizualizare
colectivă, în cursul căreia mentalizau un anumit scop. În mod similar, chiar şi omul obişnuit, care
nu este iniţiat în tehnicile YOGA practică cu regularitate în viaţa sa de toate zilele vizualizarea,
chiar dacă nu este pe deplin conştient de aceasta şi de mecanismele complexe de rezonanţă cu
anumite energii subtile pe care el le angrenează.
Aproape de fiecare dată când noi suntem confruntaţi cu o situaţie dificilă, când de
exemplu urmează să avem o întâlnire sau o discuţie importantă cu cineva, noi creăm în mintea
noastră un film format din imagini mentale. Adeseori noi facem aceasta pentru a elimina
dificultăţile cu care ne confruntăm sau pentru a pregăti în alternativa imaginativă a unei situaţii
negative.
Marele yoghin SWAMI SIVANANDA spunea: "noi facem vizualizări fără să ştim însă
precis ce facem. Din păcate, tocmai de aceea deseori proiectăm mai degrabă filme imaginare ce
ne duc deseori la eşec, decât la succes şi astfel culegem înciudaţi rezultate negative sau mediocre,
cu toate că, printr-o aplicare corectă a acestor principii, rezultatele ar fi putut fi foarte bune."
Tehnicile de vizualizare creatoare au fost folosite din cele mai vechi timpuri nu numai în
yoga, şi o dovadă sugestivă a acestei afirmaţii o reprezintă chiar rugăciunea creştină, care poate fi
considerată în ansamblu un proces de vizualizare creatoare, benefică. Fiinţa umană conştientă,
care îşi imobilizează corpul într-o atitudine posturală specifică, realizează o stare de calm interior
şi apoi prin EVOCARE adecvată intră spontan în rezonanţă cu un curent subtil colorat, cu o
energie cosmică sau cu o entitate foarte elevată. (EVOCARE: EVOCO = A CHEMA SĂ VINĂ;
reprezintă procesul yoghin inefabil de rezonanţă lăuntrică cu o anumită forţă, curent subtil
colorat, cu o energie subtilă, realitate, fiinţă, entitate sau sferă de manifestare, determinat de o
convingere puternică sau altfel spus, de o credinţă fermă care implică o concentrare mentală
intensă.) Odată ce s-a focalizat ferm şi concentrat în universul său lăuntric, acum ea îşi poate
proiecta cu uşurinţă propria sa cerere.
Muzica spirituală potrivită acelei evocări favorizează considerabil această stare de
permeabilitate pe care noi o urmărim în tehnicile de vizualizare. În anumite situaţii, când
urmărim eliminare a traumelor, a complexelor de inferioritate sau a refulărilor, aceasta ne permite
să intrăm uşor în legătură cu elementele refulate în subconştientul nostru. Toate aceste aspecte
seamănă în mod semnificativ cu etapele succesive ale procesului de vizualizare: relaxarea
profundă, calmul mental, interiorizarea completă, formarea şi menţinerea imaginii. Vizualizarea
poate determina felurite efecte binefăcătoare complexe în funcţie de felul în care se practică-
singur sau în grup, cu sau fără ajutorul telepatic al unui ghid spiritual autentic.
Acesta poate, atunci când este necesar, să lase ca în mintea yoghinilor începători să apară
imagini sau culori subtile pe care după aceea elevii urmează să le interpreteze, ajungând apoi, pe
baza modelului dat, să le dirijeze chiar ei ulterior cu fermitate, provocându-şi la voinţă aceste
"imagini" ale curenţilor subtili coloraţi. Acestea vehiculează la început amprenta subtilă,
telepatică a influenţei gândului spiritual şi sunt receptate în funcţie de nivelul evolutiv atins de
elevul yoghin. În final deci, fiecare aspirant care participă la o exemplificare telepatică,
recepţionează un film mental care se adaptează structurii sale lăuntrice în funcţie de capacităţile
sale senzoriale subtile. Pentru unii yoghini chiar începători este foarte uşor să "vadă" în minte o
imagine cu detalii clare sau o culoare subtilă vie, în timp ce alţii la primele încercări nu ajung să
perceapă decât o imagine parţială şi instabilă, sau culori subtile palide şi estompate. Alţii aproape
că nu pot să se detaşeze de cuvinte sau de concepte, reuşind destul de greu să îşi creeze şi să-şi
menţină suficient imaginea mentală a unei culori subtile evocate. Există unii yoghini începători
pentru care o anumită imagine se naşte spontan, prin analogie, din senzaţiile de miros, gust,
senzaţii tactile sau senzaţii auditive. Înţelepţii yoghini afirmă că toate aceste variaţii specifice
depind de funcţionarea obişnuită a metalului şi de centrul de forţă pe care se află în mod
predominant conştiinţa subiectului în acel moment. Unele fiinţe sunt mult mai vizuale, altele mult
mai auditive, iar altele mai mult conceptuale. În funcţie de nivelul predominant de conştiinţă al
fiinţei umane în cauză, reprezentarea cuvântului arbore, şuierul vântului prin frunzele unui copac
sau viziunea mentală de ansamblu a copacului, au un impact diferit, mai mare sau mai mic, care
comportă o infinitate de nuanţe caracteristice. Tocmai de aceea, fiecare, la început, va trebui să îşi
aleagă culoarea specifică care îi place cel mai mult, deoarece aceasta creează foarte uşor în fiinţa
sa impactul cel mai puternic de care avem nevoie la începutul antrenamentului.
Yoghinul SWAMI HAMSANANDA defineşte această stare gradată de adaptare şi
permeabilizare cu termenul de RECEPTIVITARE, deoarece, el acoperă întregul câmp de
reactivare a energiilor subtile şi a percepţiilor întâlnite în prealabil în universul nostru lăuntric.
Este deci inutil să ne neliniştim dacă nu vom reuşi să vedem imediat, mental, o anumită
culoare subtilă. Procedând astfel gradat, cu timpul, prin practica perseverentă, fiecare poate
dobândi capacitatea de a se adapta mai întâi cu uşurinţă disponibilităţilor sale lăuntrice. În
continuare vom conştientiza cu atenţie modul în care imaginile mentale ale culorilor subtile (ferm
focalizate) pot avea repercusiuni biologice asupra funcţionării corpului fizic şi diferitelor funcţii
ale acestuia.
În prezent este unanim recunoscut de yoghini faptul că vizualizarea fermă a culorilor
subtile exercită un efect fiziologic complex. De aceea ea este adeseori folosită în scop terapeutic
pentru diferite probleme de sănătate ce cuprind atât bolile cele mai grave (cancer sau SIDA),
putându-se aplica cu succes chiar şi în cazurile indispoziţiilor psihosomatice des întâlnite:
insomnii, migrene, tulburări sexuale sau probleme digestive. Oamenii de ştiinţă se pierd încă în
speculaţii adeseori sterile cu privire la căile pe care le foloseşte imaginea mentală pentru a acţiona
în timp chiar asupra materiei corpului nostru fizic. Se vorbeşte adeseori de o transmutare
hormonală, se evocă alteori neurotransmiţătorii sau sistemul imunitar, dar la baza tuturor acestor
"minuni" se află REZONANŢA.
La începutul secolului nostru. Al. David Neel, o franţuzoaică faimoasă, în urma călătoriei
sale făcută în Tibet, a relatat despre o practică secretă surprinzătoare, care se numeşte TUMO-
RESKIANG. Ea a trebuit să dovedească o aspiraţie spirituală veritabilă şi o mare dăruire pentru a
fi iniţiată în această tehnică rezervată de obicei iniţiaţilor yoghini tibetani. Ea povesteşte că a
trebuit pentru a merita această iniţiere, să se supună unor probe destul de dificile uneori chiar
periculoase. În cele din urmă ea a reuşit, la aspiraţia ei contribuind şi faptul că fusese fascinată de
imaginea mirifică a acelor oameni, complet goi şi imobili, stând pe zăpadă, la temperaturi foarte
scăzute, adânciţi în meditaţie. Uneori discipolii acestora le puneau suplimentar pe corp
cearceafuri înmuiate în apă din copcile făcute în gheaţa unui râu, iar cearceafurile se uscau
complet în contact cu pielea surprinzător de caldă a acestor yoghini, încălzită numai prin tehnica
secretă YOGA de TUMO. În finalul iniţierii sale, ea a învăţat de asemenea să-şi amplifice la
voinţă temperatura corpului foarte mult numai prin utilizarea conştientă, sistematică a forţei de
concentrare şi prin intermediul imaginilor mentale ferm menţinute din care nu lipseau anumite
culori subtile. Ea a avut chiar ocazia să experimenteze această tehnică într-o zi în care a fost
prinsă de o furtună de zăpadă pe munte. Râurile erau complet îngheţate, ea nu avea cu sine
pături, iar combustibilul şi chibritele erau inutilizabile, fiind foarte ude. Ea atunci a aplicat
tehnica secretă TUMO. Astfel a putut "vedea" clar şi din ce în ce mai intens, flăcări de culoare
roşie ridicându-se în jurul ei din ce în ce mai mari şi devenind tot mai arzătoare. Focul cel subtil
de culoare roşie o atingea uşor şi o învăluia, făcând-o să se simtă din ce în ce mai încălzită.
Atunci când şi-a terminat vizualizarea, corpul şi pielea i-au devenit atât de arzătoare încât beţele
de chibrite pe care le ţinea aproape de piele s-au uscat uluitor de repede. Ea a putut apoi să facă
focul şi astfel, graţie tehnicilor de TUMO, s-a putut salva.
Aceeaşi tehnică permite adeseori unor călugări tibetani să înfrunte teribila asprime a iernii
himalayene, atunci când sunt în totalitate lipsiţi de orice fel de îmbrăcăminte.
Pentru ca vizualizarea noastră să fie eficientă, mai ales în domeniul restabilirii sănătăţii,
trebuie să ajungem să înlăturăm capcanele pe care neatenţia şi inconştienţa ni le întinde prin
imagini negative, limitatoare, prin neîncrederea în forţele lăuntrice. Pentru a avea succes în
această direcţie, toate aceste dificultăţi trebuiesc eliminate printr-un antrenament tenace.
În concepţia yoghină tradiţională, în virtutea corespondenţei dintre diferite planuri de
manifestare macrocosmice, prin strânsă corelaţie care există între corpul fizic şi vehiculele subtile
ale fiinţei, vizualizarea fermă, sistematică a culorilor subtile reprezintă o modalitate rapidă şi
eficientă de modelare a corpului mental (unul din cele cinci învelişuri sau KOSHAS-uri ale
fiinţei). Atunci când vizualizăm un anumit interval de timp o culoare subtilă, acest proces va
genera o modificare benefică a fiinţei, ce se va reflecta şi nivelul corpului nostru mental.
Acţionând astfel, noi producem simultan transformări la nivelul întregii noastre fiinţe, care ajung
să se reflecte din plan în plan, de la un corp subtil la altul, de la planuri mai rafinate până la cele
mai grosiere, ajungându-se în final să realizeze gradat o transformare efectivă chiar a structurii
fizice. Cu cât vizualizarea unei culori subtile este realizată cu mai multă forţă, intens angrenând o
consecvenţă susţinută, cu atât mai mult efectele în planul fizic se vor manifesta mai rapid. Cu cât
operarea noastră se realizează într-un plan care prin culoarea subtilă utilizată se apropie mai mult
de planul fizic, cu atât mai repede transformările sunt evidente, dar există riscul ca aceste
modificări nesusţinute adecvat să nu se păstreze la nesfârşit. Cu cât operarea se realizează într-un
plan mai înalt al fiinţei, direct proporţional transformările vor apare ceva mai lent în planul fizic,
căci atunci ele trebuie să se reflecte de sus în jos, din plan în plan, dar vor avea în final efecte
mult mai profunde şi durabile. De exemplu, în cazul în care o persoană este bolnavă de ficat din
cauza unei atitudini mentale răutăcioase, a supărărilor, a stress-urilor, etc, această afecţiune într-
un mod specific în toate corpurile subtile ale fiinţei în cauză.
- VA URMA -

AJNA CHAKRA
( continuare la cursul nr. 39)

Abia atunci începe să răsară o cunoaştere intuitivă, constantă, obiectivă şi sigură. În

această fază putem spune chiar că modul predominant intuitiv al conştiinţei, care este asociat
adesea cu partea stângă a corpului, este în final adus la desăvârşire. În concepţia yoghină secretă,
deschiderea reală a celui "de-al treilea ochi" înseamnă integrarea armonioasă a părţilor dreapta
(+) şi stânga (-). Aceasta înseamnă prin urmare, îmbinarea echilibrată a analizei şi discriminării
ce caracterizează partea dreaptă a conştiinţei cu deschiderea şi accesul direct la lumea intuitivă ce
caracterizează partea stângă a conştiinţei. Prin urmare, aceasta înseamnă a pune capăt atât
intelectualizării seci, sterile cât şi superstiţiilor sau "presimţirilor" fanteziste. Aceasta înseamnă
deci unificarea armonioasă într-un tot unitar al acestor moduri parţiale, inexacte de cunoaştere,
într-un tot integrat care ne permite să fim mai profunzi şi nelimitat pătrunzători.
Un simbol secret binecunoscut care s-a menţinut şi se menţine încă în Occident
înfăţişează în mod analogic integrarea ce survine între aceşti 2 poli atunci când conştiinţa este
corect şi predominant focalizată în AJNA CHAKRA. Este vorba de faimosul caduceu al lui
Mercur. Deşi acest simplu ezoteric este curent folosit în medicină, originea şi semnificaţia sa nu
este aproape deloc înţeleasă de către medici. Nu este deloc întâmplător în această direcţie că acest
simbol secret faimos (caduceu al lui Mercur) este într-un totul similar cu modelul yoghin
tradiţional de a prezenta relaţia polară intimă dintre conştiinţă, energie (PRANA) şi centrii secreţi
de forţă (CHAKRAS). Bastonul central al acestui simbol este o reprezentare analogică a
canalului subtil median al coloanei vertebrale (SUSHUMNA NADI), cei doi şerpi: unul negru şi
unul alb ce se încolăcesc la stânga şi la dreapta acestuia corespunzând celor două canale subtile
principale: IDA NADI (-) şi PINGALA NADI (+); YIN şi YANG; feminin şi masculin; pasiv şi
activ; lunar şi solar, THA şi Ha. Întocmai precum NADIS - urile (canalele subtile de energie), în
reprezentările tradiţionale yoghine, şerpii caduceului lui Mercur încolăcesc şi se intersectează în
jurul baghetei magice centrale, în final întâlnindu-se pentru a se privi faţă în faţă în cel de-al 6-lea
centru secret de forţă (AJNA CHAKRA) la măciulia baghetei magice, unde remarcăm că sunt
înfăţişate două aripi. Caduceul lui Mercur reprezintă totodată şi starea superioară ideală ce trebuie
să fie atinsă de orice fiinţă umană care doreşte să-i ajute eficient şi să-i vindece pe alţii; conştiinţa
sa trebuie deci să fi trezită la acel nivel de profundă intuiţie caracterizează şi înţelegere
integratoare corelată de forţă astfel încât energiile sale infinite de tămăduire să provină din
adânca fântână a cunoaşterii ce se află aici.
În afara antrenamentului yoghin rapid, sigur şi sistematic, aceasta necesită în general o
pregătire îndelungată şi adeseori anevoioasă pe alte căi spirituale ceva mai lente. În anumite
situaţii însă, chiar şi atunci când pregătirea nu este sistematică pot fi experimentate din când în
când, sporadic, anumite contacte temporare cu această conştiinţă universală. Aceasta poate
surveni în diferite situaţii unele fiinţe care au atins în decursul vieţii un grad superior neobişnuit
de maturitate şi evoluţie personală. În asemenea situaţii rare, spontane străfulgerări ale unei stări
sublime, deosebite de conştiinţă pot fi brusc experimentate, ele fiind ulterior descrise ca
copleşitoare. Asemenea experienţe extatice uluitoare au fost descrise de unii inspiraţi filozofi,
poeţi şi gânditori de-a lungul secolelor ca: SPINOZA, WALT WHITMAN, EMINESCU, JOHN
LILLY sau WILLIAM BLAKE, mărturiile lor adeseori impresionante servind drept constantă
sursă de inspiraţie de-a lungul anilor. În asemenea situaţii, în general astfel de persoane chiar
dacă fără o pregătire sau un antrenament precis şi sistematic au atins stări extatice de conştiinţă în
mod excepţional, după aceea ele nu şi-au putut recrea niciodată aceste momente de reală
iluminare. În astfel de cazuri, asemenea fiinţă umană se confruntă cu aceste experienţe care apar
spontan chiar atunci când nu se aşteaptă deloc. Uluitoarele experienţe de acest gen rămân însă ca
o cotitură importantă în viaţa lor, arătând ca veritabile momente cruciale de integrare de la care ei
vor extrage o inspiraţie creatoare genială şi vor putea raporta permanent chiar şi zeci de ani după
aceea. Totuşi aceste trăiri unice nu îi pot impulsiona în mod definitiv pentru-i face să progreseze
până la faza superioară de conştiinţă complet integrată. În alte cazuri, aceste trăiri iluminatorii
extatice rămân doar nişte experienţe ocazionale trecătoare deoarece în asemenea naturi nu este
încă dezvoltată conştiinţa pentru a le permite să evolueze gradat şi constant către etapă în care
această stare poate fi oricând realizată şi retrăită la voinţă. Numai prin practica YOGA, constant
şi sistematic angrenată sub ghidarea atentă a unui îndrumător competent, aspirantul sincer este
antrenat gradat pentru a ajunge să realizeze oricând doreşte, la voinţă, aceste stări sublime de
conştiinţă, el devenind într-o anumită fază chiar capabil de a induce şi celorlalţi aceleaşi stări
atunci când urmăreşte aceasta.
Trezirea gradată şi deschiderea acestei viziuni lăuntrice înseamnă de fapt accesul fiinţei la
anumite moduri superioare conştiinţă pe care de fapt le avem fiecare în stare potenţială dar pe
care în prezent, datorită obtuzităţii şi ignoranţei nici măcar nu le putem imagina. Accesul
sistematic la aceste planuri superioare ultime de conştiinţă înseamnă totodată evadarea din
limitele realităţii noastre efemere şi dureroase ale existenţei de zi cu zi. În plus, aceasta înseamnă
evadarea din conceptele meschine, limitate ale conştiinţei focalizate preponderent material către
trăiri şi fenomene extatice în care realizăm că devenim solidari cu infinitul. Toate acestea
înseamnă de asemeni depăşirea limitărilor timpului, spaţiului şi cauzalităţii aparent inexorabile.
Cel care ştie cum să mediteze în spaţiul din mijlocul frunţii, între sprâncene, la nivelul lui
AJKA CHAKRA, dobândeşte prin focalizare preponderentă la acest nivel o nouă perspectivă
asupra principiilor şi conceptelor legate de timp, spaţiu şi cauzalitate. Focalizarea interioară şi
preponderentă a conştiinţei la nivelul lui AJNA CHAKRA conduce fiinţa umană către o treaptă
evolutivă extraordinară în care multiplicitatea aparent disparată a fenomenelor şi evenimentelor
poate fi simultan percepută într-o viziune intercorelată, armonioasă şi perfect integrată.
- VA URMA -

AN II C 41
INFORMAŢII SECRETE
CURENŢII COLORAŢI SUBTILI DE FORŢĂ, CA MANIFESTARE
A ENERGIILOR SUBTILE MACROCOSMICE.
VIZUALIZAREA CREATOARE A CURENŢILOR SUBTILI
COLORAŢI.
(APLICAŢII PRACTICE) - PARTEA A VII-A
- continuare la cursul nr. 40 -

Dacă vizualizăm atunci fluide bio-magnetice de o anumită

culoare subtilă, acumulându-se la nivelul zonei ficatului, noi
operăm o energizare în planul eteric, care este cel mai apropiat de
planul fizic şi astfel rezultatele, sau cu alte cuvinte ameliorarea
afecţiunii respective, poate surveni foarte rapid. Această acţiune
realizată de noi nu s-a produs însă la nivelul cauzei ultime a bolii
şi tocmai de aceea afecţiunea respectivă poate să reapară din nou
dacă persoana în cauză continuă să gândească în termeni
răufăcători, negativi, menţinându-şi preponderent o atitudine
tensionantă, stressantă. Dacă din contră, realizăm o justă
obiectivare a atitudinii noastre psihice destructive în sensul că ne
mentalizăm ferm cu anticipaţie şi apoi acţionăm în orice circumstanţă, plini de optimism,
destinşi, împăcaţi noi înşine, binevoitori, starea de ameliorare a afecţiunii existente în zona
ficatului poate surveni mai încet, gradat, deoarece transformările rezultante se vor reflecta în mai
multe planuri până când vor ajunge şi în planul fizic, dar abia atunci în final vindecarea va fi
definitivă, căci ea se va realiza prin însăşi eliminarea cauzei sale şi, în plus ea va avea un efect
complex şi global, nelimitându-se doar la zona ficatului, ci angrenând transformări structurale în
întreaga fiinţă. Acest exemplu ne poate ajuta să înţelegem cât mai bine faptul că este foarte
important ca înainte de a realiza tehnica de vizualizare a curenţilor subtili coloraţi să căutăm
cauzele profunde ale fenomenului pe care dorim să îl eliminăm şi să operăm astfel prompt la
nivelul la care eficienţa este maximă. Vizualizarea perseverentă a anumitor culori subtile ne va
dezvolta gradat puterea de sinteză, ne va trezi simţul discernământului şi va face cu putinţă o
raportare constantă la Esenţe. Folosită în mod inteligent, vizualizarea culorilor subtile poate
deveni un mijloc infailibil, la îndemâna celui tenace, care poate accelera astfel o transformare
pozitivă a vieţii. Pentru aceasta, încă de la începutul antrenamentului, trebuie să avem o mare
încredere în reuşita pe care mizăm. Acţionând astfel sistematic cu consecvenţă, vom constata că
dobândim o mare libertate lăuntrică, care ne face să realizăm efectiv din ce în ce mai des că nimic
în această lume nu este inexorabil şi că, operând în mod inteligent, orice durere sau suferinţă
poate fi transmutată şi transformată în bucurie şi fericire. Procedând astfel, până la urmă vom trai
revelaţia că nimic în această lume nu poate fi menţinut închistat şi rigid dacă conştiinţa noastră
este cu adevărat liberă şi necondiţionată. În această direcţie, dacă vrem să ne redobândim
puritatea originală, putem urma exemplul copiilor care concentrându-se asupra culorilor lăuntrice
(ce apar uneori sub forma fosfenelor) aplică de multe ori în mod spontan tehnici de vizualizare a
culorilor subtile. Aceasta este ceea ce de altfel face şi sugerează cu atâta înţelepciune Micul Prinţ
al lui Saint-Exupery atunci când îi spune interlocutorului său din poveste: " Îţi este cu adevărat
sete? Haide să căutăm o fântână. "Acesta îi răspunde însă: "Este absurd să căutăm o fântână la
întâmplare, în imensitatea deşertului!" Ei au început apoi să meargă şi la un moment dat MICUL
PRINŢ remarcă cu înţelepciune: "Deşertul este foarte frumos. Ceea ce îl înfrumuseţează şi mai
mult pentru mine şi îi accentuează farmecul este faptul că el în mod sigur ascunde o fântână pe
care noi nu o vedem încă. "Căutând în continuare, dimineaţa, ei au găsit până la urmă o fântână
cu apă cristalină şi atunci Micul Prinţ şi-a amintit fulgerător ceea ce îi spusese mai de mult
vulpea: "Nu poţi vedea cu adevărat decât fiind cu inima deschisă. Esenţialul este aproape
totdeauna invizibil pentru ochii celui care nu resimte dragostea nesfârşită." (SAINT-EXUPERY-
"MICUL PRINŢ")

RELAXAREA PROFUNDĂ CA ETAPĂ ABSOLUT NECESARĂ PENTRU REALIZAREA

CU UŞURINŢĂ A VIZUALIZĂRII CULORILOR SUBTILE

Relaxarea profundă şi completă este un preambul indispensabil pentru o vizualizare

reuşită şi de durată a culorilor subtile. Această relaxare profundă are ca scop să introducă pe
yoghin într-o stare specifică, inefabil euforică de conştiinţă, care facilitează rezonanţa cu
respectivul curent subtil colorat. În această stare lăuntrică binefăcătoare se poate constata (chiar
prin intermediul cercetărilor de laborator) că însăşi creierul său generează unde alfa. După cum se
ştie, creierul are permanent şi o complexă activitate electrică, ale cărui semnale se măsoară în
cicli pe secundă.
După starea predominantă în care ne găsim - de veghe, relaxare profundă, somn cu vise,
somn profund fără vise, frecvenţa acestor unde se modifică în strânsă legătură cu stările
respective. Ritmul alfa care corespunde la 8-14 cicli pe secundă este specific relaxării profunde şi
meditaţiei yoghine superioare. În această stare se găseşte de cele mai multe ori fiinţa umană
atunci când se trezeşte dimineaţa din somn, sau atunci când ascultă muzică armonioasă
transfiguratoare şi relaxantă, sau atunci când ascultă pe cineva liniştit care vorbeşte folosind un
ritm calm şi un timbru vocal plăcut. Cu puţină practică YOGA, prin exerciţii simple, ca cele de
YOGA NIDRA, relaxare profundă, meditaţie, LAYA YOGA sau continenţa sexuală, se poate
ajunge destul de uşor "să intrăm în starea euforică a ritmului alfa" la voinţă. Această stare
benefică de rezonanţă este indispensabilă pentru reuşita vizualizărilor culorilor subtile care
urmează să fie făcute, deoarece în cazul amplificării acestei trăiri aura noastră devine permeabilă
la subtilele energii ale curenţilor cosmici coloraţi. Atunci când de exemplu, organismul nostru
fizic suferă un şoc sau un traumatism organic, el se raportează în mod automat pentru a se
regenera, la anumite zone profunde ale subconştientului care sunt în legătură cu cei 5 centrii de
forţă (CHAKRAS) pornind de jos în sus. Acolo, procesele de menţinere şi regenerare a vieţii îşi
găsesc noi resurse, datorită complexelor procese de rezonanţă cu anumite nivele de manifestare
din MACROCOSMOS. Noi născuţii şi muribunzii se scufundă adeseori spontan, pentru a se
vitaliza sau regenera, în această stare inefabilă de conştiinţă. Ea constituie deci, la nivelul aurei, o
zonă permeabilă, care prin intermediul inducţiei fazei preponderente "alfa" face cu putinţă
instalarea unei stări creatoare prin excelenţă, care va uşura rezonanţa cu aspectele elevate ale
culorilor subtile. În această stare minunată se poate transfera rapid în aura noastră culorile subtile
pe care le evocăm prin vizualizare. Procedând astfel sistematic, aura noastră se va îmbogăţi cu
respectiva culoare subtilă şi totodată se va mări proporţional din ce în ce mai mult. Trezirea şi
amplificarea stării de "alfa" ne permite să avem acces destul de repede la zonele misterioase ale
microcosmosului nostru lăuntric, care ascund comori nebănuite prin intermediul cărora putem
fuziona cu sferele de forţă infinite din MACROCOSMOS. Prin vizualizarea atentă şi sistematică
a diferitelor culori subtile pot fi explorate aceste bogăţii fabuloase din noi.

DOUĂ EXERCIŢII FOARTE SIMPLE DE VIZUALIZARE A CULORILOR SUBTILE

Aceste procedee foarte simple de vizualizare a culorilor subtile dacă sunt exersate în mod
consecvent ne vor permite să ne familiarizăm destul de repede cu anumite procese de rezonanţă
benefică atingând astfel totodată o stare de puritate şi rafinare a trăirilor lăuntrice care contribuie
la eliminarea tensiunilor şi a stressurilor. În continuare vom expune două metode la îndemâna
yoghinului începător dintre care una se referă la acumularea energiilor colorate în corp iar
cealaltă urmăreşte expansiunea energiilor colorate subtile în afara fiinţei noastre, pentru a fi
ulterior dirijate la distanţă în vederea producerii anumitor fenomene sau acţiuni benefice în
mediul înconjurător.
METODA 1.
Ne întindem confortabil pe sol cu faţa în sus şi cu capul orientat către NORD întocmai ca
la tehnica de relaxare profundă, într-un loc liniştit şi bine aerisit, în care nu riscăm să fim
deranjaţi de cineva sau de soneria telefonului; închidem apoi ochii, ne interiorizăm cât mai bine şi
respirăm profund, normal, de voie. În continuare vom urmări să ne simţim muşchii cum se
destind profund în ritmul propriei noastre respiraţii. Atunci când ajungem să ne simţim profund
destinşi şi euforici, vom începe să vizualizăm un flux de energie subtilă colorată (pe care ne-am
propus să o acumulăm) care ne pătrunde în corp prin zona câmpului vizual (AJNA CHAKRA) cu
fiecare inspiraţie, fiind apoi dirijat în tot corpul fizic până în tălpile picioarelor, în final ajungem
să simţim că întregul corp fizic este umplut pe dinăuntru cu acest flux subtil de lumină colorată.
În conformitate cu propria noastră voinţă, acest flux de energie colorată poate lua forma
unui râu de lumină, a unui "lichid" sau a unui nor colorat luminiscent, după cum ne este mai uşor
în primele faze. La sfârşitul acestui exerciţiu trebuie să ajungem a simţi că întregul corp fizic este
inundat de respectivul curent colorat până în creştetul capului. Atunci când inspirăm, fluxul de
energie subtilă colorată se acumulează în continuare în tot corpul. Prin intermediul acestui
exerciţiu se dinamizează astfel circulaţia energiei subtile în propriul nostru organism. Puteţi deci
realiza acest exerciţiu timp de minim 10 minute şi în final vom conştientiza la fiecare curent
colorat subtil în parte efectele specifice care se amplifică gradat direct proporţional cu exersarea.
La sfârşitul acestui exerciţiu de vizualizare a unei culori subtile procesul ne
recompensează totdeauna mai mult sau mai puţin direct proporţional cu efortul realizat, prin
transformările lăuntrice care se fac simţite şi prin trăirile spirituale inefabile care ne inundă fiinţa.
METODA 2:
În cazul în care preferăm expansiunea şi manifestarea către exterior putem opta pentru
următorul exerciţiul:
După ce în prealabil ajungem să fim profund calmi şi destinşi, vizualizăm o sferă de
energie subtilă colorată de o singură culoare mirifică pe care o exteriorizăm la 5-6 metri în afara
corpului nostru. Această sferă de lumină colorată (de exemplu violet) va fi alimentată şi mărită
prin propria noastră evocare şi voinţă până când va atinge un diametru de 10 metri minim. În
continuare vom comanda mental că acea sferă imensă de lumină colorată şi energie pură să fie
transferată instantaneu şi oferită unei fiinţe dragi, unui prieten, unei persoane iubite sau unui
bolnav pe care urmărim să-l ajutăm să se însănătoşească. Este important să ne detaşăm însă de
fructul acţiunii noastre benefice prin dăruirea acestui fruct Divinului (printr-o stare de abnegaţie
şi altruism pe care o vom amplifica).
Pentru ca reuşita noastră să fie deplină este foarte important după ce am manifestat şi
mărit această sferă de lumină subtilă (monocoloră) să ne imaginăm cât mai clar faţa şi corpul
persoanei căreia dorim să-i transferăm instantaneu această sferă de lumină colorată şi energie. De
asemenea, vom mentaliza ferm după ce am dirijat către acea fiinţă sfera de lumină colorată că
această sferă ajunge la ea şi o cuprinde la centru fuzionând şi colorându-i în mod predominant (de
exemplu în violet) aura pe care în acelaşi timp i-o măreşte foarte mult cu câţiva metri în diametru.
După aceea, când ne vom întâlni ulterior cu persoana în cauză căreia i-am oferit în dar spiritual
această sferă de lumină colorată şi energie, vom urmări cu multă atenţie transformările
binefăcătoare care nu vor întârzia să înceapă să se manifeste în acea fiinţă umană (care va
beneficia chiar fără să ştie de ajutorul nostru subtil şi dezinteresat). Procedând constant astfel
putem face mult bine în jurul nostru devenind gradat un focar de forţă spirituală în jurul căreia
creşte şi se amplifică un uriaş câmp binefăcător de iubire, calm, bucurie, optimism, fericire şi
pace profundă.
Prin realizarea acestui exerciţiu, în funcţie de transformările remarcate în cel căruia îi
consacrăm această sferă de lumină colorată, putem avea indirect verificarea progreselor noastre
lăuntrice în ceea ce priveşte aspiraţia de a fi de folos celorlalţi şi putem contribui totodată la
diminuarea egoismului. Pentru ca rezultatele remarcate să fie rapide şi considerabile este indicat
ca în fiecare zi, timp de 50 de zile la rând, să acţionăm pe cât posibil la aceeaşi oră, creând zilnic
o asemenea sferă subtilă, colorată de forţă (mereu de aceeaşi culoare) pe care o vom transfera
apoi fulgerător la aceeaşi persoană după modul de a proceda descris mai sus. Alegerea prealabilă
a culorii subtile cu care vom opera pentru a încărca şi amplifica această sferă extraordinară
luminoasă pe care o vom transfera apoi independent de distanţă, instantaneu către fiinţa umană
aleasă, se va face totdeauna în funcţie de efectele benefice, spiritualizante, creatoare sau pur
terapeutice pe care le avem în vedere.
Expansionarea şi dirijarea energiei subtile colorate în această sferă luminoasă care se
măreşte gradat până la dimensiunile indicate se face folosind ca izvor şi centru de comandă
AJNA CHAKRA care va opera în regiunea lăuntrică a câmpului nostru vizual. Prin atingerea
măiestriei în realizarea acestui procedeu aparent simplu, marii yoghini realizează MIRACOLE.
- VA URMA-

AJNA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 40)

Odată ajuns în această fază superioară yoghinul realizează că succesiunea cauzală a

fenomenelor şi proceselor vieţii este astfel transcensă astfel că evenimentele viitoare pot fi
sesizate şi asimilate în prezent. Deşi aceasta poate părea absurd pentru materialistul încăpăţânat
sau pentru intelectualul rigid şi speculativ, în conformitate cu învăţătura exactă şi atât de bine
definită pe care meditaţia yoghină o confirmă, ţesătura de fenomene şi evenimente a trecutului,
prezentului şi viitorului este o curgere cauzală a anumitelor evenimente în albia timpului. Prin
trezirea şi energizarea adecvată a lui AJNA CHAKRA, această albie a timpului în totalitate, poate
fi vizualizată în mod simultan sub forma duratei unice a timpului prin intermediul unui
antrenament yoghin consecvent realizat.
Un mare înţelept yoghin şi eliberat contemporan SRI RAMAKRISHNA, urmărind să
descrie cât mai bine în cuvinte discipolilor săi apropiaţi experienţa transcendentă ce survine
atunci când conştiinţa este total şi preponderent centrată în AJNA CHAKRA, le-a spus într-o zi:
"Astăzi, dragii mei, vă voi comunica totul şi nu voi păstra nimic secret". El a descris apoi într-un
mod cât se poate de clar toţi centrii de forţă împreună cu trăirile lăuntrice corespunzătoare care
rezultă prin trezirea lor preponderentă până la ANAHATA CHAKRA şi VISHUDDHA
CHAKRA. Apoi, concentrându-se în continuare asupra lui AJNA CHAKKA, RAMAKRISHNA
a spus: "Sinele Suprem (ATMAN) este direct cunoscut şi fiinţa umană experimentează imediat
starea de SAMADHI atunci când conştiinţa sa ajunge aici (AJNA CHAKRA). Atunci nu mai
rămâne decât un foarte fin val transparent care separă Sinele Suprem universal
(PARAMATMAN) de Sinele individual (ATMAN). Yoghinul care aspiră la eliberare
experimentează atunci..." şi spunând acestea, în momentul în care urmărea să continue să descrie
în detaliu experienţa realizării Sinelui Suprem intra de fiecare dată, brusc, în starea de
SAMADHI. Când ieşea după aceea din starea de SAMADHI, RAMAKRISHNA încerca iarăşi să
descrie experienţa sa spirituală a acestei faze superioare şi fără a putea să spună mai mult, intra
din nou în starea de SAMADHI. După mai multe încercări repetate, lui RAMAKRISHNA au
început să-i curgă lacrimi din ochi şi atunci le-a spus discipolilor săi apropiaţi că deşi el dorea cu
tot dinadinsul să le descrie totul fără să ascundă nimic, devenea totuşi incapabil să mai vorbească.
"de fiecare dată când încerc să descriu ce fel DE STĂRI SPIRITUALE TRĂIESC ŞI CE
VIZIUNI LĂUNTRICE EXPERIMENTEZ". Atunci când trec de acest loc (şi spunând aceasta el
le arătă zona gâtului - VISHUDDHA CHAKRA) DE ÎNDATĂ CE MĂ GÂNDESC LA
VIZIUNILE PE CARE LE AM, MINTEA PARCĂ MI SE EVAPORA CUPRINZÂND
NEMĂRGINIREA ŞI ORICE DESCRIERE LA ACEST NIVEL DEVINE IMPOSIBILĂ".
Descriind totuşi ulterior această stare fără a mai urmări să intre în starea de SAMADHI,
aşa cum încercase prima oară, RAMAKRISHNA a comunicat cu privire la aceasta trăire sublimă
spirituală următoarele : "DACĂ CONŞTIINŢA UNEI FIINŢE UMANE ATINGE ÎN MOD
FERM PUNCTUL DINTRE SPRÂNCENE (AJNA CHAKRA) FIXÂNDU-SE ACOLO,
ACELA ARE ATUNCI CUNOAŞTEREA DIRECTĂ A SINELUI SUPREM (ATMAN),
PENTRU EL NU MAI EXISTĂ ATUNCI DECÂT UN VOAL TRANSPARENT CA
MĂTASEA. SINELE SUPREM ESTE ATUNCI ATÂT DE APROAPE ÎNCÂT PARE CĂ EŞTI
DEJA ÎN EL, IDENTIFICAT COMPLET CU EL, CU TOATE ACESTEA, IDENTIFICAREA
TOTALĂ CU DUMNEZEU ÎNCĂ NU A APĂRUT ŞI ACEASTA URMEAZĂ ÎNCĂ SĂ
APARĂ''.

CÂTEVA CAZURI SEMNIFICATIVE DE INTUIŢIE, PREMONIŢIE ŞI

TELEPATIE
CARE AU AVUT DREPT CAUZĂ ACTIVAREA LUI AJNA CHAKRA

"Într-o noapte, americanca Allison a tresărit speriată din somn. Avusese un vis îngrozitor,
pe care l-a povestit soţului său. Se făcea că ea şi fetiţa ei, Tessa, se aflau pe o cale ferată. Un tren
sosit în mare viteză le-a ucis pe amândouă. După 15 zile de la acest coşmar Allison şi Tessa se
aflau într-adevăr în gară pentru a conduce un prieten. Tessa, văzând printre şine o sticlă care
căzuse dintr-un vagonet, s-a aplecat să o ridice. Mama s-a repezit după copil. Un tren tocmai intra
în staţie. Cele două au murit pe loc."
Această întâmplare a fost povestită de psihologul american David Ryback. Acesta a
întreprins în Statele Unite o anchetă privitoare la visele premonitorii, printre oameni de vârste şi
profesii diferite. A constatat că o persoană din 12 a avut deja un vis cu caracter parapsihologic,
atât premonitoriu (termenul provine de la latinul "monitio" care înseamnă "avertisment"), cât şi
telepatic (care redă evenimente care au loc simultan visului, dar în locuri depărtate de cel în care
se află subiectul) care arată CLARVIZIUNE.
Întrebarea dacă "visătorii'' chestionaţi de dr. Ryback sunt sau nu victime ale halucinaţiei
sau imaginaţiei lor debordante îşi găseşte răspunsul în rezultatele obţinute în urma cercetărilor
efectuate de acesta, rezultate pe care le vom reda în rândurile de mai jos.
David Ryback a sesizat existenţa unor puncte comune între visele parapsihologice ale
diferiţilor "pacienţi'' şi anumite tehnici YOGA care trezesc AJNA CHAKRA.
Mulţi dintre cei anchetaţi au afirmat că primul lor vis de acest tip a avut loc în timpul
copilăriei. Nu puţini au evocat un părinte care voiaja în viitor în timpul somnului, calitate pe care
se pare că au moştenit-o şi ei.
Nouă "martori'' din zece sunt femei, ceea ce îl îndreptăţeşte pe dr. Ryback să considere
această introspecţie în lumea subconştientului ca pe un talent tipic feminin. Femeile sunt mult
mai intuitive decât bărbaţii datorită receptivităţii lor înnăscute la nivelul lui AJNA CHAKRA. Ele
admit mai uşor experienţe care nu sunt acreditate de ştiinţă dar pe care le percep cu flerul lor
feminin specific pe care îl are SHAKTI.
Visele premonitorii, prin intensitatea lor, prin precizia scenariului, prin tema bine
conturată (în general: moarte, accident, boala unui apropiat), apar ca reale. Un tânăr a visat că
două Boeing-uri 747 au intrat în coliziune la Santa Cruz (Canare); un prieten al său, decedat
recent, îi citea un ziar în care se anunţa accidentul şi bilanţul acestuia: 563 morţi. Două zile după
acest vis, la data trecută în jurnalul citit de mort, un accident s-a produs în circumstanţele de mai
sus.
Tracy, o tânără studentă americană, împărţea apartamentul cu prietena sa, Cynthya. Timp
de două luni Tracy a avut un vis similar. Un vecin o avertiza că imobilul său este în flăcări. Ea
sosea acasă şi o căuta înnebunită pe Cynthia. Puţin după ultimul vis de acest fel, în timp ce se afla
în week-end, Tracy a aflat că Cynthia murise calcinată în urma unui incendiu produs de la o
ţigară uitată pe o sofa...
Un vis poate deveni realitate într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.
Cincisprezece zile după naşterea copilului său o femeie din Germania a avut un vis în care
săpa nisipul unei plaje necunoscute pentru a căuta trupul fiului său, mort. Anii au trecut, timp în
care visul a revenit de câteva ori. Când fiul avea 27 de ani, fiind soldat în armata germană, a fost
făcut prizonier şi a murit în captivitate. A fost îngropat în dunele unei plaje franceze unde s-a dus
să-i caute corpul...
- VA URMA -
 AN II C 42
PRANAYAMA
NOŢIUNI PRACTICE REFERITOARE LA CONTROLUL
ŞI DIRIJAREA SUFLURILOR VITALE

Pentru a mă face cât mai bine înţeles în ceea ce priveşte

importanţa unei respiraţii normale, mă voi raporta la un caz
autentic. Cu ani în urmă, la cursurile noastre de YOGA a venit un
om. În acea situaţie am fost profund surprins şi mi-am dat seama
că rareori îmi fusese dat să întâlnesc o fiinţă umană atât de
dezorientată. Parcă îl văd: se afla în faţa mea palid, uşor adus de
spate, cu o faţă suptă şi slabă, cu gâtul descărnat, aproape pierdut
în gulerul cămăşii, care părea pe trupul său costeliv mult prea
largă. În situaţia în care se afla atunci, el venea să mă consulte
fără o prea mare convingere în ceea ce priveşte reuşita vindecării
problemelor sale de sănătate, prin tehnici YOGA. De fapt venise să mă vadă, sfătuit de un prieten
foarte bun care îi vorbise în termeni elogioşi despre posibilităţile terapeutice pe care anumite
exerciţii YOGA le oferă. Când am spus că acest om venise să mă "consulte" nu trebuie să vă
imaginaţi că el mi-a povestit pur şi simplu problemele de sănătate cu care se confrunta; starea sa
de epuizare şi de nervozitate era atât de accentuată încât aceasta aproape că îl făcea incapabil să
poată realiza o relatare coerentă. Tocmai de aceea, ţinând în mână o bucată de hârtie, el îmi citea
cu un glas întretăiat unele notaţii pregătite pentru întrevederea noastră referitoare la problemele
de sănătate cu care se confrunta. Pentru a înţelege cât mai clar situaţia acestui om vă redau câteva
detalii principale. Căsătorit fiind, el avusese în urmă cu câţiva ani un şoc emotiv foarte puternic, a
cărui natură nu mi-a precizat-o. Imediat după aceea a constatat că sănătatea sa a început să se
şubrezească în mod progresiv atât fizic cât şi psihic.
În situaţia în care se afla atunci, el mi-a relatat citind de pe hârtie că suferă de tulburări
digestive, palpitaţii, iritabilitate, de diminuarea puterii de concentrare şi a atenţiei. În plus el
slăbea văzând cu ochii, îşi pierduse gustul de viaţă şi, simţindu-se foarte timorat era uneori
obsedat de ideea sinuciderii. Într-un cuvânt, el se considera la capătul puterilor şi credea că nu
mai are de ce să trăiască. De puţin timp, el tocmai îşi schimbase profesia şi deşi acum avea un
salariu foarte bun, se simţea, din nefericire, depăşit şi chiar tracasat de noile sale responsabilităţi
pe care această schimbare a profesiei le implice. Mai mult decât atât, într-un viitor foarte apropiat
urma să se confrunte cu o activitate importantă căreia trebuia să-i facă faţă în virtutea sarcinilor
sale de serviciu, în starea în care se găsea, el considera însă că este incapabil să ducă la bun sfârşit
această îndatorire. Din aceasta cauză, el chiar avea intenţia să meargă şi să-i mărturisească noului
său şef faptul că se simte depăşit de sarcinile noii sale funcţii, din acest motiv vrând chiar să-şi
dea demisia. Ajuns la capăt cu relatarea sa, acest om m-a întrebat în mod firesc: "Ce să fac?''
Apoi, mi-a relatat că în cazul său gimnastica îi era inaccesibilă şi deci interzisă, deoarece chiar şi
cel mai mic efort îl epuiza. Văzând starea în care se afla, am fost cuprins de compasiune în faţa
situaţiei acestui om; aş fi vrut foarte mult să-l ajut dar părea aproape exclus de a-l putea face să
practice posturi specifice YOGA (ASANAS) chiar ultra-elementare. Intuind că este vorba despre
un cumul de stress-uri, pentru început l-am rugat să-şi scoată cămaşa şi să se întindă cu faţa în sus
pe o pătură, în continuare l-am rugat să respire cât mai calm şi mai profund. Imediat după aceea,
neremarcând aproape nici o mişcare respiratorie la nivelul abdomenului şi nici în zona toracelui,
puţin contrariat i-am spus:
 - "Vă rog să respiraţi cât mai profund şi deocamdată nu urmăriţi să vă reţineţi respiraţia
nici pe plin, nici pe vid.
- Dar să ştiţi că de fapt eu nu-mi reţin deloc respiraţia, pur şi simplu respir normal..." mi-a
răspuns el foarte surprins.
- Atunci, vă rog acum să respiraţi cât de profund puteţi dumneavoastră. Vă rog deci, să
respiraţi cât mai adânc..., i-am spus eu."
L-am văzut atunci pe acest om făcând un efort şi pieptul său abia s-a ridicat cu aproape un
centimetrul
Uluit şi intrigat m-am apropiat şi i-am pipăit abdomenul pentru a înţelege ce se întâmplă:
acesta era tare şi foarte contractat din cauza acumulărilor de stress-uri. Privind mai îndeaproape
am constatat că acest om se găsea într-o asemenea stare de încordare în zona abdominală încât
aproape că el nu respira practic decât extrem de puţin. Aş putea chiar zice că el respira atât de
puţin încât aceasta era suficient doar pentru a nu muri asfixiat. Aceasta explica pentru mine multe
în ceea ce priveşte starea sa. El m-a privit oarecum năucit atunci când l-am spus că respiraţia sa
era aproape inexistentă; personal nu-şi dăduse niciodată seama de aceasta şi nimeni niciodată nu-i
spusese ceva cu privire la importanţa unei respiraţii profunde. După aproape 20 de minute de
încercări, gradat fructuoase, timp în care l-am învăţat să-şi maseze şi să-şi relaxeze zona
abdominală măcar puţin, el a reuşit astfel să-şi destindă zona considerabil şi apoi a început să
respire abdominal. Bineînţeles aceasta nu era o realizare nemaipomenită dar în comparaţie cu
starea sa precedentă (pe care o constatasem la început) el inspira acum cel puţin de cinci ori mai
mult aer decât înainte, aceasta aducându-i în mod proporţional în fiinţa sa, de aproximativ cinci
ori mai multă PRANA.
Ceva mai târziu, destul de timid, o oarecare roşeaţă apăru la acest om la nivelul obrajilor,
un auriu abia schiţat începu să-i lumineze faţa şi... iată o nouă "minune": el realiză că devine
capabil să vorbească fără foaia de hârtie de pe care îmi citise până atunci.
La câteva zile după aceasta, acest om veni din nou să mă vadă pentru a-mi mulţumi plin
de recunoştinţă. El îmi relată că lucrurile nu erau chiar atât de simple în ceea ce priveşte practica,
dar că totuşi transformările care surveneau acum gradat în el i se păreau că ţin de domeniul
miracolului. Prin "magia" suflului conştient controlat şi acum amplificat, corpul fizic al acestui
om, ce aproape că se afla în pragul prăbuşirii, începea să revină la viaţă, întocmai precum un
cactus care este udat la momentul oportun cu puţin înainte de a muri datorită lipsei de apă.
Cu ajutorul acestui procedeu respirator yoghin, foarte simplu în aparenţă, după numai o
lună şi jumătate acest om ce venise la noi la capătul puterilor a putut să-şi elimine starea
complexă de tensiune pe care i-o întreţineau stress-urile acumulate. Ulterior el a putut să înceapă
practica posturilor (ASANAS) specifice în HATHA-YOGA. După alte două luni starea acestui
om se ameliorase considerabil, el devenind astfel capabil să îşi reia o viaţă normală.
Acest exemplu grăitor prin dramatismul său ar trebui să fie plin de învăţăminte pentru cei
care vor aborda respiraţia yoghină completă. El reprezintă fără îndoială un caz extrem care este
cu atât mai impresionant deoarece ne arată câtă suferinţă poate să determine într-un om ignoranţa.
Totodată acest exemplu ne permite să înţelegem mult mai bine importanţa primordială pe care ar
trebui să o acordăm respiraţiei. Chiar în existenţa noastră de zi cu zi putem observa de multe ori
că, aproape fără excepţie, persoanele care au cutia toracică bine dezvoltată- şi care totodată ştiu să
o folosească eficient, trăiesc mulţumite şi pline de vitalitate fără a avea probleme majore de
sănătate, pentru că înainte de toate, reuşesc de cele mai multe ori să le rezolve imediat, aproape
spontan de îndată ce ele apar. Cei care respiră superficial şi incorect se confruntă destul de des cu
nenumărate probleme şi suferinţe în toate domeniile, sănătate, afectivitate, viaţa intimă, reuşita
socială sau în sfera profesională. Din nefericire, în această ultimă categorie intră marea majoritate
a oamenilor ignoranţi pentru că de fapt aproape toţi respiră mai mult sau mai puţin incorect. De
cele mai multe ori plămânii aşa-zisului om civilizat care se intoxică cu tutun şi trăieşte departe de
natură nu sunt aproape deloc ventilaţi în profunzime.
Respiraţia reprezintă marele volant vital al fiinţei. Este perfect posibil să trăim săptămâni
întregi fără hrană solidă şi zile întregi fără să bem nimic, dar fără aer în mod obişnuit nu putem
rămâne în viaţă mai mult de câteva minute (yoghinii avansaţi fac excepţie şi pot rămâne ore, zile,
săptămâni şi chiar ani fără să respire deoarece ei ştiu cum să asimileze direct PRANA fără a mai
avea nevoie de aerul atmosferic).
Toate fenomenele vitale sunt legate de procesele de oxidare şi reducere: fără oxigen care
de asemenea vehiculează şi PRANA, nu poate exista viaţă biologică. Celulele noastre sunt hrănite
cu oxigen, care vehiculează totodată PRANA (suflul vital subtil), prin intermediul sângelui.
Atunci când sângele nostru este sărac în oxigen şi cantitatea de PRANA care este vehiculată prin
arterele noastre se reduce iar vitalitatea fiecărei celule a corpului nostru scade în mod
proporţional, înţelegând cât mai bine acest adevăr fundamental trebuie deci să ne impregnăm în
mod optim, în funcţie de necesităţile noastre, cu oxigen, ţinând cont că miliarde de celule care
stau gata să ne servească fidel până la capătul forţelor lor sunt tributare aportului de oxigen care
totodată vehiculează în fiinţă PRANA (suflul vital), care le parvine prin intermediul acestui lichid
magic care este sângele. Datoria noastră principală în această direcţie este de a le asigura
neîncetat această aprovizionare optimă cu oxigenul care simultan le aduce şi PRANA (sau suflul
vital subtil) ce li se cuvinte pentru a-şi exercita funcţiile cât mai bine.
Adeseori noi nu numai că respirăm incorect, dar însăşi calitatea aerului respirat care
vehiculează în fiinţă PRANA este mai mult decât nesatisfăcătoare. De aici provine cel mai adesea
lipsa de rezistenţă la boală, la oboseală, refuzul sau neputinţa pentru orice fel de efort fizic,
nervozitatea aproape continuă şi iritabilitatea, atât de des întâlnite la omul contemporan plin de
stress-uri şi tensionat. Aportul de oxigen şi PRANA (suflul vital subtil) este doar un aspect al
procesului respirator, care cuprinde de asemenea şi eliminarea bioxidului de carbon CO2.
Celulele în general nu dispun de nici un alt mijloc pentru a se debarasa de deşeurile pe
care le produc în afara aceluia de a le deversa în sânge, iar purificarea ulterioară a acestuia se face
în special în plămâni. În plus, în interiorul plămânilor slab ventilaţi nenumăraţi germeni se pot
dezvolta în obscuritatea călduţă şi umedă care le este din plin favorabilă. Bacilul KOCH de
exemplu nu rezistă la acţiunea masivă a oxigenului, respiraţia yoghină completă fiind o
modalitate aproape ideală care asigură ventilaţia totală a plămânilor şi ne imunizează simultan
împotriva tuberculozei.
Bineînţeles, nu vreau să afirm că noi a trebuit să aşteptăm tehnicile YOGA pentru a
începe să respirăm dar vreau să se înţeleagă bine că practicând corect şi în mod perseverent arta
yoghină de a respira, ne vom da seama cât de incorect şi superficial respiram înainte fără să ne
putem da seama. Între felul în care respiră un yoghin şi felul în care respiră un om care ignoră
aceste tehnici elementare, există o diferenţă evidentă tot atât de mare ca între un copil care se
bălăceşte haotic într-un lac şi un campion la înot. Primul se agită prosteşte consumând în mod
inutil foarte multă energie şi abia dacă reuşeşte să plutească şi să se deplaseze foarte puţin în timp
ce al doilea avansează rapid şi aproape fără efort parcurgând distanţe mari astfel. Toate
diferenţele provin din tehnică şi din antrenament. Măiestria în respiraţie este dobândită prin
practică. Dacă învăţăm să respirăm corect, recompensa va fi pentru noi uimitoare şi minunată.
Iată avantajele pe care faimosul yoghin SWAMI SIVANANDA le atribuie respiraţiei
yoghine complete: "Corpul devine puternic şi sănătos; excesul de grăsime dispare pe zi ce trece,
faţa radiază un farmec copleşitor, ochii strălucesc vii şi expresivi şi un magnetism binefăcător
aparte se degajă din întreaga fiinţă. Vocea devine dulce şi melodioasă. Bolile nu-l mai ating pe
acest om. Digestia se face cu uşurinţă. (Amintiţi-vă aici de pofta de mâncare pe care o resimţiţi
după o plimbare în aer liber).
Corpul întreg se purifică gradat, mintea se centrează mult mai bine şi cu uşurinţă. Practica
respiraţiei yoghine complete realizată constant trezeşte şi amplifică forţele spirituale latente,
aduce bunăstare, veselie, optimism şi pace euforică."
Înaintea naşterii noastre, în stadiul uterin, mama respira pentru noi. Odată cu naşterea
noastră, când conţinutul de CO2 din sângele nostru a crescut, centrul respirator declanşează o
primă inspiraţie profundă. Atunci plămânii noştri se umflă (deplasează) în cutia toracică şi astfel
se realizează primul nostru act autonom. De atunci, fluxul şi refluxul suflului nostru subtil
(PRANA) ne ritmează viaţa până la ultima răsuflare. Folosind exprimarea lui C. L. SCHLEICH,
începând cu momentul în care moaşa ne taie cordonul ombilical, plămânii noştri devin "placenta"
care leagă permanent omul la mama cosmică din Univers care ne hrăneşte toată viaţa. A trăi
înseamnă deci a respira - a respira înseamnă prin urmare a trăi, iar yoghinii măsoară de mii de ani
durata vieţii unui om după numărul de respiraţii pe care acesta le realizează într-un anumit
interval de timp.
Înainte de a realiza exerciţii respiratorii de control şi ritmare a suflului subtil (PRANA)
complicate, trebuie să învăţăm să respirăm profund şi corect, sau mai bine zis să reînvăţăm. În
prima perioadă a vieţii, în mod spontan, ştiam aproape toţi să respirăm normal şi bine. De atunci
însă s-au schimbat multe în noi şi nu întotdeauna în bine, mai ales în ceea ce priveşte respiraţia
noastră care, cel mai adesea, a devenit incompletă, superficială, sacadată, realizată în grabă,
deoarece marea majoritate a oamenilor sunt în permanenţă crispaţi şi dominaţi de emoţii
destructive, chinuitoare: anxietate, supărare, gelozie, răutate, cupiditate etc.
Înainte de a realiza orice transformare în modul nostru de a respira, trebuie să ne amintim
că suflul a existat şi există înaintea noastră şi, prin urmare, nu putem oricum să-l dominăm.
Trebuie înainte de toate să ne deschidem în faţa puterilor sale colosale şi dătătoare de viaţă,
eliminând cât mai repede toate obstacolele din calea acţiunii sale. Suflul vital subtil (PRANA)
aşteaptă din partea noastră să ne eliminăm tensiunile şi stress-urile, să ne corectăm prompt
obiceiurile rele, să ne detaşăm de atitudinile fizice şi mentale greşite care mai persistă în noi.
Atunci când vom ajunge să eliminăm toate obstacolele care blochează libera manifestare a
suflului subtil, acesta se va manifesta în întreaga sa plenitudine, dăruindu-ne forţă, vitalitate,
fericire şi sănătate.
Este adevărat că acum moda corsetelor de la 1900 a trecut demult, dar mai există totuşi
unele accesorii vestimentare care ne mai împiedică încă să respirăm profund şi normal. Acestea
sunt: cureaua de piele prea strânsă în cazul bărbaţilor şi corsetele şi sutienele mici în cazul
femeilor. În cazul respiraţiei yoghine completă este recomandat ca acestea să fie cât mai repede
înlăturate din vestimentaţie (măcar când exersăm), iar dacă nu este posibil trebuie măcar să
încercăm să le alegem cât mai largi sau extensibile pentru a nu ne jena aproape deloc respiraţia.
Uneori există însă obstacole fizice mult mai de temut. Acestea sunt: abdomenul dur şi
contractat datorită stress-urilor, care blochează aproape complet respiraţia rigidizându-ne în mod
penibil personalitatea, toracele lipsit de elasticitate, diafragma imobilizată din cauza acumulărilor
de gaze la nivelul traiectului gastro-intestinal, toate acestea fiind cauzate la rândul lor de spasme.
Prin urmare, trebuie mai întâi să ne destindem cât mai bine toţi aceşti muşchi în permanenţă
tensionaţi care de multe ori împiedică întocmai precum un corset procesul normal şi profund al
respiraţiei. Iată de ce relaxarea yoghină profundă este numită "poarta de intrare către YOGA''.
IMPORTANŢA EXPIRAŢIEI
În actul respirator, occidentalul ajunge să atribuie o importanţă excesivă inspiraţiei.
YOGA, din contră, afirmă nu numai că orice respiraţie corectă începe printr-o expiraţie completă
profundă şi lentă, ci şi că această expiraţie amplă perfectă este condiţia sine qua non a unei
inspiraţii profunde complete şi corecte din motivul banal de simplu şi logic că niciodată nu putem
umple un recipient decât dacă el a fost în prealabil complet golit. Este deci imposibil să respirăm
corect dacă mai întâi, în prealabil nu am expirat profund.
Respiraţia noastră normală începe deci printr-o expiraţie profundă, lentă şi calmă realizată
în mod optim prin relaxarea deplină a muşchilor inspiratori.
Pieptul se restrânge atunci datorită propriei sale greutăţi, iar aceasta face ca aerul viciat şi
consumat să fie eliminat. Această expiraţie amplă şi profundă trebuie să fie silenţioasă, ca de
altfel întregul act respirator (nu trebuie deci să ne auzim respirând) şi, de aceea, ea va fi totdeauna
lentă. La sfârşitul expiraţiei, muşchii abdominali pot ajuta foarte mult plămânii să se golească cât
mai complet printr-o contracţie uşoară care elimină ultimele resturi de aer viciat.
- VA URMA -

CÂTEVA CAZURI SEMNIFICATIVE DE INTUIŢIE, PREMONIŢIE ŞI

TELEPATIE CARE AU AVUT DREPT CAUZĂ ACTIVAREA LUI AJNA CHAKRA
(urmare din cursul nr. 41)

În realizarea totală sau parţială a acestor vise nu participă oare şi o extraordinară

coincidenţă? Până la vârsta de 60 de ani un om are câteva mii de vise. Dintre acestea este
imposibil ca măcar unul să nu se transforme în realitate. Visul se prezintă cel mai adesea sub o
formă simbolică şi este dificil pentru nespecialişti să-l poată descifra cât mai aproape de adevăr.
Un vis este o formidabilă manieră de derulare. Sigmund Freud a fost primul care a susţinut că
visul este "marea eliberare" de principiile, tabuurile, certitudinile, logica sau prejudecăţile noastre
năroade.
În lumina cunoaşterii de sine, visul premonitoriu este un exemplu de "memorie a
viitorului" pe care yoghinii îl consideră teoretic posibil. Pentru raţionalişti memoria nu se aplică
decât pentru evenimente, lucruri care au fost deja percepute de subiect în starea de veghe.
Relativiştii afirmă că există trecutul, prezentul, viitorul şi "lumea cealaltă", subconştientă, de
unde putem primi mesaje din trecut sau din viitor. Este posibil ca prin intermediul unui vis să
ajungem "dincolo". Aceasta explică de ce numai în timpul somnului, hipnozei, ori a anumitor
stări induse prin YOGA putem revedea, retrăi trecutul şi prevedea viitorul.
În starea de veghe, conştiinţa ne reglează conduita. Dar în timpul somnului,
subconştientul se trezeşte şi, în anumite perioade, subiectul uită limitele spaţiului şi timpului. Cei
care cred în visele premonitorii sunt de părere că subconştientul, care nu este nici logic, nici
metodic, este lipsit de raţiune, ceea ce îi permite să străbată o lume inedită. Admiţând această
ipoteză ne vom întreba: putem oare schimba cursul destinului? YOGHINII spun DA, dar cu
condiţia să vrem.
O mamă care a visat, în mai multe rânduri, că fiul său va muri înecat nu s-a putut opune
sorţii. Încercarea de a-şi împiedica copilul, de 23 de ani, să se ducă la o partidă de înot nu a avut
succes. După câteva ore mama a primit un telefon prin care i se anunţa înecarea fiului său.
O altă femeie a avut mai mult noroc: Visând că lustra din camera unde dormea micul său
copil se va prăbuşi peste pătuţul acestuia, la ora 4 şi 35 de minute, cum arăta o pendulă din vis,
aceasta s-a trezit şi sub pasiunea spaimei provocate de acest coşmar s-a dus să-şi aducă copilul
lângă ea. În momentul când ieşea cu el în braţe pe uşă s-a auzit un zgomot infernal: lustra se
prăbuşea peste micul pătuţ. Era 4 şi 35 de minute. Prevedere mamei a putut în acest caz modifica
un destin aparent implacabil
 ŞI FERICIREA SE ANUNŢĂ PRIN CLARVIZIUNE
Din fericire visele nu anunţă numai catastrofe: O femeie a visat că va câştiga la curse
pariind pe un cal numit D'Aqueduc. Verificând a doua zi în jurnal a constatat că există cu
adevărat un cal de curse cu acest nume, pe care a şi mizat. Acesta a ieşit primul iar fericita
"visătoare" a primit exact suma visată. Un american Eric avea de trecut un examen dificil la
biologie. Cu câteva zile înainte de examen el a visat întrebările care i se vor pune, A trecut cu
brio examenul.
Isabelle a visat că va face un cuplu perfect cu un bărbat al cărui prenume era Jerome. Cum
nu cunoştea pe nimeni cu acel nume nu a dat importanţă. După câteva zile, la o petrecere i-a fost
prezentat...Jerome. Dragoste la prima vedere, mai ales că acesta semăna perfect cu cel din vis.
" Visul joacă un rol de protecţie, ca un sunet de alarmă interior; el poate deveni util pentru
cei care cred în valoarea sa de adevăr", afirmă faimosul yoghin SWAMI SIVANANDA.
- VA URMA -

AN II C 43
PRANAYAMA
NOŢIUNI PRACTICE REFERITOARE LA CONTROLUL ŞI
DIRIJAREA SUFLURILOR VITALE
(Continuare la Cursul nr. 42)

Structura spongioasă a plămânilor nu permite aproape

niciodată să-i vidăm 100%, prin urmare, întotdeauna va
rămâne aer impur în plămâni, acesta fiind aerul "rezidual"
specific pe care va trebui să ne străduim progresiv să-l
reducem la minim, deoarece aerul proaspăt adus prin inspiraţie,
care vehiculează suflul subtil (PRANA) se amestecă cu acest
aer "rezidual" pentru a fi în final adevăratul nostru aer
respirator. Prin urmare, cu cât vom expira mai profund, cu atât
va fi mai mare cantitatea de aer proaspăt, care vehiculează
PRANA care va putea intra şi cu atât mai pur va fi aerul
aducător de sufluri vitale subtile care va veni în contact cu
suprafaţa alveolară. Volumul de aer pe care oricând plămânii noştri îi pot conţine se numeşte
"capacitatea vitală" individuală. Această denumire este foarte corectă şi sugestivă în acelaşi timp
iar scopul numeroaselor tehnici yoghine respiratorii este de a mări considerabil această
capacitate. Totodată însă, înainte de a ne preocupa să facem să crească capacitatea pulmonară
trebuie să învăţăm a o utiliza la maxim pe cea deja de care dispunem, printr-o expiraţia lentă şi
profundă. Yoghinii disting în general 3 tipuri de respiraţiei: respiraţia abdominală, respiraţia
costală şi respiraţia claviculară. Respiraţia yoghină completă le combină în mod armonios şi fluid
pe toate cele 3 tipuri şi de aceea ea constituie pentru yoghinii începători respiraţia ideală.
 RESPIRAŢIA ABDOMINALĂ
Acesta este modul în care adeseori respiră
majoritatea bărbaţilor. Diafragma coboară în momentul
inspiraţiei şi abdomenul se umflă gradat. Acesta este
modul cel mai puţin incorect de a respira. Baza
plămânilor se umple de aer, coborârea ritmică a
diafragmei provoacă un masaj uşor şi constant asupra
întregii zone abdominale, favorizând în acelaşi timp
buna funcţionare a organelor interne. Acest gen de
respiraţie trezeşte şi energizează MANIPURA
CHAKRA.
RESPIRAŢIA COSTALĂ
Se realizează depărtând uşor coastele şi dilatând
cutia toracică precum se întâmplă cu foalele unui fierar.
Această respiraţie umple plămânii în partea de mijloc a
acestora; ea face să intre mai puţin aer decât respiraţia
abdominală necesitând totodată mai mult efort. Aceasta
este aşa-zisa respiraţie "atletică". Combinată cu
respiraţia abdominală ea antrenează o ventilare satisfăcătoare a plămânilor. Acest gen de
respiraţie trezeşte şi energizează ANAHATA CHAKRA.
RESPIRAŢIA CLAVICULARĂ
Aerul este introdus în plămâni ridicând apreciabil claviculele. În acest caz doar partea
superioară a plămânilor primeşte un aport de aer proaspăt. Respiraţia claviculară reprezintă cel
mai incorect mod de a respira. Ea este deseori întâlnită la femei. Acest gen de respiraţie trezeşte
şi energizează VISHUDDHA CHAKRA.
RESPIRAŢIA COMPLETĂ
Respiraţia yoghină completă înglobează în mod armonios cele 3 moduri de respiraţie
parţială pe care ea le integrează într-o singură mişcare amplă, profundă şi ritmată. Învăţarea
acestei respiraţii se face cel mai bine în poziţia culcat pe spate; eventual la nevoie ea poate fi
practicată chiar în pat.
Iată, în continuare descrise pe scurt fazele respiraţiei yoghine complete:
1. vidăm cât mai complet şi profund plămânii,
2. rămânem apoi în retenţie pe vid de voie, fără să exagerăm;
3. în continuare la sfârşitul retenţiei pe vid începem să coborâm lent diafragma şi lăsăm să
intre aer în plămâni, simultan conştientizând fluxurile de PRANA care sunt preluate în tot timpul
inspiraţiei. Când abdomenul va fi umflat şi partea de jos a plămânilor umplută cu aer care
vehiculează suflurile de energie vitală subtilă (PRANA)...
4. depărtăm lent coastele, însă fără a forţa, apoi...
5. în continuare ridicăm claviculele, umplând partea superioară a plămânilor cu aer şi
conştientizăm asimilarea fluxurilor de PRANA.
6. în finalul inspiraţiei rămânem în retenţie pe plin de voie şi dirijăm apoi fluxurile de
PRANA acolo unde urmărim să producem anumite efecte de energizare. În tot timpul inspiraţiei,
aerul trebuie să intre progresiv în plămâni fără sacadări, şi totodată vom percepe preluarea
energiei subtile (PRANA) în flux continuu. Nu trebuie deci să facem nici un zgomot atunci când
respirăm. Este prin urmare foarte important să respirăm în tăcere.
 UN SFAT FOARTE IMPORTANT
Mintea yoghinului trebuie să fie concentrată în întregime asupra actului respirator. Când
ne-am umplut plămânii complet rămânem în retenţie pe plin de voie focalizând PRANA acolo
unde este necesar şi expirăm apoi lent în ordinea inspiraţiei (abdominal, toracic, clavicular).
Expiraţia va fi fluidă, lentă, fără sacadări sau efort. La sfârşitul expiraţiei abdomenul este din nou
retras înăuntru fără a fi contractat excesiv. Continuăm apoi inspirând în acelaşi fel. Putem
prelungi acest exerciţiu oricât de mult dorim. El nu trebuie niciodată să ne provoace senzaţii de
jenă sau oboseală dacă este executat corect. El poate fi practicat în orice moment, de fiecare dată
când ne reamintim de el, chiar şi la serviciu sau în timp ce mergem şi în general în orice ocazie
adecvată. Trebuie să urmărim cât mai des să respirăm conştient şi cât mai complet posibil, încetul
cu încetul vom dobândi obişnuinţa firească de a respira complet, iar calitatea şi cantitatea
respiraţiei noastre se va ameliora pe măsură ce progresăm. Este foarte important pentru a
progresa constant să ne rezervăm în fiecare zi un moment fixat la alegere (dimineaţa când ne
sculăm sau seara, înainte de a adormi, acest antrenament este foarte favorabil) pentru a practica
cu conştiinţa ferm focalizată respiraţia yoghină completă timp de câteva minute.
Când ne simţim obosiţi, deprimaţi, descurajaţi, este foarte bine să practicăm câteva
respiraţii yoghine complete evocând o stare de bucurie şi optimism; vom remarca rapid că
oboseala va dispare ca prin farmec iar energia noastră mentală se va amplifica, toate acestea
permiţându-ne să ne putem relua activitatea cu un elan reînnoit.
Ca şi expiraţia, inspiraţia la rândul său trebuie să fie silenţioasă, lentă, fluidă şi calmă. Nu
este bine să ne umflăm plămânii precum o minge de fotbal sau precum o cameră de cauciuc. Este
necesar ca totdeauna să respirăm uşor şi să nu forţăm niciodată. Să ne amintim mereu faptul că
respiraţia yoghină completă ideală este înainte de toate PROFUNDĂ, LENTĂ, SILENŢIOASĂ,
CALMĂ.
Mai ales în cazul sedentarilor se produc acumulări de sânge sau congestii în diferite
organe. Circulaţia sangvină încetinită provoacă adeseori o uzură şi o îmbătrânire prematură a
organismului. Respiraţia yoghină completă nu lasă ca circulaţia sangvină prin organe să se
încetinească până într-atât încât să se formeze stagnări nocive ale sângelui.
Efectul de sugere, de aspiraţie provocat de respiraţia yoghină profundă constituie una
dintre cele mai complexe legături între respiraţia yoghină completă şi circulaţia sangvină. Un
exemplu citat de doctorul FRITSCHE ne va lămuri şi mai bine acest mecanism.
Marea venă care duce în permanenţă către inimă sânge provenit de la ficat este în mod
regulat vidată prin aspiraţia pe care plămânii în timpul respiraţiei o exercită asupra ei. Dacă
sângele venos hepatic nu se scurge cât mai liber, ficatul se umflă şi se congestionează uneori, fapt
care are repercusiuni nocive asupra circulaţiei sângelui provenind din tubul digestiv şi de aici
rezultă o digestie destul de perturbată.
Respiraţia yoghină completă, profundă şi lentă elimină aproape instantaneu această stare
congestionată a ficatului, deoarece plămânii aspiră efectiv excesul de sânge cumulat în ficat, care
astfel se scurge în partea dreaptă a inimii. De altfel se ştie că mişcările diafragmei şi ale cutiei
toracice exercită o influenţă considerabilă de accelerare asupra circulaţiei venoase în întregul
organism.
Inspirând noi nu aspirăm doar aer şi energie subtilă (PRANA) în plămâni ci pompăm, de
asemenea sânge în toate ţesuturile corpului. După cercetările lui P. HEGER, în momentul în care
plămânii conţin cea mai mare cantitate de aer ei conţin, de asemenea, în acelaşi timp, cantitatea
maximă de sânge.
Atunci când, în prima fază a respiraţiei, diafragma coboară şi se aplatizează, vena cavă
inferioară împinge sângele către inimă deoarece pereţii săi sunt întinşi. Splina beneficiază şi ea
considerabil de efectele respiraţiei yoghine profunde. Prin urmare respiraţia yoghină completă şi
profundă este un puternic "motor" al sistemului circulator. Inima este o veritabilă "pompă" care
propulsează sângele în reţeaua arterială, în timp ce plămânii fac serviciul de pompă aspiratoare
asupra circulaţiei venoase. Circulaţia depinde prin urmare de funcţionarea corectă şi
complementară a celor două pompe motrice. Respiraţia este deci tonicul inimii prin excelenţă.
Schimburile de gaze din plămâni, absorbţia de oxigen şi de CO2 se fac mult mai bine atunci când
respiraţia este profundă, completă şi LENTĂ. După afirmaţiile lui Walter Michel :
"Dacă ventilaţia pulmonară nu este completă, abundentă şi lentă, suprafaţa care trebuie
oxigenată îşi pierde integritatea, iar fixarea oxigenului se face prost în pofida prezenţei
fermenţilor.
Pentru un schimb de gaze optim, trebuie ca sângele venos să-şi adapteze lent presiunea sa
la cea a aerului alveolar. Presiunile se apropie atunci când aerul alveolar rămâne mult timp în
contact cu sângele. Apropierea maximă în această direcţie este atinsă atunci când aerul rămâne 15
- 20 secunde în alveole. Viteza de circulaţie a sângelui şi timpul în care aerul rămâne în alveole,
cu alte cuvinte volumul pe minut şi modul de a respira determină, având o importanţă egală,
schimburile de gaze la nivelul plămânilor. Putem deci mări considerabil suprafaţa de difuziune
inspirând profund şi rămânând un interval optim de timp cu aerul în piept. Astfel se măreşte
suprafaţa de eficacitate a plămânilor deoarece toate alveolele, de obicei inactive în respiraţia
curentă, sunt puse în acţiune. Lecţia esenţială pe care medicina trebuie s-o înveţe din aceste fapte
este că o umplere profundă alveolară este necesară unei oxigenări cât mai bune; într-adevăr, şi
yoghinii ştiu, trebuie ca un număr cât mai mare de alveole să participe la această acţiune, pentru a
mări astfel suprafaţa de difuziune; de asemenea trebuie, conform teoriilor fiziologilor, ca aerul
inspirat să stea timp de 15-25 de secunde în alveole pentru a se obţine un schimb cât mai complet
posibil de gaze în timpul respiraţiei".
Astfel ni se arată cât de important este ritmul respiraţiei şi mai ales, cum influenţează
respiraţia LENTĂ respiraţia ţesuturilor care, prin această modalitate simplă, măreşte consumul de
oxigen în tot organismul mai mult decât ar putea s-o facă orice terapeutică medicamentoasă.
Doctorul J. Peschier apunea: "Toate tulburările organice sau funcţionale care creează
starea de boală sunt influenţabile, dacă nu total vindecabile, prin respiraţia voluntară profundă şi
completă".
Cei care suferă de bronşite, astm şi de emfizem sunt invariabil persoane care respiră prost
şi insuficient.
Respiraţia voluntară, profundă şi completă este mijlocul cel mai important de care
dispunem pentru a mări foarte mult rezistenţa organismului. Dacă diminuăm rezistenţa
organismului prin nu contează ce mijloc vom vedea destul de repede că microbii până atunci
inofensivi vor deveni brusc agenţi ai infecţiilor (Pasteur).
Seroterapia cunoaşte eşecuri multiple la fel ca şi sulfamidoterapia sau peniciloterapia
deoarece unele remedii, cum ar fi şi acestea, nu au nici o acţiune directă asupra agentului
infecţios. Din contră, s-a stabilit că anumite stări ale sângelui sau ale umorilor (temperatură,
densitate, vâscozitate sau pur şi simplu pH) sunt suficiente pentru a distruge un agent infecţios
fără ajutorul vreunei terapeutici medicamentoase angrenată conştient din exterior.
Fiecare dintre noi ştie că există o imunitate naturală. Aceasta este adeseori atribuită unui
echilibru ionic al sângelui. Ea depinde deci la rândul său de respiraţie care, acţionând asupra pH-
lui umorilor, acţionează astfel asupra pH-lui optim al microbilor. Ea aduce o reglare optimă a
echilibrului acid-bază, reglare care este reînnoită şi restabilită cu fiecare respiraţie permiţând
astfel organismului să menţină nealterat sau să-şi regăsească pH-ul vital.
 Dacă respiraţia voluntară profundă nu este întotdeauna suficientă pentru a combate rapid
maladiile infecţioase ea susţine totuşi considerabil agentul care ne ajută să rămânem neafectaţi de
boli sau să ne vindecăm pe o cale naturală. Ea îi asigură de asemenea organismului mijloacele
necesare care îi permit să evite asemenea situaţii, având prin urmare un important rol preventiv.
Rămânem şi acum uimiţi în faţa clarviziunii şi înţelepciunii yoghinilor care au stabilit de
mai multe milenii regulile şi tehnicile optime care fac posibilă o respiraţie ideală. Ei recomandă
adeseori să respirăm ca şi cum, la naşterea noastră, am fost înzestraţi (întocmai ca şi cum am fi
primit o moştenire anume) cu un anumit număr potenţial de respiraţii pe care urmează să le
realizăm, şi că viaţa noastră poate de cele mai multe ori duce până la epuizarea completă a acestui
capital vital (numărul de respiraţii care ne-a fost dat în funcţie de karma proprie). Dacă vom crede
ferm în această afirmaţie, a înţelepţilor yoghini, vom urmări să avem grijă de modul în care
respirăm deoarece aceasta ne poate ajuta foarte mult.
În concepţia yoghină milenară, a respira înseamnă a trăi. Dar a respira foarte lent şi fără
efort înseamnă, de asemenea, a trăi mult timp plin de forţă, optimism şi într-o sănătate deplină.
Dacă pentru practica corectă a ASANAS-urilor trebuie în prealabil să avem stomacul aproape
gol, ele necesitând o ţinută cât mai "lejeră" şi un loc adecvat, respiraţia yoghină voluntară şi
completă se poate practica oriunde şi oricând, dacă bineînţeles avem stomacul aproape gol,
putând chiar, să acţionăm astfel încât cei din jur nici să nu-şi dea seama ce facem. Este chiar
foarte bine să ne începem ziua cu câteva respiraţii yoghine profunde, lente şi fluide chiar
rămânând în pat, în timpul celor câteva minute pe care uneori le acordăm stării specifice de
trecere de la starea de somn la starea de trezire. Apoi, în finalul conştientizării care urmează după
relaxarea ultimă din cadrul şedinţei de ASANAS este bine să ne obişnuim să respirăm yoghin
complet în acest mod. Dacă uneori avem ocazia să mergem pe jos atunci când ne ducem la servici
este bine să respirăm tot în acelaşi fel. Atunci, în timp ce mergem, vom inspira profund, complet
timp de 6 paşi, ne von reţine suflul pe plin de voie timp de 3 paşi şi eventual vom face ca
expiraţia noastră să dureze 12 paşi. Apoi vom respira o dată sau de două ori de voie şi reluăm din
nou. Ca regulă generală, atunci când exersăm respiraţia yoghină completă în mers, expiraţia
trebuie pe cât posibil să ocupe un timp de două ori mai mult decât inspiraţia, fie că realizăm
retenţia pe vid sau pe plin sau nu. Cât mai des în timpul zilei, în mers, la servici sau în orice altă
parte, de fiecare dată când suntem cu stomacul aproape gol şi când ne reamintim de respiraţia
yoghină completă este foarte util să realizăm câteva respiraţii yoghine profunde, complete şi
lente. Seara putem de asemenea să introducem o anumită perioadă fie chiar scurtă de respiraţii
yoghine complete. Făcută chiar şi în pat, ea ne va ajuta să dormim mai uşor şi să ne odihnim mai
bine.
Astfel, acumulând scurte dar frecvente şedinţe de respiraţii yoghine complete în cursul
zilei, ne vom convinge rapid de avantajele incalculabile ale respiraţiei yoghine în care se
conştientizează fluxurile de energie vitală subtilă (prana).
-SFÂRŞIT-

ALIMENTAŢIA YOGHINĂ
DE CE INDICĂ YOGA EVITAREA CONSUMULUI DE ZAHĂR

Alături de yoghini, mulţi cercetători numesc zahărul "moartea albă". După carne, el ocupă
întâiul loc în scurtarea vieţii. Zahărul din obişnuinţă (care poate deveni toxicomanie) este apreciat
ca unul din cele mai dure droguri. Îndemnul "daţi copiilor dulciuri" conţine un viciu de fond,
întreţinut de ignoranţa părinţilor şi de propaganda deşănţată a fabricanţilor de zaharoase. Ştiaţi că
un litru de băutură tip Cola conţine 100 - 150 grame de zahăr (22 cuburi) şi substanţe excitante
echivalente cu 3 ceşti de cafea?
Sfecla de zahăr se compune din peste 50 de constituenţi cunoscuţi; zahărul numai din
unul: zaharoza. Înşelător prin gust, el stârneşte în organism o furtună de dezechilibre (toată lumea
ştie că dulciurile provoacă diabet, favorizează depuneri de colesterol şi supun inima la eforturi
suplimentare). Sintetic spus, plătim plăcerea gustativă cu felii de sănătate.
Şi totuşi, zahărul - ne spune chimia- e de natură organică. Afirmaţie adevărată, dar
incompletă. Prin rafinare el îşi pierde enzimele şi toţi ceilalţi constituenţi atât de necesari vieţii.
Ajunge să fie în dizarmonie cu Natura tocmai prin aceea că îi lipsesc cele 20- 30 de elemente
nutritive, alături de care a coexistat în sfecla şi trestia de zahăr.
Spre a fi metabolizat, zahărul fură din rezervele organismului calciu, magneziu, crom,
vitamina B1, enzime. Aventura lui în corpul nostru e interesantă, dar foarte periculoasă. Străbate
cu uşurinţă intestinul subţire şi ajunge în sânge. Provoacă modificarea sângelui şi dă o stare de
hiperglicemie. Apare, de îndată, o rapidă excitare fizică şi psihică. Pancreasul primeşte un soc şi
secretă mai multă insulină decât normal, cu consecinţe în scăderea zahărului din sânge sub medie.
După 10 - 15 minute se instalează o stare de hipoglicemie care se manifestă prin oboseală. De
data aceasta a biciuit şi ficatul, care îşi transferă o parte din rezerva de glucide în sânge.
Alternanţele acestea dereglează metabolismul şi epuizează sistemul nervos.
Nu de puţine ori aud pe câte unii recomandând, în cazuri de boli de inimă, "pentru
întărire" câte un cubuleţ de zahăr sau 1-2 pahare de apă îndulcită cu zahăr. E o inepţie. După
arderea rapidă a zahărului, urmează o periculoasă stare de hipoglicemie. Faptul că zahărul este
eliminat de organism constituie cea mai bună dovadă că, pentru corp, el este o otravă.
Aţi reţinut, desigur, geneza diabetului: prin repetate consumuri exagerate de zahăr,
pancreasul îşi epuizează rezervele de fabricare a insulinei. Pe de altă parte, organismul îşi
mobilizează, pentru neutralizarea zahărului, resursele de calciu, în detrimentul sistemului osos şi
al dentiţiei care devin din ce în ce mai fragile. S-a constatat că aortele persoanelor decedate de
infarct miocardic conţin mai puţin crom decât ale celor decedate de alte boli sau chiar de
bătrâneţe. Acest deficit cronic este, fără îndoială, pus în seama consumului de zahăr rafinat.
Zahărul este şi un hoţ de magneziu, împietând asupra imunităţii organismului. Una din marile
cauze ale instalării cancerului este, în afara amplificării energiei YIN (+) carenţa de magneziu.
Neutralizarea vitaminei B1 provoacă boli ale sistemului nervos, tulburări de memorie, palpitaţii,
ameţeli, ulcere ale stomacului şi gambei, degerături, boli de circulaţie. Organismul îşi ia măsuri
de precauţie, se apără de asaltul zahărului, dar preţul e prea mare.
Înlocuitori ai zahărului pe care yoghinii îi recomandă:
1) cel mai bun înlocuitor este mierea naturală;
2) în cazul în care nu avem mereu miere sau ne este dificilă procurarea acesteia datorită
preţului ridicat sau lipsei, putem recurge, pentru a evita multiplele efecte nocive pe care le
declanşează în corp consumul de zahăr la aşa- zisul ZAHAR INVERTIT. Iată reţeta: 1 kg zahăr,
450g apă, o linguriţă rasă de acid citric sau acid tartric (sare de lămâie) se amestecă şi se fierb 10
minute. Se colectează, mereu, spuma cu o lingură de lemn. Se obţine un amestec de două
monozaharide (glucoza şi fructoză), cu putere de îndulcire dublă faţă de zahăr. Prin faptul că
conţine acid citric, previne anumite maladii. Se ştie de asemenea că acidul citric sporeşte
asimilarea calciului în intestin, contribuie la combaterea şi vindecarea rahitismului, provine
formarea calculilor renali, dizolvă uraţii (sărurile acidului uric) şi are certe proprietăţi
antiinfecţioase.
 AN II - C 44
AJNA CHAKRA
(continuare din cursul nr. 42)

Printre fenomenele paranormale care survin în cazul

activării depline a centrului AJNA CHAKRA se află şi
prezicerea, cunoscută în antichitate sub numele de darul
profeţiei.
Persoanele care au AJNA CHAKRA foarte dinamizată
dobândesc facultatea extraordinară de a prezice lucruri şi situaţii
ce se vor întâmpla în viitor, chiar peste zile, săptămâni, sute sau
mii de ani şi, de asemenea, ele pot descrie cu o uşurinţă
surprinzătoare situaţii şi întâmplări ce s-au petrecut în trecutul
chiar foarte îndepărtat.
Un caz foarte interesant în această direcţie este senzitivul
olandez GERARD CROISSET care, de asemenea, practică YOGA, capacităţile sale de prezicător
fiind atât de mari încât el a organizat mai multe experienţe de autentificare a puterilor sale
uluitoare împreună cu profesorul W.H.C. TENHAEFF şi cu faimosul cercetător în domeniul
parapsihologiei HANS BENDER. În cursul acestor experienţe, CROISSET a comunicat cu 2
săptămâni înainte ce persoană va ocupa un anumit scaun într-o sală de spectacol după ce în
prealabil i se punea la dispoziţie numai planul - schiţă de dispunere a locurilor din acea sală.
În iunie 1953 s-au organizat astfel de experienţe încununate de succes. Împreună cu
clarvăzătorul CROISSET în colegiile Palatinului din Olanda. Este demn de remarcat că nici unul
dintre cei care au participat împreună cu CROISSET la aceste experienţe de prezicere nu fuseseră
mai înainte niciodată în oraşele în care au avut loc aceste experienţe. În cursul acestor serii de
experienţe uluitoare, prezicătorul CROISSET a făcut la NEUSTADT, pe WINSTRASSE, la orele
14, o prezicere cu privire la o persoană care urma să ocupe un anumit loc într-o sală de spectacol
pentru a asista la reprezentaţia ce urma să aibă loc la o anumită oră, seara, în aceeaşi zi în oraşul
olandez PIRMASENS. Pe un plan -schiţă reprezentând aşezarea unui anumit număr de scaune,
verificatorii au indicat scaunul cu numărul 75 şi, în continuare, prezicătorul şi yoghinul
CROISSETT a dictat la magnetofon un anumit număr de amănunte foarte clare şi precise despre
viitorul ocupant al acelui scaun ce se afla în sala de spectacol. După prezicerile sale, persoana
care urma să ocupe acest loc era o doamnă în vârstă de vreo 30 de ani, îmbrăcată cu o bluză albă,
care frecventa adeseori un edificiu de culoare roşie cu colonade şi scări înalte şi care doamnă
urma să aibă recent o conversaţie animată despre SILEZIA DE SUS sau care va citi despre acest
subiect.
Tot cu această ocazie, CROISSET a mai perceput şi a dictat despre acea persoană că vede
în urmă un zmeu care nu se ridică de la pământ, ceea ce semnifica pentru el, în conformitate cu
un proverb olandez, un obiectiv sau cu alte cuvinte un scop pe care acea femeie vrea să-l atingă
dar care în ciuda eforturilor sale nu se realizează. Acest scop se referea la un bărbat (care a fost
descris apoi în mod precis şi care avea un anumit proiect în minte).
În continuare clarvăzătorul a spus că intervenţia doamnei în cauză va împiedica realizarea
acelui proiect, în final, CROISSET a mai indicat că vede un port-ţigaret de culoare verde, la
vederea căruia doamna respectivă se strâmbă. Prezicătorul CROISSET a propus cu acesta ocazie
completarea acestei experienţe paranormale a "SCAUNULUI GOL" cu o EXPERIENŢĂ DE
PSIHOMETRIE (perceperea prin clarviziune a înregistrărilor subtile energetice ce există într-un
obiect datorită utilizării sale de către o persoană). El a cerut deci, în completarea acestei
experienţe ca în absenţa lui (a lui CROISSET) să se adune unele obiecte '' la întâmplare''
aparţinând persoanelor din asistenţă (care erau prezente la acel spectacol) şi de a le depune apoi
într-o cameră alăturată. Când subiectul primei experienţe urma să fie identificat, tot acesta urma
apoi să aleagă un obiect dintre cele care fuseseră duse în camera alăturată.
În continuare, prezicătorul CROISSET a mai dictat apoi pe banda de magnetofon
următoarea descriere :
"Văd o casă care se află undeva pe o colină. În această casă realizez că este vorba de un
tratament ce se face cu ultrasunete. Cel care face acest tratament resimte dureri în regiunea
rinichilor. Ştiu, de asemenea, că foştii locatari ai acestei case erau de religie ortodoxă şi erau
foarte credincioşi. Tot în această casă cineva a cântat "Sonata Neterminată" a lui BEETHOVEN
şi a întrerupt-o la un moment dat din cauza faptului că pianul era dezacordat. Aproape de această
casă trece un drum ce se află în vecinătate şi care urcă... mai văd, de asemenea, un golf."
Peste 250 de persoane care erau prezente în respectiva sală au asistat la verificarea acestei
preziceri făcute de CROISSET cu privire la persoana ce urma să se afle în sala din oraşul
PIRMASENS. În plus, trebuie să mai amintim că în această sală de spectacol locurile nu erau
numerotate şi mai existau chiar scaune care nu se găseau reproduse pe acel plan, acestea aflându-
se plasate lângă strapontina. Intrând în sală, împreună cu acesta, exact înainte de începerea
spectacolului, atât CROISSET cât şi cei doi profesori au recunoscut imediat pe doamna cu privire
la care clarvăzătorul făcuse preziceri mai înainte. Ea se afla pe un scaun la 2 locuri de cel de pe
plan, scaun care purta însă pe plan numărul 73. Ea avea 32 de ani şi purta o bluză albă. Singurul
edificiu de culoare roşie în oraşul PIRMASENS, cu colonade şi scări înalte, era capela
cimitirului. Ascultând înregistrarea pe bandă a lui CROISSET ea a recunoscut uluită că fusese cu
2 zile înainte acolo cu ocazia unei înmormântări. În acele momente ea a relatat că s-a gândit
intens la o ceremonie funerară ce avusese loc în aceeaşi capelă în anul 1942. În acea perioadă ea
îşi făcea multe griji pentru un prieten ce se afla în Rusia. Cu o zi înaintea experienţei realizate de
CROISSET, în oraşul PIRMASENS ea tocmai primise o scrisoare de la acesta în care o anunţa că
între timp s-a însurat. Ea a fost cu atât mai surprinsă să constate că pe banda de magnetofon
prezicătorul CROISSET l-a descris într-un mod foarte precis. În respectiva scrisoare acest om
tocmai îi propunea de a relua legătura lor intimă. Această propunere o şocase profund şi ea arătă
că refuzase (indignată să admită aşa ceva, dar în gând. Odată, mai demult, acelaşi bărbat descris
de CROISSET îi făcuse cadou un port-ţigaret galben cu dungi verzi. Faptul că în viziunea-
prezicere pe care CROISSET a avut-o despre ea, a sesizat că ea face o strâmbătură la vederea
acestui port-ţigaret semnifica dispreţul profund pe care ea îl avea acum pentru acest om. Tot cu o
zi înainte, acestei doamne tocmai i se arătase o carte intitulată "Monografia provinciei SILEZIA",
care acum se afla pe masa sa în sufragerie şi care îi fusese adusă de un vizitator care tocmai
sosise de curând. Persoana- subiect al acestei experienţe uluitoare, a fost deci identificată foarte
clar şi s-a dovedit cu această ocazie (aceasta nu era nici prima şi nici ultima dovadă a lui
CROISSET) că prezicătorul sesiza cu o precizie uluitoare gândurile şi chiar stările afective ale
subiecţilor cu privire la care realiza apoi cu anticipaţie preziceri exacte.
După cum se convenise, suplimentar în vederea completării acestei experienţe, în
continuare respectiva doamnă a ales după aceea la cererea profesorilor un anumit obiect printre
cele ce fuseseră puse în camera vecină, obiectul ales de această femeie a fost un toc pentru
ochelari, de culoare roşie. Ascultând în continuare înregistrarea pe bandă de magnetofon făcută
de CROISSET, proprietarul obiectului în cauză (tocul pentru ochelari) a confirmat uluit că într-
adevăr locuia pe o colină, într-o casă în faţa căreia era un drum de ţară ce ducea pe o creastă şi
forma un golf ce permitea să te poţi întoarce. Unii locatari din acea casă în care el locuia erau de
religie ortodoxă. Unul dintre aceştia tocmai vorbise de un tratament cu ultrasunete ce urma să fie
făcut de mama sa, bolnavă de rinichi. Prezicerea cu pianul dezacordat era şi ea exactă. Astfel că
experimentatorii au constatat că în acea casă cu adevărat se cântase, fără ca posesorul tocului de
ochelari să ştie atunci, "Sonata Neterminată'' a lui Beethoven la un pian dezacordat ce se afla în
acea casă.
Unele persoane sceptice pot încerca să discrediteze astfel de serii de preziceri care au fost
ulterior confirmate cu argumente clasice de genul: "Cine nu s-a aflat vreodată într-un edificiu de
culoare roşie cu colonade? Cine este acela care nu a avut la vedere o lucrare despre SILEZIA?
Cine oare nu s-a întâmplat să cânte într-o zi o sonată de Beethoven pe un pian dezacordat?" Cel
care gândesc că este cazul să se folosească de astfel de argumente simpliste uită însă că aici este
vorba de preziceri foarte precise făcute oarecum la comandă care se referă la persoane
surprinzător de clar descrise dinainte. La o analiză lucidă realizată asupra faptelor apare evident
că între persoanele descrise şi prezicerile făcute există o legătură logică, în plus asocierea
experienţelor de prezicere cu privire la persoana ce va ocupa un anumit loc într-o sală de
spectacol cât şi experienţa suplimentară referitoare la prezicerea alegerii de obiecte conduce în
ultimi instanţă la o dublă confirmare a prezicerilor realizate de CROISSET. Aşa-zisa întâmplare
în astfel de concordanţe uluitoare este foarte improbabilă, şansa potrivirii în cazul acestor
preziceri fiind de 1 la 100 de miliarde la această serie confirmată cu o precizie stupefiantă.
În plus, trebuie să mai avem în vedere că aceste constatări-preziceri făcute de CROISSET
datorită trezirii centrului de forţă AJNA CHAKRA privesc situaţii materiale existând deja în
momentul declaraţiilor sale, ceea ce face ca ele să pună în evidenţă fenomene de clarviziune şi
percepţie subtilă de natură telepatică. Se cuvine, de asemenea, să reţinem că în cazul acestei
experienţe de prezicere pe care, CROISSET a realizat-o subiectul determinat prin alegerea unui
obiect nu era încă cunoscut în acel moment. Alegerea tocului de ochelari în cazul acestei
experienţe depindea de o hotărâre aparent imprevizibilă a persoanei ce ocupa scaunul oarecum
dinainte desemnat, numai această persoană de acolo fiind descrisă. Prin acest experiment de
prezicere, confirmat ulterior se dovedea astfel clar realitatea străvechiului dicton yoghin: "NIMIC
NU ESTE ÎNTÂMPLATOR, TOT CEEA CE SURVINE REPREZINTĂ O ANUMITĂ
NECESITATE, CEL MAI ADESEA NECUNOSCUTĂ".
Aceste uluitoare experienţe confirmate ulterior şi autentificate ca exacte au demonstrat
existenţa capacităţii celei mai contestate dintre percepţiile extrasenzoriale: PREZICEREA. În
concepţia yoghină fenomenele de prezicere conştientă sunt în strânsă legătură cu un anumit grad
de trezire şi dezvoltare a centrului de forţă AJNA CHAKRA. Anumite experienţe de natură
parapsihologică referitoare la fenomenul de prezicere care utilizează metoda de descriere cu
anticipaţie a persoanei ce urmează să ocupe un anumit loc desemnat de o comisie de oameni de
ştiinţă într-o sală de spectacol, la o anumită oră cu 2 sau chiar 3 săptămâni înainte de acest
spectacol a fost actualmente mult perfecţionată; la ora actuală în anumite experienţe
parapsihologice de confirmare a fenomenelor de prezicere, alegerea subiecţilor şi locurilor se face
prin tragere la sorţi, în plus prezicerile realizate atunci sunt comunicate tuturor participanţilor la
aceste experimente şi uneori chiar unor grupe de control exterioare, în urma rezultatelor
confirmate deducându-se un anumit grad de specificitate. În cercetările ştiinţifice parapsihologice
acest grad de specificitate este apoi exprimat cantitativ în procente şi folosit astfel în calculele de
autentificare a rezultatelor. Este demn de amintit că în 1968 prezicătorul şi yoghinul CROISSET
a realizat împreună cu specialistul american în domeniul parapsihologiei JULES EISENBUD o
nouă experienţă de prezicere care a avut de asemenea un succes răsunător, în cadrul acestei
experienţe faimoase, CROISSET a prezis cu anticipaţie, în timp ca se afla în oraşul olandez
UTRECHT, cine anume se va aşeza pe un anumit scaun, la o anumită oră, într-o sală de
spectacol, descrierea persoanei ce urma să se aşeze fiind realizată după ce se obţinuse numărul
acelui scaun prin tregere la sorţi. Sala în care se afla acel scaun se găsea în oraşul DANVER în
statul COLORADO (S.U.A.). Prezicerile făcute de CROISSET în aceeaşi situaţie s-au dovedit a
fi uluitor de exacte.
Datorită facultăţilor paranormale de clarviziune, CROISSET a fost solicitat în mai multe
rânduri de către poliţia olandeză în acţiuni de căutare şi depistare a unor persoane dispărute, în
aceste situaţii percepţiile lui CROISSET au fost confirmate.
-SFÂRŞIT-

CAUZELE BOLILOR ŞI VINDECAREA LOR ÎN LUMINA DATELOR

TRADIŢIONALE YOGA

1. Alcătuirea corpului uman

Dacă ne referim în mod comun la un dicţionar, orice boală este alterarea ştării de sănătate.
În consecinţă trebuie mai întâi să definim ce este starea de sănătate, prin urmare să ştim cum este
structurat corpul şi în ce fel funcţionează el în stare normală.
Sub aspectul său cel mai simplu, corpul este compus dintr-un număr foarte mare de mici
corpusculi pe care fizicienii îi numesc atomi. Aceşti atomi se grupează în moduri specifice pentru
a forma molecule. Un anumit număr de molecule constituie o celulă. Celulele se grupează la
rândul lor pentru a forma ţesuturi musculare, osoase, conjunctive, etc. Ansamblul acestor
combinaţii specifice se prezintă sub o formă precis definită, însufleţiţi de o frecvenţă particulară
de vibraţie care este corpul.
Fără îndoială că mulţi dintre noi ne-am întrebat adesea cum reuşeşte corpul şi îşi păstreze
forma sa destul de bine definită fără să se dezagrege?
Aceasta arată că există în mod indubitabil o vibraţie magnetică persistentă şi dominantă
care menţine aproape nealterată coeziunea tuturor particulelor şi a tuturor celulelor corpului.
2. Vibraţiile caracteristice ale Mentalului
Aproape oricine ştie că legea gravitaţiei împiedică dezintegrarea corpurilor cereşti.
Fiecare individ are în mod asemănător legea sa personală de gravitaţie sau altfel spus o
dominantă vibratilă caracteristică care asigură conservarea şi persistenţa formei fizice. Această
forţă magnetică misterioasă este vibraţia mentalului care însufleţeşte corpul. Culoarea sa subtilă
normală este verde după cum este percepută de către cei înzestraţi cu clarviziune, dar gradul său
specific de dezvoltare determină culoarea sa ori altfel spus nuanţa variabilă în cursul evoluţiei.
Atunci când dorinţele şi pasiunile intense predomină, vibraţia sa coboară la un nivel mult mai jos
decât verde, făcând astfel să apară o nuanţă de brun murdar.
Mentalul modelează în mod adecvat corpul şi organizează gruparea într-un tot cât mai
armonios a părţilor sale componente, în felul acesta, ca atraşi de un magnet, electronii, nucleele şi
atomii de orice provenienţă obţin şi apoi îşi păstrează locul voit chiar de mental.
Prin urmare, există o vibraţie dominantă personală globală pe ansamblul corpului, dar, cu
toate acestea, fiecare organ în particular prezintă o modificare nuanţată a acestei vibraţii. Ficatul,
de exemplu, este înzestrat cu o vibraţie vitală subtilă de culoare portocalie.
Atunci când sângele trece prin acest organ el are tendinţa de a modifica această tonalitate
portocalie prin acţiunea propriei sale vibraţii subtile care este de culoare roşie.
Tonalitatea dominantă a mentalului care este adeseori culoarea verde, menţine coeziunea
acestei mase vibratorii de culoare roşie şi de culoare portocalie pentru că el le este superior şi în
consecinţă le domină în putere. Amestecul în ficat a acestor trei culori dă cafeniul închis, ceea ce
face ca acest organ să prezinte aproape aceeaşi tentă atunci când este perceput în mod obiectiv.
3. CAUZELE BOLII
În situaţia în care vibraţia specifică a mentalului controlează toate organele, corpul se află
într-o stare de bună sănătate. Maladia este coborârea sub normal a frecvenţei specifice a
vibraţiilor întregului corp sau a uneia dintre părţile sale, excepţie făcând la aceasta cazul
leziunilor traumatice. Bolile se manifestă în general în două modalităţi posibile: frecvenţa
specifică a vibraţiilor unui organ fiind mult scăzută (redusă) acesta prezintă tulburări în
funcţionarea sa (acesta este cazul tulburării funcţionale fără imixtiunea elementelor exterioare),
sau există posibilitatea ca frecvenţa specifică de vibraţie fiind de asemenea mult redusă, organul
în cauză să devină suficient de demagnetizat şi devitalizat pentru a permite atomilor străini să
pătrundă în acel organ acţionând acolo în mod aproape independent (astfel, de exemplu, se vor
putea manifesta anumite maladii infecţioase, tuberculoza sau cancerul).
Tradiţia yoghină arată că bolile îşi au toate rădăcinile în ignoranţă. Spre exemplu, fiinţele
umane trăiesc ca longevitate mult mai puţin timp decât ar trebui să trăiască.
Unele personalităţi cum ar fi profesorul Loeb ca şi doctorul Matthews şi mulţi alţii
consideră că dacă fiinţele umane ar putea să descopere şi să păstreze nealterate condiţiile
echilibrului bioelectric (+ YANG, - YIN), care menţin aproape nealterată viaţa, noi ne vom putea
prelungi existenţa fizică dincolo de 200 de ani.
Fiecare dintre noi ştie că HATHA YOGA preconizează practic păstrarea nealterată a
echilibrului bioelectric al energiilor subtile solară (+, HA) şi a celor lunare (-, THA). Cercetările
ştiinţifice spun la ora actuală că majoritatea animalelor trăiesc de aproximativ 5 ori timpul
necesar creşterii lor normale complete. Aplicând această lege omului, constatăm imediat că
acesta ar trebui să trăiască cel puţin 150 de ani. Dacă el nu ajunge totuşi la acesta longevitate
aceasta se datorează într-o mare măsură faptului că nu înţelege legile vieţii, principiile echilibrării
polare plus-minus pe care se sprijină HATHA YOGA, nici natura reală a bolii.
Datorită ignoranţei, fiinţa umană trăieşte mediocru şi nu ştie nici cum să controleze atomii
sau energiile extrem de fine care o compun, nici cum să utilizeze prin rezonanţă şi fuziune
multitudinea forţelor cosmice care, clipă de clipă, o înconjoară. Să luăm drept exemplu un banal
guturai. În 90% din cazuri, guturaiul este contractat atunci când individul prezintă o stare mentală
negativă. Structura mentală, în loc să domine elementele fizice, se relaxează, devine negativă şi
pierde puterea sa specifică. Corpul urmează atunci acest impuls, moleculele constitutive se
relaxează de asemenea, se dezunesc în mod anormal, lăsând liberă trecere elementelor atacatoare,
străine şi astfel boala se instalează. Cauza primară în această situaţie a fost STAREA MENTALĂ
NEGATIVĂ.
În foarte multe situaţii se pot raporta în mod direct anumite boli la condiţiile mentale. Prin
urmare, una dintre cauzele majore ale bolilor noastre şi ale lunecării rapide către senilitate, rezidă
într-o insuficienţă a controlului tendinţelor negative ca: mânia, invidia, ranchiuna, gelozia, ura,
pesimismul, frica de a îmbătrâni. De exemplu, mânia provoacă o eliberare de toxine ce acţionează
asupra tuturor organelor în special provocând efecte funeste asupra ficatului şi sistemului nervos.
Ura intoxică considerabil organismul. Efectele se repercutează asupra digestiei, în plus ea
favorizând ridicarea tensiunii sanguine şi provoacă tulburări de metabolism. Frica se repercutează
mai ales asupra activităţii genitale, sexuale. În plus ea face să scadă tensiunea sanguină.
Ranchiuna face să se declanşeze şi întreţine reumatismul. Aviditatea, rapacitatea ne predispun la
anumite boli de inimă. Instabilitatea predispune fiinţa umană la următoarele tulburării migrene,
tensiune sanguină crescută, paralizie, diabet, obosirea inimii. Pesimismul face fiinţa umană să se
contracte şi să se streseze în loc să înflorească. În plus, acesta răceşte contactele umane, face ca
raporturile sociale să fie dificile, generează impotenţă sau frigiditate, complică situaţiile cele mai
banale şi nu constituie niciodată un atu pentru succes în general.
După cum am văzut mai sus, multe boli, printre care cele de inimă, pot fi atribuite fricii.
Mentalul reacţionează în mod perturbator asupra corpului în acest caz, dând naştere unei
distribuţii sanguine neregulate. Frica împreună cu proasta funcţionare cardiacă pe care o
antrenează, amorsează o vibraţie cu o frecvenţă anormală şi după o anumită perioadă de timp
tulburarea funcţională se repercută chiar în boală organică. Multe stări febrile, de asemenea, sunt
datorate fricii. Primul lucru pe care trebuie să-l facem pentru un bolnav de febră este să îi
înlăturăm cât mai rapid şi complet elementul frică şi vom remarca că temperatura sa va începe
destul de repede să scadă.
- VA URMA -

AN II SUPLIMENT 1

EXPLICAREA UNOR TERMENI Şl NOŢIUNI DIN PRACTICA

YOGA
(continuare la cursul nr. 46 AN I)

ATENŢIA - CA PROCES FUNDAMENTAL ÎN PRACTICA YOGA, CE FACE

POSIBILĂ REZONANŢA UNIVERSULUI NOSTRU INTERIOR CU ANUMITE ASPECTE
ŞI ENERGII BINEFĂCĂTOARE DIN MACROCOSMOS
Atenţia este un proces intrapsihic fundamental (ce face posibilă rezonanţa sau punerea la
unison (YOGA) a MICROCOSMOSULUI fiinţei noastre cu MACROCOSMOSUL în care
existăm) pentru absolut toate tipurile de YOGA. Ea reprezintă focalizarea neîntreruptă a minţii
sau a conştiinţei asupra unui proces, stare, trăire, aspect, energie, fenomen, fiinţă sau obiect ales
conştient de noi TOCMAI PENTRU ACEASTA (pentru a fi "ATENT" asupra lui).
Aşa cum scrierile fundamentale de HATHA YOGA punctează mai mereu, atenţia este
strâns asociată cu curgerea în flux mărit şi constant a energici psiho-mentale (PRANA) în fiinţa
noastră. Cu alte cuvinte, atenţia şi procesul respiraţiei sunt intim şi profund intercorelate - acesta
fiind un aspect foarte important de care yoghinul permanent se foloseşte cu înţelepciune. Atenţia
ferm focalizată îi permite conştiinţei să intre în inefabilă REZONANŢĂ şi să rămână în
continuare "BRANŞATĂ" (atâta timp cât ATENŢIA există "ACOLO" şi se păstrează) pe cele
mai "subtile" (SUKSHMA) aspecte ale manifestării sau existenţei, până când chiar şi acestea sunt
în totalitate transcense, în fazele în care este atinsă starea de extaz yoghin supraconştient
(ASAMPRAJNATA-SAMADHI).
AVIRATI (DISIPAREA sau ÎMPRAŞTIEREA)
Disiparea sau risipirea inutilă spiritual şi prin urmare, fără sens a energiilor subtile ale
fiinţei în scopuri nedemne, rele, vicioase, distructive este unul dintre cele nouă obstacole
principale (ANTARAYAS) menţionate de PATANJALI, cu care se confruntă adeseori aspirantul
YOGA începător.
BHAYA (TEAMA ce apare în cursul practicii YOGA).
Este unul din defectele (DOSHAS) ale personalităţii individuale, limitate, meschine,
suspicioase, laşe şi egotice, (ce ne pune instantaneu în rezonanţă cu energiile subtile infernale ale
fricii, neîncrederii, neputinţei, slăbiciunii) care trebuie cât mai repede să fie depăşite prin trezirea
şi amplificarea la maxim a curajului.
Această teamă paralizantă (ce uneori survine fără MOTIV) este, putem spune, o
constantă universală chinuitoare, a experienţei umane şi care este "recunoscută" de toate tradiţiile
YOGA, ca fiind un duşman foarte puternic al fiinţei noastre, vorbindu-se totodată de posibilitatea
de a o transcende rapid NUMAI prin trezirea şi amplificarea la maxim a CURAJULUI. Odată cu
deplina revelare şi realizare a Sinelui NEMURITOR (ATMAN), frica (de nu contează ce) este în
întregime şi pentru totdeauna eliminată deoarece atunci fiinţa umană se simte eternă,
atotputernică prin comuniunea sa cu Dumnezeu şi invulnerabilă.
BHRANTI (ILUZIA)
Faptul de a considera ADEVĂRAT şi VALOROS ceea ce este neadevărat, fantasmagoric,
efemer şi lipsit de valoare este ceea ce YOGHINII numesc iluzie. Iluzia este unul dintre cele zece
obstacole principale (VIGHNA) în practica YOGA. Conform lui KAULA-JNANA-NIRNAYA
(V.2), o lucrare din perioada medievală, a grupării KAULA, ea poate fi depăşită cel mai uşor atât
prin practica lui LAYA YOGA cât şi prin practica constantă a meditaţiei yoghine profunde
(DHYANA).
BINDU-JAYA (STĂPÂNIREA PARANORMALĂ A SPERMEI (LA BĂRBAT) ŞI A
SECRETIILOR MENSTRUALE (LA FEMEIE) ÎN VEDEREA TRANSMUTĂRII ACESTORA
ÎN ENERGIE SUPERIOARĂ)
Este numită, de asemenea, BINDU SIDDHI (puterea deplină de control asupra spermei şi
secreţiilor menstruale). Faimosul tratat yoghin fundamental HATHA YOGA PRADIPIKA
(11.78) consideră această stăpânire perfectă a fi unul din semnele perfecţiunii în HATHA YOGA
care conduce rapid la trezirea şi amplificarea anumitor puteri paranormale (SIDDHIS). Aceasta
implică la bărbat, ca ani de zile, el să nu ejaculeze deloc atunci când are relaţii sexuale intime,
indiferent cât de dese sunt acestea şi nici să nu se descarce noaptea în somn prin poluţie. La
femeie, aceasta implică suspendarea ciclului menstrual sau reducerea acestuia la câteva ore, o
dată la 3-4 luni, când secreţiile vor fi surprinzător de puţine.
CONCENTRAREA în practica autentică YOGA
Concentrarea yoghină diferă cu mult de eforturile obişnuite de focalizare a atenţiei, prin
durata sa extraordinară, profunzimea şi în special prin scopul său, care este acela de a transcende
cât mai repede şi PE DEPLIN însăşi mintea concentrată, pentru a ne revela plenar Sinele Etern
(ATMAN) care este esenţa Divină a fiinţei noastre, pentru care mintea este doar un
INSTRUMENT, întocmai precum corpul şi simţurile. Concentrarea mentală intensă şi continuă
ne permite totodată, ca yoghini, să intrăm în rezonanţă cu anumite energii subtile benefice din
MACROCOSMOS pe care le putem canaliza şi acumula mult mai uşor în AURA noastră.
PĂSTRAREA SECRETULUI ÎN PRACTICA YOGA
SECRET - Despre raţiunea secretului în practica YOGA se vorbeşte nu întâmplător în
mai multe texte fundamentale YOGA. Cei care, fiind inconştienţi sau plini de insolenţă, nu
respectă aceste restricţii vor suporta, mai devreme sau mai târziu, din partea infailibilei justiţii
divine, imanente, consecinţe cumplite care se pot uneori repercuta sub forma celor mai teribile
accidente fizice, psihice sau spirituale. De exemplu, BRAHMA-VIDYA-UPANISHAD
avertizează ca învăţăturile YOGA strict secrete să fie dăruite mai ales discipolilor buni la suflet şi
plini de aspiraţie către DUMNEZEU, căci altfel (în cazul divulgării celor nedemni şi răi a
aspectelor STRICT SECRETE în YOGA, mai târziu învăţătorul (guru) va fi aruncat drept
pedeapsă în iad (NARAKA). În mod similar, MAHA-VAKYA-UPANISHAD cere ca
învăţăturile YOGA cele mai ezoterice (care pot fi folosite datorită divulgării de fiinţele umane
rele sau perverse spre a face câtuşi de puţin RĂU să nu fie divulgate niciodată decât unui aspirant
YOGA bun la suflet, dăruit lui DUMNEZEU şi SATTVA-ic (SATTVAKA ce este capabil de
introspecţie (ANTAR-MUKHA) şi foarte discret.
Păstrarea strictă a secretului asupra anumitor tehnici YOGA indicate astfel în aceste
cursuri, este o recomandare care se întâlneşte în cazul unor tehnici sau procedee speciale cum ar
fi, de exemplu: YONI MUDRA, SHACTI CHALANA MUDRA, MAHA MUDRA, KHECARI
MUDRA, ETC, ETC.
YOGA -SHIKHA-UPANISHAD ( 1.156) face această impunere atunci când se referă la
puterile paranormale (SIDDHIS) care nu vor trebui afişate oricând şi oriunde celorlalţi. HATHA
YOGA-PRADIPIKA (I. II) Afirma în plus că yoghinul care doreşte să obţină puteri paranormale
şi să atingă perfecţiunea (SIDDHIS) va trebui să păstreze strict secrete anumite tehnici şi principii
fundamentale în HATHA YOGA, apărându-le cu multă grijă de cei nedemni şi indiscreţi,
deoarece YOGA este cu atât mai puternică cu cât anumite taine rezervate doar INIŢIAŢILOR
sunt păstrate strict secrete.
Tehnicile şi procedeele secrete YOGA devin cu totul ineficiente pentru DIVULGĂTOR
de îndată ce acesta le împărtăşeşte FĂRĂ A AVEA VOIE (în anumite situaţi excepţionale) unor
oameni curioşi, superficiali, răi şi nedemni. Această cerinţă, deloc gratuită, de păstrare a
secretului în YOGA, este caracteristică în general tradiţiilor iniţiatice autentice şi caracterizează
de asemenea cursurile noastre de YOGA, ce oferă (după cum veţi vedea şi conştientiza în funcţie
de posibilităţile psihice actuale pe care le aveţi acum, cât şi de inteligenţa de care dispuneţi),
pentru cei care le frecventează şi practică YOGA plini de abnegaţie şi dăruire către
DUMNEZEU, toate învăţăturile YOGA, unele dintre ele strict secrete, care NICIODATĂ PÂNĂ
ACUM NU AU FOST ATÂT DE CLAR PREZENTATE ŞI DESCRISE NICĂIERI ÎN
OCCIDENT. Temeiul acestei revelări spirituale ce se realizează pentru prima oară în ROMÂNIA
şi pe acest PĂMÂNT, poate fi descoperit dacă citim cu multă atenţie PROFEŢIILE LUI
SUNDAR SINGH cu privire la ţara noastră.
STĂRI SUPERIOARE MODIFICATE ALE CONŞTIINŢEI
Acest termen, aşa cum a fost el definit pentru prima oară de psihologul CHARLES TAR,
care a scris o lucrare importantă asupra acestui subiect, înseamnă o stare extraordinară de
conştiinţă pe care experimentatorul o remarcă a fi în mod clar şi calitativ diferită de stările
mentale comune sau aşa-zis obişnuite. Marele preţ pus pe aşa-zisele stări obişnuite de conştiinţă
reprezintă în cultura noastră un aspect istoric, straniu, demn de luat în seamă. Multe din culturile
premoderne apreciau foarte mult stările superioare, modificate ale conştiinţei, cum ar fi visele,
viziuni, stările de transă, meditaţia, dedublarea, extazurile.
Prin contrast, noi tindem adeseori (datorită prejudecăţilor şi ignoranţei) să privim aceste
stări extraordinare cu NEJUSTIFICATĂ teamă sau chiar cu un accentuat spirit critic, grăbindu-ne
să vedem în ele doar ceva "anormal'' (adică tulburări sau deficienţe) în manifestările minţii şi ale
psihicului. Perioada anilor "60, mai ales prin deschiderea faţă de anumite substanţe şi
psihodinamice cum ar fi: L.S.D.-ul şi YAGE (liana căutătorilor de comori) a făcut să se modifice
considerabil atitudinea faţă de stările extraordinare sau aşa-zis neobişnuite de conştiinţă.
Totuşi, cu excepţia yoghinilor avansaţi, stările superioare modificate ale conştiinţei sunt
încă doar parţial înţelese. De asemenea, condiţia cu totul extraordinară a stării de eliberare
spirituală în YOGA trebuie să fie, încă de la început, clar distinsă şi separată de stările superioare
modificate de conştiinţă, pentru că ea, printre altele, implică o transcendere deplină a minţii
însăşi, chiar dacă această stare aparent paradoxală este neacceptată încă de mulţi psihologi.
 GRÂUL GERMINAT ŞI CÂTEVA REŢETE CU GRÂU GERMINAT
GRÂUL GERMINAT UN ALIMENT VALOROS

"Am văzut nu o dată sămânţa mirabilă

Ce-nchide în sine supreme puteri."
LUCIAN BLAGA

Sămânţa este o ladă de zestre a plantei, în care mesajul genetic este trimis lumilor viitoare.
Dar cum natura a avut grijă să facă totul perfect, a luat măsuri ca în noile spaţii, unde va germina,
această perpetuare a ei, noua plantulă, să găsească tot ceea ce este necesar dezvoltării armonioase,
până va căpăta suficiente puteri să ţeasă din apă, minerale şi lumină, noua epopee a plantei.
În cămările de rezervă ale seminţei se găseşte tot ceea ce este necesar: proteine, glucide,
lipide, vitamine şi săruri minerale, în proporţii echilibrate cu necesităţile specifice fiecărei specii.
Dar natura, cu spiritul de prevedere specific, a mai luat o serie de măsuri, pentru ca bunătăţile
depozitate să nu fie la dispoziţia oricărui intrus. A zăvorât lada de zestre cu 7 lacăte: substanţele
de rezervă se găsesc sub formă de macromolecule greu accesibile, sau "montar", o serie de
inhibitori ai enzimelor care ar putea să hidrolizeze aceste rezerve şi să le facă accesibile, a instalat
în diferite zone substanţe cu acţiune toxică, ca adevărate şi eficiente arme chimice.
Dar cu mult timp înainte ca omul să descopere transformarea seminţelor în pâine, a
învăţat de la natură, un procedeu mult mai simplu şi mai eficient. A constatat că seminţele
păstrate în condiţii de umiditate ridicată, în decurs de câteva zile, se înmoaie, încep să germineze
şi capătă un gust plăcut, dulceag, devenind bune de mâncat.
Germinarea, acest încă misterios fenomen al naturii, mult studiat şi încă insuficient
lămurit, reprezintă unul din cele mai complexe procese biologice. Este suficient ca umiditatea să
crească peste o valoare limită, pentru ca cel mai modern laborator de biotehnologie a timpurilor
noastre să-şi înceapă activitatea. Un număr impresionant de enzime este pus la lucru pentru a
hidroliza macromoleculele şi a le face utilizabile, pentru a tăia lacătele lăzii cu zestre şi a elimina
substanţele toxice şi antinutritive existente. Proteinele prezente sub formă greu digerabile sunt
depliate, modificate şi hidrolizate la peptide şi aminoacizi uşor asimilabili. Amidonul - principala
glucidă de rezervă a seminţelor, este hidrolizat în zaharuri mai simple, care şi ele sunt mai uşor
utilizate de organism. Substanţele minerale care, în sămânţa ca atare, nu pot fi valorificate
datorită faptului că sunt legate în complecşi neabsorbabili, prin miraculosul proces al germinării
devin, dintr-o dată, disponibile în cantităţi mari. Calciul, magneziul, zincul şi alte macro- şi
microelemente ajung pe piaţa metabolică eliberate de orice restricţii, libere pentru a fi folosite în
complicatele procese de schimb metabolic. Astăzi, când ştim ce importanţă au bioelementele
pentru organismul uman, realizăm întreaga importanţă a acestui proces aparent simplu dar, cu
implicaţii atât de profunde.
Acest tablou simplificat al germinării "mirabilei sămânţe" trebuie completat cu sinteza
auxinelor, hormoni vegetali care modulează întreaga evoluţie a plantei. Concomitent, se
sintetizează o cantitate impresionantă de vitamine. Astfel, vitamina C, care nu este practic
prezentă în seminţe, după 2-3 zile de germinare, atinge un conţinut care depăşeşte concentraţia
din multe fructe, cum sunt merele. Nivelul vitaminelor din grupul B se măreşte de 2-3 ori. Se
sintetizează o cantitate mare de bioantioxidanţi, printre care şi glutation, compus cu rol central în
procesele de oxido-reducere şi de proiecţie a organismului.
Se consideră că înmuierea şi germinarea seminţelor, în special a cerealelor, au fost
folosite de om încă din perioada neoliticului. Mergând pe calea cea mai simplă, învăţând de la
natură, el a găsit soluţia de valorificare optimă a cerealelor.
 Germinarea reprezintă un procedeu net superior din punct de vedere nutriţional faţă de
calea modernă a panificaţiei.
Prin transformarea cerealelor în făină şi apoi în pâine, se înregistrează pierderi importante
în vitamine, proteine, minerale. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât procedeul este mai elaborat,
mai orientat spre obţinerea unei pâini cât mai albe, dar mai sărace nutritiv. Germinarea reprezintă
procedeul cel mai eficient de valorificare integrală a componentelor seminţelor, care astfel devin
nu numai comestibile, dar îşi măresc substanţial şi valoarea nutritivă. Nici un alt procedeu din
industria alimentară nu realizează acest lucru.
Aceasta se referă însă numai la ceea ce putem cuantifica cu metodele noastre fizice şi
chimice, pe care le avem la dispoziţie. S-a constatat însă că seminţele germinate exercită efecte
benefice în diferite maladii: gastrointestinale, cardiovasculare, astenii, etc. Recomandările
empirice au fost controlate clinic şi s-au obţinut rezultate concludente, însă, în multe cazuri,
neexplicabile numai prin aportul de valoare nutritivă pe care-l aduc seminţele germinate.
Încet, dar sigur şi convingător, explicarea ştiinţifică a efectelor terapeutice ale seminţelor
germinate începe să apară. S-a constatat că auxinele - hormonii vegetali care se sintetizează în
timpul germinării, exercită efecte terapeutice în ateroscleroză.
În prezent, cereala germinată cea mai răspândită este orzul care, după germinare şi uscare,
poartă denumirea de malţ şi este materia primă pentru fabricarea berii.
Dar încă din timpul primului război mondial, care a impus restricţii alimentare severe, cei
mai afectaţi fiind copiii, femeile gravide şi bătrânii, s-a ridicat problema utilizării malţului şi a
derivatelor de malţ în alimentaţie. Se ştia, încă de atunci, că făina de malţ cu adaos de lapte sau
numai apă, dă rezultate foarte bune în alimentaţia copiilor, a convalescenţilor şi bătrânilor în
surmenaj fizic şi intelectual. Tot atunci s-a obţinut şi un produs, mai elaborat, rezultat din mustul
de malţ concentrat sub vid, cunoscut sub denumirea de extract de malţ. Făina de malţ şi extractele
de malţ au salvat viaţa multor copii în timpul războiului. O teză de doctorat susţinută în 1928 la
Facultatea de medicină din CLUJ, menţionează rezultate foarte bune obţinute cu "Hordein
malţul" (malţul de orz) în alimentaţia copiilor distrofici.
Recent, specialiştii japonezi au realizat un nou produs: "Orzul verde", căruia i se atribuie
proprietăţi terapeutice deosebite şi efecte profilactice foarte eficiente faţă de poluare, stafia
acestui sfârşit de secol! Specialiştii germani consideră însă că grâul germinat "verde" are
proprietăţi superioare.
În prezent, în ţările dezvoltate se acordă o importanţă deosebită seminţelor germinate în
strategia unei alimentaţii corecte şi profilactice, capul de serie fiind grâul germinat, deoarece
grâul este cereala numărul 1 a planetei. În paralel se învaţă şi gastrotehnia cerealelor germinate.
Noi ne-am axat pe germinarea grâului, deoarece grâul este cea mai accesibilă cereală în
ţara noastră, germinează uşor, într-un timp scurt şi permite obţinerea unui aliment valoros şi
ieftin, cu efecte benefice asupra stării de sănătate.
Vă prezentăm în continuare câteva reţete de preparare, care mai pot fi totuşi completate şi
îmbunătăţite, în funcţie de imaginaţia dumneavoastră. Reţetele prezentate sunt atât dietetice cât şi
pentru regim normal. Cantităţile din reţete se referă la grâu germinat "verde", rezultat imediat
după germinare. În cazul în care folosim grâu germinat uscat, se va proceda la rehidratarea lui
prin menţinerea timp de 4 ore într-o cantitate dublă de apă. Reţetele se referă la boabe de grâu
întregi. Pentru persoanele care au probleme cu dantura se recomandă ca, în prealabil, să se treacă
grâul germinat prin maşina de tocat.
 OBŢINEREA GRÂULUI GERMINAT ÎN CONDIŢII CASNICE

În ţările dezvoltate, unde seminţele germinate au intrat în practica cotidiană, există diferite
tipuri de terminatoare. Un terminator casnic se poate obţine foarte simplu şi cu cheltuieli minime
în felul următor :
-un borcan de conserve de 420 ml (folosit la conservele de mazăre etc.);
-un capac de plastic, care se adaptează etanş, la gura borcanului de conserve. Se
perforează capacul cu un cui încălzit, transformându-l într-o sită.
-VA URMA -

AN II SUPLIMENT 2
GRÂUL GERMINAT ŞI CÂTEVA RETETE CU GRÂU GERMINAT
Continuare la Cursul SUPLIMENT 1 AN II

Prin folosirea unui astfel de recipient se pot obţine 250 g de grâu germinat la trei zile.
Recomandăm utilizarea unui set de trei borcane, unul găsindu-se la înmuiere, două la germinare.
Pentru cantităţi mai mari se pot folosi recipiente mai voluminoase.
Tehnica de obţinerea grâului germinat
În borcanul de sticlă se introduc 100 g grâu condiţionat. Condiţionarea constă în
eliminarea corpurilor străine (pietre, seminţe străine, pământ etc), boabele sparte sau alterate. Se
spală de trei ori grâul pentru a elimina praful, substanţele chimice de suprafaţă, o parte din
microflora de suprafaţă. Spălarea se face în felul următor: se toarnă apa peste grâu, se pune
capacul, se întoarce borcanul şi se scurge apa. Se repetă operaţia de trei ori. Apoi se face
înmuierea grâului pentru a ajunge la umiditatea optimă pentru germinare (45 %). Se recomandă
ca înmuierea să se facă în două etape: se umple borcanul cu apă şi se lasă grâul sub apă timp de
4-6 ore; se elimină apa şi se face o pauză, fără apă, timp de 12 ore; se repetă înmuierea cu apă, 4-
6 ore.
Germinarea grâului se va realiza asigurând următorii parametri: temperatura de germinare
8-18 grade C;
* umiditatea grâului 45%;
* aerisirea spaţiului de germinare, pentru eliminarea CO2, ce se acumulează prin
respiraţia grâului.
* durata de germinare 2-4 zile.
Borcanul de germinare se poziţionează orizontal, cu o distribuire uniformă a grâului. În
cazul în care temperatura mediului depăşeşte 18 grade C (vara), se recomandă ca alternativ
borcanele să fie introduse 4 ore în frigider şi 4 ore la temperatura camerei. Umiditatea grâului
bine înmuiat este de 45-48,%, optimul pentru a asigura buna germinare. În lunile calde, se
înregistrează pierderi de umiditate. Pentru a evita frânarea sau chiar oprirea germinării în acest
caz, se recomandă să se adauge o linguriţă de apă în borcan, în fiecare zi. Pentru aerisirea
spaţiului de germinare se recomandă ca o dată la 4 ore să se agite borcanul de germinare.
 Germinarea se consideră terminată, atunci când germenele ajunge la o mărime egală cu
lungimea bobului, în mod obişnuit după 2-5 zile. Nu se recomandă să se continue germinarea
deoarece nu se înregistrează o creştere a concentraţiei de substanţe biologic active, iar după 4 zile
rădăcinile tind să se "împâslească", formând o ţesătură. .
Conservarea grâului germinat se poate face în două moduri:
-prin păstrarea la frigider, timp de 4-5 zile;
-prin uscare în condiţii blânde (45-60 grade C), pentru a se păstra valoarea biologică. În
cazul în care uscarea se face până la 5 % umiditate, se poate asigura păstrarea timp de 3-6 luni a
valorii biologice.
Cauzele care conduc la negerminarea seminţelor
1. Calitatea necorespunzătoare a grâului -materia primă.
2. Nu s-a făcut o înmuiere corespunzătoare a seminţelor pentru a se asigura optimum
pentru germinare.
3. Seminţele au putrezit datorită conducerii defectuoase a germinării.
4. Germinarea s-a realizat la o temperatură mai mare de 20 grade C;
5. Germinarea s-a realizat la temperaturi mai mici de 8 grade C;
6. Germinarea este efectuată în spaţiul în care s-a acumulat o cantitate mare de gaze,
datorită respiraţiei intense a seminţelor.
* înmuierea a fost prea înaintată.
* nu s-a asigurat o aerisire corespunzătoare în vasul de germinare;
* temperatura de germinare este prea ridicată.
7. Seminţele, au fost expuse prea mult la lumina solară.
8. Apa folosită la înmuiere a fost necorespunzătoare.
9. Germinatorul este constituit din părţi metalice, cu efecte inhibitoare.
10. Seminţele de grâu conţin pe suprafaţă un număr mare de bacterii care se pot dezvolta
la înmuiere şi germinare cu formare de inhibitori ai încolţirii.

SALATE CU GRÂU GERMINAT

1. SALATĂ ASORTATĂ CU GRÂU GERMINAT

1/4 kg sfeclă, 1 conopidă mică, 2-3 roşii, 2 cartofi, 1/2 ţelină, 1 dovlecel, 1 ceapă, 1
morcov, 1 pătrunjel, 200 g grâu germinat, 4 linguri undelemn, 1 lămâie, 1 ou, sare, pătrunjel
verde.
Se fierbe sfecla, conopida, cartofii şi dovlecelul se taie şi se amestecă separat cu un sos
preparat din ulei, oţet, sare şi piper. Se rade morcovul şi ţelina. Se taie mărunt ceapa. Se sărează
în salatieră aranjează salata astfel: la mijloc conopida, împrejur morcovul ras, stropit cu
undelemn, iar pe margini în grămăjoare, restul de legume contrastând în culori şi grâul germinat.
Peste roşiile tăiate felii se pune ceapa tăiată fin, iar ţelina se amestecă cu puţină maioneză. Peste
tot se presară pătrunjel tocat.
2. SALATĂ DE CIUPERCI CU GRÂU GERMINAT
500 g ciuperci fierte, 500 g cartofi, 300 g morcovi, 200 g grâu germinat, castraveţi muraţi
(după gust), 1 măr, 15 măsline, 6 linguri maioneză, sare, piper, 1 lingură muştar, 1 sfeclă coaptă,
2 ouă.
Cartofii se fierb în coajă (dacă la fiert se adaugă puţină sare, rămân întregi), iar morcovii
se fierb curăţaţi. Cartofii se curăţă de coajă, se taie cubuleţe şi se amestecă cu morcovii tăiaţi la
fel, cu ciupercile tăiate mărunt, grâul germinat, castraveţii tocaţi, mărul ras, maioneză, muştarul,
sarea şi piperul. O lingură de maioneză se păstrează pentru ornat, împreună cu sfecla, cele două
ouă fierte (doar gălbenuşul) şi măslinele. Salata este mai gustoasă dacă se pregăteşte din ajun şi
se păstrează la rece.
3. SALATĂ DE CARTOFI CU GRÂU GERMINAT
2-3 cartofi, o ceapă, 2 linguri grâu germinat, 2 foi de salată verde, 5 ml ulei, sare,
pătrunjel verde. Se fierb cartofii în coajă, se curăţă, se taie felii, se pun pe salatieră, se adaugă
uleiul, se amestecă cu sarea şi uleiul, se decorează cu salata verde şi pătrunjelul.
4. SALATĂ DE CARTOFI CU MAIONEZĂ CU GRÂU GERMINAT
6 cartofi fierţi, 100 g grâu germinat, sare, frunze de salată verde, sos maioneză, zeamă de
lămâie, măsline.
Cartofii fierţi şi răciţi se taie în felii rotunde şi se sărează. Se amestecă cu grâul germinat.
Se toarnă sosul de maioneză şi se amestecă bine, adăugând puţină zeamă de lămâie. Se garniseşte
cu măsline şi frunze de salată verde.
5. SALATĂ DE CARTOFI CU MERE SI GRÂU GERMINAT
1/2 kg cartofii, 1/4 kg mere acrişoare, 100 g grâu germinat, 4 linguri sos maioneză,
pătrunjel verde, sare, castraveţi, sfeclă.
Cartofii fierţi cu sare şi tăiaţi cuburi mici, se amestecă cu merele curăţate şi tăiate tăiţei.
Se adaugă grâul germinat, maioneza, se garniseşte cu rondele de sfeclă fiartă şi castraveciori. Se
presară pătrunjel verde tocat.
6. SALATĂ DE CARTOFI PICANTĂ CU GRÂU GERMINAT
6 cartofi fierţi, 1 castravete acru, 100 g grâu germinat, 1 ou fiert (doar gălbenuşul), 1/2
pahar sos maioneză, 1/2 lingură muştar
Se taie cartofii fierţi din ajun şi castravetele în fetii subţiri. Se adaugă grâul germinat. Oul
fiert (doar gălbenuşul), se toacă mărunt şi se amestecă totul în salatieră, se toarnă sosul maioneză
şi muştarul. Se amestecă.
7. SALATĂ DE CASTRAVEŢI CU GRÂU GERMINAT
2 castraveţi, 50 g grâu germinat, 5 căţei de usturoi, 2 linguri untdelemn, 1 lingură zeamă
de lămâie, mărar verde, sare, piper
Se spală castraveţii, se curăţă de coajă, se taie felii rotunde cât mai subţiri, se sărează şi se
lasă să stea 30 minute. Se scurg, se aşează într-un castron. Se amestecă cu grâul germinat şi
usturoiul pisat. Se adaugă untdelemn, sare, zeama de lămâie, piper după gust, mărar tocat mărunt
şi se dă la rece. Se poate suplimenta salata cu gălbenuşuri fierte de ou.
8. SALATĂ DE CICOARE CU MERE ŞI GRÂU GERMINAT
300 g cicoare, 300 mere, 1 legătură ceapă verde, 1 lingură de zeamă de lămâie, 2 linguri
untdelemn, 1 lingură miere, 2 linguri grâu germinat.
Se spală cicoarea. Se curăţă merele şi se taie în cuburi. Se spală, se curăţă şi taie ceapa. Se
amestecă toate componentele cu 2 linguri grâu germinat.
9. SALATĂ DE CONOPIDĂ CU GRÂU GERMINAT
O căpăţână conopidă, 100 g grâu germinat.
Se desparte conopida în inflorescenţe şi se fierb în apă sărată. Nu trebuie să se înmoaie
sau să se sfărâme. Se separă de apă, se pune pe un platou. Se adaugă grâu germinat, se sărează, se
piperează, se adaugă untdelemn şi zeama de lămâie.
10. SALATĂ DE CRUDITĂŢI CU GRÂU GERMINAT
1 ridiche neagră, 1 ţelină, 1 morcov mare, 1 rădăcină de pătrunjel, 1sfeclă, 100 g grâu
germinat, 2 linguri untdelemn, 1 lingură zeamă de lămâie, sare
Se rad toate zarzavaturile pe răzătoarea cu găurile mari. Se adaugă grâu germinat, sarea,
untdelemnul şi zeama de lămâie, se amestecă uşor şi se lasă 15-20 minute ca să intre bine în
legume.
 11. SALATĂ DE DOVLEAC CU GRÂU GERMINAT
4-5 dovlecei tineri, 2 linguri untdelemn, 1 linguriţă zeamă de lămâie, 50-70 g grâu
germinat, 2 roşii, sare, piper, mărar verde.
Se aleg dovleceii tineri cu seminţe puţine. Se pun în apă sărată clocotită şi se lasă să
fiarbă. Se scurg şi se lasă să se răcească pe un fund de lemn. Se taie în felii rotunde, potrivit de
groase, se pun în salatieră, se adaugă grâul germinat se presară mărarul tocat mărunt, se adaugă
zeama de lămâie şi untdelemn, sare şi piper. Se garniseşte cu felii de roşii şi presărate cu boabe
de grâu germinat.
12. SALATĂ DE FASOLE VERDE CU GRÂU GERMINAT
800 g fasole verde, 2 linguri untdelemn, 100 g grâu germinat, 1 lingură zeamă de lămâie,
sare, frunze de pătrunjel verde, 1 ceapă, 1 rădăcină pătrunjel.
Fasolea verde tânără se curăţă, se fierbe în apă clocotită sărată împreună cu rădăcina de
pătrunjel şi ceapa. Se scurge bine de zeamă şi se lasă să se răcească. Se înlătură ceapa şi rădăcina
de pătrunjel. Se adaugă grâul germinat, zeama de lămâie, untdelemnul şi usturoiul pisat cu puţină
sare. Se presară frunze de pătrunjel tocate mărunt, zeamă de lămâie şi untdelemnul se pot înlocui
cu un sos de maioneză acrişoară.
13. SALATĂ DE IARNĂ CU GRÂU GERMINAT
1 conopidă mică, câţiva cartofi, 1 sfeclă mică, 1 castravete murat, 1 ţelină, 1/2 kg fasole
verde, 100 g grâu germinat, 1 linguriţă muştar, 1 linguriţă zeamă de lămâie, 1/2 ceaşcă
untdelemn, sare, piper.
Se fierbe conopida şi se desface în bucheţele, cartofii, sfecla, se fierb, se curăţă şi se taie
beţişoare subţiri. La fel se taie ţelina crudă. Castravetele se curăţă de coajă şi se taie cuburi mici,
iar fasolea, după ce a fost scursă de apa de la fiert (sau saramura dacă se foloseşte conserva). Se
lasă întreagă. Se prepară o maioneză în care se adaugă zeamă de lămâie şi o lingură de apă. Se
amestecă legumele cu grâul germinat şi apoi totul cu sosul maioneză.
14. SALATĂ ORIENTALĂ CU GRÂU GERMINAT
2-3 cartofi, 2 roşii, 1 ceapă, 2-3 foi de salată verde, 2 linguri de grâu germinat, 1 lingură
untdelemn, sare.
Cartofii se fierb în coajă, se decojesc şi se taie în bucăţi. Ceapa curăţată se taie în solzi.
Roşiile spălate şi curăţate se taie în felii. Se adaugă grâul germinat, untdelemnul şi sarea şi se
amestecă. Se aşează pe foile de salată verde.
15. SALATĂ DE PRAZ CU GRÂU GERMINAT
4-5 fire de praz, 2 linguri untdelemn, 1 lingură zeamă de lămâie, 50-70 g grâu germinat,
sare.
Se curăţă prazul, se taie în bucăţi de 3-4 cm şi se fierbe cu apă clocotită şi sare. Se scoate
într-o salatieră şi se lasă să se răcească. Se amestecă cu grâul germinat. Se toarnă un sos de
untdelemn şi zeamă de lămâie.
16. SALATĂ DE RIDICHI NEGRE CU GRÂU GERMINAT
1 ridiche neagră, 1 măr mare, 50-70 g grâu germinat, o lingură untdelemn, sare.
Se rad ridichea şi mărul pe răzătoarea cu găuri mari, se sărează, se amestecă cu grâul
germinat, se toarnă untdelemnul şi se amestecă.
17. SALATĂ DE RIDICHI DE LUNĂ CU GRÂU GERMINAT
4-5 legături ridichi de lună, 1 salată verde, 3-4 fire ceapă verde, 3 cartofi fierţi, 50-70 g
grâu germinat, 2 linguri untdelemn, 1 lingură zeamă de lămâie, sare.
Se curăţă ridichile de cozi, se spală şi se taie de-a curmezişul în felii subţiri. Se pun în
salatieră, se adaugă grâul germinat, câteva frunze de salată verde rupte în bucăţi, ceapa verde
tăiată şi cartofii tăiaţi felii potrivit de groase. Se toarnă un sos de untdelemn, zeamă de lămâie,
sare şi se amestecă.
18. SALATĂ DE ROŞII CU GRÂU GERMINAT
3 roşii, 100 g grâu germinat, muştar, untdelemn, sare, zeamă de lămâie.
Se amestecă muştarul cu sare, untdelemn şi zeamă de lămâie. Se obţine un sos; într- un
castron se taie roşiile rondele, se adaugă grâul germinat şi se toarnă deasupra sosul. Se amestecă.
Se recomandă să se consume după o oră de la pregătire, dar nu mai târziu de 5 ore.
19. SALATĂ DE ROŞII CU BRÂNZĂ ŞI GRÂU GERMINAT
650 g tomate, 1/2 ceapă albă, 150 g brânză, 100 g grâu germinat, 1/4 legătură de pătrunjel
proaspăt, 2 linguri de zeamă de lămâie, sare, 3 linguri untdelemn, piper. Se spală şi se taie
legumele. Se amestecă componentele.
20. SALATĂ DE ROŞII UMPLUTE CU LEGUME ŞI GRÂU GERMINAT
8 roşii frumoase, 1 morcov, 1 pătrunjel, 2 cartofi, 1/2 ţelină, 1 ceapă, 1/2 linguri muştar, 4
linguri untdelemn, 1 ou, sare, 100 g grâu germinat, piper, măsline, salată verde.
Se fierb zarzavaturile şi se taie în cuburi mici. Se amestecă cu grâul germinat, cu
maioneză preparată în prealabil, piper şi sare. Se umplu roşiile şi se aşează pe foi de salată verde
cu o măslină mijlocul fiecărei roşii.
21. SALATĂ CU SOS DE VINEGRETA ŞI GRÂU GERMINAT
1/4 kg fasole albă, 3 cepe, 100 g grâu germinat, 2 linguri untdelemn, 1 lingură zeamă de
lămâie, verdeaţă, sare, piper.
Fasolea se spală şi se fierbe cu o ceapă şi sare. Se scurge şi se lasă să se răcească. Se
adaugă două cepe crude şi verdeaţă tăiată cât mai mic, grâul germinat, se gustă de sare şi piper şi
se toarnă untdelemn şi zeamă de lămâie.
22. SALATĂ DE SFECLĂ CU GRÂU GERMINAT - I
1 sfeclă de mărime potrivită, 2 linguri grâu germinat. 1/2 linguri de suc de lămâie, sare,
chimen.
Se spală sfecla şi se fierbe sau se coace la cuptor, până ce încercând cu furculiţa, aceasta
intră cu uşurinţă în sfeclă. După ce este fiartă, se lasă să se răcească, apoi se curăţă, se taie felii
subţiri, se adaugă grâul germinat şi se pune pe salatieră unde se adaugă chimenul, sucul de lămâie
şi se amestecă.
23. SALATĂ DE SFECLĂ CU GRÂU GERMINAT - II
300 g sfeclă tânără, 50 g grâu germinat, 4-5 crenguţe de leuştean, un măr, 2 linguri de
varză, 150 g smântână, sare, piper, coriandru.
Se spală, se curăţă şi se taie legumele şi mărul. Se amestecă componentele. Variante
posibile: se poate înlocui sfecla roşie cu: morcovi, ţelină, gulii etc.
24. SALATĂ ŢĂRĂNEASCĂ CU GRÂU GERMINAT
2 ouă, 1/2 kg cartofi, 1/4 kg fasole verde, ceapă, usturoi verde, 100 g grâul germinat,
mărar şi pătrunjel verde, salată verde, untdelemn, sare, piper, zeamă de lămâie.
Se fierb în apă cu sare cartofii în coajă şi fasolea tăiată pătrăţele. După ce au fiert, cartofii
se taie felii şi împreună cu fasolea se pun într-un castron cu ceapă şi usturoiul tăiate mărunt, cu
salată verde tăiată, cu grâul germinat şi ouăle fierte (se pune doar gălbenuşul). Se amestecă totul,
se presară cu verdeaţa tocată, sare, piper, untdelemn şi zeamă de lămâie după gust.
25. SALATĂ DE ŢELINĂ CU GRÂU GERMINAT
2 ţeline mari, 1 măr, 100 g grâu germinat, 2 ouă, 1 ceaşcă untdelemn, 1 linguriţă zeamă de
lămâie, sare, piper.
Se curăţă ţelina, se spală şi se rade prin răzătoarea mare. Se amestecă cu mărul ras, cu
grâul germinat şi cu un sos de maioneză.
26. SALATĂ DE VARĂ CU GRÂU GERMINAT
 1/4 kg fasole verde fideluţă, 1 sfeclă, 1 ţelină, 2 roşii, 1 castravete verde, 1 ceaşcă
maioneză, 200 g grâu germinat, salată verde, sare.
Se curăţă şi se fierbe separat fasolea, sfecla se spală, se fierbe în coajă, se curăţă şi se taie
feliuţe rotunde şi subţiri, ţelina se curăţă şi se taie în bastonaşe subţiri, castravetele tăiat în
felioare rotunde se presară cu sare ca să-şi lase apa. Pe o farfurie mare rotundă puţin adâncă se
aşează împrejur legumele grămăjoare şi grâul germinat. Se decorează pe margini cu frunze de
salată, grâul verde şi felii de roşii, iar la mijloc se pune maioneza.
27. SALATĂ DE VARZĂ CU GRÂU GERMINAT
150 g varză, 3 tomate, 1 bulb usturoi, 100 g grâu germinat, 2 linguri iaurt, 1 lingură
muştar, 2 linguri zeamă de lămâie, 1/2 legătură pătrunjel verde, 2 linguri untdelemn. Se spală
bine şi se taie legumele. Se amestecă componentele.
28. SALATĂ DE VARZĂ ROŞIE CU GRÂU GERMINAT
1 varză roşie, 100 g grâu germinat, 2 cepe, sare, piper.
Se curăţă varza de frunzele exterioare, se taie în patru, apoi mărunt. Se curăţă două cepe,
se taie mărunt şi se rumenesc într-o cratiţă cu unt. Se adaugă varza, grâul germinat, se pune sare
şi eventual piper.
29. SALATĂ VERDE CU GRÂU GERMINAT
200 g salată verde, 100 g grâu germinat, 1 legătură de ceapă verde, 1 lingură suc de
lămâie, 4 linguri untdelemn, 1 lingură muştar, 1 bulb mic de usturoi.
Salata şi ceapa se spală şi se taie. Într-un castron se adaugă grâul germinat, muştarul,
sucul de lămâie şi uleiul. Se amestecă. Usturoiul se curăţă şi se taie în felii mici.
- VA URMA -

AN II SUPLIMENT 2

GRÂUL GERMINAT ŞI CÂTEVA REŢETE CU GRÂU GERMINAT

Continuare la Cursul SUPLIMENT 2 AN II
APERITIVE CU GRÂU GERMINAT

30. APERITIVE CU ARDEI ŞI GRÂU GERMINAT

I. 4 ardei mari, 250 g brânză de vaci, 50 g unt, 100 g grâu germinat, mărar verde, 1 ceapă.
Se îndepărtează cotoarele, seminţele şi se spală ardeii, scurgându-se bine. Se prepară o
compoziţie din brânză de vaci, frecată cu unt în care s-a adăugat la sfârşit grâul germinat. Se
poate adăuga şi mărar verde sau ceapă tăiată mărunt. Se umplu ardeii cu compoziţia obţinută.
II. 4 ardei mari, 1-2 cepe, 1-2 căţei de usturoi, 2 ceşti de supă de ciuperci. Se taie arderi în
bucăţi mari. Se curăţă, se taie ceapa şi se înăbuşă în ulei. Se adaugă ardeii, căţeii de usturoi tăiaţi
felii şi supa de ciuperci. Supa poate fi înlocuită cu apă. Se fierb la foc mic, până se reduce zeama.
Când s-a răcit se adaugă grâul germinat.
Variantă: Se adaugă o lingură de pastă de roşii şi o linguriţă de făină.
III. 4 ardei frumoşi, 200 g brânză telemea, 50 g unt, 100 g grâu germinat, 1 ceapă, 1
lingură mărar tocat, 1 roşie, 50-100 g brânza de vaci.
Se spală ardeii, se scot cotoarele, se scutură bine seminţele, se spală din nou şi se aşează
pe un prosop să se scurgă bine. Brânza telemea rasă se amestecă cu brânză de vaci şi untul,
frecând cu o lingură de lemn până se obţine o pastă omogenă. Se amestecă apoi cu grâul
germinat, cu mărarul sau ceapa şi se umplu ardeii. Se pun în frigider, ca să se întărească
umplutura. Când se servesc, se taie 4-5 felii pe lat, se aşează pe o farfurie şi se garnisesc cu
felioare de roşii
31. APERITIVE CU BRÂNZĂ DE VACI ŞI GRÂU GERMINAT
I. 100 g brânză de vaci, 1 lingură grâu germinat, 1 linguriţă unt, 2 chifle, sare, plante
condimentare.
Se taie chifla în două capace, se scobeşte o parte din miez şi se umple cu pasta de brânză
obţinută prin amestecarea cu unt, grâu germinat şi plante condimentare dorite chimen, mărar etc.
Se decorează cu sfeclă roşie rasă sau roşii felii.
II 150 g grâu germinat, 150 g brânză de vaci, 1 linguriţă de unt, sare.
Se amestecă grâul germinat cu brânza de vaci şi untul. Se adaugă 3-4 linguri de sos de
roşii, 1 linguriţă de făină, 1 linguriţă de miere şi puţină sare.
III. 100 g brânză de vaci, 25 g unt, 50 g grâu germinat.
Se amestecă până se obţine o pastă omogenă. Se întinde pasta omogenă pe felii de pâine,
într-un strat uniform. Se presară grâul germinat peste pastă. Se garniseşte cu roşii felii, sfeclă
coaptă sau felii de morcov.
IV. 150 g brânză de vacă, 10 g unt, 50 g compoziţie grâu germinat, 15 g miere, 1 ou, 10 g
smântână.
Gălbenuşul se freacă bine adăugându-se mierea şi se încălzeşte pe foc fără să dea în
clocot, bătând continuu. Se ia de pe foc şi în pasta fierbinte se adaugă untul, se înglobează brânza
de vacă trecută prin sită şi după ce se răceşte smântână şi compoziţia de grâu germinat. Crema se
repartizează în compoziţie şi se păstrează la rece.
V. Pastă de brânză de vacă cu ceapă şi grâu germinat
250 g brânză de vaci, 50 g grâu germinat verde, 25 g unt, 1 gălbenuş, 100 g ceapă, sare.
Se omogenizează bine într-un castron brânza de vacă cu untul, gălbenuşul de ou, ceapa
rasă, grâul germinat, până ce se obţine o pastă. Se sărează după gust.
VI. Pastă de brânză de vacă cu ceapă şi boia, grâu germinat.
250 g brânză de vacă, 50 g unt, 50 g grâu germinat verde, 100 g smântână, 100 g ceapă
verde, boia dulce, sare,
Se omogenizează bine într-un castron brânza de vacă cu untul, smântână şi ceapa verde
tocată mărunt, până se obţine o pastă. Se adaugă puţină boia şi sare după gust şi boabele de grâu
germinat.
32. CASTRAVEŢI ŞI IAURT ŞI GRÂU GERMINAT
2-3 castraveţi, 250 g iaurt, 100 g grâu germinat, frunze de mentă.
Castraveţii curăţaţi se spală, se taie în cuburi sau felii subţiri, se presară cu sare şi după 15
minute se storc uşor în mâini. Se aşează într-o salatieră se adaugă iaurtul, grâul germinat, câteva
frunze de mentă frecate şi se amestecă uşor.
33. IAURT, SANA, KEFIR ETC. CU GRÂU GERMINAT
250 g iaurt, sana, kefir, 100 g grâu germinat. Se amestecă produsul lactat acid cu grâu
germinat. Se consumă imediat
34. OUĂ UMPLUTE CU GRÂU GERMINAT
I. 4 ouă fierte, sos maioneză, frunze de pătrunjel, 1 linguriţă de muştar, condimente,
frunze de salată verde, 100 g grâu germinat.
 Se curăţă de coajă ouăle tari, fierte din ajun. Se taie în două de-a curmezişul. Se taie puţin
la capelele alungite. Se amestecă bine sosul maioneză cu muştarul şi grâul germinat. Se
condimentează facultativ. Se aşează pe farfurie, pe frunze de salată verde sau de varză. Nu se
consumă albuşul!
II. 2 ouă, 2 linguri brânză de vaci, 2 linguri de grâu germinat, 1 roşie, mărar verde.
Se fierb ouăle tari, se ţin puţin în apa rece, apoi se curăţă. Se taie în două, se scoate
gălbenuşul şi se înlocuieşte cu brânză amestecat cu grâul germinat, mărarul verde tocat şi sarea.
Se aşează pe farfurie, pe salată verde şi roşia tăiată felii. Brânza poate fi înlocuită cu urdă. Nu se
consumă albuşul!
35. ROŞII CU BRÂNZĂ ŞI GRÂU GERMINAT
4 roşii, 2 linguri de brânză de vaci, 1 lingură grâu germinat, 1 linguriţă unt, sare Se aleg
roşiile de mărime potrivită, se taie deasupra un capac şi se scobeşte miezul. Se amestecă brânză
de vaci cu untul şi miezul de roşii dat prin sită, se adaugă grâul germinat, sare, eventual plante
condimentare (mărar, chimion etc.) şi se umplu roşiile după care se pune capacul. Se servesc pe
frunze de salată verde. În loc de brânză se poate folosi urdă.
36. ROŞII CU GRÂU GERMINAT
100 g grâu germinat, 100 g brânză de vaci, 15 g unt, 2 roşii, sare.
Într-o caserolă se introduc brânză de vaci şi roşiile curăţate şi tocate. Se adaugă untul şi se
introduce la cuptor unde se lasă să scadă. După ce s-a răcit această compoziţie, se adaugă grâul
germinat.

MÂNCĂRURI PENTRU FELUL I CU GRÂU GERMINAT

37. BORŞ DE LOBODĂ CU GRÂU GERMINAT

2 legături lobodă, 2 linguri de grâul germinat, 2 linguri smântână, 1/4 l borş, mărar,
leuştean, sare.
Se curăţă loboda, se spală şi se fierbe în apă cu sare. Când este aproape gata se adaugă
borşul, leuşteanul şi mărarul tocat. După ce s-a răcit se adaugă grâul germinat. Se drege cu
smântână.
38. BORŞ DE SFECLĂ CU GRÂU GERMINAT
1 sfeclă mică, 1/2 morcov, 1/2 pătrunjel, 2 linguri smântână, 2 linguri grâu germinat, 1/4 l
borş, mărar, pătrunjel şi leuştean.
Se fierbe în apă cu sare zarzavatul şi sfecla tăiate mărunt, până se înmoaie. Se acreşte cu
borş, se adaugă verdeaţa, se drege cu smântână şi după ce s-a răcit, se adaugă grâul germinat.

39. BORŞ DE SFECLĂ CU GRÂU GERMINAT ŞI SMÂNTÂNĂ

Zarzavat de supă, 1 sfeclă, 250 g grâu germinat, 1/2 l borş, 1 gălbenuş, 2 linguri
smântână, sare.
Se curăţă şi se rade zarzavatul şi jumătate din sfeclă. Se fierb cu 1 1/2 l de apă cu sare.
Când legumele au fiert, se adaugă zeama şi borşul clocotit printr-o strecurătoare în care s-a pus
restul de sfeclă rasă. Se drege cu un gălbenuş bătut cu smântână. După ce s-a răcit, se adaugă
grâul germinat. Borşul poate fi înlocuit cu 1/2 kg de roşii.
40. BULION VEGETARIAN CU GRÂU GERMINAT
3 cepe, 3 cartofi, 2 fire praz, 1 ţelină, griş, grâu germinat, unt.
Se taie legumele în roadele, cuburi sau solzi. Solzii de ceapă se rumenesc, în unt. Se
umple o oală de 3 l cu 2 l apă şi se adaugă legumele spălate, curăţate şi tăiate. Se fierbe 1/2 oră.
Carotele se transformă în piure şi se adaugă bulionul împreună cu grişul. Se fierbe. După ce se
răceşte se serveşte cu grâul germinat
41. CIORBĂ DE CARTOFI CU GRÂU GERMINAT
2-3 cartofi, 2 roşii, 1-2 linguri grâu germinat, 1/2 ardei gras, 2 linguri iaurt, 1 linguriţă
zeamă de lămâie, leuştean, sare.
Cartofii se curăţă, se taie în cuburi şi se fierb în apă cu sare. Se adaugă roşiile tăiate
mărunt, ardeiul şi se lasă să fiarbă până se înmoaie, se drege cu iaurt şi zeamă de lămâie. După ce
s-a răcit se adaugă grâul germinat.
42.CIORBĂ DE FASOLE CU GRÂU GERMINAT
300g fasole albă, 200 g ciuperci, 150 g ceapă, 20 g usturoi, 100 g morcov, 100 g pătrunjel,
100 g ţelină, 200 g lămâi, 200 g smântână, 40 ml zeamă de lămâie, boia de ardei dulce, 1 legătură
verdeaţă, 100 ml ulei, sare, 100 g grâu germinat.
Fasolea se fierbe schimbând 3-4 ape. În ultima apă se pune sare. Când fasolea este
aproape gata se adaugă zarzavatul de supă tăiat feliuţe lungi şi subţiri şi usturoiul tăiat mărunt Se
amestecă uleiul cu făina şi boiaua şi se adaugă la ciorbă, la sfârşit se adaugă smântână, se
potriveşte gustul de sare şi zeamă de lămâie, apoi se adaugă verdeaţa. După ce s-a răcit se adaugă
grâul germinat.
43. CIORBĂ A LA GREC CU GRÂU GERMINAT
500 g ciuperci, 4 morcovi, 2 rădăcini pătrunjel, 1 ţelină, 2 cepe, 100 g grâu germinat, 2
ouă, 1 lămâie, 250 g smântână, 1 lingură făină, o legătură leuştean, sare.
Ciupercile se porţionează şi se pun la fiert în apă cu sare. Zarzavatul se taie bastonaşe, iar
crupa se taie mărunt şi se pune în ciorbă. Gălbenuşurile de ou, smântâna şi făina se amestecă, se
diluează cu apă şi se adaugă la ciorbă. La sfârşit se pun zeama de lămâie şi sarea. Se adaugă
leuştean tocat. După 1/2 oră se adaugă grâul germinat.
44. CIORBĂ DE PERIŞOARE CU GRÂU GERMINAT
1.5 l zeama în care a fiert zarzavat, 200 g grâu germinat, 2 roşii, sare, 2 linguri smântână,
1 gălbenuş.
Pentru perişoare: 50 g ciuperci, miezul de la o felie de pâine, 1 ceapă, 1 ou, sare, piper. Se
pune borşul într-o oală la foc cu zeama în care a fiert zarzavatul (Fasole, conopida, cartofi etc).
Se amestecă într-un castron ciupercile tocate (prin maşină) cu miezul de pâine înmuiat şi stors,
ceapa tocată fin, oul, sarea şi piperul. Se fac cu mâna udă perişoare mici cât nuca se pun la fiert în
zeama care clocoteşte. Înainte de a servi ciorba, i se adaugă un gălbenuş dres cu smântână şi grâu
germinat verde.
45. SUPĂ CARDINAL CU GRÂU GERMINAT
500 g tomate, 500 g cartofi, griş, 200 g grâu germinat, sare.
În 2 l de apă se fierb 500 g tomate spălate şi tăiate în bucăţi şi 500 g cartofi curăţaţi de
coajă. Durata de fierbere este de aproximativ 30 minute. Se trece prin sită, după care se adaugă
grişul şi se mai fierbe 10 minute. După ce s-a răcit se adaugă grâul germinat.
Observaţie! În loc de tomate se pot folosi morcovi.
46. SUPĂ DE CARTOFI CU GRÂU GERMINAT
2-3 cartofi, 1 linguriţă untdelemn, 2 linguri lapte, 1/2 lingură făină, sare, 2 linguri de grâu
germinat.
Cartofii se curăţă, se spală, se taie în cuburi, se fierb în apă sărată. În timpul fierberii se
adaugă făina amestecată cu laptele şi se continuă fierberea încă 10-15 minute. Când este gata se
adaugă untdelemnul, tarhonul tocat şi se drege cu iaurt. După ce s-a răcit, se adaugă grâul
germinat.
47. SUPĂ-CREMĂ DE CARTOFI CU GRÂU GERMINAT
2-3 cartofi, 1 linguriţă untdelemn, 2 linguri lapte, 1/2 lingură făină, sare, 2 linguri de grâu
germinat.
Se fierb cartofii curăţaţi în apă cu sare, până se înmoaie, apoi se scurg şi se dau prin sită.
Se amestecă făina cu laptele, se toarnă peste cartofi şi se subţiază totul cu zeama în care au fiert
cartofii. Se lasă să fiarbă împreună 10 15 minute, se adaugă untdelemnul şi după ce s-a răcit,
grâul germinat
48. SUPĂ RECE CU CASTRAVEŢI ŞI GRÂU GERMINAT
500 g ciuperci, 100 g grâu germinat, 2 morcovi, 2 cepe, 2 castraveţi proaspeţi, 250 g
smântână, sare, piper.
Se fierb ciupercile. Se adaugă morcovii, cepele, piperul şi puţină sare. Se strecoară supa
bine fiartă şi răcită. Se răstoarnă într-un castron fără a tulbura ceea ce s-a depozitat pe fundul
oalei. Se bate cu smântână se adaugă cuburi de castraveţi cruzi curăţaţi de coajă şi boabele de
grâu germinat. Se serveşte rece.
49. SUPĂ-CREMĂ DE LEGUME CU GRÂU GERMINAT
2 cartofi, 1/2 morcov, 1 dovlecel, 1 lingură grâu germinat, 1 linguriţă de untdelemn, 1/2
linguriţă făină, 2 linguri lapte, sare.
Legumele curăţate şi spălate se taie şi se pun la fiert. Când se înmoaie se dau prin sită şi
se amestecă cu făina desfăcută în laptele şi zeama în care au fiert. Se adaugă untdelemnul. Când
supa este gata şi s-a răcit, se adaugă şi grâul germinat.
50. SUPĂ DE CEAPĂ CU GRÂU GERMINAT
1 ceapă mare, 2 l lapte, 200 g grâu germinat, 150 g brânză sau caşcaval, 3-4 ouă, 1 lingură
untdelemn, 3 linguriţe smântână, sare.
Se rumeneşte ceapa tăiată în felii subţiri în untdelemn. Se adaugă laptele şi puţină sare. Se
lasă să fiarbă 10-15 minute. Se separă gălbenuşurile, se adaugă 2-3 linguriţe de smântână peste
lichidul în fierbere. După ce s-a răcit punem grâul germinat.
51. SUPĂ DE DOVLECEI CU GRÂU GERMINAT I
2 dovlecei mari, 2 roşii, 1 lingură untdelemn, 1/2 lingură făină, 2 linguri grâu germinat, 2
linguri smântână, mărar verde, sare.
Dovleceii curăţaţi şi taiaţi se fierb în apă cu sare. În timpul fierberii se adaugă făină
amestecată cu smântână, roşiile curăţate şi tăiate felii. Când este gata se adaugă grâul germinat,
mărarul tocat şi untdelemnul.
52. SUPĂ DE DOVLECEI CU GRÂU GERMINAT II
2 dovlecei mijlocii, 4 linguri grâu germinat, 1 ceapă, 1,5 l apă, sare, piper, 2 linguri
smântână, puţin unt şi verdeaţă.
Se curăţă dovleceii şi se taie în cuburi mici. Se pun la fiert într-o oală cu apă împreună cu
ceapa tocată. Se amestecă din când în când ca să nu se prindă. Se potriveşte de sare şi piper. Se
drege cu smântână, unt proaspăt şi câteva frunze de pătrunjel tocate, eventual mărar. După ce s-a
răcit, se adaugă grâul germinat.
53. SUPĂ DE GRÂU GERMINAT CU LAPTE
1 l lapte, 200 g grâu germinat, 5 g miere, 5 g sare.
Într-o oală se fierbe laptele. După răcire se adaugă grâul germinat, sarea şi mierea de
albine.
54. SUPĂ DE MORCOVI CU GRÂU GERMINAT
500 g morcovi, 3 linguri griş, 200 g grâu germinat, sare.
Se curăţă şi se spală morcovii, după care se taie în felii. Se fierb cu 3 l apă în care s-a
adăugat sare, timp de 30 minute. Când morcovii s-au înmuiat se trec prin sită şi la crema obţinută
se adaugă 3 linguri de gris subţiat în apă. După ce a dat câteva clocote, se lasă să se răcească şi se
adaugă grâul germinat.
 55. SUPĂ DE PRAZ CU GRÂU GERMINAT
200 g praz, 2 gălbenuşuri, 100 g lapte rece, 30 g unt, sare, piper, 200 g grâu germinat.
Se spală şi se curăţă prazul, după care se taie în bucăţi de 4 cm. Într-o oală de 1 l se
rumeneşte prazul tăiat cu puţin unt până devine auriu. Se adaugă 1 l apă, sare, piper, după gust.
Se fierbe, după care se menţine încălzirea la foc lent timp de 20 minute. În castronul de supă se
introduc cele două gălbenuşuri, laptele şi untul, amestecând bine. După ce s-a răcit se adaugă
grâu germinat.
56. SUPĂ DE ROŞII CU GRÂU GERMINAT I
1 l suc de roşii, 8 linguri grâu germinat, l linguriţă miere, sare, 2 linguri smântână.
Se fierbe sucul de roşii cu apa. Se lasă să dea câteva clocote după care se lasă să se
răcească. Se adaugă grâul germinat, mierea şi sarea. Supa se serveşte simplă sau dreasă cu
smântână.
57. SUPĂ DE ROŞII CU GRÂU GERMINAT II
300 g roşii sau 200 ml suc de roşii, 1 morcov, 5 ml untdelemn, 2 linguri grâu germinat,
sare, miere.
Se fierbe morcovul şi în zeama în care a fiert se adaugă roşiile fierte şi strecurate. Se dă
într-un clocot, după care se adaugă uleiul şi sarea după gust, cu care se mai lasă să dea câteva
clocote. După ce s-a răcit se adaugă mierea şi grâul germinat.
58. SUPĂ DE SALATĂ CU GRÂU GERMINAT
3 salate frumoase, 2 cepe, 2- 3 căţei de usturoi, 100 g grâu germinat verde, 1 ou, o
linguriţă unt, sare, zeamă de lămâie după gust, 2 linguri smântână.
Se pune 1 l apă la fiert cu ceapa şi usturoiul tocat. Se adaugă salata aleasă, spălată şi tăiată
bucăţi. Într-o tigaie mică se face o omletă care se taie în pătrate şi se adaugă la supă. Se potriveşte
de sare, se acreşte cu zeamă de lămâie, după gust, şi se drege cu smântână. După ce s-a răcit se
adaugă grâul germinat.
-VA URMA-

AN II SUPLIMENT 2
GRÂUL GERMINAT ŞI CÂTEVA RETETE CU GRÂU GERMINAT
Continuare la Cursul SUPLIMENT 3 AN II

59. SUPĂ DE GRÂU GERMINAT

600 g grâu germinat, 800 ml apă, 70 g spanac, 40 ml untdelemn, 2 cepe, 1 linguriţă zeamă
de lămâie, 1 linguriţă sare.
Ceapa se taie felii şi se căleşte în ulei. Spanacul se spală bine, se toacă şi se amestecă cu
ceapa călită. Se adaugă apa şi sarea. Se fierbe totul 15 minute. Se lasă să se răcească, se adaugă
zeama de lămâie după gust şi grâul germinat.
60. SUPĂ DE VARZĂ DULCE CU GRÂU GERMINAT
1 varză mică, 100 g morcov, 100 g ceapă, 100 g grâu germinat, 200 g ciuperci, 15 g sare,
5 g piper sau cimbru.
Varza se curăţă de foile exterioare şi se spală. Se taie în patru şi se pune în apă fierbinte
cu 200 g ciuperci, timp de 10 minute. Apoi se trec în apă rece unde se menţin o oră. În felul
acesta varza devine uşor digestivă. Se spală, se curăţă şi se taie legumele. Varza se presează
pentru a elimina apa, apoi se sărează şi se condimentează fiecare bucată de varză după care se
taie mărunt. Se fierb toate componentele în patru litri de apă şi după ce s-a răcit, se adaugă grâul
germinat.
61. SUPĂ DE LEGUME CU GRÂU GERMINAT
1 ceapă, 1 nap sau 1cartof, 1 ramură de ţelină, 2 morcovi, 1 praz, 1 varză mică, 200 g grâu
germinat, 30 g unt.
Se curăţă şi se spală legumele. Se taie în bucăţi mici. Într-o cratiţă se introduce untul, se
adaugă legumele şi se lasă până se rumenesc amestecând continuu. Se toarnă 2 l apă şi se fierbe o
jumătate de oră. Se trece prin sită şi, după ce s-a răcit, se transferă în castron peste grâul
germinat.
62. SUPĂ DE ZARZAVAT CU GRÂU GERMINAT
1 morcov, 1/2 pătrunjel, 1/4 ţelină, 1 cartof, 4 linguri de grâu germinat, 1 roşie. 2 linguri
untdelemn, verdeaţă.
Se curăţă, se spală şi se taie legumele. Se pun să fiarbă în apă cu sare şi untdelemn, până
ce se înmoaie. Se spumează. Se adaugă verdeaţa şi se lasă să se răcească. În sfârşit se pune grâul
germinat.

MÂNCĂRURI PENTRU FELUL II CU GRÂU GERMINAT

63. ANGHINARE CU SOS ŞI GRÂU GERMINAT

1 anghinare, 3 linguri de grâu germinat.
Se curăţă bine anghinarea tăind coada şi eliminând foile veştede. Se spală cu apă rece. Se
acoperă anghinarea cu apa în clocot, se pune puţină sare şi se lasă să fiarbă 1 oră şi jumătate.
Dacă foile se rup uşor, anghinarea este fiartă, se scoate şi se scutură de apă. Se pun pe un platou,
se presară grâul germinat şi apoi se adaugă sos alb, sos de roşii sau sos remulad.
64. BUDINCĂ DE VARZĂ CU GRÂU GERMINAT
1 varză potrivită, 2 cepe, 8 linguri de grâu germinat, 150 g unt, 1 lingură pesmet, 1 ceaşcă
smântână, sare, piper.
Se curăţă varza, se spală, se taie fideluţe, se freacă cu o lingură de sare, se stoarce şi se
căleşte cu 2 linguri de ulei încins, amestecând continuu. Separat se prăjeşte ceapa tăiată mărunt
după care se toarnă două ceşti de apă. Se pune o jumătate de lingură de sare şi puţin piper, se
acoperă şi se lasă să fiarbă. Se tapetează o formă cu unt şi pesmet, se aşează un rând de varză
călită, un rând de orez şi tot astfel până se acoperă cu varză. Se toarnă deasupra 3 ceşcuţe cu apă
caldă apoi se dă la cuptor 20 minute. Înainte de servire, se presară grâul germinat şi se toarnă
smântână.
65. CONOPIDĂ CU SMÂNTÂNĂ ŞI GRÂU GERMINAT
1 conopidă mare, 150 g grâu germinat verde, 50 g unt, 100 g smântână, pesmet.
Se curăţă de coajă şi frunze conopida, se desface în buchete mai mici, se fierbe în apă
sărată, clocotită; după ce s-a fiert pe jumătate, se scurge apa. Se unge o cratiţă cu unt, se pun în ea
1-2 linguri smântână, se presară puţin pesmet fin. Se pune apoi un rând de buchete mici de
conopidă presărând peste ele puţină sare, se stropeşte cu unt, se pun iar 1-2 linguri smântână şi se
presară pesmet. Se continuă astfel, având grijă ca stratul de deasupra să fie de smântână cu
pesmet. Se coace 1/2 de oră. După ce s-a răcit se presară grâul germinat.
66. DOVLECEI CU BRÂNZĂ ŞI GRÂU GERMINAT
1 kg dovleci, 400 g brânză telemea sau dulce, 150 g grâu germinat, 150g unt, sare, o
legătură mărar.
 Dovlecii curăţaţi se taie cuburi mari şi se pun la fiert în apă cu sare. După ce au fiert, se
pun în alt vas, se presară cu brânză rasă, se pune untul bucăţele şi dă la cuptor pentru o uşoară
gratinare. La servire se presară mărar tocat, grâul germinat şi se pune smântână.
67. DOVLECEI CU CAŞCAVAL ŞI GRÂU GERMINAT
1 kg dovlecei, 50 g unt, 250 g smântână, 100 g grâu germinat, 150 g caşcaval, 25 g făină,
sare.
Dovleceii se curăţă de coajă, se spală, se taie în lungime apoi în bucăţi potrivite. Se
opăresc circa 10 minute în apă clocotită cu sare, după care se pun într-un vas cu unt şi se înăbuşă
puţin. Din făină, smântână şi caşcaval ras se prepară un sos care se toarnă peste dovlecei, se dă
vasul la cuptor, fără capac, la foc potrivit, pentru a se rumeni uşor. Înainte de a fi daţi la cuptor,
dovleceii se presară cu caşcavalul ras, iar în sos se adaugă şi o legătură de verdeaţă tocată mărunt
Se consumă calzi, la începutul mesei, după ce s-a presărat grâul germinat
68. DOVLECEI CU SMÂNTÂNĂ ŞI GRÂU GERMINAT
4 dovlecei mijlocii sau 100 g dovlecei în floare, 1 lingură unt, 1 ceaşcă smântână, 1
lingură făină, 4 linguri grâu germinat verde, sare.
Se rad dovleceii de coajă. Dacă sunt mici, în floare, se lasă întregi şi nu se curăţă. Cei
mari se taie în bucăţi potrivite. Se pun în apă fiartă, sărată, să dea în câteva clocote. Când încep să
se înmoaie, se scurg bine de apă şi se adaugă untul. După ce s-au îmbibat cu unt se adaugă
smântâna amestecată cu făină şi se pun pe foc 2-3 minute. După ce s-a răcit se presară grâul
germinat.
69. GARNITURĂ DE VARZĂ ALBĂ ŞI GRÂU GERMINAT
600-700 g varză, 100 g grâu germinat.
Varza se curăţă de foile îngălbenite, se spală şi se taie în bucăţi mari care se fierb în apă
clocotită cu sare. După ce varza a fiert se pune într-o strecurătoare şi se lasă să se scurgă, apoi se
adaugă la sos, se fierb împreună 10 minute, după care se foloseşte ca garnitură, adăugând pentru
fiecare persoană o lingură de grâu germinat verde.
70. GĂLUŞTE CU GRÂU GERMINAT
500 g lapte, 4 linguri cu griş, 100 g grâu germinat, verdeaţă, sare, unt.
Se fierbe laptele şi se toarnă în ploaie grişul şi se amestecă continuu. Se continuă fierbea
până ce amestecul devine consistent, după care se adaugă 50 g unt. Se răceşte şi când pasta e
numai călduţă se adaugă 2 ouă întregi bătute uşor. Se încălzeşte untul şi cu o lingură se distribuie
găluştele, care se rumeneşte. Se presară cu grâul germinat.
71. DOVLECEI CU SOS ALB ŞI GRÂU GERMINAT
4 dovlecei mijlocii, 5 linguri de grâu germinat verde,1 lingură unt, 1 lingură făină, l
ceaşcă lapte, 2 linguri brânză rasă, sare.
Se curăţă dovleceii de coajă, se rad apoi pe o răzătoare cu găuri mari, astfel încât să iasă
lungi ca tăieţeii. Se fierb puţin în apă sărată, clocotită. Când sunt fierţi, se scurg prin
strecurătoarea de macaroane. Se face un sos alb din făină şi unt, stins cu lapte sau cu zeama de la
dovlecei, se amestecă cu dovleceii şi cu brânză rasă. Se pun într-o formă rezistentă la foc şi se ţin
5 minute la cuptor, la foc iute. După ce s-a răcit se amestecă cu grâul germinat verde.
72. GHIVECI CU CIUPERCI ŞI GRÂU GERMINAT
1 kg de ciuperci, 1/4 varză, 2 morcovi, 1/2 ţelină, 1 dovlecel, 1 vânătă, 150 grâu germinat,
câteva bame, 2 ardei graşi, 2-3 cartofi, câteva buchete de conopidă, 1/4 kg de fasole verde, 4
roşii, 2 cepe.
Varza se taie ca tăieţeii, morcovii şi ţelina se taie felii subţiri. Vânăta se opăreşte, se
scurge şi se taie bucăţele lungi cât degetul cel mic şi late de 2-3 cm. Bamele se curăţă la capete de
codiţe şi se opăresc cu borş, dovlecelul se rade de coajă, apoi se taie în felii subţiri. Fasolea, ca şi
conopida se fierb în apă clocotită Fasolea se taie în două. Toate legumele se pot pune aşa cum
sunt sau se înăbuşă mai întâi, în unt, până când se înmoaie, fără să se prăjească. Ciupercile se
prăjesc cu ceapă şi se înăbuşă puţin. Într-o tavă se aşează un rând de felii de roşii, un rând de
legume şi unul de ciuperci şi deasupra un alt rând de roşii. Se mai adaugă puţină apă şi verdeaţă.
Nu se amestecă ghiveciul cu lingura. Se dă la cuptor până scade şi se rumeneşte frumos.
Ghiveciul trebuie să fi scăzut şi frumos rumenit. În final se adaugă grâul germinat.
73. GRÂU GERMINAT PENTRU GARNITURI
Grâul germinat poate fi o garnitură interesantă şi poate fi servit cu diferite tipuri de sosuri:
sos alb, sos de roşii, Ketchup, sos boamez, sos bechemel, sos Momay, sos Chantilly, sos flamand,
sos maioneză, sos de muştar, sos verde, sos vinegreta etc, după gust.
74. OMLETĂ CU VERDEŢURI ŞI GRÂU GERMINAT
4 ouă, 1 legătură de verdeţuri (mărar, pătrunjel etc.), 4 linguri de grâu germinat, unt sau
untdelemn.
Se spală verdeţurile şi se taie mărunt. Se sparg ouăle, se separă de coajă şi se amestecă
într-un castron cu verdeaţa tăiată. Se amestecă energic cu o furculiţă. Într-o cratiţă în care se
găseşte unt sau ulei încins, se introduce compoziţia. În etapa finală, după ce omleta s-a răcit, se
adaugă grâul germinat.
75. PRAZ CU GRÂU GERMINAT
1 legătură praz, 100 g grâu germinat, 3 linguri ulei, 1 lingură bulion, puţină făină pentru
rântaş, 1 linguriţă zeamă de lămâie, sare.
Se taie prazul bucăţi cam de 3 degete şi se pune câteva minute în apă clocotită. Se scurge
bine de apă, se pune într-o cratiţă şi se rumeneşte în ulei încins. Se face un sos cu o linguriţă de
făină, o lingură de ulei, o ceaşcă de apă, bulion şi puţină zeamă de lămâie. Se toarnă într-o cratiţă
cu praz şi se dă la cuptor. Se pune în sos şi puţină miere. După ce s-a răcit, se adaugă grâul
germinat.
76. ROŞII UMPLUTE CU GRÂU GERMINAT
300 g grâu germinat, 1 gălbenuş, 200 g smântână, 50 g unt, 8 roşii, 2 căni supă de ciuperci
sau apă, sare.
La cele 2 căni de supă sau de apă, se adaugă gălbenuşul, 3 linguri de smântână, sare, grâul
germinat şi un sfert de unt. Se amestecă bine şi se umplu roşiile scobite cu această compoziţie.
77. SOTE DE MORCOVI CU GRÂU GERMINAT
400 g morcovi, 100 g grâu germinat, 20 g unt, sare, verdeaţă.
Morcovii curăţaţi, spălaţi, se dau prin răzătoarea mare, se pun într-un vas cu untul şi sarea,
se acoperă cu apă caldă şi se lasă să fiarbă înăbuşiţi sub capac, până se înmoaie, fără să scadă
lichidul complet. Se introduce la cuptor, se lasă să scadă, se serveşte cu verdeaţă şi grâul
germinat.
78. SUFLEU DE BRÂNZĂ CU OUĂ ŞI GRÂU GERMINAT
200 g brânză, 6 ouă, 100 g grâu germinat, 1 lingură făină, 1 lingură unt, 1 ceaşcă lapte.
Se face un sos din lapte, 2 - 3 linguri de smântână, gălbenuşuri şi brânza rasă. Se pune
sare, piper şi apoi albuşurile bătute spumă. Se toarnă într-o formă rotundă unsă cu unt şi se
presară cu parmezan ras. Se ţine la cuptor până se rumeneşte bine deasupra după ce s-a răcit, se
presară cu grâu germinat.
79. SUFLEU DE CARTOFI CU GRÂU GERMINAT
500 g cartofi, 150 g unt, 6 ouă, 50 g făină, 100 g smântână, 300 ml lapte, 150 g grâu
germinat, sare, piper.
Cartofii se coc în coajă, se rup în două şi se scoate miezul cu o lingură. Se adaugă 80 g
unt, sare şi piper, se amestecă şi se lasă să se răcească. Se adaugă gălbenuşurile, smântâna,
laptele, făina, amestecându-se continuu. La sfârşit se adaugă albuşurile bătute spumă şi se
amestecă uşor până ce acestea s-au încorporat în compoziţie. Se unge un vas cu unt, se toarnă în
el compoziţia şi se dă la cuptor, la foc iute, până ce se rumeneşte. După ce s-a răcit puţin, se
adaugă grâul germinat.
80. ŢELINĂ CU GRÂU GERMINAT
1 ţelină, 3 cartofi mari, 100 g grâu germinat.
Se curăţă ţelina şi cartofii. Se spală şi se taie felii. Se fierb în apă uşor sărată până se
înmoaie. Se separă de apă şi se pun pe un platou peste care se presară grâul germinat. Se face un
sos prin baterea unui gălbenuş de ou în zeama unei lămâi şi se toarnă peste platou.

DESERTURI CU GRÂU GERMINAT

81. BUDINCĂ CU GRÂU GERMINAT

I. 350 g grâu germinat, 2 l apă, 100 g unt, 3 ouă, 150 g miere, 1 praf de vanilie coajă rasă
de lămâie, 150 g stafide, 1 vârf de cuţit cu sare, unt şi pesmet
pentru formă.
Se freacă untul cu mierea, se adaugă gălbenuşurile unul câte unul, mierea vanilia, coaja de
lămâie, stafidele şi la sfârşit albuşurile bătute spumă, amestecând foarte uşor. Se pune compoziţia
într-o formă unsă cu unt şi presărată cu pesmet şi se dă la cuptor până se rumeneşte, se lasă să se
răcească şi apoi se adaugă grâul germinat
II.. 5 linguri griş din grâu germinat, 0.500 l lapte, 4 linguri miere, 2 linguri unt, 3 ouă, 1
lingură dulceaţă de portocale.
Grişul din grâu germinat se obţine prin măcinarea la o râşniţă de cafea a grâului germinat
uscat. Se pune la fiert laptele. Se ia de pe foc, se adaugă untul se lasă să se răcească. Se pun
mierea, gălbenuşurile, unul câte unul, dulceaţa de portocale şi albuşurile bătute spumă,
amestecând foarte uşor. Se aşează într-o formă de budincă cu capac închis ermetic. Forma se
pune într-un vas cu apă clocotită şi se lasă să fiarbă 40 minute. Se serveşte pudrată cu griş din
grâul germinat.
III. 5-6 mere creţeşti, 1 franzelă subţire (rece de 2-3 zile), 0.700 ml lapte, 250 g miere,
250 g grâu germinat, 3 ouă, 2 linguri boabe de dulceaţă de vişine, 100 g unt, 1 praf sare, unt şi
pesmet pentru formă.
Merele se curăţă de coajă, se taie în două, se scoate căsuţa de seminţe şi se taie felii de
grosimea unui deget. Tot astfel se taie şi franzela. Fiecare felie se înmoaie bine în ouăle bătute
într-un castron cu furculiţa şi amestecate cu laptele, vanilia şi sarea. Se unge bine cu unt o formă
rotundă de budincă sau o cratiţă smălţuită, se presară cu pesmet şi se tapetează cu felii de franzelă
înmuiată. Feliile de franzeluţă muiată de pe fundul formei se ung cu multă miere, se aşează
deasupra un rând de mere tăiate şi boabe de dulceaţă de vişine. Se aşează astfel până se pun toate
feliile de franzelă şi mere. Ultimul rând trebuie să fie din franzelă. Se toarnă deasupra laptele cu
ou şi mierea rămasă; pe toată suprafaţa se aşează bucăţele mici de unt. Se coace la foc potrivit
până se rumeneşte. Se serveşte presărată cu grâu germinat.
IV. 6 chifle, 6 mere mari, 3 ouă, 250 g miere, 150 g grâu germinat, 0.500 l lapte, 150 g
unt, coaja unei lămâi.
Se pun chiflele în lapte călduţ, amestecat cu mierea, lăsându-se să se înmoaie, apoi se
strivesc cu furculiţa. Merele se curăţă, se rad pe răzătoarea mare şi se pun într-o cratiţă la foc,
împreună cu coaja de lămâie rasă. După ce au scăzut bine, se iau de pe foc, se lasă să se răcească
puţin şi se amestecă cu chiflele strivite şi ouăle bătute separat.
Compoziţia se aşează într-o formă de budincă unsă cu unt şi tapetată cu pesmet, iar
deasupra se pun bucăţele de unt şi se dă la cuptor. Când s-a rumenit, se răstoarnă budinca pe o
farfurie, se adaugă mierea şi se pudrează cu grâul germinat.
V. 1 franzelă subţire, 0.500 l lapte, 2 ouă, 125 g miere, 250 g brânză de vaci fără zer, 50 g
stafide, 50 g unt, coajă rasă de lămâie.
Într-un castron mare, se amestecă bătând cu telul laptele călduţ cu ouăle şi mierea. Se pun
feliile de franzelă groase de 1 cm şi se lasă până absorb tot laptele. Se unge un vas rezistent la foc
cu unt şi se acoperă pereţii şi fundul vasului cu felii de franzelă muiată. Se aşează în strat uniform
brânza de vaci amestecată cu coaja de lămâie şi stafidele şi se acoperă cu restul de felii de pâine
înmuiată. Se pune deasupra untul tăiat bucăţele şi se coace la foc potrivit până se rumeneşte. Se
presară cu grâul germinat verde.
VI. 1 franzelă subţire, 0.400 l lapte, 2 ouă, 250 g grâu germinat, 275 g miere, 800 g vişine,
800 g unt
Sosul: suc de vişine, 75 g miere.
Se înmoaie feliile de franzelă tăiată subţire în laptele amestecat cu ouăle şi mierea,
lăsându-le să absoarbă tot laptele. Vişinele spălate se curăţă de sâmburi, se lasă să se scurgă bine
(se păstrează sucul) apoi se amestecă cu 150 g miere. Se aşează într-un vas rezistent la foc, uns cu
unt şi tapetat cu felii de franzelă, alternând cu straturi de vişine. Peste ultimul strat, care trebuie să
fie de franzelă, se pune unt tăiat în bucăţele. Se coace la foc potrivit până se rumeneşte puţin. Se
serveşte caldă sau rece cu puţin sos făcut din suc de vişine (circa 100 g), amestecat cu miere şi
grâu germinat.
VII. 0,700 l lapte, 3 ouă, 3-4 linguri sifon, 1/4 linguriţă sare.
Umplutura: 100 g grâu germinat, 50 g mac, 50 g stafide, 3 linguri miere, 3 linguri unt, 1/2
lămâie.
Se bat ouăle, se amestecă cu sifonul, sarea şi făina apoi se adaugă laptele răcit, puţin câte
puţin, amestecând neîncetat cu lingura. Se prăjesc clătitele, punându-le pe măsură ce sunt gata pe
o farfurie de servit. Fiecare clătită se unge cu umplutura preparată dinainte astfel: se freacă untul
cu mierea şi se amestecă cu macul fiert în lapte, grâul germinat dat prin maşina de tocat, stafidele
tăiate mărunt, coaja de lămâie rasă şi zeama de lămâie, ultima clătită se aşează peste celelalte fără
a se mai unge.

- VA URMA -