Scurt istoric despre botulism:

Botulismul a fost semnalat în Europa în secolul al XVII-lea fiind

asociata consumului de carnati, motiv pentru care a primit numele de
botulism de la cuvântul latin „botulus“ (cârnat). Raspindirea sa a fost
recunoscuta la sfârsitul secolul XIX-lea în toata Europa si ulterior în toata
emisfera nordica.
Exceptând o suita de focare de mai mare extindere din cea de-a
doua jumatate a secolului XX, cu sute de cazuri în China, Polonia,
Germania, SUA, Japonia, boala are în prezent o incidenta sporadica,
izbucnirile raportate întrunind un numar restrins de cazuri. În Romania, în
cursul anilor 2008-2009 au fost înregistrate 49 de cazuri, cu 3 decese, fapt
ce ilustreaza o tendinta de crestere a morbiditatii fata de anii precedent.
In Republica Moldova de la începutul anului curent au fost înregistrate 8
persoane infectate cu botulism.

Botulismul este definit ca o toxiinfectie alimentara severa cauzata de

toxina botulinică, care ajunge în organismul uman fie îngerată cu unele
alimente contaminate cu Clostridium botulinum, fie elaborată la nivelul
unor plăgi infectate cu aceasta. Boala se manifestă prin paralizii
extensive, prezentând risc letal prin paralizia muşchilor respiratori.
Infectia botulinica se asociaza cu:
- manifestari digestive moderate;
- manifestari nervoase severe;
- mortalitate de 10-30%.

Botulismul este direct asociat cu Clostridium botulinum, obacterie

anaeroba (traieste in medii lipsite de oxigen), motiv pentru care este
si des intalnita acesta afectiune la consumatorii de conserve insuficient
sterilizate sau neinchise ermetic. Clostridium botulinum se gaseste in
natura in:
- sol;
- legume;
- zarzavaturi;
- fructe;
- intestinul animalelor, inclusiv al pestilor.

2
Aceasta bacterie produce toxina botulinica, una dintre cele mai toxice
substante cunoscute. Doza letala pentru om

este de doar 1 mcg din aceasta toxina. Ea poate fi distrusa doar

prinfierbere timp de 10 minute la 1000C sau 3 minute la 1200C. 

Tipurile de botulism:

- botulismul alimentar - intoxicaţie acută cu toxina botulinică, produsă

în alimente contaminate, cel mai frecvent întâlnită;
- botulismul «de plagă» - apare rar, prin infectarea unor plăgi murdărite
cu pământ; paraliziile apar mai întâi la nivelul membrului afectat, apoi se
generalizează;
- botulismul infantil - descris la sugarii hrăniţi mixt sau artificial, la care
se foloseşte mierea de albine pentru îndulcirea preparatelor. Se manifestă
printr-o degradare treptată a copilului, cu lipsa poftei de mâncare,
constipaţie rebelă la tratament, abdomen meteorizat şi tardiv, cu paralizii
ale nervilor cranieni (dificultăţi la înghiţire, schimbarea tonului vocii) şi
spinali-paralizii, scaderea forţei musculare, care poate culmina cu deces
prin asfixie.

CLOSTRIDIUM BOTULINUM

Sunt germeni strict anaerobi, sporulaţi, necapsulaţi, patogeni

prin producerea de exotoxine neurotrope.
Clostridium botulinum are 3 grupe de tulpini caracterizate prin
temperatura optimă de cultivare, caracterele biochimice, rezistenţa
sporilor la temperaturi înalte, exotoxinele produse:
Grupa I
* tulpini care produc enzime proteolitice
* au sporii cei mai termorezistenţi
* produc un singur tip de exotoxină (A, B sau F)
* cauzează toxiinfecţii alimentare si botulismul plăgilor.
Grupa II
* temperatura optimă de crestere este de 20-30ºC
* tulpini non-proteolitice
* tulpini care atacă zaharurile
* au cei mai sensibili spori la acŃiunea temperaturilor înalte
* produc neurotoxine de tip B, E sau F termosensibile

3
* sunt incapabile să colonizeze intestinul· nu cauzează botulism al
plăgilor

* rar implicaţi în toxiinfecŃii alimentare cauzate de consumul

conservelor fără o nouă prelucrare termică sau insuficient prelucrate
termic: peste, produse alimentare marine, carne conservată prin sare.
Grupa III
* tulpini proteolitice
* produc toxine de tip C si D
* nu cauzează botulism uman.
Tipurile A,B si E determina peste 95% dintre cazurile de botulism la
om. Foarte rare cazuri au fost raportate cu tipurile F si G, iar tipurile C si
D determina botulism numai la animale. Cazurile de botulism cu toxina
tip A sunt clinic cele mai severe.

Tipuri de transmitere a bolii:

Clostridium botulinum este un bacil cu 8 tulpini diferite, dintre care
doar tulpinile A (în America), B (în Europa, inclusiv la noi în ţară) şi E
(întâlnită după ingestia de peşte) sunt dăunătoare pentru om. Bacilul
prezintă o formă vegetativă, activă, care elaborează toxina, în intestinul
unor ierbivore şi la peşti. Ajunse la suprafaţa solului, aceste forme
vegetative dezvoltă forme de rezistenţă – spori, care pot contamina unele
alimente vegetale sau carnate. Dacă acestea vor fi conservate
necorespunzător (fără sterilizare corectă), sporii se transformă din nou în
formele vegetative şi elaborează toxina, care va fi prezentă în aliment şi
va fi absorbită din intestin după ingestia alimementului în cauză. Toxina
botulinică este cea mai puternică toxină cunoscută. Un singur gram poate
ucide 2000 oameni, figurând în arsenalul armelor biologice. Toxina se
degradează prin încalzire la peste 65 grade Celsius, iar prin fierbere se
distruge în doar 10 minute. După ingestie, toxina se absoabe rapid şi se
fixează la nivelul terminaţiilor nervoase, blocând transmiterea
impulsurilor nervoase şi determinând paralizia muşchiului respectiv.
După 3-6 saptamani, paralizia este reversibilă, dar nu prin desfacerea sau
degradarea toxinei, ci prin refacerea terminaţiilor nervoase. Boala se
transmite după ingestie în stare naturală a unor preparate din carne sau
legume (atât cele fabricate în condiţii casnice, cât şi cele industriale),
conservate fără prelucrare termică corectă, ceea ce permite persistenţa
4
sporilor în mediul potrivit de temperatură, umiditate şi lipsă de aer.

In functie de modalitatea de infectare, cazurile de botulism pot fi

clasificate in urmatoarele categorii clinice:
* botulismul alimentar: pacientul ingera alimente contaminate cu
toxina botulinica;
* botulismul plagilor: toxina ajunge in organism de la nivelul
plagilor murdare, contaminate cu bacil;
* botulismul sugarilor: apare in ingestia sporilor bacilului, care vor
germina in intestine;
* tipul nedeterminat de botulism: apare atit la copii, cit si la adulti,
prin ingerarea agentului patogen.

Simptomele botulismului:

Botulismul debuteaza la aproximativ 72 ore de la consumul

alimentelor infectate prin:
- stare de rau;
- greata;
- uneori, diaree sau constipatie;
- meteorism (balonari).

In perioada urmatoare, simptomele botulismului sunt cu mult mai

grave:
- cefalee (durere de cap);
- ameteli;
- slabiciune;
- uscaciunea mucoaselor.
Botulismul se remarca la nivel bucal printr-o mucoasa rosie si lucioasa
cu aspect de “oglinda”;

Infectia botulinica sperie insa prin paraliziile la diferite niveluripe

care le determina:
1. Paralizia oculara se manifesta prin:
- diplopie (vedere dubla);
- strabism (privire deviata);
- midriaza (marirea pupilei);
- afectarea vederii la departare.

2. Paralizia faringelui care determina in botulism:

- inghitire dificila;
5
- voce ragusita;

- vorbire dificila.

3. Paralizia muschilor gatului sau a membrelor

4. Paralizia muschilor respiratori care apare in botulismul cu evolutie

severa si care determina insuficienta respiratorie.

In evolutie, botulismul determina decesul prin paralizii respiratorii sau

pneumonii determinate de aspirarea contintului gastric in plamani. Exista
si forme usoare si medii in care se poate vorbi de orecuperare lenta de
peste 1 an in care persista:
- tulburarile oculare;
- uscaciunea gurii;
- dificultatile de inghitire.  

Diagnosticul botulismului
Diagnosticul se bazează pe datele obţinute de la pacient, şi în special
pe existenţa unor manifestări similare în familie. De multe ori, în
perioada iniţială sau în formele uşoare, diagnosticul este dificil, pacientul
consultând mai întâi medici oftalmologi (pentru tulburările de vedere),
neurologi pentru paralizii, ajungând în secţiile de boli infecţioase sau
terapie intensivă cu mare întârziere.
Diagnosticul se va confirma cu ajutoroul laboratorului de bacteriologie;
toxina se identifică şi se titrează prin proba biologică pe şoareci de
laborator; metoda constă în injectarea serului bolnavului în doze egale, la
mai multe perechi de şoareci, unul din parteneri, din fiecare pereche, va fi
protejat în prealabil cu o doză de antitoxină botulinică cunoscută (A,B,E).
În 24 ore va supravieţui un singur şoarece, şi anume cel protejat cu
antitoxina corespunzătoare toxinei existente în ser la bolnav. Deci,
supravieţuitorul identifică toxina în cauză. Cu cât această identificare se
face mai devreme, cu atâta cresc şansele terapeutice, existând
posibilitatea administrarii serului monovalent imediat ce se cunoaşte tipul
toxinei circulante (chiar dacă pacientul a primit iniţial ser antitoxinic
polivalent).

Diagnosticul botulismului presupune mai multe etape:

1. Etapa de evaluare clinica si epidemiologica care presupune:

6
- evidentierea simptomelor mentionate anterior in absenta febrei;
- psihic normal;
- aparitia simptomelor la mai multe persoane;
- consumarea anterioara a unui aliment comun, de obicei conserve de
casa, carnati sau carne de porc .

2. Izolarea bacilului botulinic din:

- alimentul care se presupune ca a deteminat botulismul;
- lichid de varsatura;
- scaun.

3. Identificarea toxinei botulinice in sangele bolnavilor:

- serul pacientului se injecteaza la soareci;
- rezultatul se obtine in maxim 24 ore;

4. Efectuarea de electromiografii:
- aspectul este tipic pentru botulism;
- ajuta la diagnosticul diferential al botulismului cu unele afectiuni
musculare.  

Tratamentul botulismului
Botulismul este o urgenţă absolută, cu internare şi declarare nominală
imediată, reglementate prin directiva Ministerului Sănătăţii.
Pentru cazurile depistate devreme:
– în primele ore de la ingestia toxinei – se poate încerca evacuarea
toxinei aflate încă în tubul digestiv prin spălatură gastrică, clisme,
purgative.
Cazurile depistate târziu:
– vor primi cât mai urgent ser antibotulinic polivalent, pentru a
neutraliza toxina încă liberă în circulaţie. Toxina fixată nu mai poate fi
neutralizată. Adminstrarea se face o singură dată, iar uneori, în cazuri
severe, se revine după 24-48 ore cu ser monovalent, după ce este
identificată toxina din serul bolnavului.

Fiind in esenta o intoxicatie  alimentara, botulismul beneficiaza

demetode nespecifice de tratament intr-o prima etapa:
- spalatura gastrica;
- clisma;
- administrarea de purgative.

7
Se urmareste astfel eliminarea din organism a resturilor alimentare ce
contin toxina botulinica.
 Nu se administreaza antibiotice si nici chimioterapice!

Tratamentul specific al botulismului este reprezentat de antitoxina

botulinica, tratament care se poate dministra in orice moment de evolutie
al bolii, toxina fiind prezenta in organismul contaminat si pana la 30 de
zile.

Sustinerea functiilor vitale ale unui pacient cu botulism implica:

- alimentare pe sonda nazogastrica;
- administrarea de perfuzii cu Dextran;
- oxigenoterapie pana la respiratie asistata. 

Metode de prevenire a botulismului

Pe lângă regulile generale, valabile privind securitatea preparării

conservelor industriale, de mare importanţă sunt măsurile pentru educaţia
sanitară a populatiei, în cele trei direcţii principale:
* pregătirea corectă a conservelor casnice, prin respectarea
procedurilor termice de sterilizare;
* aprobarea consumării alimentelor conservate numai după prelucrarea
termică corectă a acestora (prăjire prelungită, fierbere, pregătire la
cuptor);
* neadmiterea preparării conservelor în condiţii de întreprindere la
obiectivele de alimentaţie publică

Sursa de infectie o constituie alimentele contaminate:

- zarzavaturi;
- fructe;
- suc de rosii;
- carne;
- peste in special sub forma de conserve de casa.
- carnati de casa;
- preparate din carne facute acasa.

Asadar, preventia botulismului presupune in primul rand o educatie

sanitara cu privire la prepararea conservelor de casa:
- indepartarea conservelor cu gust sau miros modificat;
- a celor cu capac bombat;
8
 - se recomanda fierberea timp de 10 minute a oicarui preparat conservat
acasa.

Exista de asemenea un vaccin eficient care se administreaza grupelor

ocupationale cu risc de a face botulism.

Botulismul poate fi evitat. Pentru aceasta este necesar a se ţine cont

de următoarele:

 conservele bombate nici într-un caz nu vor fi folosite în

alimentaţie;
 produsele conservate prin ermetizare fără adaos de acizi (citric,
acetic) vor fi prelucrate termic înainte de întrebuinţare. Toxinele sînt
termolabile şi se distrug la 100ºC în cîteva minute, la 80ºC în 15
minute;
 ciupercile, legumele care nu pot fi spălate bine de sol nu vor fi
conservate prin ermetizare. Se va da prioritate sărării, murării;

Măsurile ce se impun la depistarea unui caz de boală sunt:

- izolarea urgentă pacientului în spital;
- identificarea produsului alimentar şi a gradului de contaminare al
acestuia;
- identificarea celorlalţi comeseni şi internarea lor pentru diagnostic si
tratament corespunzător.
În cazul botulismului plăgilor se recomandă toaletă chirurgicală a
plăgilor contaminate cu pământ sau cu risc mare de infecţie.

Concluzie:

Botulismul este una dintre cele mai grave maladii din grupa intoxicaţiilor
alimentare, fiind cauzat, de cele mai multe ori, de consumul produselor
alimentare conservate şi preparate în condiţii casnice. Botulismul poate
avea sfârşit letal, de aceea sunt foarte importante diagnosticarea şi
tratamentul lui în stadiu precoce. El poate fi tratat cu ajutorul
antitoxinelor (ser antibotulinic), care blochează acţiunea toxinelor în
sânge. Antitoxinele nu repară răul deja produs, dar pot opri şi preveni o
eventuală evoluţie a bolii.
Botulismul continuă să fie raportate rar sau fără o frecvenţă constantă,
avind consecinţe grave asupra unora dintre persoanele infectate În
general, aceasta boala este raportata de pe tot teritoriul Uniunii Europene,
iar ratele de cazuri confirmate apar ca relativ stabile cu tendinţe scăzute
sau neobservabile în decursul perioadei 2006–2009.
 9
BIBLIOGRAFIE
1. Arnon SS, Schechter R, Inglesby TV, Henderson DA, Bartlet SG,
Ascher MS et al – Botulinum toxin as a biological weapon: medical and
public health management – JAMA, 2001, 285: 1059-1070.
2. Artin I, Björkman P, Cronqvist J, Rådström P, Holst E – First case of
type E wound botulism diagnosed using real-time PCR.J Clin Microbiol.
2007; 45(11):3589-94.
3. Atassi MZ, Dolimbek BZ, Steward LE, Aoki KR – Molecular bases of
protective immune responses against botulinum neurotoxin A—how
antitoxin antibodies block its action.Crit Rev Immunol. 2007;27(4):319-
41.
4. Attree O, Quesnel-Hellmann A, Coute A-C – La toxine botulinique
comme arme biologique. Problemes et perspectives de protection
medicale, Medecines et Armees, 2002, 30(5): 473-480.
5. Bârzoi D, Meica S, Negu¡ M – Toxiinfec¡iile alimentare, Editura
Diacon Coresi, Bucure¿ti 1999, pp. 65-112.
6. Byrne MP, Smith LA – Development of vaccines for prevention of
botulism. Biochimie 2000, 82: 955-966.
7. Ciufecu C – Botulismul în Tratat de epidemiologie a bolilor
transmisibile sub red. Ivan A, Ed. Polirom, 2002, pp. 598-602.
8. Dembek ZF, Smith LA, Rusnak JM – Botulism: cause, effects,
diagnosis, clinical and laboratory identification, and treatment modalities.
Disaster Med Public Health Prep. 2007;1(2):122-34.
9. Domingo RM, Haller JS, Gruenthal M – Infant botulism: two recent
cases and literature review. J Child Neurol. 2008;23(11):1336-46.
10. http://www.romedic.ro/botulism
11. http://www.medica.ro/reviste_med/download/rmr/2009.4/RMR_Nr-
4_2009_Art-1.pdf
12.http://ecdc.europa.eu/ro/publications/Publications/1111_SUR_Annual
_Epidemiological_Report_on_Communicable_Diseases_in_Europe.pdf
 10

Referat
Tema: Botulismul-situatii in tara si peste
hotare

A efectuat: Postu Elena

grupa M1424
A verificat: Ciobanu Elena

Chisinau 2015
 Cuprins

1. Notiuni generale despre botulism. Scurt istoric. (pag.2)

2. Tipuri de botulism. CLOSTRIDIUM BOTULINUM (pag.3)
3. Tipuri de transmitere (pag.4)
4. Simptomele (pag.5)
5. Diagnosticul botulismului (pag.6)
6. Tratament (pag.7)
7. Metode de prevenire a botulismului (pag.8)
8. Masuri de combatere a botulismului. Concluzie (pag.9)
9. Bibliografie (pag.10)