1.

Articulația coxofemurală este o articulație portantă, puternică, ce susține greutatea

corpului și îndeplinește funcții importante, precum locomoția. De asemenea, ea are un
rol însemnat și în statică.

2. Biomecanica articulației șoldului este variată, în cadrul acesteia putând fi realizate

mișcări în toate planurile și axele (transversal-flexie/extensie, transversal-
abducție/adducție, vertical- rotație internă/rotație externă). Datorită multitudinii de
mișcări ce pot fi realizate, sfera patologică este complexă și diversificată.

3. Atroza este o boală ce apare în principal la persoanele în vârstă și afectează

predominant articulațiile șoldului, genunchiului, coloanei vertebrale și cele ale mâinii.

4. În cadrul spectrului patologiior umane, artroza șoldului se situează în partea de sus a

clasamentului, afectând în principal populația trecută de decada a patra. Tendința de
creștere a populației afectată de artroza coxofemurală se datorează în mare parte
tendinței oamenilor spre obezitate și sedentarism. Cele mai recente studii indică o
predispoziție spre coxartroza a sexului feminin după vârsta de 55 de ani, până la
aceasta vârstă fiind afectate ambele sexe în mod egal.

5. Cauzele apariției sunt diversificate, coxartroza acuzând factori genetici, mecanici,

endocrine-metabolici precum și anomalii congenitale.

6. Tratamentul în coxartroză are scopul de a încetini progresia bolii și de a asigura

indepentența functională a pacientului până la aplicarea tratamentului chirurgical.
Tratamentul complex al coxartrozei cuprinde tratamenul medicamentos, kinetic,
măsurile igieno-dietetice și, ca ultimă instanță, tratamentul chirurgical. Măsurile
igieno-dietetice au un rol deosebit, ele influențând lanțul patogenic progresiv al bolii
prin adaptarea stilului de viață al pacientului la patologia prezentă
7. Toate aceste tratamente au la baza îndeplinirea a patru obiective: ameliorarea durerii,
creșterea forței musculare și a stabilității șoldului, ameliorarea mobilității articulare și
reeducarea mersului. Pentru stabilirea obiectivelor și a succesiunii de abordare a
acestora, este imperios necesară evaluarea aparatului mio-artro-kietic. Cu cât
evaluarea este realizată mai corect și precoce, va crește și eficacitatea tratamentului.

8. În scopul recuperării coxartrozei, kinetoterapia folosește atât mijloace specifice

(stretching, posturări, tracțiuni în ax, tehnici de facilitarea neuromusculară
proprioceptivă, mobilizări articulare) cât și mijloace nespecifice (termoterapie,
electroterapie).

9. În îndeplinirea obiectivelor prezentate mai sus și descrise în lucrarea de față,

programul kinetic nu este standard. El este individualzat în funcție de particularitățile
pacientului (vârstă, capacitate de efort, alte boli asociate, dar și de substratul patologic
al coxartrozei, ea manifestându-se diferit la fiecare individ) și va fi adaptat evaluării
care se va face în diferite momente ale tratamentului.

10. În concluzie, metodele de tratament prezentate în lucrarea cu tema „Considerații ale

tratamentului kinetic în coxartroza neoperată”, în special programul kinetic asigură un
nivel de trai bun al pacientului cu coxartroză, asigurând amânarea abordării
chirurgicale o perioadă cât mai lungă