CONSIDERATII PRIVIND

REZULTATUL REFORMELOR SISTEMELOR DE INVATAMANT DIN

FINLANDA SI ROMANIA

CONCEPTUL DE REFORMA A EDUCATIEI / INVATAMANTULUI

( definitii din literatura de specialitatate)

Literatura de specialitate ofera numeroase definitii conceptului de reforma a

invatamantului. Retinem cateva definitii:
- „o schimbare fundamentala proiectata si realizata la nivelul sistemului de
educatie/invatamant, in orientarea acestuia (schimbarea finalitatilor), in structura
acestuia (de baza, materiala, de relatie, de conducere) si in continutul procesului de
instruire (schimbarea planului de invatamant, a programelor si a manualelor/cursurilor
scolar/universitare, a altor materiale destinate invatarii)”. 1
- ” o schimbare globala a sistemului de educatie, realizata la nivel de finalitati (ideal,
scopuri strategice, obiective generale și specifice), de structura (de organizare, de
conducere, de relatie cu societatea, de valorificare a resurselor pedagogice /
informationale, umane, didactico-materiale, financiare), de continut (un nou plan de
invatamant, noi programe și manuale școlare / universitare)”. 2
- "o organizare noua, bazata pe structuri noi, programe noi, metode noi" (Clausse,
Arnould3, 1975, pag. 237)
- "o modificare ampla a sistemului in orientare, structura si continut" (Dictionar de
pedagogie4, 1979, pag. 388);
- o reproiectare a educatiei "care se refera la inovatiile structurale ale sistemului",
produse la nivelul relatiilor ierarhice dintre treptele de invatamant, in contextul
deschiderii scolii fata de societate (Vlasceanu, Lazar, 5 1979, vezi pag.34-36).
- o restructurare care are ca "punct de plecare reconsiderarea substantiala a finalitatilor
proprii invatamantului si educatiei" (Curs de pedagogie6, coordonatori: Cerghit, Ioan;
Vlasceanu, Lazar, 1988, pag.51);
- "o transformare globala si relevanta a sistemului educativ proiectata si aplicata in functie
de exigentele societatii de azi si de maine, dar si de aspiratiile celor ce invata" pe baza
unui "proiect filosofico-pedagogic", elaborat de specialisti si asumat la nivel de politica a
educatiei (Vaideanu, George7, 1996, pag.71);

1
Sorin Cristea, Dictionar de pedagogie, editia a II-a, revazuta, Editura Litera, Chisinau, 2002 ( pag 322)
2
Sorin Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA Bucuresti 1998 ( pag
254)
3
Sorin Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA Bucuresti 1998, apud
Clausse, Arnould, Philosophie et meihodologie d'un enseignement renova, Armand Colin-Bourrelier, Paris,
1973
4
Ana Maria Petrescu, apud "Dictionar de pedagogie" E.D.P., Bucuresti, 1979, 481 pag.
5
Sorin Cristea, Dictionar de termini pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA Bucuresti 1998, apud
coordonatori: Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, Curs de pedagogie, Facultatea de Istorie-Filozofie,
Universitatea Bucuresti, 1988
6
Sorin Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA Bucuresti 1998, apud
coordonatori: Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, Curs de pedagogie, Facultatea de Istorie-Filozofie,
Universitatea Bucuresti, 1988
7
Sorin Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA Bucuresti 1998, apud
Vaideanu, George, Educatia la frontiera dintre milenii. Editura Politica, Bucuresti, 1988
1
 CONSIDERATII PRIVIND REZULTATUL REFORMELOR SISTEMELOR DE
INVATAMANT DIN FINLANDA SI ROMANIA

De 23 de ani in Romania se face reforma in invatamant.

Incadrate ca reforme ale invatamantului, in mod corect sau incorect (“de-a lungul
timpului, in documentele de politica a educatiei, o multitudine de programe” au fost
“avansate ca expresii ale reformei invatamantului” 8), schimbarile intervenite in sistemul de
invatamant, dictate de necesitatea obiectiva, reala generata de schimbarea sistemului
politic din Romania dupa Revoltutia din decembrie 1989, dar si de interesele personale si
de grup ale actorilor politici, au provocat invatamantului romanesc grave deservicii.
Se vorbeste zilnic despre ineficienta sistemului de invatamant romanesc,
performantele scazute ale absolventilor pe diveste cicluri scolare, neadaptarea retelei
scolare cu cererea pe piata muncii, competenta profesionala slaba si statutul socio-moral
nepotrivit al cadrelor didactice, necompetitiv in plan extern.
Si tot zilnic invatamantul romanesc are parte de noi modificari, imbunatatiri,
schimbari, reasezari care sunt prezentate ca masuri menite sa reformeze educatia.
Se vorbeste tot mai des despre consecintele exportului de inteligenta, a exodului de
tineri catre aleg sa studieze in scoli cu recunoastere europeana si tari care ofera sanse
egale de pregatire si conditii reale de integrare socio-profesionala.
Eventualele rezultate de varf ale elitelor scolare nu poate fi masura corecta a
performantelor invatamantului romanesc si reformelor aplicate acestuia. Numai
capacitatea reala a tinerilor scolarizati de a face fata provocarilor si schimbarilor rapide
care au au loc in societatea contemporana poate fi o masura corecta a performantelor unui
sistem de invatamant.
Analiza reformelor invatamantului din tarile de top privind performantele scolare
comparativ cu ceea ce a insemnat reforma invatamantului in Romania si implementarea
acesteia ne ofera posibilitatea emiterii catorva puncte de vedere care explica de ce
invatamantul romanesc nu este in prezent unul eficient.
Un clasament realizat pe baza rezultatelor obtinute de elevi la testele internationale
intre anii 2006-20109 si diverse statistici privind rata de absolvire sau numarul de studenti,
situeaza Finlanda pe primul.
Analizand situatia din tarile situate pe primele locuri, raportul arata ca, desi intre
sisteme exista multe si semnificative diferente, toate au ceva in comun: cultura sustinerii
educatiei si evidentiaza importanta pe care o acorda aceste tari crearii unui corp
profesoral de elita, acordarii respectului cuvenit cadrului didactic, statutului sau social si
nivelui ridicat de salarizare. Michael Barber 10 spune ca “este usor de cuantificat cat de mult
se cheltuieste pe educatie, dar mult mai dificil este sa evaluezi impactul atitudinii pe care o
are societatea fata de educatie, iar acest aspect face diferenta.”
Iata cateva dintre aceste diferente, rezultate din compararea catorva dintre
elementele care defines invatamantul finlandez si cel romanesc.

1. Stabilitate politica si viziune consensuala pe termen lung

Una dintre cerintele asimilarii corecte a unei strategii de reforma este “ necesitatea
unei abordari pe termen lung, adaptarea sa la cerintele prezente si viitoare ale societatii in
plan cultural, economic, politic, comunitar, national si international, etc. 11“

8
Sorin Cristea, Reforma invatamantului in societatea bazata pe cunoastere. Un model aplicabil in Romania
9
Clasament realizat de firma Pearson (specializata in resurse de instruire), cu sprijinul Economist Intelligence Unit
(care ofera servicii de prognoza si de consiliere)
educationale, proiect intitulat "Curba de invatare".
10
Michael Barber, consilier sef la Educatie Pearson, cea mai mare companie de invatare din lume
11
Diana Csorba, Principii de politica a educatiei la nivelul invatamantului
2
 In comparatia noastra trebuie sa remarcam faptul ca reforma din educatie
implementata in Finlanda in urma cu 40 de ani, a propulsat sistemul de invatamant in
fruntea altor sisteme mai riguroase. Ea s-a bazat pe un amplu studiu care concluziona ca
stabilitatea politica si o viziune consensuala pe termen lung reprezinta baza pentru
succesul reformelor promovate in invatamant.
In schimb, in Romania, legea invatamantului a fost “reformata” de peste 100 de ori
in 20 de ani, iar in ultimii 10 ani de 28 de ori.
In plus, invatamantul trebuie sa constituie o prioritate nationala in orice conditii.
Daca in Finlanda, in vremurile de criza, educatia a ramas cu adevarat o prioritate,
nemarcata de consecintele crizei, in Romania Pactul pentru educatie incheiat in 2007, care
urma sa asigure sistemului de invatamant stabilitate si o baza materiala rezonabila prin
alocarea a minimum 6% din PIB a fost, in fapt, doar un exercitiu politic. Educatia nu a primit
procentul din PIB stabilit prin Legea Invatamantului.

2. Managementul resurselor umane

Un alt principiu legat de asimilarea corecta a reformei il constituie “statutul social
cultural si material al profesorului, considerat o problema prioritara 12”
Dealtfel, „calitatea profesorilor este principala conditie a unei scoli bune” afirma
Jan Figel13, comisarul european pentru Educatie, Cultura, Formare si Tineret.
In Finlanda, profesorii se bucura de acelasi respect si statut ca si medicii sau
avocatii. Inca de acum cateva decenii, cadrele didactice pentru gradinita trebuia sa aiba
facultate, iar pentru scoala master, urmat de specializare in departamente specializate pe
practica.
Pozitia de profesor este privita drept una de mare responsabilitate si, in consecinta,
nu oricine poate intra in sistem. In Finlanda este mai usor sa devii medic sau avocat decat
profesor. Selectia este foarte riguroasa, la admiterea la facultatea de profil concurenta fiind
de 20 de candidati pe loc. Dar odata obtinut, postul ii ofera profesorului prestigiu si ii
garanteaza un salariu foarte bun. De aceea, 25% din elevii finlandezi vor sa devina
profesori.
Se pune insa accent pe calitatea profesorilor, investind doar in cei care realizeaza
performante. Profesorul nu are titulatura pe viata intr-o scoala. El este angajat pe o
perioada determinata si contractul se prelungeste in functie de rezultatele evaluarilor
periodice. Nu exista obligatia scolii de a intretine la nesfarsit un profesor, daca acesta nu
are rezultate.
Toti profesorii nostri sunt cel putin absolventi de master si avem incredere in ei. Nu
avem inspectori scolari care sa ii controleze, iar un profesor debutant la ciclul primar are un
salariu de peste 2.000 de euro si il poate creste prin experienta cu peste 1.000 de euro”, a
declarat Jukka Kangaslahti14, specialist in educatie din Finlanda.
Spre deosebire de Finlanda, in Romania, profesorul se confrunta cu un statut social
nepotrivit cu misiunea pe care trebuie sa o aiba dascalul in societate, salariu mic, lipsa
facilitatilor pe care statul le ofera pentru pregatirea profesionala de baza si continua, cu
birocratia sistemului si examinari si evaluari gandite si aplicate fara eficienta.
Calitatea actului didactic este influentat de
- norma de lucru: Profesorii finlandezi lucreaza doar 37 de ore pe saptamana si nu au
nici un fel obligatii birocratice, in timp ce in Romania, norma este de 40 de ore /
saptamana a profesorilor este cu mult depasita daca adaugam obligativitatea de
corectare a testelor de evaluare, intocmirea si tinerea la zi a documentelor scolare,
multe ca numar si complicate in continut si fara eficienta legata de beneficiarul de drept
12
Diana Csorba, Principii de politica a educatiei la nivelul invatamantului
13
Gandul.info, interviu cu Jan Figel, comisarul european pentru Educatie, Cultura, Formare si Tineret, realizat
de Melania Mandas Vergu
14
TVR News. Ro 13 noiembrie 2012 http://www.tvrnews.ro/modelul-finlandez-de-educatie--aplicat-si-in-
romania-la-o-scoala-privata_23787_video.html#view
3
 al educatiei- copilul. Practic, in timp ce profesorii finlandezi sunt liberi sa se concentreze
exclusiv asupra elevilor, profesorul roman se epuizeaza incercand sa-si dovedeasca
competenta prin intocmirea unui numar nepermis de mare de documente si formalitati.
- numarul de copii din grupul scolar: in timp ce in Finlanda grupele de prescolari sunt
formate din 12-15 copii in functie de varsta, iar la nivel primar din maxim 15-20 copii, la
noi, legea prevede un numar maxim de 20 copii intr-o grupa de prescolari si 25 copii
intr-o clasa de scolari mici, in realitate insa numarul copiilor adesea 30 35 copii

3. Sanse egale si reale pentru orice copil

Sistemul de invatamant finlandez ofera sanse egale pentru oricine. El este cu
adevarat gratuit 100 % , dand sanse reale si copiilor care provin din familii cu statut socio-
economic scazut. In Finlanda serviciile educationale nu se platesc (taxe, manual) nici
macar pentru facultate, masterat sau doctorat. In plus, toti elevii au pranzul gratuit inca din
1948 ( a fost prima tara care a introdus mese gratuite pentru toti elevii) si transport gratuit
daca locuiesc la mai mult de 8 km de scoala.
In ceea ce priveste gratuitatea invatamantul romanesc, el se limiteaza la sistemul
de stat si se concretizeaza in lipsa taxelor pentru invatamantul preuniversitar sau partial
pentru invatamantul superior, la care putem adauga programul “laptele si cornul”, masura
care nu poate fi numita “masa principala a unui copil”, cateva tipuri de ajutoare pentru
copiii ai caror familii sunt in dificultate materiala si transportul gratuit al copiilor cu
autobuzele scolare, acolo unde administratiile locale pot suporta costul acestuia.

4. Modul in care este gandit curriculum

O reforma a educatiei presupune, la nivel de principiu, si “fexibilitatea
programelor15”, astfel incat ele sa raspunda nevoilor si posibilitatilor specifice de varsta si
dezvoltare ale elevilor, dar si sa faca fata schimbarilor din societate, adica sa reziste in
timp.
In timp ce curriculum din Finlanda pune accent mai mult pe cunostintele practice,
dobandirea abilitatilor de viata cu scopul integrarii sociale mai facile ale elevilor, curriculum
nostrum este aglomerat, stufos, lipsit de aplicabilitate in viata de zi cu zi al bagajului de
cunostinte dobandite. Invatamantul finlandez pune mare pret pe stiinte si pe practica, de
aceea cele mai multe cursuri de stiinte au loc in laboratoare, in grupuri de maxim 16 elevi si
se concentreaza pe experimente stiintifice.
In Finlanda, elevul are posibilitatea de a alege ce discipline vrea sa studieze, in
functie de capacitatile personale si de ceea ce doreste sa faca mai tarziu. Pe langa
materiile de baza, are la dispozitie o oferta educationala extrem de variata, de la cursuri de
pian, dans sau teatru, la sporturi de echipa si activitati practice in ateliere.
In Finlanda, copii merg la scoala numai daca au implinit 7 ani. Pe parcursul
scolarizarii ei nu se confrunta cu examene sau teme pana la varsta adolescentei. Mai mult,
acestia nu trec prin nicio forma de evaluare in primii 6 ani de scoala, primul examen
obligatoriu fiind sustinut la varsta de 16 ani. Ministerul Educatiei testeaza doar esantioane
de elevi, iar rezultatele sunt comunicate scolilor in mod privat, pentru a sti unde se situeaza
in raport cu media nationala.
Activitatea profesorilor nu este supervizata, ei au toata libertatea in alegerea
materialelor necesare atingerii standardelor nationale.

15
Diana Csorba, Principii de politica a educatiei la nivelul invatamantului
4
CONCLUZII:

Simplitatea sistemului de invatamant finlandez a condus la rezultate deosebite: 66%

dintre tineri urmeaza o facultate ( cel mai ridicat procent din Europa).
Diferenta dintre cei mai buni si cei mai slabi la invatatura este cea mai insesizabila
din lume, spre deosebire de alte sisteme de invatamant in care se regasesc doua tipologii:
elita si elevii cu performanta foarte scazuta.
“Politicile educationale in majoritatea tarilor lumii merg pe ideea de a identifica elevii
cei mai buni, de a alege varfurile, in timp ce ceilalti elevi sunt lasati deoparte”, spune Pasi
Sahlberg16, un educator celebru in Finlanda. “Noi nu suntem asa, noi mergem pe
cooperare, nu pe competitie.”
Profesorului roman Ion Petre17, sintetizeaza si concluzioneaza perfect ideile mai sus
enuntate: ”Finlanda a ajuns un model in educatie”. El ofera intr-un interviu 18 cateva
exemple care ne da posibilitatea sa intelegem mai bine de ce sistemul finlandez este
performant. Iata cateva dintre aceste exemple:
1. Calitatea profesorilor este primul secret, spune domnia sa. „Profesorii sunt foarte bine
pregatiti”, fiind absolventi ai unor programe de master specializate in pedagogie”
2. Calitatea programelor de invatamant: “Programele de invatamant sunt excelente, atat
prin prisma continutului pe care il ofera, prin relevanta lor pentru viata moderna, cat si
prin integrarea predarii dincolo de granitele diverselor materii. Spre exemplificare, el da
urmatorul exemplu: la un test de „Cunostinte despre natura” la nivel de clasa a 3-a, una
dintre intrebari suna in felul urmator – „Sunteti interesati sa aflati pe internet informatii
despre gasca de apa? Dupa ce cuvinte cheie veti face cautarea”. Din exemplu rezulta
ca scolarul este confruntat cu ideea de internet, motor de cautare, si cu cerinta
exprimata prin cuvintele cheie “gasca de apa.”
3. Relatia profesor-elev: Ion Petre considera edificator urmatorul exemplu: “o profesoara
a observat ca unul dintre copii simtea nevoia sa verifice daca a inteles bine ce i se cere
sa faca uitandu-se sa vada cum incep ceilalti sa lucreze. Reactia profesoarei a fost sa
discute cu copilul si cu parintii lui si sa le explice cat de important este ca elevul sa
invete sa intrebe profesorul despre orice chestiune pe care nu o stie sau de care nu se
simte sigur. Cu alte cuvinte, in loc sa se puna accentul pe „cumintenie”, adica elevul sa
fie tacut si atent la discursul profesorului, copiii finlandezi sunt incurajati sa
interactioneze cu profesorul cat se poate de mult.
4. Calitatea uniforma a scolilor primare. Ele au cam de aceeasi valoare, indiferent daca
sunt scoli de capitala sau de provincie, scoli de centru sau de cartier. Ca atare, copiii
merg in general la scolile din apropierea casei si parintii nu se mai lupta pentru a obtine
un loc la o scoala anume.
5. Toleranta zero petru abuzuri de orice fel in scoala, fie chiar si verbale, fie chiar si in
spirit de gluma.
6. Respectul pentru educatie in societate: Absolvirea bacalaureatului este privita ca un
eveniment de mare importanta si de mandrie atat pentru absolvent cat si pentru familia
lui. Finlandezii spun ca in viata unui om exista 2 mari momente de implinire personala:
absolvirea bacalureatului si fondarea propriei familii.
7. Flexibilitatea sistemului: La nivel de liceu, cea mai mare parte a curiculumului este
bazat pe materii optionale, pe care elevii si le aleg in functie de interesele lor viitoare
(de profesie, de facultatea pe care o vor urma). Chiar si la nivel de invatamant de baza,
16
Finnish Lessons: What Can the World Learn from Educational Change in Finland? (Series on School
Reform) (The Series on School Reform) by Pasi Sahlberg (Nov 1, 2011)
17
Prof. dr. Ion Petre, seful catedrei de Computer Science al Abo Akademi University din Turku
18
Una dintre cerintele asimilarii corecte a unei strategii de reforma este “ necesitatea unei abordari pe termen
lung, adaptarea sa la cerintele prezente si viitoare ale societatii in plan cultural, economic, politic, comunitar,
national si international, etc. “

5
 apar materii optionale sau extra-curiculare incepand de la clasa a 3-a. Printre ele se
numara ore de teatru, de limbi straine suplimentare, de arta, de informatica. Rezultatul
este un curiculum flexibil, personalizat pentru fiecare elev in parte.

De aceea Finlanda se situeaza, an de an, pe primul loc la testele PISA 19, care le
evalueaza cunostintele la finalul invatamantului obligatoriu, iar Romania, la ultima
evaluare, a fost pe locul 49 din 67 de tari participante.

BIBLIOGRAFIE

Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, Curs de pedagogie, Facultatea de Istorie-

Filozofie, Universitatea Bucuresti, 1988
Sorin Cristea, Dictionar de pedagogie, editia a II-a, revazuta, Editura Litera,
Chisinau, 2002
Sorin Cristea (coord.) Reforma invatamantului intre proiectare si realizare, Ed.
Didactica si pedagogica RA, 2001
Sorin Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA
Bucuresti 1998
Finnish Lessons: What Can the World Learn from Educational Change in Finland?
(Series on School Reform) (The Series on School Reform) by Pasi Sahlberg (Nov 1,
2011) http://www.nytimes.com/2011/12/13/education/from-finland-an-intriguing-
school-reform-model.html?pagewanted=all&_r=0
Gandul.info, interviu cu Jan Figel, comisarul european pentru Educatie, Cultura,
Formare si Tineret, realizat de Melania Mandas Vergu
Publicatia Date cheie privind educatia in Europa 2012 Progrese in sistemele de
educatie europene in decursul ultimului deceniu

19
Programul OECD-PISA, Programul International pentru Realizari Studentesti: evalueaza in ce masura
elevii aflati spre finalul educatiei obligatorii detin unele dintre competentele-cheie, cunostintele si deprinderile
de baza esentiale pentru continuarea studiilor, participarea deplina la viata sociala sau pentru integrarea pe
piata muncii.