Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Student:
1. Noțiunea şi caracterele juridice capacității de folosinţă
Existenţa persoanei fizice presupune atât corpul uman cât şi viaţa umană. Existenţa
persoanei fizice este condiţionată de datele biologice pe care dreptul le are în vedere, dacă nu în
totalitate , măcar în parte. Dreptul nu defineşte viaţa dar o sesizează prin două evenimente
biologice: naşterea şi moartea - care raportate la viaţă reprezintă alfa şi omega, adică începutul şi
sfârşitul.
Definiţia legală este dată în art. 34 din noul Cod Civil care stabileşte :” Capacitatea de
folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile.”
1
În acelaşi sens vechea reglementare – art.5 alin (2) din Decretul nr.31/1954 spunea: “Capacitatea de folosinţă este
capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii”.
2
Constând în aptitudinea omului de a fi titular , purtător de drepturi şi obligaţii civile,
capacitatea de folosinţă exprimă însăşi esenţa calităţii omului de a fi subiect individual de drept
civil2. Capacitatea de folosință a persoanei fizice este o aptitudine legală, ea fiind determinată de
lege.
3
existând doar ȋn privința persoanelor fizice şi persoanelor juridice. Prin acest caracter,
capacitatea de folosință a persoanei fizice se deosebeşte de capacitatea de folosință a persoanei
juridice; capacitatea de folosință a persoanei fizice este generală, ea putând avea orice drept şi
orice obligație civilă recunoscută de lege , ȋn timp ce persoana juridică are o capacitate de
folosință specială, exprimată prin principiul specialității capacității de folosință, ceea ce
ȋnseamnă că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi şi obligații civile care sunt
necesare realizării scopului legal sau statutar.
a) nici chiar legea nu poate lipsi total o persoană fizică de capacitatea de folosinţă;
b) persoana fizică poate fi doar îngrădită în această capacitate , dar numai în cazurile şi în
condiţiile stabilite de lege.
Singur legiuitorul are posibilitatea de a stabili reguli de excepție ȋn acest sens, dar nici
prin lege o persoană fizică nu poate fi lipsită total de capacitatea sa de folosință, ci doar poate fi
3
S-a subliniat că generalitatea capacităţii de folosinţă face ca orice om să aibă calitatea potenţială de subiect de drept
în general, şi nu numai aceea de subiect al drepturilor civile, de unde concluzia că această capacitate nu este doar
o"capacitate de ramură"- I.Reghini, Ş. Diaconescu- Introducere în dreptul civil, vol.I Editura Sfera juridică, Cluj-
Napoca, 2004, p.96.
4
ȋngrădită ȋn această capacitate. Capacitatea de folosință a omului nu poate fi pierdută integral,
decât prin dispariția sa , ca subiect de drept civil.
O limitare sau îngrădire a capacităţii de folosinţă peste litera legii nu este admisă. Numai
în mod excepţional şi în cazurile prevăzute de lege această capacitate poate fi restrânsă.
Atingerile aduse acestei capacităţi sunt stabilite prin legislaţia civilă. Nerespectarea
intangibilităţii acestei capacităţi constituie infracţiunea prevăzută de art. 247 din noul Cod
penal :" Îngrădirea de către un funcţionar public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei
persoane, ori crearea pentru aceasta a unor situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate,
etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere,origine
socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/ SIDA, se pedepseşte
(...)" Dar , persoana fizică poate fi lipsită de capacitatea de exerciţiu.
4
I.Reghini, Ş. Diaconescu, op.cit., p.92
5
Respectarea acestui caracter este asigurată atât prin mijloace de drept civil, cât şi prin
mijloace de drept penal.
Art.1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice ale omului prevede
că: "Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică ".
Deci, dacă persoanei fizice i se pot stabili anumite limite sau îngrădiri ale capacităţii de folosinţă
prin dispoziţii legale exprese, ea nu poate fi lipsită, total de această capacitate, care exprimă, în
esenţă, calitatea de subiect de drept civil.
După cum am arătat, persoana fizică poate exista, ca subiect de drept civil , având numai
capacitate de folosință (adică având drepturi şi obligații civile), fără să aibă şi capacitate de
exercițiu, dar ea nu poate avea capacitate de exercițiu, decât dacă are, ȋn prealabil, capacitate de
folosință.
Aceasta ȋnseamnă că omul, luat individual, poate fi subiect de drept civil, cu capacitate de
folosință, adică poate avea drepturi şi obligații civile, fără să le exercite, respectiv să le execute
singur, ȋncheind acte juridice.
5
I.Reghini, Ş. Diaconescu, op.cit., p.102
6
Odată cu tăierea cordonului ombilical, pe scena juridică apare un nou individ6. Fiecare
om dobândeşte astfel prin naşterea sa capacitatea de folosinţă. Venind în această lume, fiecare
om devine subiect de drept, adică personalitate juridică. Aceasta este regula, reglementată expres
în art.35 din noul Cod civil: “Capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei (…)“.
Aşadar, data naşterii persoanei fizice este momentul dobândirii capacității de folosință a acesteia.
De la data naşterii putem vorbi de un nou subiect de drept, cu aptitudinea de a avea drepturi şi
obligații civile.
Însă, naşterea nu este întotdeauna o condiţie suficientă, este necesar ca copilul să se nască
viu. În caz contrar, obţinerea capacităţii de folosinţă este exclusă. Invers, naşterea nu este
întotdeauna necesară pentru dobândirea capacităţii de folosinţă, cel puţin parţială şi condiţionată
– este cazul copilului conceput ale cărui drepturi vor fi consolidate în momentul în care el se
naşte viu. Art.36 din noul Cod civil adaugă: “Drepturile copilului sunt recunoscute de la
concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu”.
Prin urmare, ȋn art. 36 noul Cod civil recunoaşte drepturile copilului ȋncă de la
concepţiune cu condiţia ca acesta să se nască viu. Soluţia este echitabilă, deoarece altfel în cazul
în care tatăl copilului ar deceda înaintea naşterii copilului său, acesta nu se va putea bucura de
moştenire, urmând ca la succesiune să vină celelalte rude mai îndepărtate. Dacă copilul se naşte
viu însă moare imediat, el îl moşteneşte pe tatăl său şi va transmite succesorilor în drept, toată
6
O.Ungureanu, C. Munteanu – Drept civil. Persoanele în reglementarea Noului Cod Civil, Ed.Hamangiu , 2013,
p.105
7
Altfel spus, copilul conceput este considerat născut totdeauna când aceasta va fi ȋn interesul său.
7
moştenirea. Este suficient ca copilul să fie conceput în momentul donaţiei sau să fie conceput la
data decesului testatorului pentru ca el să fie capabil să primească prin acte între vii şi respectiv
prin testament. În dreptul modern, copilul este conceput cu cel mult 300 de zile înaintea naşterii
sale, deşi, datele ştiinţifice arată că viaţa există din chiar momentul fecundării; în primele
săptămâni copilul în devenire este în stare de embrion iar, apoi în lunile care preced naşterea, în
stare de fetus.
Cât priveşte condițiile de fond, care trebuiesc ȋntrunite cumulativ pentru a se putea
dobândi anticipat capacitatea de folosință ȋnainte de naştere şi, anume, de la concepție până la
naştere, acestea sunt:
b) copilul conceput trebuie să se nască viu. Legea nu cere ca copilul să fie şi viabil8.
8
C.T. Ungureanu - Manual de drept civil. Partea generală. Persoanele, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011, p.73-74
9
Gh. Beleiu - Drept civil. Introducere în dreptul civil . Subiectele dreptului civil - ediţia XI revizuită şi adăugită de
M. Nicolae şi P. Truşcă, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2007
10
Potrivit art.1114 alin (2) Noul Cod Civil - moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund
pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia ;
ceea ce înseamnă că o răspundere pentru pasivul care întrece valoarea activului nu poate opera.
8
Indiferent de timpul cât a trecut de la naştere, dacă copilul moare atunci acestuia i se vor
întocmi două acte de stare civilă: actul de naştere şi actul de deces. Faptul că acel copil a decedat
mai ȋnainte de a se ȋnregistra naşterea nu ȋnlătură obligația de ȋnregistrare a naşterii sale.
Dobândirea capacităţii de folosinţă este subordonată astfel evenimentului naşterii vii.
Spre deosebire de alte legislaţii, legea noastră nu cere condiţia viabilităţii copilului12.
În mod excepţional, pot fi consideraţi apţi de a dobâdi drepturi, copiii neconcepuţi încă,
dar pe care un cuplu speră să-i aibă - este vorba de contractul de asigurare pe viaţă în profitul
copiiilor care se vor naşte.
Bibiliografie
11
Gh. Beleiu - Drept civil român. Introducere în dreptul civil . Subiectele dreptului civil , Casa de editură şi presă
"ŞANSA"- SRL, Bucureşti 1992, p.255 citat de E.Lupan, S.Sztranyiczki- Persoanele ȋn concepția Noului Cod civil,
Editura C.H.Beck, Bucureşti 2012, p. 32
12
Viabilitatea presupune că copilul născut are toate organele necesare şi suficient de dezvoltate pentru a-i permite să
trăiască , adică copilul este fiziologic capabil să supravieţuiască.
9
C.T. Ungureanu - Manual de drept civil. Partea generală. Persoanele, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2011
E.Lupan, S.Sztranyiczki- Persoanele ȋn concepția Noului Cod civil, Editura C.H.Beck,
Bucureşti 2012
Gh. Beleiu - Drept civil. Introducere ȋn dreptul civil . Subiectele dreptului civil - ediția
XI revizuită şi adăugită de M. Nicolae şi P. Truşcă, Editura Universul Juridic, Bucureşti
2007
I.Reghini, Ş. Diaconescu- Introducere în dreptul civil, vol.I Editura Sfera juridică, Cluj-
Napoca, 2004
O.Ungureanu, C. Munteanu – Drept civil. Persoanele în reglementarea Noului Cod Civil,
Ed.Hamangiu , 2013
10