Anomalii dentare de formă

-TAURODONȚIA- Miulescu Miruna Maria

Taurodonția reprezintă o anomalie a dinților caracterizată de o creștere în volum a pulpei dentare,

asociată cu reducerea componentei radiculare și cu tendința evidentă de lărgire spre apex, după
vârsta la care dezvoltarea rădăcinii ar fi trebuit să ia sfârșit.  Ca rezultat, podeaua pulpei și furcația
dintelui este deplasată apical spre rădăcină.

Termenul înseamnă dinte de bou derivat din similitudinea acestor dinți cu cei ai animalelor
rumegatoare.

Taurodonția a fost descrisă pentru prima dată de Goryanovic-Kramberger în anul 1908, însă
termenul de taurodonție a fost introdus de Sir Arthur Keith în anul 1913, care a considerat că
aspectul radiografic al acestei anomalii este similar cu cel al dinților de taur.

Unul dintre primele cazuri raportare de transmitere ereditară a taurdonției a fost raportat de
Mena ,cazul unei familii cu șapte copii, dintre care patru prezentau taurodonție.

Mecanismul taurodontismului este absența invaginației tecii rădăcinii epiteliale Hertwig, care este
responsabilă de formarea rădăcinii și forma acesteia, cauzând o deplasarea apicală a furcației
rădăcinii. Anomalia nu poate provoca singură probleme funcționale, chiar daca a fost asociată cu
defecte ale smalțului și cu vulnerabilitate crescută la carii. Semnificația clinică devine evidentă când
se pune problema tratamentului endodontic al acestor dinților.
Hipotaurodontis- camera pulpară ușor mărită
Mesotaurodontism-camera pulpară mărită în volum, rădăcinile dentare scurte
Hipertaurodontism- cea mai severă condiție clinică. Rădăcinile dentare abia se pot observa,
camera pulpară extrem de lărgită și furcația se află foarte aproape de apex.

Doar pe baza unui examen radiografic se pune diagnosticul de taurodonție. De cele mai multe ori
cei mai afectați sunt molarii permanenți, această anomalie se regasește și în cazul dinților decidulai,
unilateral sau bilateral, indiferent de dinte sau cadran.
Taurodontismul este relativ rar la populația sănătoasă și chiar daca se observă în cele mai multe
cazuri ca și o anomalie izolată ,este prezent la circa 40 % din subiecții cu sindrom Kleinefelter , astfel,
descoperirea taurodontismului la un individ de sex masculin- prin efectuarea unor radiografii dentare
de rutina- poate fi utilă în studii epidemiologice pentru diagnosticarea sindromului înainte de
pubertate.
–Sindromul trichodento-osos
-Sindromul oro-facio-digital
-Sindromul Down
Alte afecțiuni sistemice care se pot asocia cu taurodonția sunt -Amelogeneză imperfectă tip IV
-Brahicefalie, retard mental, epicant
-Os sclerotic, defecte amelare

Tratamentul endodontic al dinților cu taurodonție

Un dinte cu taurodonție prezinte variații mari în marime și formă a camerei pulpare, diferite grade
de distrucție, configurare a orificiilor canalare si posibilitatea uneor canale secundare, tratamentul
unui astfel de dinte reprezentând o adevărată provocare

Extracția unui dinte cu taurodonție reprezintă o provocare datorită poziționării furcației în treimea
apicală dar si a poziționării divergente a rădăcinilor sale.
Din perspectivă parodontală , un dinte cu taurodonție este mai greu afectat, tocmai datorită
poziționării furcației, ar trebui să prezinte o distrucție parodontală destul de mare ca furcația să fie
afectată.