Iniţiativa cetăţenească europeană şi virtuţile democraţiei directe sub forma e-

democraţiei

This article deals with a new mechanism of European governance: the European citizens’ initiative that gives to
minimum 1 million EU citizens from at least 7 Member States the right to make normative acts proposals to the
European Commission. This mechanism, which is an instrument of direct democracy, has been introduced by the
Treaty of Lisbon and regulated subsequently by the Regulation no. 211/2011. The article makes a deep analysis of
this Regulation provisions and also the content of the citizens’ initiatives that have been materialized so far. The
number of these initiatives is remarkable high, despite the restrictive requirements for their registration but so far the
European was reluctant to promote them. If this mechanism will be successful, the e-democracy, as a form of direct
democracy, could be a solution for expressing the will of more than 500 million EU citizens.

Keywords: European citizens’ initiative, Treaty of Lisbon, e-democracy, direct democracy

1. Iniţiativa cetăţenească europeană în tratatele europene şi în reglementările

subsecvente
Tratatul de la Lisabona a adus o inovaţie importantă, cu siguranţă una din cele mai
notabile modificări: iniţiativa cetăţenească. Potrivit art. 11, alin. 4 din Tratatul privind Uniunea
Europeană (TUE) :
«  La iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii, resortisanţi ai unui număr
semnificativ de state membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele
atribuţiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care aceşti cetăţeni consideră că
este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor ».
Acelaşi articol precizează că procedurile şi condiţiile necesare pentru prezentarea unei
astfel de iniţiative sunt stabilite potrivit art. 24 al Tratatului privind funcţionarea Uniunii
Europene (TFUE).
Acest din urmă articol este redactat astfel :
«  Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu
procedura legislativă ordinară, adoptă dispoziţiile necesare pentru prezentarea unei iniţiative
legislative cetăţeneşti în înţelesul articolului 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
inclusiv numărul minim de state membre din are trebuie să provină cetăţenii care prezintă o
astfel de iniţiativă ».
Nu a durat foarte mult până când respectivul regulament a început să producă efecte.
Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, iar respectivul Regulament nr.
211/2011 privind iniţiativa cetăţenească1 datează din 16 februarie 2011 şi se aplică din 1 aprilie
2012.

1
JO L 65, 11.3.2011.

1
 Potrivit acestui Regulament, prima etapă este constituirea unui comitet al cetăţenilor
compus din 7 persoane care îşi au reşedinţa în cel puţin 7 state membre diferite (art. 3, alin. 2).
Aceste persoane trebuie să fie cetăţeni ai statelor membre UE şi să aibă vârsta cerută pentru a
vota la alegerile pentru Parlamentul European (art. 3, alin. 4). Comitetul cetăţenilor desemnează
din rândurile sale o persoană care ţine legătura cu instituţiile UE (art. 3, alin. 3). Deşi
Regulamentul nu specifică, iniţiativa legislativă cetăţenească provine din partea acestui comitet.
Iniţiativa se înregistrează într-un registru al Comisiei Europene, prin trimiterea unui formular
specificat în Anexa II la Regulament (art. 4, alin. 1). În acest formular sunt incluse informaţii
privind obiectul (maxim 200 de caractere) şi obiectivele propunerii de iniţiativă (maxim 500 de
caracetere). De asemenea, potrivit acestei Anexe II, sunt furnizate date privind dispoziţiile
tratatelor considerate relevante, date personale ale celor 7 membri ai Comitetului cetăţenilor,
precum şi sursele de sprijin şi de finanţare ale propunerii de iniţiativă cetăţenească.
În termen de două luni de la primirea formularului, Comisia poate să accepte sau să
refuze înregistrarea unei iniţiative. Criteriile pe baza cărora Comisia apreciază înregistrarea sunt:
- Comitetul cetăţenilor a fost constituit şi au fost desemnate persoanele de contact ;
- Propunerea de iniţiativă cetăţenească nu se află « vădit în afara sferei de competenţă »
a Comisiei în ceea ce priveşte prezentarea unei propuneri de act juridic al Uniunii în
scopul punerii în aplicare a tratatelor ;
- Propunerea de iniţiativă cetăţenească nu este « vădit abuzivă, neserioasă sau
vexatorie » ;
- Propunerea de iniţiativă cetăţenească nu contravine « vădit » valorilor UE, prevăzute
la art. 2 din TUE (art. 4, alin. 2).
Dacă unul sau mai multe dintre aceste criterii nu este îndeplinit, Comisia poate refuza
înregistrarea propunerii de iniţiativă. Comitetul cetăţenilor este informat cu privire la motivele
refuzului şi li se comunică deasemenea căile de atac pe care le au la dispoziţie (art. 4, alin. 3).
Referitor la iniţiativele cetăţeneşti comunicate până în prezent Comisiei Europene şi care au fost
refuzate, nu există indicii din care să rezulte că s-ar fi încercat contestarea refuzului.
Cei care doresc să susţină o iniţiativă cetăţenească, după momentul înregistrării acesteia,
trebuie să colecteze declaraţii de susţinere. Aceste declaraţii pot fi pe suport de hârtie sau în
format electronic. Modelul unei astfel de declaraţii de susţinere este specificat în Anexa III a
Regulamentului.
Declaraţiile de susţinere trebuie colectate în termen de cel mult 12 luni de la înregistrarea
propunerii de iniţiativă cetăţenească (art. 5, alin. 5).
Un sistem de colectare online a declaraţiilor trebuie să îndeplinească anumite condiţii
destul de restrictive. În primul rând, acesta trebuie să dispună de elemente tehnice şi de securitate
adecvate care să certifice faptul că :
- Numai persoanele fizice pot depune un formular de susţinere online ;
- Datele furnizate sunt stocate în aşa fel încât să existe siguranţa că acestea nu pot fi
modificate sau utilizate pentru alt scop decât cel al susţinerii unei iniţiative cetăţeneşti
şi că datele cu caracter personal conţinute în respectivele declaraţii beneficiază de
protecţie ;

2
 - Formularele de declaraţii permit verificarea acestor declaraţii de către autorităţile
competente din statele membre (art. 6, alin. 4).
Atunci când sistemul de colectare online este conform cu aceste condiţii, autoritatea
competentă eliberează un certificat, în formatul precizat în Anexa IV (art. 5, alin. 3).
Sistemul de colectare online este organizat la nivel naţional şi nu la nivelul UE, ceea ce
face ca procedura de colectare să fie mult îngreunată. Există o propunere de modificare în sensul
instituirii unui sistem unic de colectare online, propunere care face obiectul unei iniţiative
cetăţeneşti care nu a fost analizată până în prezent de Comisie.
Art. 11, alin. 4 TUE precizează că iniţiativa cetăţenească trebuie să provină de la cetăţenii
unui « număr semnificativ de state membre ».
Comisia a considerat iniţial că majoritatea statelor membre este un prag prea ridicat, iar
un sfert este un prag prea scăzut. Propunerea iniţială a fost de o treime din statele membre 2.
Ulterior, prin poziţia exprimată de două comisii ale Parlamentului European, cea de Afaceri
Constituţionale şi cea a Petiţiilor, care au propus praguri de un sfert sau chiar o cincime din
statele membre3, s-a ajuns la compromisul din Regulamentul nr. 211/2011 care fixează acest
număr la un sfert din statele membre (art. 7, alin.1), ceea ce înseamnă exact 7 state membre în
momentul de faţă.
Fixarea acestui prag este criticată pentru că face imposibilă promovarea la nivelul Uniunii
Europene a unor iniţiative regionale care pot avea un impact şi la nivel european. De exemplu,
cetăţenii a 5 state din regiunea Mării Baltice nu pot promova o iniţiativă care să aibă ca obiect
poluarea maritimă, iar obiectul acestei iniţiative are impact asupra întregii politicii de mediu
europene4.
Regulamentul nr. 211/2011 fixează însă o condiţie restrictivă care nu figurează în tratate,
anume un număr minim de cetăţeni pentru fiecare stat membru (art. 7, alin. 2). O astfel de
condiţie suplimentară poate fi uşor contestată în faţa Curţii de Justiţie Europene, cu mari şanse de
câştig. Numărul minim pentru fiecare stat membru este specificat în Anexa I la Regulament şi el
rezultă din înmulţirea numărului membrilor Parlamentului European aleşi în acel stat membru,
înmulţit cu 750 (numărul total al membrilor Parlamentului European). Altfel spus, pentru a
înregistra o iniţiativă cetăţenească este necesar ca în favoarea acesteia să se exprime numărul de
cetăţeni echivalent cu numărul de voturi pe care trebuie să îl obţină un candidat la Parlamentul
European pentru a fi ales.
Nu există o justificare raţională a acestei alegeri, legătura făcută fiind în opinia noastră
arbitrară. Iniţiativa cetăţenească nu are legătură cu reprezentarea în Parlamentul European. În
condiţiile în care acest organism ar fi avut întreaga putere decizională cu privire la o iniţiativă
legislativă formulată de unul din membrii săi, poate ar mai fi existat o justificare dar şi în acest
caz legătura dintre un mecanism al democraţiei reprezentative şi unul al democraţiei directe este
artificială.
2
Commission Green Paper on a European Citizens’Initiative, COM (2009) 622 final, 11.11.2009.
3
Agata GOSTYNSKA, European citizens’initiative: an instrument of EU direct democracy, Bulletin of PISM (The
Polish Institute of International Affairs), no. 128 (204), October 26, 2010.
4
Jaroslav ŠUCHMAN, European citizens’ (may soon take the) initiative, The Columbia Journal of European Law,
vol. 16/2010, p. 60.

3
 Nu este clar dacă voturile colectate într-un stat membru care nu îndeplinesc numărul
minim cerut mai sunt numărate în final şi statul din care au fost colectate intră în categoria
numărului minim de 7 state de unde trebuie să provină o iniţiativă cetăţenească pentru a fi luată
în considerare5.
După etapa de colectare a declaraţiilor de susţinere, urmează etapa verificării acestora de
către autorităţile competente, iar pe baza acestor verificări, în termen de cel mult 3 luni de la
primirea cererii, acestea eliberează Comitetului cetăţenilor un certificat care atestă numărul de
declaraţii de susţinere valabile pentru statul respectiv (art. 8). Nu numai declaraţiile de susţinere
colectate online sunt verificate de autorităţile competente, ci şi cele pe suport de hârtie. Astfel se
înţelege mai bine de ce s-a preferat varianta introducerii unei noi condiţii pentru înregistrarea şi
analiza iniţiativelor cetăţeneşti. Autorităţile competente din fiecare stat membru pot invalida
anumite declaraţii individuale, iar în acest caz procedura de înregistrare se blochează. Pentru a
preîntâmpina o asemenea situaţie, organizatorii trebuie să colecteze un număr mai mare de
declaraţii de susţinere decât cele specificate pentru fiecare stat în parte, ceea ce îngreunează
suplimentar activitatea de colectare a acestor declaraţii.
După obţinerea certificatului respectiv, organizatorii prezintă Comisiei iniţiativa
cetăţenească, împreună cu « informaţii cu privire la toate formele de sprijin şi de finanţare
primite pentru iniţiativa în cauză » (art. 9, alin. 1).
Cuantumul finanţării nu trebuie neapărat comunicat Comisiei, ci doar dacă acesta este
mai mare decât cel stabilit în Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 privind statutul şi finanţarea
partidelor politice la nivel european6 (art. 9, alin. 2).
Dispoziţiile relevante ale acestui regulament sunt cele de la art. 6 :
(1) Un partid politic la nivel european, precum şi o fundaţie politică la nivel european:

(a) publică anual un raport privind veniturile şi cheltuielile lor şi un raport privind activele şi pasivele pe care le
deţin;

(b) îşi declară sursele de finanţare prin prezentarea unei liste cu donatorii şi donaţiile primite de la fiecare donator,
cu excepţia donaţiilor care nu depăşesc 500 EUR pe an şi pe donator.

(2) Un partid politic la nivel european, precum şi o fundaţie politică la nivel european nu acceptă:

(a) donaţii anonime;

(b) donaţii din bugetele grupurilor politice din Parlamentul European;

(c) donaţii de la o întreprindere asupra căreia autorităţile publice pot exercita direct sau indirect o influenţă
hotărâtoare în virtutea dreptului de proprietate asupra acesteia, a participării lor financiare la aceasta sau a normelor
care îi reglementează activitatea;

(d) donaţii de peste 12 000 EUR pe an şi pe donator din partea oricărei persoane fizice sau juridice, alta decât
întreprinderile menţionate la litera (c) şi fără a aduce atingere alineatelor (3) şi (4);

5
Ibidem, p. 61.
6
JO L 297, 15. 11.2003.

4
(e) donaţii din partea unei autorităţi publice dintr-o ţară terţă, inclusiv din partea unei întreprinderi asupra căreia
autorităţile publice pot exercita direct sau indirect o influenţă dominantă în virtutea dreptului de proprietate asupra
acesteia, a participării lor financiare la aceasta sau a normelor care îi reglementează activitatea.

(3) Sunt admisibile contribuţiile la un partid politic la nivel european din partea partidelor politice naţionale care
sunt membre ale unui astfel de partid sau din partea unei persoane fizice care este membru al unui partid politic la
nivel european. Contribuţiile la un partid politic la nivel european din partea partidelor politice naţionale sau din
partea unei persoane fizice nu pot depăşi 40 % din bugetul anual al partidului politic la nivel european în cauză.

(4) Sunt admisibile contribuţiile la o fundaţie politică la nivel european din partea fundaţiilor politice naţionale care
sunt membre ale unei fundaţii politice la nivel european, precum şi din partea partidelor politice la nivel european.
Aceste contribuţii nu pot depăşi 40 % din bugetul anual al fundaţiei politice la nivel european în cauză şi nu pot să
provină din fondurile primite de la bugetul general al Uniunii Europene de un partid politic la nivel european în
temeiul prezentului regulament.

Sarcina probei revine partidului politic la nivel european în cauză.

Prin interpretarea corelată a acestor prevederi, putem concluziona că o iniţiativă

cetăţenească poate fi finanţată cu donaţii mai mici de 500 EUR care nu trebuie declarate sau cu
donaţii cu un cuantum între 500 şi 12.000 EUR care trebuie declarate.
Motivul pentru care o iniţiativă cetăţenească este asimilată cu un partid politic sau cu o
fundaţie politică la nivel european nu este expus şi nici nu rezultă din poziţia Parlamentului
European, a Consiliului sau a Comisiei faţă de Regulamentul nr. 211/2011. Este vorba de aceeaşi
confuzie care a stat la baza impunerii unui număr minim de cetăţeni din fiecare stat membru
pentru înregistrarea unei iniţiative cetăţeneşti. Iniţiativa cetăţenească reprezintă un mijloc de
exprimare a democraţiei directe, în timp ce alegerile pentru Parlamentul European sau
funcţionarea partidelor politice la nivel european sunt mecanisme ale democraţiei reprezentative.
O asemenea asimilare a mijloacelor de manifestare a democraţiei directe cu cele specifice
democraţiei reprezentative este firească însă în logica tratatului. Art. 10, alin. 1 TUE
menţionează dealtfel că UE se întemeiază pe « principiul democraţiei reprezentative », iar acelaşi
articol defineşte la alin. 4 partidele politice la nivel european, a căror reglementare o regăsim în
Regulamentul (CE) nr. 2004/2003. Iniţiativa cetăţenească este definită în articolul imediat
următor, fără însă a se menţiona faptul că este vorba de un mecanism al democraţiei directe.
Tratatul insituind o Constituţie pentru Europa făcea distincţia între democraţia reprezentativă
(art. I-46 era redactat într-o formulare identică cu actualul art. 10 TUE) şi democraţia
participativă (art. I-47 era redactat foarte asemănător cu actualul art. 11 TUE şi prevedea
iniţiativa cetăţenească). Democraţia directă (participativă) nu mai apare în forma finală a
amendamentelor la TUE, aprobate prin Tratatul de la Lisabona. Datorită acestei absenţe,
iniţiativa cetăţenească, mecanism specific democraţiei directe, a fost asimilată democraţiei
reprezentative, genul proxim. O posibilă explicaţie pentru lipsa unei menţiuni referitoare la
democraţia directă în varianta actuală a TUE este aceea că un alt mecanism specific acestui tip de
democraţie, referendumului la nivel european, a fost propus dar nu a întrunit consensul
participanţilor la Convenţia Europeană pentru Viitorul Europei, iar propunerile de modificare ce
au urmat eşecului ratificării Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa nu au mai
luat în seamă posibilitatea introducerii referendumului european. Iniţiativa cetăţenească a rămas
astfel singurul mecanism al democraţiei directe şi s-a preferat ca acest tip de democraţie să nu
mai fie menţionată, iar iniţiativa cetăţenască să fie asimilată, din punct de vedere al
mecanismelor, cu democraţia participativă. ddddddddddddddd

5
 După ce Comisia primeşte o iniţiativă cetăţenească, o publică într-un registru special (art.
10, alin. 1, lit. a)), organizează întâlniri cu organizatorii în cadrul unei audieri publice (art. 11) şi,
în termen de 3 luni (art. 10, alin. 1, lit. c)), prezintă concluziile sale.
Declaraţiile de susţinere conţin date cu caracter personal şi, din acest motiv, prelucrarea
lor se supune Directivei 95/46/CE7 (art. 12, alin. 1)). Organizatorii unei iniţiative cetăţeneşti şi
autorităţile naţionale competente implicate în procesul de colectare a declaraţiilor sunt
consideraţi a fi operatori de date cu caracter personal prin efectul acestui regulament (art. 12,
alin. 2), fără a mai fi nevoiţi să îndeplinească condiţiile specificate în Directiva 95/46/CE. Din
cauza faptului că este vorba de un număr foarte mare de date cu caracter personal, existând riscul
folosirii acestora pentru alte scopuri sau chiar pentru alte iniţiative cetăţeneşti ce au un alt obiect,
acestea sunt distruse - de către organizatori (art. 12, alin. 3) sau autorităţile competente (art. 12,
alin. 4) - într-o lună de la prezentarea iniţiativei în faţa Comisiei sau în 18 luni de la data de
înregistrare a propunerii de iniţiativă.
Regulamentul instituie regula potrivit căreia statele membre trebuie să impună unele
sancţiuni la adresa organizatorilor, în cazul în care se descoperă declaraţii false sau datele cu
caracter personal sunt utilizate fraudulos (art. 14). Această prevedere este mai mult teoretică,
deoarece are natura unei reguli specifice unei directive; un regulament nu are nevoie de măsuri
de transpunere şi prin urmare nu poate institui obligaţia statelor member de a adopta măsuri
legislative sbsecvente. Pentru a preîntâmpina situaţia în care statele membre nu instituie sanţiuni,
Regulamentul prevede că « fiecare stat membru notifică Comisiei dispoziţiile specifice pe care le
adoptă în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament » (art. 21).
Pentru punerea în aplicare a art. 6 şi art. 8, statele membre desemnează autorităţi
competente (art. 15). Nu este clar din conţinutul acestei prevederi dacă autoritatea desemnată cu
eliberarea certificatelor care atestă că sistemele de colectare online dispun de de elemente tehnice
şi de securitate adecvate poate fi identică cu cea responsabilă cu verificarea declaraţiilor de
susţinere sau este vorba de două autorităţi diferite.
Specificaţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească sistemele de colectare online a
declaraţiilor de susţinere pentru iniţiativele cetăţeneşti sunt stabilite prin Regulamentul (UE) nr.
1179/2011 al Comisiei care a intrat în vigoare la 20 de zile de la adoptare (17 noiembrie 2011),
prin urmare la data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 211/2011 acest regulament de
aplicare producea efecte.
Regulamentul nr. 211/2011 poate fi modificat prin acte de aceeaşi natură juridică dar
anexele sale pot fi modificate prin acte delegate (art. 16) emise de Comisie (art. 17). Până în
prezent, a fost emis un asemenea act : Regulamentul delegat al Comisiei nr. 887/20138 prin care
se modifică Anexele II şi III ale Regulamentului nr. 211/2011.

2. Clasificarea şi conţinutul iniţiativelor cetăţeneşti materializate până în prezent9

7
JO L 281, 23.11.1995.
8
JO L 247, 18.9.2013.
9
Sunt avute în vedere cele prezentate pe portalul oficial al Comisiei Europene dedicat iniţiativelor cetăţeneşti
http://ec.europa.eu/citizens-initiative/public/welcome (ultima accesare: 22 noiembrie 2013).

6
 Iniţiativele cetăţeneşti pot fi clasificate în următoarele categorii :
A. Iniţiative refuzate de către Comisie, prin aplicarea art. 4, alin. 2
1. Îngrijorarea noastră legată de ajutorul insuficient acordat animalelor de companie în
Europa. Iniţiatorii au cerut Comisiei să propună legislaţie prin care să armonizeze politicile de
siguranţă şi protecţie a animalelor de companie, cu respectarea libertăţii de circulaţie. Iniţiativa a
fost respinsă pe data de 6 noiembrie 2013.
2. Dreptul la îngrijire pe toată durata vieţii : a trăi o viaţă în demnitate şi independentă este
un drept fundamental ! Iniţiatorii au cerut ca UE şi statele membre : să asigure tuturor
cetăţenilor dreptul la demnitate pe toată durata vieţii şi protecţie împotriva dependenţei ; să ofere
servicii de îngrijire pe termen lung care să nu se supună regulilor pieţei interne şi care să fie
considerate servicii publice la care accesul este universal. De asemenea, au solicitat UE să adopte
legislaţie care să oblige statele membre să ofere asemenea servicii şi să asiste statele membre în
implementarea de politici împotriva riscului de dependenţă la orice vârstă, în particular vârsta a
treia. Iniţiativa a fost refuzată pe data de 5 noiembrie 2013, Comisia motivând că aceasta « este
în afara cadrului atribuţiilor Comisiei în baza cărora aceasta poate prezenta o propunere de act
juridic al Uniunii în scopul aplicării tratatelor ». Iniţiatorii au indicat drept fundament art. 153 al
TFUE dar Comisia a considerat că acesta acoperă doar reguli minimale care privesc lucrătorii,
precum şi art. 14 al TFUE, Comisia considerând însă că prin acest articol nu are competenţa de a
impune statelor membre obligaţia de a furniza servicii de interes economic general.
3. Organizarea unui referendum la nivelul UE asupra încrederii publice în competenţa
guvernului european. Iniţiatorii doreau organizarea unui refeendum cu întrebarea « ar trebui
actuala formă eşuată de guvern european să fie înlocuită de una fără deficit democratic ? ». În
viziunea iniţiatorilor, standardele de trai sunt în declin, există recesiune economică, iar numărul
persoanelor dependente de droguri a depăşit întreaga populaţie a Berlinului, fiind necesar din
acest motiv să se creeze o nouă structură democratică a UE. Iniţiativa a fost respinsă de Comisie
pe data de 29 octombrie 2013. Iniţiatorii au indicat drept fundament chiar art. 11, alin. 4 al TUE
care reglementează iniţiativa cetăţenească. Comisia a indicat că o iniţiativă cetăţenească şi un
referendum au obiective diferite, iar articolul respectiv nu permite cetăţenilor să se pronunţe în
mod direct asupra propunerii lor şi nici nu permite Comisiei să acţioneze în afara competenţelor
sale legislative.
4. Pachetul de siguranţă pentru minorităţi - un million de semnături pentru diversitate în
Europa. Obiectul acestei iniţiative era de a îmbunătăţi protecţia persoanelor care aparţin
minorităţilor culturale şi lingvistice în Europa, prin acţiuni de elaborare a unor politici specifice
în domeniul limbilor regionale sau ale minorităţilor, educaţie şi cultură, participare, egalitate,
audiovizual şi sprijin din partea statului sau la nivel regional. Iniţiativa a fost respinsă la data de
13 septembrie 2013. Comisia a considerat că, în ciuda faptului că drepturile persoanelor
aparţinând minorităţilor intră în categoria valorilor Uniunii la care se referă art. 2 al TUE, nici
TUE, nici TFUE nu conţin vreo bază juridică pentru adoptarea unei legislaţii care să se refere la
drepturile acestor persoane.
5. Opriţi cruzimea asupra animalelor. Prin această iniţiativă se dorea redactarea unei directive
prin care să se instituie un tratament uniform al animalelor de companie şi care să conţină măsuri
precum interzicerea suprimării lor şi sterilizarea femelelor din refugii. Comisia a respins această

7
iniţiativă la data de 25 iulie 2013, motivând că în cauza Jippes (C-189/01), Curtea Europeană de
Justiţie a decis că protecţia animalelor nu intră în obiectivele tratatelor europene.
6. Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor şi sustenabilitatea culturilor regionale.
Iniţiativa a avut în vedere instituirea unei atenţii speciale pentru regiunile cu caracteristici
naţionale, enice, culturale, religioase sau lingvistice diferite de cele ale regiunilor cu care se
învecinează. În opinia iniţiatorilor, aceste regiuni ar trebui să aibă oportunităţi egale pentru a
accesa fonduri ale UE, iar conservarea caracteristicilor acestora ar trebui garantată. Iniţiativa a
fost respinsă la data de 25 iulie 2013. Comisia a considerat că nu există prevederi în TUE sau în
TFUE pentru adoptarea unui act normativ prin care statele membre să fie obligate să îşi
îndeplinească obligaţiile internaţionale faţă de minorităţile naţionale. Comisia a apreciat că orice
măsură adoptată pe baza felului în care TFUE defineşte obiectivele politicii de coeziune este
limitată la aceste obiective, iar protecţia minorităţilor nu intră în categoria măsurilor care au ca
scop reducerea disparităţilor de dezvoltare între regiuni.
7. Împeună pentru o Europă fără prostituţie legalizată. Iniţiativa a avut în vedere interzicerea
legalizării prostituţiei, având ca obiective: reducerea folosirii drogurilor şi a bolilor cu
transmitere sexuală; restabilirea raporturilor de egalitate între genuri; combaterea violenţei
împotriva femeilor; apărarea demnităţii umane. Iniţiatorii au invocat art. 83 al TFUE care
prevede că Parlamentul European şi Consiliul pot stabili norme minime cu privire la definirea
infracţiunilor şi a sancţiunilor în « domenii ale criminalităţii de o gravitate deosebită de
dimensiune transfrontalieră », printre care se numără şi « exploatarea sexuală a femeilor ».
Comisia a respins această iniţiativă la data de 18 iulie 2013. Motivaţia este bazată pe o distincţie,
în opinia noastră artificială, cea între exploatarea prostituţiei la care ar face referire norma
menţionată şi prostituţie, domeniu de reglementare exclusivă al statelor membre.
8. Întărirea autodeterminării în calitate de drept al omului. Iniţiativa avea ca scop instituirea
unei referinţe la autodeterminare în cadrul normativ al UE, potrivit unor documente precum :
Carta ONU, Pactul asupra Drepturilor Civile şi Politice, Pactul asupra Drepturilor Economice,
Sociale şi Culturale din 1966, Actul Final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa
semnat la Helsinki în 1975, Avizul consultativ al Curţii Internaţionale de Justiţie referitor la
Ksovo din 2010. Comisia a respins această iniţiativă la 21 ianuarie 2013, motivul invocat fiind că
de fapt Comisia nu poate înainta propuneri pentru acte normative pe baza art. 21 al TUE care
descrie principiile şi obiectivele acţiunii externe a Uniunii. Ca şi în cazul precedent, motivaţia
este criticabilă, fiind prea laconică şi fără a fi formulate suficiente argumente.
9. Venitul de bază necondiţionat. Iniţiativa avea ca obiectiv introducerea unui venit de bază
necondiţionat pentru toţi cetăţenii UE, fiind indicate drept fundament articole art. 151, 153, alin.
2 şi 156. Comisia a respins iniţiativa la data de 6 septembrie 2012.
10. Un milion de semnături pentru « O Europă a solidarităţii ». Prin această iniţiativă se
dorea stabilirea unui principiu cu denumirea « starea de necesitate », formulat în felul următor :
atunci când existenţa politică şi financiară a unui stat este în pericol datorită datoriilor acumulate,
refuzul plăţii acestora este necesar şi justificat. Iniţiatorii au motivat că Grecia a fost
împrumutată la dobânzi mult mai mari decât cele practicate de obicei între state, iar criza
financiară din Grecia a fost profitabilă astfel pentru unele state membre UE ceea ce ar constitui «
cel mai ridicat risc pentru valorile Europei ». Comisia a respins această iniţiativă pe data de 6
septembrie 2012.

8
11. Crearea unei Bănci publice europene axată pe dezvoltarea socială, ecologică şi solidară.
Scopul iniţiativei era ca statele membre să se poată împrumuta cu dobânzi reduse pentru
investiţiile în crearea de locuri de muncă, dezvoltarea serviciilor publice şi reducerea
dezechilibrelor. Motivaţia iniţiatorilor era bazată pe necesitatea instituirii unei solidarităţi cu
statele membre aflate în dificultate. Comisia a respins această iniţiativă la data de 6 septembrie
2012, estimând că nu există nicio bază juridică în tratate care să-i permită iniţierea unei
propuneri în acest sens.
12. Abolirea în Europa a tauromahiei şi a utilizării taurilor în cadrul unor manifestări de
cruzime şi tortură care au ca scop distracţia. Iniţiativa a fost bazată pe art. 13 al TFUE care
prevede că « Uniunea şi statele membre ţin seama de toate cerinţele bunăstării animalelor ca
finite sensibile şi respectă actele cu putere de lege şi normele administrative, precum şi
obiceiurile statelor member în privinţa riturilor religioase, a tradiţiilor culturale şi a patrimoniilor
regionale”. Comisia a respins această iniţiativă pe data de 19 iulie 2012, motivând, ca şi într-o
altă iniţiativă menţionată anterior, că protecţia animalelor nu intră în obiectivele tratatelor
europene, după cum a decis Curtea Europeană de Justiţie în cauza Jippes (C-189/01).
13. Vocea mea împotriva puterii nucleare. Prin această iniţiativă se dorea închiderea
centralelor nucleare cu risc ridicat cât de urgent posibil şi elaborarea de planuri pentru închiderea
tuturor centralelor nucleare de pe teritoriul UE. De asemenea, se urmărea aplicarea şi dezvoltarea
de surse de energie regenerabilă, precum şi luarea de măsuri pentru creşterea eficienţei
energetice prin înlocuirea folosirii de materiale nucleare. Comisia a apreciat că măsurile necesare
pentru atingerea acestor obiective intră sub incidenţa Tratatului Euratom dar acesta nu include
prevederi cu privire la exercitarea iniţiativei cetăţeneşti şi a respins această iniţiativă la data de
30 mai 2012.
14. Interpretarea imnului european în esperanto. Iniţiatorii au solicitat ca UE să recomande
interpretarea imnului european într-o limbă pan-europeană. Printre obiectivele acestei iniţiative
se numărau întărirea identităţii comune europene şi asigurarea unui respect egal pentru toate
limbile europene. Iniţiativa a fost respinsă la data de 30 mai 2012. Comisia a considerat că niciun
stat european nu a inclus promovarea limbii esperanto în politicile de conservare a moştenirii
culturale şi nici această limbă nu poate fi considerată drept parte a unei moşteniri cultuarle
comune.
15. Întărirea participării cetăţenilor la luarea deciziilor cu privire la suveranitatea
colectivă. Scopul acestei iniţiative (venită din partea bascilor din Spania) era garantarea puterii
suverane a cetăţenilor europeni în ceea ce priveşte actele de recunoaştere a calităţii de membru al
UE a unui stat apărut ca urmare a secesiunii unui alt stat membru al UE. Comisia a respins
această iniţiativă la data de 30 mai 2012. Comisia a apreciat că nu există vreun fundament juridic
în tratatele UE care să permită edictarea de legislaţie secundară care să aibă ca obiect secesiunea
unei părţi a unui stat membru. În opinia Comisiei, în eventualitatea unei astfel de secesiuni,
soluţia se va negocia în cadrul ordinii juridice internaţionale.

B. Iniţiative considerate de către Comisie “învechite”

B1. Iniţiative retrase de către organizatori

9
1. Încetarea libertăţii de circulaţie a persoanelor în relaţia cu Elveţia. Prin această iniţiativă
se dorea încetarea acordului dintre Confederaţia Elveţiană, pe de o parte şi Comunitatea
Europeană şi statele membre, pe de altă parte, privind libertatea de circulaţie, semnat la 21 iunie
1999. Iniţiativa a fost înregistrată la data de 19 noiembrie 2012 şi a fost retrasă la data de 4
februarie 2013.
2. Iniţiativa Europeană pentru Pluralismul Media. Iniţiatorii doreau protejarea pluralismului
media prin armonizarea parţială a reglementărilor naţionale privitoare la proprietatea şi
transparenţa media, la conflictul de interese faţă de funcţia politică şi la independenţa
organismelor de supervizare a media. Obiectivul iniţiativei era amendarea Directivei Serviciilor
Audiovizuale şi Media (sau promovarea unei noi Directive) cu scopul de a introduce
reglementări armonizate privitoare la protejarea pluralismului media ca un pas necesar către
corecta funcţionare a pieţei interne. O astfel de legislaţie ar fi fost, în opinia iniţiatorilor, în
concordanţă cu Carta Drepturilor Fundamentale a UE, va fi şi în sprijinul obictivului de interes
public de a menţine o dezbatere pluralistă democratică prin schimbul liber de idei şi informaţie în
Uniunea Europeană. Iniţiativa a fost înregistrată la data de 5 octombrie 2012 şi a fost retrasă la
data de 20 august 2013.
3. Sfârşitul ecocidului în Europa: o iniţiativă a cetăţenilor pentru a da drepturi planetei
Pământ. Iniţiatorii doreau adoptarea unei legislaţii prin care să se interzică distrugerea eco-
sistemelor. Această legislaţie ar fi urmat să considere ecocidul drept infracţiune penală, comisă
de cetăţeni ai UE sau persoane juridice înregistrate în UE. Iniţiativa a fost înregistrată pe data de
1 octombrie 2012 şi a fost retrasă de iniţiatiori pe data de 21 ianuarie 2013.
4. Lăsaţi-ne să votăm. Scopul acestei iniţiative era de a acorda tuturor cetăţenilor UE care au
reşedinţa în alt stat membru dreptul de a vota la toate scrutinurile electorale din acel stat, în
aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat. Iniţiativa a fost înregistrată la data de 11 mai 2012 şi a
fost retrasă la data de 29 ianuarie 2013.
5. Directiva UE referitoare la bunăstarea vacilor care produc lapte. Iniţiatorii doreau să fie
iniţiată o asemenea directivă care să garanteze standarde minime, la fel ca şi în cazul porcilor sau
găinilor. Iniţiativa a fost înregistrată pe data de 10 mai 2012 şi a fost retrasă la data de 20 iulie
2012.
6. Actul privind un tarif unic în comunicaţii. Iniţiatorii doreu instituirea unei taxe lunare
unice, cu toate serviciile incluse, pentru a da telefon din orice loc al Europei, spre orice loc al
Europei, la acelaşi preţ. În acest scop, se dorea eliminarea tarifelor de roaming penru a institui o
piaţă comună de telefonie mobilă în UE. Iniţiativa a fost înregistrată la data de 10 mai 2012 şi a
fost retrasă la data de 3 decembrie 2012.

B2. Iniţiative care nu au reuşit să adune numărul suficient de declaraţii de susţinere

1. Pentru o gestiune responsabilă a deşeurilor, împotriva incineratorilor. Prin această
iniţiativă se propunea Comisiei elaborarea unei directive care să se bazeze pe 7 principii în
domeniul gestiunii deşeurilor, printre care şi interzicerea incinerării. Iniţiativa a fost înregistrată
la data de 16 iulie 2012.

10
2. O educaţie de calitate pentru toţi. Iniţiatorii doreau să pună bazele unei platforme de
discuţie / colaborare între părinţi, profesori, elevi/studenţi, parteneri sociali, educatori şi factori
de decizie în scopul de a propune, dezbate şi formula o politică europeană pentru educaţie de
calitate, atât la nivelul primar, cât şi secundar pentru toţi europenii. În viziunea lor, un asemenea
model ar putea să stea la baza unui eventual Bacalaureat European. Iniţiativa a fost înregistrată la
data de 16 iulie 2012.
3. Fraternitate 2020 - Mobilitate. Progres. Europa. Prin această iniţiativă se dorea
îmbunătăţirea programelor de schimb la nivel european, precum Erasmus sau Serviciul European
de Voluntariat (SEV). Se cerea Comisiei să aloce 10 % din bugetul UE pentru aceste programe,
precum şi intensificarea eforturilor pentru dezvoltarea de abilităţi interculturale (cursuri despre
tradiţiile, societatea, cultura ţării gazdă) sau monitorizarea mobilităţilor prin sondajele de opinie
Eurostat sau Eurobarometru. Iniţiativa a fost înregistrată la data de 9 mai 2012.

C. Iniţiative în legătură cu care a expirat termenul de colectare a declaraţiilor de

susţinere dar încă nu au fost depuse la Comisie pentru evaluare
30 de kilometri la oră - străzile să devină pline de viaţă ! Iniţiatorii doresc instituirea unei
limite de 30 de kilometri la oră pentru zonele urbane şi rezidenţiale, cu posibilitatea acordată
autorităţilor locale de a stabili alte limite de viteză, cu condiţia de a demonstra îndeplinirea
standardelor de siguranţă. Iniţiativa a fost înregistrată la data de 13 noiembrie 2012, iar
colectarea de semnături s-a încheiat la data de 13 noiembrie 2013.
2. Platformă publică centrală online pentru iniţiativa cetăţenească europeană. Iniţiatorii
doresc crearea unei platforme online unice la nivel european, nu doar la nivel naţional ca în
prezent, platformă care să înregistreze noi iniţiative şi să se colecteze semnături. Iniţiativa a fost
înregistrată pe data de 27 august 2012, iar colectarea de semnături s-a încheiat pe data de 1
noiembrie 2013.
3. Suspendarea Pachetului Climatico-Energetic UE. Iniţiatorii doresc suspendarea Pachetului
Climatico-Energetic UE din 2009 (cu excepţia clauzelor referitoare la eficienţa energetică)
precum şi a altor reglementări climatice, până la semnarea acordului internaţional referitor la
emisiile de CO2 de către cei mai mari emiţători cum ar fi China, SUA şi India. Iniţiativa a fost
înregistrată pe data de 8 august 2012, iar colectarea de semnături s-a încheiat pe data de 1
noiembrie 2013.
4. Încetarea vivisecţiei. Iniţiativa are în vedere propunerea unui cadru legislativ european care
să vizeze eliminarea treptată a experimentelor pe animale. Iniţiatorii cer Comisiei să abroge
Directiva 2010/63/UE privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice și să prezinte o
nouă propunere care să elimine experimentele pe animale și să le înlocuiască cu folosirea
obligatorie - în cadrul cercetării biomedicale și toxicologice - a datelor cu relevanță directă
pentru specia umană. Iniţiativa a fost înregistrată pe data de 22 iunie 2012, iar colectarea de
semnături s-a încheiat pe data de 1 noiembrie 2013.
5. Unul dintre noi. Iniţiatorii cer ca UE să interzică şi să pună capăt finanţării activităţilor care
implică distrugerea embrionilor umani, în special în domeniul cercetării, al ajutorului pentru

11
dezvoltare şi al sănătăţii publice deoarece, în opinia acestora, « demnitatea şi integritatea
embrionului uman trebuie respectate », fiind invocată cauza Brüstle c. Greenpeace e.V. (C-
34/10) a Curţii Europene de Justiţie, care a definit embrionul uman ca fiind începutul procesului
de dezvoltare a unei fiinţe umane. Iniţiativa a fost înregistrată pe data de 11 mai 2012, iar
colectarea de semnături s-a încheiat pe data de 1 noiembrie 2013.
6. Apa și salubritatea reprezintă un drept al omului! Apa este un bun public și nu o marfă!
Iniţiatorii solicită Comisiei să propună o legislație de implementare a dreptului omului la apă și
salubritate, aşa cum acesta este recunoscut de Organizația Națiunilor Unite, și de promovare a
asigurării cu apă și salubritate ca servicii publice de bază pentru toți. În opinia iniţiatorilor,
alimentarea cu apă şi gestionarea resurselor de apă nu trebuie să fie supuse normelor pieţei
interne. Iniţiativa a fost înregistrată pe data de 10 mai 2012, iar colectarea de semnături s-a
încheiat pe data de 1 noiembrie 2013.

D. Iniţiative care au fost înregistrate dar nu a expirat încă termenul de colectare a

declaraţiilor de susţinere

1. Plantele vor să vorbească. Iniţiatorii doresc legalizarea cannabis-ului, prin adoptarea unei
politici comune a UE asupra producerii, folosirii şi vânzării de cannabis şi armonizarea
legislaţiilor naţionale ale statelor membre în domeniu. Înregistrarea acestei iniţiative a fost făcută
la 20 noiembrie 2013, termenul limită de depunere a semnăturilor este 20 noiembrie 2014.
2. Iniţiativa Europeană pentru Pluralismul Media. Este vorba de aceeaşi iniţiativă care a fost
înregistrată la data de 5 octombrie 2012 şi a fost retrasă la data de 20 august 2013. Cea de-a doua
înregistrare a acestei iniţiative a avut loc la data de 19 august 2013, termenul limită de depunere
a semnăturilor este 19 august 2014.
3. Cheltuielile pentru educaţie nu trebuie considerate parte a deficitului ! Educaţia este o
investiţie ! Iniţiativa are ca obiect excluderea din calculul deficitului a cheltuieilor pentru
educaţie mai mici decât media pe ultimii 5 ani a statelor care participă la zona euro. Înregistrarea
acestei iniţiative a fost făcută la 6 august 2013, termenul limită de depunere a semnăturilor este 6
august 2014.
4. Educaţie pentru tineri – Erasmus 2.0. Iniţiativa are în vedere angajarea absolvenţilor de
facultăţi din cadrul UE pentru a preda un an sau doi ani în comunităţile urbane şi rurale cu un
nivel de trai redus. Obiectivul este acela de a oferi şcolarilor din UE oportunităţi educaţionale
egale, inclusiv prin învăţarea unei lumbi oficiale a UE. Înregistrarea acestei iniţiative a fost
făcută la 17 iunie 2013, termenul limită de depunere a semnăturilor este 17 iunie 2014.
5. Act 4 Growth. (iniţiatorii au dorit să realizeze un joc de cuvinte prin acest titlu : reguli pentru
creştere/ 4 reguli privind creşterea). Iniţiativa este compusă din 4 propuneri pentru dezvoltarea
abilităţilor antreprenoriale ale femeilor ca parte a unei strategii pentru o creştere economică
sustenabilă în Europa. Înregistrarea acestei iniţiative a fost făcută la 10 iunie 2013, termenul
limită de depunere a semnăturilor este 10 iunie 2014.

12
6. Lăsaţi-ne să votăm. Este vorba de aceeaşi iniţiativă care a fost înregistrată la data de 11 mai
2012 şi a fost retrasă la data de 29 ianuarie 2013. Cea de-a doua înregistrare a acestei iniţiative a
fost făcută la 28 ianuarie 2013, termenul limită de depunere a semnăturilor este 28 ianuarie 2014.
7. Sfârşitul ecocidului în Europa: o iniţiativă a cetăţenilor pentru a da drepturi planetei
Pământ. Este vorba de aceeaşi iniţiativă care a fost înregistrată pe data de 1 octombrie 2012 şi a
fost retrasă de iniţiatiori pe data de 21 ianuarie 2013. Cea de-a doua înregistrare a acestei
iniţiative a fost făcută la 21 ianuarie 2013, termenul limită de depunere a semnăturilor este 21
ianuarie 2014.
8. Venitul Minim Garantat/Necondiţionat (UBI) - Explorarea posibilităţii de emancipare a
condiţiilor de viaţă în UE. Această iniţiativă are un conţinut foarte apropiat de iniţiativa
Venitul de bază necondiţionat respinsă de Comisie la data de 6 septembrie 2012. Înregistrarea
acestei iniţiative a fost făcută la 14 ianuarie 2013, termenul limită de depunere a semnăturilor
este 14 ianuarie 2014.
9. Actul privind un tarif unic în comunicaţii. Este vorba de aceeaşi iniţiativă care a fost
înregistrată la data de 10 mai 2012 şi a fost retrasă la data de 3 decembrie 2012. Cea de-a doua
înregistrare a acestei iniţiative a fost făcută la 3 decembrie 2012, termenul limită de depunere a
semnăturilor este 3 decembrie 2013.

3. Concluzii
Este iniţiativa cetăţenească doar un mecanism care a fost adoptat pentru a face o concesie
minoră partizanilor unui plus de democraţie la nivelul Uniunii Europene sau contribuie cu
adevărat la reducerea deficitului democratic al Uniunii ? Deocamdată, timpul relativ scurt de la
introducerea acestui mecanism nu permite formularea unui răspuns definitiv dar, indiferent de
acest răspuns, încercarea de a stabili un mecanism al democraţiei directe la nivel european
trebuie încurajată10. Cert este că numărul total de iniţiative cetăţeneşti este cu totul remarcabil,
ţinând cont de faptul că această analiză acoperă un interval de doar 20 de luni de la intrarea în
vigoare a Regulamentului nr. 211/2011. Acest număr a depăşit cu siguranţă cele mai optimiste
aşteptări din momentul în care mecanismul iniţiativei cetăţeneşti a fost introdus prin Tratatul de
la Lisabona şi ulterior reglementat prin Regulamentul nr. 211/2011.
Iniţiativa cetăţenească ar fi putut fi reglementată prin norme mai flexibile şi mai uşor de
înţeles pentru cetăţeni. Cea mai bună dovadă o constituie faptul că există o iniţiativă de creare a
unui sistem unic de colectare online pentru toate cele 28 de state membre, o măsură necesară
pentru a încuraja, pe de o parte, sentimentul de apartenenţă la cetăţenia europeană şi, pe de altă
parte, pentru a oferi maxim de transparenţă în gestionarea acestor iniţiative.
În încercarea de a pune condiţii restrictive pentru înregistrarea iniţiativelor cetăţeneşti,
autorii tratatelor şi ulterior Comisia au subestimat capacitatea de mobilizare a comunităţilor
online transnaţionale. Numărul minim de 1 milion de semnături, faptul că membrii comitetului
cetăţenilor trebuie să provină din cel puţin 7 state membre şi condiţia ca să existe un număr
minim de cetăţeni din fiecare stat membru care să îşi declare susţinerea faţă de o iniţiativă nu au

10
Jaroslav ŠUCHMAN, op. cit., p. 64.

13
împiedicat formarea comitetelor şi strângerea de semnături online. Numărul de iniţiative care au
fost retrase din motivul numărului insuficient de semnături (3) este nesemnificativ, prin raportare
la numărul total de iniţiative.
Comisia a fost până acum reticentă în a admite vreo iniţiativă cetăţenească, motivaţia
standard fiind că propunerile avute în vedere de cetăţeni au în vedere domenii care nu intră în
competenţa de legiferare a Uniunii Europene. Numărul neaşteptat de mare de iniţiative
cetăţeneşti şi varietatea lor ar trebui să genereze pe viitor o mai mare flexibilitate în acceptarea
acestora. În definitiv, aceste iniţiative cetăţeneşti, chiar dacă trec de filtrul Comisiei, au de urmat
procedura legislativă a oricărei iniţiative, fiind necesar a fi discutate atât la nivelul Parlamentului
European, cât şi al Consiliului. Un aviz pozitiv al Comisiei asupra unei iniţiative cetăţeneşti nu
garantează că acea iniţiativă se va transforma într-un act normativ al Uniunii Europene.
Iniţiativele cetăţeneşti de până acum nici nu sunt redactate în forma specifică unei modificări a
actelor normative în vigoare, ci sunt mai degrabă declaraţii de intenţie în sensul necesităţii unor
noi reglementări sau a modificării celor existente, într-un număr extrem de variat de domenii.
În măsura în care iniţiativa cetăţenească îşi va dovedi eficienţa şi utilitatea, este foarte
posibil ca aceasta să devină o platformă de dialog pan-europeană pentru partidele politice
europene şi pentru organizaţiile non-guvernamentale ce acţionează la nivel european 11 care pot
mobiliza resurse financiar importante. Reticenţa Comisiei în a admite iniţiative cetăţeneşti poate
fi explicată din acest motiv : odată ce filtrul ar fi mai permisiv, cei mai bine situaţi din punct de
vedere al resurselor vor beneficia de pe urma acestui mecanism şi vor pune pe plan secund
eforturile cetăţenilor organizaţi ad-hoc şi care nu pot mobiliza acelaşi tip de resurse.
În cazul în care iniţiativa cetăţenească va avea rezultate, aceasta va avea un efect
colateral : discuţiile de la nivelul statelor membre privind oportunitatea introducerii sau
extinderii unor alte mecanisme ale e-democraţiei, cum ar fi votul electronic la alegerile
parlamentare, prezidenţiale, cu ocazia referendumurilor sau pentru exprimarea voinţei electorale
a cetăţenilor aflaţi în diaspora vor fi cu siguranţă impulsionate.
Democraţia directă, definită drept acea formă de democraţie care « permite participarea
continuă a persoanelor în exercitarea directă a puterii »12 este considerată a avea avantaje,
precum rezultate mai bune în procesul de luare a deciziilor şi formarea unor buni cetăţeni 13.
Criticii democraţiei directe consieră însă că cetăţeanul obişnuit nu posedă suficientă cunoaştere şi
expertiză pentru a lua decizii în vederea satisfacerii unr interese colective. Întrebarea la care
răspunsurile variază de la o extremă la alta este dacă cetăţenii votează doar pentru satisfacerea
intereselor lor personale sau pot avea şi reprezentarea binelui comun ? Chiar dacă un cetăţean ar
avea suficiente informaţii şi expertiză, nu ar avea întotdeauna motivele să se implice, deoarece
poate considera că propria sa contribuţie nu cântăreşte decât într-o foarte mică măsură la
realizarea unui interes colectiv14. Democraţia directă ateniană funcţiona cu un număr de cetăţeni
estimat între 5000 şi 1000015. În Elveţia democraţia directă este practicată la nivelul unor
comunităţi de 20000 de cetăţeni, acest număr putând varia în sus sau în jos. Democraţia directă
11
Agata COSTYNSKA, op. cit.
12
Giovanni SARTORI, The theory of democracy revisited. Part two: the classical issues, Chatham House
Publishers, Inc., Chatham, New Jersey, 1987, p. 280.
13
Roland J. PENNOCK, Democratic political theory, Cambridge University Press, Cambridge, 1979, pp. 438 – 445.
14
Anthony DOWNS, An economic theory of democracy, Harper & Row, New York, 1957, p. 207 et seq.
15
Victor EHRENBERG, The Greek State, Methuen, London, 1969, p. 53.

14
funcţionează foarte bine şi în comunităţi la nivel de oraş în Japonia, Islanda, Germania sau
Marea Britanie, la procesul de consultare democratică participând un număr mai mic decât cel
din Atena antică. Din acest motiv, înainte de introducerea mijloacelor electronice pentru
consultarea opiniei cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor, se considera că democraţia
directă poate funcţiona cel mai eficient în comunităţi cu un număr situat între 5000 şi 10000 de
cetăţeni16. E-democraţia schimbă sau are potenţialul de a schimba această concluzie ? Răspunsul
la această întrebare diferă în funcţie de felul în care definim democraţia directă. În cazul în care
considerăm că democraţia directă este doar procesul în care cetăţenii se întâlnesc pentru luarea
unor decizii în comun17, e-democraţia18 nu este o formă de democraţie directă. Dacă însă mutăm
discuţia la nivelul sferei publice şi considerăm că aceasta transcede spaţiile topice şi că sfera
publică care apare odată cu modernitatea este un « spaţiu comun meta-topic »19, atunci e-
democraţia este cea mai modernă formă de democraţie directă.
Iniţiativa cetăţenească este o formă de democraţie directă care se bazează foarte mult dar
nu în exclusivitate pe e-democraţie. Analiza funcţionării mecanismului iniţiativei cetăţeneşti
demonstrează că la nivelul Uniunii Europene poate să funcţioneze cu succes nu numai
democraţia reprezentativă care se manifestă în principal prin alegerea membrilor Parlamentului
European dar şi cea directă care se manifestă prin iniţiativa cetăţenească. O altă concluzie care
rezultă din analiza acestui mecanism este că democraţia directă poate fi pusă mai bine în valoare
nu doar prin proceduri mai puţin restrictive privind organizarea referendumurilor, ci şi prin
încurajarea iniţiativei cetăţeneşti care foloseşte mijloace electronice de genul platformelor online
pentru colectarea semnăturilor. Ipoteza de mai sus, potrivit căreia e-democraţia şi democraţia
directă sunt strâns legate, se confirmă prin analiza felului în care a fost pusă în aplicare până în
prezent iniţiativa cetăţenească. Pe măsură ce Uniunea Europeană va cuprinde şi mai multe state
membre, funcţionarea mijloacelor democratice va fi din ce în ce mai dificilă şi va fi nevoie în
consecinţă de inventarea unor mijloace şi mai sofisticate decât cele existente pentru funcţionarea
Comisiei sau a Consiliului. Fiecare extindere a Uniunii Europene a generat reflecţii din ce în ce
mai complexe referitoare la modul optim de funcţionare a instituţiilor, existând necesitatea
concilierii eficenţei cu respectarea condiţiilor de bază ale funcţionării democraţiei. Răspândirea
mijloacelor de consultare a opiniei cetăţenilor pe cale electronică şi folosirea acestei realităţi în
procesul decizional al Uniunii Europene reprezintă cel mai adecvat răspuns la adresa
provocărilor cu care este confruntată funcţionarea democratică a instituţiilor europene. E-
democraţia pune în valoare virtuţile democraţiei directe care nu pot fi puse altfel în prim plan la
nivelul unei comunităţi de peste 500 de milioane de cetăţeni.

16
Dennis C. MUELLER, Constitutional democracy, Oxford University Press, Oxford, 1996, p. 98.
17
Ibidem, p. 100.
18
E-democraţia se referă la “procesele şi structurile ce însoţesc formele de comunicare electronică dintre electorat şi
aleşi” (Thomas RILEY, Electronic governance and electronic democracy: living and working in the connected
world, Commonwealth Centre for Electronic Governance, 2001). Vezi şi Dorin - Adrian HERBAN, E-democraţia:
instrument al libertăţii sau dependenţa tehnologică şi informaţională? Informatica Economica, nr. 1(25)/2003.
19
Charles TAYLOR, A secular age, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts,
2007, p. 187.

15