Stiati ca in Italia se realizeaza de catre marii producatori, degustari de uleiuri de masline presate la rece

similar celor de vinuri? Intr-adevar chiar si uleiurile pot fi categorisite ca banale sau de super clasa unele avand
un gust extrem de delicat, fructuos – floral, cu arome de iarba proaspat cosita, si o culoare de un verde
fluorescent ireal ? Sau ca in Egipt se mananca uneori doar lipie insotita de acelasi ulei de masline, de asemenea
de un verde intens, foarte aromat si cu acel gust usor amarui si usor piperat ?
La noi uleiurile presate la rece (in special cel de floarea soarelui) au

inceput  sa apara timid pe rafturi dupa anii’90 ca apoi lumea sa le

prinda gustul. Intre timp piata s-a deschis si au inceput sa vina si celebrul ulei de masline iar apoi tot felul de
raritati ca uleiul de susan de exemplu. E adevarat ca la noi inca n-au patruns cu exceptia probabil a restaurantelor
high class acele uleiuri folosite la degustari dar avem totusi o multitudine de uleiuri. Dar inainte de a vorbi de ele
haideti sa vedem ce sunt uleiurile presate la rece ?
Ce este uleiul presat la rece ?
Uleiul presat la rece este acel ulei care a fost obtinut prin utilizarea unei tehnologii de

 productie ce presupune folosirea unui regim termic redus. In

cazul folosirii unei temperaturi mai ridicate in procesul de presare aceasta va ajuta la fluidificare uleiului si la
obtinerea unei cantitati mai mare din aceeasi cantitate de materie prima, deci un randament mai bun. In schimb
sub actiunea caldurii se vor degrada aroma si culoarea uleiului insotita de scaderea valorii nutritive a acestuia.
Din acest motiv, uleiul presat la rece tinde sa fie mai scump decat uleiul obisnuit din comert (care in afara de
presare se mai poate extrage suplimentar si cu ajutorul hidrocarburilor urmat apoi de diverse procese de rafinare:
decolorare, dezodorificare, etc. pentru a-l face potrivit consumului, sic). Desi uleiul presat la rece este mai scump
el este de asemenea, de o calitate mult superioara.
    

Termenul de “ulei presat la rece” face obiectul unor reglementari diferite, in functie de provenienta
acestuia adica in ce parte a lumii a fost facut. In Uniunea Europeana, de exemplu, uleiul care este etichetat ca
presat la rece trebuie sa fie produse intr-un mediu care nu depaseste niciodata o anumita temperatura.
Temperatura variaza, in functie de ulei, dar este, in general in jur de 27 grade Celsius . In schimb in Statele
Unite, etichetarea uleiului nu este reglementata, astfel incat “uleiul presat la rece” poate fi de fapt de ulei obtinut
in alte conditii decat prin presare la rece. Consumatorii sunt obligati sa se foloseasca de vaz, miros sau gust
pentru a determina daca uleiul este sau nu cu adevarat presat la rece.

Pentru obtinerea uleiului, materia prima (nuci,

seminte, fructe, etc.) este transformata intr-o pasta. Pasta trece printr-un proces de malaxare printr-o agitare
lenta, care incurajeaza uleiul sa se adune. Pentru a extrage uleiul, se aplica presiune asupra pastei, fortand
eliminarea uleiului din aceasta. In cazul presarii la cald incalzirea pastei va duce la modificarea vascozitatii
uleiul si o mai buna curgere a acestuia ceea ce va creste productia de ulei. Unii producatori amesteca pasta cu
apa calda, sau se incalzeste pasta inainte de presare.

Uleiul presat la rece veritabil (asa numitul extravirgin) se obtine doar din prima presare a respectivei paste.
Dupa ce uleiul a fost produs, el este filtrat de eventuale impuritati si apoi este imbuteliat.

Unele companii produc un ulei mai ieftin care este

de fapt obtinut din srot sau turta de ulei presat (asa numitul „olio di sansa di oliva” – in cazul maslinelor) realizat
intr-un mediu de inalta presiune. Mai este numit uneori si ulei obtinut din a doua presare. Presiunea inalta este
necesara in cazul anumitor materii prime cum ar fi nucile sau unele seminte care creaza o turta groasa dar aceasta
are inconvenientul ca poate duce la cresterea temperaturii prin frecarea semintelor. Unele uleiuri obtinute astfel
pot fi numite in continuare presate la rece deoarece cresterea temperaturii nu este semnificativa. De aceea se
impune companiilor sa-si eticheteze corespunzator aceste uleiuri prin formulari de genul “ulei din turta de ulei
presat la rece”. Datorita cantitatii mici de ulei ramasa in aceasta “turta” ce este extrasa, din ratiuni economice ea
este este amestecata cu ulei virgin pentru gust si astfel apar tot felul de „varietati” pe piata (gen 20% virgin restul
din turta, etc.).
 Multi bucatari de top, considera ca uleiul presat la rece are o aroma
superioara, si il folosesc  preponderent in specialitatile lor. Pentru dressinguri si preparate in care aroma de ulei
va juca un rol important, uleiul presat la rece este in general superior altor tipuri de ulei si de aceea si este
preferat. Cu toate acestea, atunci cand uleiul este folosit pentru a fi incalzit pentru gatit, consumatorii ar trebui sa
se preocupe mai mult de punctul de fum sau punctul de ardere al uleiului pe care il folosesc. De obicei punctul
de fum este cu atat mai ridicat cu cat uleiul este mai rafinat (are mai putine substante care sa arda). Uleiurile care
au un continut ridicat in acizi grasi saturati ori mononesaturati sunt cele mai stabile in cazul in care sunt
incalzite. Majoritatea uleiurilor presate la rece nu rezista la caldura, şi ca atare nu trebuie sa fie folosite la gatit
deloc. In plus toate beneficiile acestora vor disparea din moment ce gustul delicat şi aroma specifica va

disparea. 

In mod traditional la nivel mondial uleiul se extrage din seminte oleaginoase: soia, floarea soarelui
respectiv alte surse cum ar fi maslinele si porumbul. Alte plante se foloseau mai ales in domeniu tehnic cum ar
fi: rapita sau inul. In ultima vreme datorita cercetarilor s-a ajuns ca uleiul sa se poata extrage aproape din orice
planta in special din semintele acesteia care concentreaza in mod natural cea mai mare cantitate de grasimi.
Astfel inul care care era folosit in industria vopselurilor si-a gasit o intrebuintare chiar terapeutica, sau semintele
de struguri care pana nu demult erau un rebut au devenit foarte cautate, la fel cerealele au devenit o sursa nu prin
boabele in sine ci datorita germenilor lor care au un continut ridicat in lipide, iar lista poate continua. De
asemenea datorita faptului ca aceste noi surse de uleiuri nu se produc in cantitati industriale ca si cele traditionale
mai sus amintite iar procesul de obtinere fiind mai greoi datorita unui continut mai redus de lipide decat in
sursele traditionale aceste uleiuri vin ambalate deobicei chiar in cantitati mai mici iar pretul lor este mult mai
ridicat decat a oricarui ulei de masa.
 In continuare va prezentam in ordine alfabetica o scurta descriere si cateva indicatii terapeutice ale unor
uleiuri comercializate de Paradisul Verde:

Ulei de arahide 

Arahidele au aceeasi origine sud-americana ca si floarea-soarelui, chiar daca astazi sunt cultivate
preponderent in Africa. Presate la rece, ele dau un ulei cu puternica aroma de fructe. Uleiul poate fi folosit crud,
in salate, dar punctul lui forte este gatitul. El rezista la temperaturi ridicate, de aceea este un produs folosit la
prajit. Este de asemenea perfect pentru maioneze. La fel ca uleiul de floarea-soarelui si masline, si uleiul de
arahide contine o cantitate mare de vitamina E, dar mai ales de vitamina A, primordiala pentru vedere si pentru
intarirea imunitatii. Proportiile de acizi grasi poli-nesaturati si mono-nesaturati ii permit sa scada nivelul de
colesterol din sange (Acizi grasi poli-nesaturati – 34%, Acizi grasi mono-nesaturati – 48%, Acizi grasi saturati –
18% ). Uleiul de arahide exercita, de asemenea, o actiune benefica in inflamatii si ulcere stomacale, dar si asupra
intestinului, fiind indicat in cazul iritarii tubului digestiv.
Astfel uleiul de arahide previne bolile de inima, micsoreaza nivelul colesterolului rau, scade apetitul, previne
cancerul, artrita (inclusiv duererile de la incheieturi), senzatia de uscaciune a pielii, problemele tenului,
constipatia si alte afectiuni. Eficienta uleiului de arahide se bazeaza pe studii stiintifice.

Precautii: persoanele cu alergie la arahide (totusi de cele mai multe ori mancarea preparata cu ulei de
arahide nu da reactii alergice si asta pentru ca alergia la arahide se datoreaza proteinelor din acestea). Folosit in
masaje, uleiul de arahide potoleste durerile lombare si abdominale. Este un bun calmant al inflamatiilor ce apar
dupa un efort muscular.

Ulei de seminte de ardei 

Un ulei cu o aroma si gust cu totul special. Se poate utiliza ca si condiment la preparate de carne, peste
precum si in sandwitch-uri. Utilizarea lui este recomandata in special ca si ulei pentru salate dar si la alte
mancaruri unde este nevoie de gustul de ardei sau de culoarea rosu intens. Continutul de acid linoleic este foarte
ridicat: 70%.

Efecte terapeutice: este bogat in vitamina C, stimuleaza digestia, datorita continutului de capsicina

imbunatateste circulatia, stimuleaza functiile sistemului nervos. Se utilizeaza cu succes la bolnavii de reumatism
ca ulei de masaj, are efect benefic si in zona zoster (herpesului zoster). Poate fi utilizat ca atare sau diluat in ulei
de masline sau alte uleiuri.
 Ulei de armurariu (seminte)

Specialitate naturala cu gust tonic-amarui, obtinut prin presare la rece, nerafinat. Actiune hepato-
protectoare/regeneratoare, reglarea tensiunii arteriale, extrem de indicat in cazuri de suprasolicitare a ficatului,
hepatite, ciroze, digestii dificile, hipotensiune. Recomandat pentru salate. Uleiul din seminte de Armurariu
produs in baza proceselor de extractie la rece, este un produs alimentar si dietetic extrem de valoros. Este utilizat
pe larg in arta culinara pentru prepararea sosurilor precum si ca adaos in salate si terciuri.
Intrebuintarea zilnica a unei lingurite de ulei cu 30 min inainte de masa, sau in componenta bucatelor alaturi si
de alte uleiuri vegetale, pentru o perioada de 1-2 luni contribuie la curatirea ficatului de toxine si substante
nocive, asigura ficatul cu conexiunile necesare pentru formarea noilor celule sanatoase, datorita existentei in
continutul sau a substantei naturale Silimarina. Aceasta este un amestec de glicozida (silibin, silidianin,
silihristin), care mai intai de toate, ajuta ficatul sa indeplineasca functia de dezintoxicare.

Utilizarea uleiului din Armurariu inregistreaza rezultate semnificative in restabilirea organismului: in cazul
intoxicatiei alcoolice, la inlaturarea efectelor adverse ale medicamentelor care influenteaza asupra ficatului, dupa
tratamente radiologice si chimioterapie, in procesul de asanare dupa tratamentul afectiunilor ficatului, in
hemopatie in cazul afectiunilor ficatului, vezicii biliare, splinei.

El se poate consuma ca si medicament, o lingurita dimineata si una seara, avand avantajul unui cost mult
mai mic fata de varianta in capsule.

Ulei de samburi de caise 

Este un calmant nervos eficient, se poate folosi si ca somnifer inainte de culcare, ajuta la buna functionarea
tiroidei. Contine vitamina A, precum si B-17 care este cunoscuta ca si vitamina anticancerigena. Se utilizeaza in
cosmetica pentru efectul regenerant asupra pielii.

Uleiul de canepa (seminte)

Despre acest ulei prea putin cunoscut al unei plante foarte cunoscute si utilizate va invitam sa cititi un
articol separat aici.
 Ulei de chimen (seminte)

Chimenul a fost utilizat din cele mai vechi timpuri la tratarea starilor de slabiciune generala, inflamatiilor,
afectiunilor pielii, boli specifice femeilor, raceli si dureri de cap (migrene). Efectele binefacatoare ale uleiului de
chimen erau deja cunoscute in egiptul antic de regina Nefertiti. Frumusetea si vitalitatea reginei erau puse pe
seama acestui leac miraculos. Chimenul in zilele noastre este folosit ca un remediu diuretic si carminativ.
Continutul de damascenina are efect spasmolitic si hipotensiv pe termen scurt. Poate stimula lactatia si are si
efect antihelmintic

Uleiul de dovleac (seminte) 

Uleiul de dovleac contine acizi grasi nesaturati si saturati, seleniu, vitaminele A, E, Fsi actioneaza ca un
bun antihelmintic, anafrodisiac, calmant. Este indicat in teniaza, ascaridioza, giardioza, hiperexcitabilitate,
nervozitate, prostatita, insuficienta cardiaca cu edem, colita de putrefactie cu constipatie, afectiuni hepatice, in
alimentatia de purificare, pentru reducerea masei corporale.
Mod de administrare pt. helmintiaza: 2 linguri de ulei se amesteca cu o lingurita de suc si lamaie. La ½ h dupa
ce se bea acest amestec se ia o lingura de ulei de ricin amestecata cu 2 linguri ulei de seminte de dovleac; utilizat
in consumul pentru salate de cruditati (laptuca, salata verde, papadie).

Ulei de floarea soarelui 

Prin procedeul presarii la rece numai din miez curat continutul de vitamine ramine ridicat. Contine 92%
acizi grasi poli si mono-nesaturati precum si multa vitamina E. Nu contine urme de substante sau elemente de
gust straine care de obicei sunt preluate din coaja. Este un ulei excelent care se poate utiliza atat in alimentatie
precum si in cosmetica sau terapie. Are efect diuretic. Se utilizeaza si ca adjuvant in bronsite.
 Uleiul de grau (germeni)
Contine vitaminele A, D, E, F, K. Acti0nezaca un bun  vitaminizant, energizant, reglator hormonal, sedativ
usor. Este indicat in  hirsutism, amenoree, devitalizare, subponderabilitate, insuficienta dezvoltare a caracterelor
feminine.
Administrare
Intern:
 1 lingurita pe zi ca vitalizant, vitaminizant, reglator hormonal (mai ales la femei);
 pt. combaterea hisutismului si a hipotrofiei mamare se fac cure de 21 de zile cu 3 lingurite de 3 ori pe
zi, pe stomacul gol.
Extern:
 pt. infrumusetarea pielii, hirsutism: frictionari cu ulei pe locul respectiv;
 pt. hipotrofie mamara: masaj in zona pieptului, minim 15 min/zi;
 pt. intretinerea si regenerarea pielii: masaj usor dupa baie.

Uleiul de in (seminte)
Contine gliceride ale acizilor linolenic (max. 50%), linolic (20-25%), oleic (24%), miristic, stearic,
palmitic (5-10%). Actioneaza ca un bun emolient, laxativ, antiseptic.
Este indicat in constipatie, abcese, furuncule, arsuri.
Administrare
Intern: adaos in salate; ca laxativ se amesteca uleiul de in cu o lingura de tarate fin macinate. Se ia
dimineata pe stomacul gol.
Extern: pentru intretinerea pielii mainilor. Pentru furunculoza se amesteca uleiul de in cu pulbere de musetel si
se aplica local

Ulei de luminita noptii (seminte)

Contine acizi grasi esentiali (acid gama-linoleic). Actioneaza ca un bun vitaminizant, energizant, regulator
hormonal, sedativ usor.  Este indicat in  eczeme, intarzierea vindecarii si cicatrizarii ranilor, iribilitate crescuta,
tulburarile ciclului menstrual si unele afectiuni ale sanilor, alcoolism cronic, bolile vaselor coronariene,
hipertensiune arteriala, sindromul Raynoud.

Ulei de mac
Despre acest ulei prea putin cunoscut dar cu niste calitati deosebite va invitam sa cititi un articol
separat aici.
Uleiul de marar (seminte)
Despre acest ulei mai cunoscut pentru calitatile vindecatoare va invitam sa cititi un articol separat aici.
Ulei de masline
Despre acest ulei atat de cunoscut si apreciat din timpuri stravechi va invitam sa cititi un articol
separat aici.
 Ulei de migdale dulci
Contine 55-75% oleina, peptina, saruri minerale, calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu, vitamina A si B,
taninuri. Actioneaza ca un bun  laxativ, purgativ, antitusiv, antipruriginos (extern), calculolitic. Este indicat
in constipatie, afectiuni ale pielii, calculi urinari, crapaturi ale pielii, hidratant, anticelulitic, eczeme, erizipel,
hematurie, obstructie bronhica, tuse convulsiva, plagi si prurit (extern).
Administrare
          Intern:
 ca purgativ;
 contra obstructiei bronhice si a tusei violente se consuma dimineata, pe nemancate, 60 g ulei adulti si
10-15 g copii;
 pentru eliminarea calculilor renali, se face un amestec din ulei de migdale, ulei de nuca si un macerat de
ovaz sau radacina de lemn dulce. Se iau trei linguri intre mese.Extern:
 contra eczemei uscate, arsurilor, erizipelului, pruritului si a crapaturilor se fac frectii cu ulei de 2-3 ori
pe zi;
 pentru tratarea otalgiilor (dureri de urechi) se pun cateva picaturi de ulei in ureche la culcare; pentru
ingrijirea pielii uscate se fac comprese cu ulei timp de 15-20 min. de 2-3 ori pe saptamana.

Ulei de mure (seminte)

Este un ulei cu gust și aromă plăcută. Componentele sale acționează asupra circulației cardiovasculare. Fiind
bogat în vitamina E întârzie îmbătrânirea pielii și are efect de hidratare. Conține într-un procent considerabil
acizi grași nesaturați. Se recomandă la salate și dressinguri. În cosmetică se poate folosi pentru hidratarea și
regenerarea pielii simplu sau în crearea unor creme mai complexe.

Ulei de nuca (miez)

     Uleiul de nuca avand 73-84% acizi grasi, polinesaturati se situeaza inaintea uleiului de soia sau floarea
soarelui (50-60%) si inaintea celui de porumb pentru proprietatile anticolesterolice. El contine 66-74% acid
linoleic, 8-10% acid oleic (mononesaturat) si 7-8% acizi saturati, vitaminele E si F in cantitati mari.
Indicatii:
Intern:
 tenia: 50-60 g, de exemplu, intr-o salata de cartofi, seara timp de trei zile.
litiaza renala: intr-un tratament cuprinzand ulei de migdale dulci si infuzie de paie de ovaz.
 alte indicatii: ulei in alimentatie (20-40 g pe zi)
 enurezisului: o felie de paine prajita imbibata cu o lingura de ulei de nuca, in fiecare seara timp de 15
zile. Se recomanda a se consuma imediat ceva acrisor, uleiul de nuca fiind greu de suportat
     Extern:
 pentru frectionarea corpului (copii rahitici, anemici si in dermatoze).

Ulei de patrunjel (seminte)

Se poate folosi la supe, ciorbe, sosuri, salate. Are efect usor calmant si diuretic.

Indicatii:
Intern se poate utiliza cu succes in infectii ale cavitatii bucale, tulburari digestive de natura nervoasa,
retineri de lichide in organism in urma insuficientei cardiace.
Extern se recomanda ca terapie complementara in cancerul de piele.
Ulei de piper negru

Este un ulei-condiment avand gustul specific al piperului. Se utilizeaza in special ca si condiment in salate
si mancaruri. Are efect de stimulare a circulatiei sanguine, stimuleaza digestia, normalizeaza peristaltismul
intestinal si stimuleaza formarea de globule rosii.

Uleiul de porumb (germeni)

Contine acizi grasi nesaturati (85-90%), acizi grasi saturati (10-20%), vitamina E.
Actioneazaca un bun  hipocolesterolemiant, energizant, reconstituent. Este indicat in  ateroscleroza,
hipocolesterolemie.

Ulei de rapita
 A revenit spectaculos printre uleiurile considerate benefice sanatatii. De
culoare deschisa si cu un gust mai degraba neutru, uleiul nu aminteste nici pe departe de micile flori galbene (și
urât mirositoare!) din care este extras. Conţine acid alpha-linoleic, un precursor al Omega 3, care ajută la
reducerea hipertensiunii şi la scăderea nivelului de colesterol, prevenind formarea cheagurilor de sânge pe artere
şi diminuând riscul apariţiei unor boli cardio-vasculare.

Consumat în mod regulat, uleiul de rapiţă are efect antiinflamator asupra vaselor de sânge, care nu se mai
sparg atât de uşor. Are un rol important în buna funcţionare a creierului, datorită acizilor graşi pe care îi conţine
şi care intervin în prevenirea depresiilor, a unor crize de demenţă şi chiar a maladiei Alzheimer.
Conţinutul de acizi graşi de tip Omega 3 recomandă uleiul de rapiţă drept un tratament eficient al disfuncţiilor
erectile. Datorită conţinutului său de vitamina E, uleiul de rapiţă are proprietăţi antioxidante şi de regenerare
celulară, aşa că poate fi adăugat în cada cu apă caldă (la o temperatură suportabilă pentru corp), seara, înaintea
unei băi de relaxare de 15-20 de minute. După câteva reprize de răsfăţ de acest fel, veti observa că pielea se
tonifiază, iar corpul e plin de energie. Veți observa în timp că pielea are o textură mult mai fermă, ceea ce vă va
ajuta să arătaţi şi să vă simţiți excelent… la orice vârstă. Dacă în general uleiul de rapiţă se folosea în
gastronomie, fiind apreciat pentru aroma sa deosebită şi pentru proprietăţile dietetice, mai nou s-a descoperit că
este excelent pentru regenerarea celulară! Cei care folosesc în general ulei de rapiţă ştiu că este excelent pentru
salate, gustul său combinându-se foarte bine cu gustul de lămâie. Uleiul de rapiţă conţine şi vitamina E, care are
proprităţi antioxidante şi de regenerare. De toate aceste beneficii putem profita consumând ulei de rapiţă în salate
calde sau reci, fructe uscate (în special migdale), sparanghel sau anghinare, legume coapte, paste sau orez.

Uleiul de rapiță este capabil sa micșoreze colesterolul cu 29%, la doar 5 luni de cand a fost adăugat în
alimentație, arată un studiu realizat în Austria.

Uleiul de rapiță conține jumătate din grăsimile saturate pe care le înglobează în mod normal uleiul, cum ar
fi cel de măsline. Este, de asemenea, bogat în grăsimi nesaturate, care ajută la reducerea nivelului de colesterol.
Remediul anti-oboseală: două linguri de supă cu ulei de rapiță pe zi sunt suficiente pentru a acoperi 98% din
necesarul zilnic de Omega-3.
 Ulei de struguri (samburi)

Este un ulei transparent galben-verzui cu un gust neutru, ușor dulceag și aproape inodor. Componentele
sale principale sunt: cupru, zinc, vitamina E, procianidina, acid linoleic(>70%), etc. Procianidina este un factor
anti- îmbătrânire de 20 de ori mai eficient decât vitamina C și respectiv de 50 de ori decât vitamina E. Nu
întâmplător strugurii cresc pe vița de vie – „sursă a vieții”. Efectele deosebite nu se limitează doar la atât, el fiind
indicat și în ameliorarea circulației cardiovasculare(ateroscleroză, fragilitate capilară și vasculară, varice,
hemoroizi, senzația de picioare obosite), vederea obosită prin acțiunea asupra capilarelor din ochi, în Alzheimer
prin oprirea proceselor degenerative datorită prezenței antioxidanților, împiedică formarea tumorilor benigne
(chisturi ovariene, fibroame, adenoame, etc.), este un bun imunostimulent, ca atare e recomandat mai ales în
perioadele reci. Conform unor studii realizate în Statele

Unite este excelent în reducerea și menținerea colesterolului în limite normale. Este deosebit de util și în
prevenirea unor afecțiuni dermatologice (psoriazis, depigmentări, cheratoze). Fiind bogat în vitamina E întârzie
îmbătrânirea pielii și are efect de hidratare. Pentru tenul uscat, pielea uscată și sensibilă la frig sau cu tendință de
îmbătrânire se recomandă realizarea de masaj cu acest ulei.

Indicatii:
Intern: Doza zilnică recomandată de ulei este de 25-45 de grame, adica 2-4 linguri pe zi, ingerate ca atare
sau în hrană.
Extern : se poate folosi pentru hidratarea și regenerarea pielii el fiind rapid absorbit în piele datorită
conținutului ridicat de acid linoleic. În cosmetică se recomandă pentru masaj sau pentru prepararea unor
amestecuri de baie.
Contraindicații:
Intern, nu se cunosc;
Extern, se va evita folosirea sa pe pielea grasă, seboreică, deoarece ar putea da reacții cutanate locale.
Din punct de vedere culinar potenteaza gustul alimentelor fara sa ne dea senzatia de gras pe care o lasa alte
uleiuri. Se recomandă mai ales la salate și dressinguri. A se evita folosirea lui la prăjeli daca dorim sa beneficiem
de calitatile sale terapeutice(desi are un punct de fum ridicat 216C, ceea ce-l recomanda pt. sotat sau
inabusit).Deasemenea mai are o calitate foarte interesanta acela de emulsificator ceea ce face ca maionezele
preparate cu el sa nu se mai ”taie”.

Ulei de susan (seminte)

Contine gliceride ale acidului oleic 50%, ale acidului linolic 37%, ale acidului palmitic 7%, ale acidului
stearic 4%, ale acidului arahidonic 0,4%, insaponificabil 1-1,7%, lecitina, compusi lignaninici, in cantitati mici
vitaminele B, D, E, F. Actioneaza ca un bun tonic, nutritiv, regenerant, energizant, calmant usor, emolient,
laxativ, emenagog. Este indicat in eczeme, intarzierea vindecarii si cicatrizarii ranilor, iribilitate crescuta,
tulburarile ciclului menstrual si unele afectiuni ale sanilor, alcoolism cronic, bolile vaselor coronariene,
hipertensiune arteriala, si sindromul Raynoud.
Indicatii majore :  devitalizare, subponderabilitate, impotenta masculina, amenoree, dismenoree, fracturi, oase
fragile, osteoporoza, paradontoza, degradarea dintilor, emaciere, tuse cronica, constipatie cronica, hemoroizi
(intern si extern), dizenterie. Este considerat uleiul cu cel mai puternic efect de tonifiere si regenerare a
organismului.
Administrare
Intern: pentru prepararea salatelor, a sosurilor, a dulciurilor; combinat cu condimente (ghimbir, cardamon,
sofran) este recomandat pentru tratarea impotentei masculine – o lingura de doua ori pe zi, dimineata si seara
inainte de culcare.
Extern: frictionari usoare in cazul luxatiilor, a problemelor legate de oase; masajul cu ulei de susan, dupa
baie, este recomandat in cazul persoanelor devitalizate, cu masa corporala redusa, cu tendinte de uscare a pielii;
prin macerarea unor condimente (cardamon, scortisoara) si plante medicinale (camfor, menta) in ulei de susan se
obtine un preparat folosit extern (sub forma de frictionari) in tratarea cefaleei si a migrenei.

Ulei de susan salbatic (PERILLA)

Contine 60% acizi grasi poli-nesaturati (omega 3). 95% din uleiul presat la rece din seminte de susan
salbatic ajunge pe piata sub forma de supliment alimentar capsule. In bucataria asiatica se si gateste cu uleiul de
perilla.
Dincolo de aceste utilizari se regaseste si in compozitia unor medicamente dietetice cu utilizare in tulburarile
metabolice. Acestea contin in doza relativ mare uleiul. In literatura de specialitate sunt descrise mai ales efectele
interne ale uleiului: adjuvant in tratamentul infractului miocardic, cancer mamar si de colon, inflamatii
reumatismale, colon iritabil, ateroscleroza, boli autoimune, modereaza aritmiile cardiace, scade pericolul de
tromboza, stimuleaza regenerarea celulelor.

Ulei de sofranel

Contine 1,5% acid miristic, 3% acid palmitic, 1% acid stearic, 0,5% acid arachidic, 33% acid oleic, 61%
acid linoleic. Uleiul de sofranel contine un procent ridicat de acizi grasi nesaturati fata de alte uleiuri vegetale si
foarte slab in acizi grasi saturati.Are un continut ridicat de vitamina E, cca34%, aceasta fiind un antioxidant ce
lupta impotriva radicalilor liberi si pastreaza integritatea membranelor celulare, reducand riscul de boli
cardiovasculare, cancer si alte boli degenerative.
Uleiul este de culoare alba-galbuie, este clar, si este utilizat ca atare, pentru prepararea salatelor sau pentru gatit.
Uleiul de sofranel reduce nivelul colesterolului, de aceea este utilizat si in scopuri terapeutice. Uleiul este folosit
ca leac pentru durerile reumatismale, excelent pentru detoxifierea ficatului, combate afectiunile hepatice,
antiinflamator, expectorant, antitusv, cicatrizant, bacteriostatic.
In cosmetica mai este folosit pentru regenarea parului si deasemenea pentru tratarea ridurilor fiind un component
in multe creme antirid.

Ulei de visine (samburi)

Este un ulei cu gust și aromă plăcută. Fiind bogat în vitamina E și flavonoide constituie o hrană valoroasă
pentru organism. Componentele sale acționează asupra circulației cardiovasculare. Industria cosmetică îl
folosește pentru creme de față și corp pentru că stimulează circulația la nivelul pielii, întârzie îmbătrânirea,
regenerează pielea, hidratează, este fotoprotector, are efect antioxidant și elasticizează capilarele. Are un efect
pozitiv asupra colesterolului din sânge.




