Capitolul 3

COSTURILE DE MEDIU

3.1. Tipologia costurilor de mediu

Există mai multe moduri de clasificare a costurilor de mediu. Sistemul contabil clasic
clasifică costurile astfel:
9 Materiale şi salariale directe;
9 Costuri indirecte de fabricaţie (de exemplu costurile de exploatare, altele decât cele materiale
şi salariale directe);
9 Costuri de desfacere;
9 Costuri indirecte de administrare şi generale;
9 Cercetare-dezvoltare.
Atenţia managementului întreprinderii trebuie să se îndrepte, în special, asupra costurilor
directe. În literatura de specialitate, pentru această categorie de costuri se mai foloseşte şi termenul de
costuri uzuale, în timp ce pentru celelalte costuri se folosesc termenii de costuri ascunse, neprevăzute
sau mai puţin tangibile. În tabelul 3.1 sunt prezentate astfel de costuri.

Tabelul 3.1. Exemple de costuri de mediu suportate de o întreprindere1

Costuri potenţial ascunse
Reglementate În avans Angajate voluntar
Notificare Studiu pentru locaţie Relaţii cu comunitatea

Raportare Pregătirea locaţiei Monitorizare/verificare

Monitorizare/verificare Pentru licenţe Instruire
Studii/modelare Cercetare-dezvoltare Audit
Remediere Aprovizionare Calificarea furnizorilor
Arhivare Instalaţii Raportări (de exemplu
Raportul anual de mediu)
Planificare Costuri convenţionale Asigurări
Instruire Echipamente Planificare
Manifestări Materiale Studii de fezabilitate
Etichetare Salariale Remediere
Echipamente de protecţie Furnizori Reciclare
Protecţia sănătăţii Utilităţi Studii de mediu
Asigurări de mediu Progres tehnic Cercetare-dezvoltare
Asigurări financiare Recuperarea unor sume Protecţia habitatului şi
mlaştinilor
Controlul poluării De lichidare Peisajul
Calamităţi naturale Închiderea firmei Alte proiecte de mediu
Managementul deşeurilor Cesionarea investiţiilor Suport financiar pentru
Taxe Activităţi specifice după ercetări de mediu
închidere
Inspecţia terenului

1
EPA – „An Introduction to Environmental Accounting As A Business Management Tool: Key Concepts And Terms”,
EPA 742-R-95-001, iunie, 1995.
 Costuri neprevăzute (contingente)
Costuri pentru conformare Remedieri Cheltuieli legale
Penalităţi Daune materiale Degradarea resurselor
naturale
Răspunsul realităţilor viitoare Pierderi economice
Costuri cu imaginea/relaţii
Imaginea firmei Relaţii cu angajaţii din staff Relaţii cu creditorii
şi cu muncitorii
Relaţii cu clienţii Relaţii cu furnizorii Relaţii cu comunitatea
Relaţii cu investitorii Relaţii cu alţi parteneri
Relaţii cu angajaţii

Costurile convenţionale
Aceste costuri sunt cele implicate de utilizarea materiilor prime, utilităţilor, bunurilor de
capital şi furnizorilor, se regăsesc în contabilitatea costurilor şi în bugetul de investiţii, dar nu sunt
considerate în mod uzual costuri de mediu. Din punct de vedere ecologic, reducerea acestor costuri
este preferată atât din perspectiva degradării mediului, cât şi din cea a reducerii consumului de resurse
neregenerabile. Este important să se considere aceste costuri în luarea deciziilor de mediu, chiar dacă
ele sunt sau nu văzute ca şi costuri de mediu.

Costurile potenţial ascunse

În tabelul 3.1 sunt prezentate câteva tipuri de costuri de mediu care ar putea fi ascunse
atenţiei managementului. În primul rând sunt costurile anticipate generate de cheltuielile care sunt
suportate înaintea desfăşurării procesului de producţie. Acestea pot include costuri referitoare la
locaţie, proiectarea orientată către mediu a proceselor şi produselor, calificarea furnizorilor, evaluarea
alternativelor la echipamentele de control a poluării. Dacă aceste costuri sunt clasificate ca şi costuri
indirecte acestea pot fi uitate cu uşurinţă în procesele de analiză şi luarea deciziilor referitoare la
exploatare. În al doilea rând, costurile fixate şi angajate voluntar, suportate în procesul de exploatare,
tratate de multe întreprinderi ca şi costuri indirecte pot fi omise atenţiei managerilor şi analiştilor
responsabili cu operaţiunile curente. Amploarea acestora este dificil de determinat atunci când sunt
amestecate cu toate costurile indirecte. Aducerea la lumină a acestor costuri ajută la distingerea
costurilor referitoare la activitatea de protecţia mediului.

Costurile neprevăzute (contingente)

Costurile care pot fi sau nu cerute de activitatea viitoare, numite aici costuri neprevăzute, pot
fi descrise cel mai bine în termeni probabilistici: valoarea lor aşteptată, dimensiunea lor sau
probabilitatea ca ele să depăşească un anumit nivel. Astfel de costuri pot fi cele pentru remedierea sau
compensarea unui accident viitor care va polua mediul (de exemplu, o scurgere de petrol), penalităţi
pentru încălcarea reglementărilor viitoare etc.

Costuri cu imaginea/relaţii
Astfel de costuri sunt considerate mai puţin tangibile (sau intangibile) deoarece ele se
efectuează pentru a îmbunătăţi imaginea întreprinderii în faţa clienţilor, angajaţilor, comunităţii sau
altor parteneri. Aceste costuri pot fi numite costuri de imagine a întreprinderii sau pentru relaţii.
Această categorie poate include costurile rapoartelor anuale de mediu şi activităţilor pentru
întreţinerea relaţiilor cu comunitatea, costuri asumate voluntar pentru activitatea de mediu (de
exemplu, pentru plantarea copacilor, costuri pentru programe de prevenire a poluării).
Analiza statistică a costurilor de mediu este un proces flexibil care se poate realiza la diferite
niveluri şi în diferite scopuri. Nivelurile se pot referi la:
9 un proces individual sau grup de produse (de exemplu linie de fabricaţie);
9 un sistem (iluminare, tratarea apelor reziduale, ambalare);
9 un produs sau linie de produse;
 9 grupuri regionale/geografice de departamente;
9 o filială, sucursală sau întreaga întreprindere.
Caracteristicile sau provocările analizei statistice pot varia în funcţie de nivelul la care
aceasta se realizează. Oricare ar fi nivelul la care se realizează analiza statistică există un anumit scop.
Primul scop cerut este acela al extinderii analizei mai mult decât asupra costurilor potenţial ascunse,
viitoare, neprevăzute şi de imagine/relaţii. Un alt scop reiese din dorinţa managementului
întreprinderii de a considera numai acele costuri care afectează direct profitul/pierderea financiară sau
de a le considera atât pe primele cât şi pe acele costuri de mediu care rezultă din activitatea ei, dar care
nu sunt cerute din punct de vedere financiar (costuri pentru societate sau externale).
Costurile convenţionale cuprind costurile salariale şi materiale, fiind generate direct de
procesele de producţie şi fiind incluse în evaluarea financiară a investiţiilor de capital. Costurile
convenţionale şi cele potenţiale reprezintă costurile private şi sunt costurile cerute de activitatea
întreprinderii, influenţând direct rezultatul financiar al firmei. Costurile sociale reprezintă costurile
asociate efectelor activităţii economice a întreprinderii asupra mediului şi societăţii şi pentru care
reglementările legislative nu impun evidenţierea în contabilitate. Aceste costuri sunt numite adesea
externalităţi sau costuri externale. Costurile sociale sunt generate atât de remedierea degradării
mediului pentru care întreprinderea nu este răspunzătoare legal, cât şi de impacturile adverse asupra
existenţei oamenilor, proprietăţilor şi stării de sănătate a acestora, care nu pot fi compensate prin
sistemul legislativ. De exemplu, degradarea unui râu cauzată de deversarea apelor reziduale,
degradarea ecosistemului prin depozitarea deşeurilor reziduale sau astmul din cauza emisiilor poluante
din aer sunt exemple generatoare de costuri sociale pentru care o întreprindere, de obicei, nu plăteşte.
Deoarece legile diferă de la o ţară la alta, atunci şi graniţa dintre costurile private şi cele sociale diferă.

3.2. Identificarea costurilor de mediu prin utilizarea discriminantului liniar

multiplu
Identificarea şi recunoaşterea costurilor de mediu asociate unui produs, proces, sistem sunt
importante pentru luarea unor bune decizii manageriale. Realizarea obiectivelor de reducere a
cheltuielilor de mediu, extinderea proceselor de recuperare şi îmbunătăţirea performanţelor de mediu
cer îndreptarea atenţiei către costurile de mediu curente, viitoare şi potenţiale. Delimitarea costurilor
de mediu de celelalte costuri generate de activitatea economică a unei întreprinderi depinde de modul
cum se utilizează informaţiile. Mai mult, uneori există incertitudine dacă un cost este sau nu de mediu:
astfel de costuri ajung într-o zonă gri şi pot fi clasificate ca fiind parţial de mediu (figura 3.1.).

zona zona
costurilor zona gri altor
de mediu costuri parţial de mediu costuri

Figura 3.1. Limita dintre costurile de mediu şi celelalte costuri

Costurile implicate de alinierea la cerinţele legislative de mediu sunt cu certitudine costuri de

mediu. Costurile pentru remedierea mediului, pentru echipamentele de control al poluării, pentru
penalităţi de neconformare sunt fără îndoială costuri de mediu. Alte costuri implicate de activitatea
pentru protecţia mediului sunt costuri de mediu chiar dacă ele nu sunt cerute explicit de reglementările
legale. Există însă şi costuri care se află într-o zonă gri, în sensul că ar putea fi privite ca şi costuri de
mediu. De exemplu, ar putea fi considerat costul producerii unei tehnologii curate un cost de mediu?
S-ar putea considera costurile pentru monitorizarea categoriilor de materii prime şi furnizori, costuri
de mediu? În astfel de cazuri este dificil de diferenţiat costurile de mediu de cele pentru sănătate şi
siguranţă sau pentru managementul riscului. Aceste costuri se află într-o zonă gri.
Pentru a aduce lumină în zona gri se optează pentru unele din următoarele abordări:
9 un anumit articol de cost este tratat ca şi cost de mediu pentru un anumit scop, dar nu şi pentru
altul;
9 tratarea ca şi cost de mediu doar a unei anumite părţi dintr-un cost implicat de o activitate;
9 considerarea unui cost ca fiind de mediu atunci când se decide că mai mult de 50% este
generat de o activitate de mediu.
Există multe opţiuni. În cadrul întreprinderilor se poate defini ce să conţină un cost de mediu
sau criterii de clasificare, în funcţie de scopul sau intenţiile pentru care se realizează analiza. De
exemplu, dacă într-o întreprindere se doreşte promovarea activităţilor de combatere a poluării, atunci
se pot considera diferenţiat:
9 costurile de mediu pentru investiţiile de prevenire a poluării;
9 costurile de mediu referitoare la remedierea contaminării care a apărut deja.
O modalitate prin care managementul unei întreprinderi poate face lumină asupra zonei gri
constă în apelarea la un expert de mediu care, în funcţie de anumite atribute, să clasifice diferitele
tipuri de costuri ale întreprinderii prin acordarea de note de la 1 la 10 şi urmând metodologia analizei
discriminante.
Analiza discriminantă pune în evidenţă legăturile existente între caracteristicile explicative
cantitative şi o caracteristică ce urmează a fi explicată2. Metoda permite acest lucru prin intermediul
vizualizării pe un plan factorial a caracteristicilor studiate. Totodată sunt prevăzute şi modalităţile
caracteristicii explicate pornind de la valorile luate de caracteristicile explicative.
Metoda analizei discriminante se bazează pe un eşantion de indivizi statistici3 asupra căruia se
urmăreşte o caracteristică calitativă având “q” modalităţi. Fiecare individ statistic va fi reperat printr-o
singură modalitate a acestei caracteristici, astfel că s-a definit o parte a eşantionului de indivizi în “q”
clase disjuncte. Pe acest eşantion vor fi măsurate cele “p” caracteristici cantitative. Problema la care
trebuie să se răspundă este următoarea: cele “q” clase diferă în ansamblul de caracteristici cantitative?
Pentru a obţine răspunsul se determină o nouă caracteristică prin intermediul unor combinaţii
liniare ale vechilor caracteristici. Analiza discriminantă conduce la elaborarea unei reguli de decizie
cu ajutorul căreia se stabileşte, în funcţie de valorile variabilelor explicative, apartenenţa indivizilor
statistici din eşantion la o anumită clasă, pe baza acestor rezultate făcându-se previziuni cu privire la
apartenenţa la clase a altor indivizi.
Sintetizând, se poate spune că analiza discriminantă urmăreşte:
9 un scop descriptiv, constând în căutarea unui număr cât mai redus de variabile explicative, care
să exprime cel mai bine separarea indivizilor statistici în clase;
9 un scop decizional, adică verificarea în ce măsură, un individ statistic oarecare, încă negrupat,
se aseamănă cu indivizii statistici dintr-o anumită clasă şi, dacă această asemănare există, de a decide
repartizarea sa în clasa respectivă.
Atributele considerate în analiza discriminantă a costurilor de mediu derivă de la vectorii care
caracterizează o activitate de protecţia mediului:
9 atributul 1: natura impactului asociat unui element de mediu (apă, aer, sol, biodiversitate);
9 atributul 2: tipul activităţii (de prevenire a poluării, de remediere a poluării, de măsurare şi
control, de cercetare-dezvoltare, de instruire, de administrare generală a mediului);
9 atributul 3: instrumentele utilizate (echipamente, utilaje, instalaţii, proceduri, tehnologii).
Expertul de mediu consideră pentru început doar articolele de cost pe care este capabil să le
clasifice fie în categoria costurilor de mediu, fie în categoria celorlalte costuri. Ulterior se acordă
scoruri corespunzătoare celor trei atribute pentru toate articolele de cost, urmând ca acestea să fie
incluse în una din cele două clase (tabelul 3.2.).

2
Bouroche J–M. , Saporta G., “L’analyse des donnees”, Presses Universitaires de France, Paris, 1980.
3
Reprezentaţi de articolele de cost supuse evaluării.
 Tabelul 3.2. Format pentru acordarea scorurilor
Variabilă
Combinaţii liniare
dihotomică
instrumentul
sunt costuri de natura impactului tipul activităţii
utilizat
mediu x1 x2
x3
articol de cost1 x11 x12 x13
articol de cost2 x21 x22 x23
............ .................. .................. ....................
articol de costi xi1 xi2 xi3
nu sunt costuri de mediu
articol de costi+1 xi+11 xi+12 xi+13
.................... .................. ................... .................
articol de costn xn1 xn2 xn3

Etapele de lucru sunt prezentate în continuare:

9 Se calculează diferenţele:
D X l = X (sunt costuri de mediu) - X (nu sunt costuri de mediu), l = 1:3 (numărul de atribute);
9 Se calculează sumele ( ∑ x i1 , ∑ xi2 , ∑ xi3 ), sumele de pătrate ( ∑ x 2 i1 , ∑ x 2 i2 , ∑ x 3 i3 ) şi
sumele de produse ( ∑ xi1 xi2 , ∑ xi2 xi3 , ∑ xi1 xi3 ) fără a se ţine seama de deosebirea că sunt sau nu
costuri de mediu;
9 Se exprimă sumele de pătrate şi sumele de produse sub forma abaterii de la propria lor medie cu
ajutorul următoarei relaţii:

α kl = ∑ X ik X il −
∑ X ik ∑ X il , în care: n este mărimea eşantionului, k=1:3, l=1:3.
n
9 Se creează un sistem liniar de ecuaţii de forma următoare:
⎧α 11 a + α 12 b + α 13 c = DX 1
⎪
⎨α 2 1 a + α 22 b + α 23 c = DX 2
⎪α a + α b + α c = DX
⎩ 31 32 33 3

9 În urma rezolvării se obţin valori pentru coeficienţii a, b şi c care exprimă importanţa relativă
pentru fiecare articol de cost în funcţie de cele trei atribute care caracterizează activitatea ce l-a generat.
9 Se creează ecuaţia discriminantului, care are forma următoare: D = a X1 + b X2 + c X3
9 Se înlocuiesc X1, X2 şi X3 cu evaluările medii separat pentru articolele de cost declarate de expert
ca fiind costuri de mediu (cm) şi articolele de cost declarate de expert ca fiind alte costuri (ac) iar
rezultatul îl constituie două praguri numerice care delimitează zonele respective:
Dcm = a× X 1cm + b× X 2cm + c× X 3cm
Dac = a× X 1ac + b× X 2ac + c× X 3ac
9 Se consideră un nou articol de cost care nu a fost inclus în eşantionul iniţial. Pentru a vedea dacă
acesta este sau nu cost de mediu, el se evaluează după cele trei atribute considerate şi se determină
pragul dat de ecuaţia discriminantului liniar multiplu ( ∆ n +1 ). În acest caz, discuţia comportă trei situaţii:
9 dacă ∆ n +1 < Dcm, atunci noul cost poate fi considerat cost de mediu;
9 dacă ∆ n +1 > Dac, atunci noul cost nu este cost de mediu;
9 dacă Dcm < ∆ n +1 < Dac, atunci noul cost va aparţine zonei gri.
 Zona gri

0 ∆cm ∆n+1 ∆ac 1

0 46

Zona costurilor de Zona altor costuri

mediu
Figura 3.2. Discriminarea costurilor de mediu

3.3. Scheme pentru evidenţierea costurilor de mediu

O importantă funcţie a analizei statistice integrată economie - mediu este aducerea costurilor
de mediu în atenţia managerilor şi acţionarilor întreprinderii, care astfel pot fi mai motivaţi în
identificarea căilor de reducere sau evitare a acestor costuri şi, în acelaşi timp, pot contribui la
îmbunătăţirea calităţii mediului. Prin considerarea costurilor de mediu în funcţie de produsele şi
procesele care le-au generat se creează calea în găsirea alternativelor creative pentru prevenirea
poluării cu efect în sporirea profitabilităţii (tabelul 3.3.).
Costul indirect (de regie) este orice cost care într-un anumit sistem de contabilitate nu poate fi
atribuit în întregime la un singur proces, sistem sau produs (de exemplu salariile supervizorilor,
serviciile de pază, utilităţile, eliminarea deşeurilor). Multe costuri de mediu sunt adesea tratate ca şi
costuri indirecte. Tradiţional, un cost indirect este tratat în una din cele două modalităţi:
(1) este considerat după o anumită cheie la anumite produse (j produse din cele i produse
ale întreprinderii)

Tabelul 3.3. Variantă de evidenţiere a costurilor de mediu

Costul unitar (fără costul
Produse Cost de mediu Cost unitar
indirect de mediu)
1 c1 eco-c1 c’1 = c1 + eco-c1
2 c2 eco-c2 c’2 = c2 + eco-c2
…………. …………….. ………….
j cj eco-cj c’j = cj + eco-cj
j+1 cj+1 - c’j+1 = cj+1
…………… …………… ……………….
i ci - c’i = ci
Total Σci Σeco-cj C = Σ c’i = Σci + Σeco-cj

(2) este lăsat în mulţimea de costuri care nu sunt atribuite niciunui produs.
C = Σci + eco-C
Dacă costurile indirecte sunt atribuite incorect, un produs poate suporta un cost mai mare
decât cel generat de fabricarea sa. Atribuirea incorectă afectează preţul şi profitabilitatea.
Paşi pentru evidenţierea costurilor de mediu.
9 determinarea nivelului şi scopului;
9 identificarea costurilor de mediu;
9 cuantificarea acestor costuri;
9 atribuirea costurilor de mediu la procesul, produsul, sistemul responsabil.
Separarea costurilor de mediu de mulţimea costurilor indirecte (unde adesea sunt ascunse) şi
atribuirea lor la produsul, procesul, sistemul direct responsabil ajută la punerea în evidenţă a acestor
costuri în faţa managementului, analiştilor de cost, inginerilor, proiectanţilor etc. Această separare este
importantă nu numai pentru a se găsi estimaţii reale ale costurilor de producţie, cât şi pentru a ajuta
managerii în activitatea de reducere a costurilor şi îmbunătăţirea calităţii mediului.
Există două abordări generale de evidenţiere a costurilor de mediu:
9 evidenţierea costurilor direct prin sistemul contabil al costurilor;
9 evidenţierea lor în afara sistemului contabil tradiţional.
În figura 3.3.4 se descrie sistemul contabil tradiţional care aliniază mediul şi alte costuri
sigure la costurile indirecte. În general, astfel de costuri sigure sunt atribuite părţii A sau B,
proporţional cu consumul de muncă şi cel material.

Resurse umane Salariile super vizorilor Chirii Deseuri toxice

Costuri indirecte (de regi e)

Salariale Materiale Salariale Materiale

A A B B

Partea A Partea B

Figura 3.3. Sistemul contabil de costuri (varianta tradiţională)

Dacă costul de mediu este generat de o activitate economică al cărei rezultat este partea B,
atunci o atribuire incorectă care defavorizează pe A este reprezentată în figura 3.4.

Alte costuri indirecte Deseuri toxice

Costuri indirecte (de regie)

Salariale Materiale Salariale Materiale

A A B B

Partea A Partea B

Figura 3.4. Evidenţierea incorectă a costurilor de mediu

Figura 3.5. ilustrează sistemul contabil al costurilor care atribuie corect costul de mediu al
părţii B numai la partea B. Prin scoaterea costurilor de mediu în afara costurilor indirecte şi atribuirea
lor directă la produse, managerii vor avea o imagine mai clară a adevăratelor costuri ale producerii
părţii A şi părţii B.

4
Adaptare după Todd R. - “Accounting for the Environment: Zero-Loss Environmental Accounting Systems”, Industrial
Ecology/Design for Engineering Workshop, July 13 -17, 1992.
 R e s u rs e u m a n e S a la r iile s u p e r v iz o r ilo r C h ir ii D e s e u r i t o x ic e

C o s t u r i in d ir e c t e ( d e r e g ie )

S a la r ia le M a t e r ia le S a la r ia le M a t e r ia le
A A B B

P a rte a A P a rte a B

Figura 3.5. Sistemul contabil al costurilor (variantă revizuită)

Un alt aspect important al evidenţierii corecte a costurilor de mediu se referă la evaluarea

investiţiilor de capital. Astfel, se pot compara costurile de mediu, economiile şi veniturile generate de
investiţia de prevenire a poluării în paralel cu alternativele alese. Pentru aceasta se identifică şi se
includ tipurile de costuri şi venituri care vor ajuta să demonstreze viabilitatea financiară a investiţiilor
în tehnologiile curate. Se analizează calitativ acele date şi caracteristici care nu pot fi uşor de
cuantificat, cum ar fi beneficiile potenţiale mai puţin tangibile ale investiţiilor de prevenire a poluării.

Tabelul 3.4. Aspecte specifice în fundamentarea bugetelor de capital

Integrarea analizei statistice de mediu în
Aspectele analizei economico-
analiza economico-financiară a proiectelor de
financiară a proiectelor de investiţii
investiţii
Inventarierea şi cuantificarea costurilor Inventarierea şi cuantificarea costurilor de mediu
Evidenţierea şi previzionarea costurilor şi Evidenţierea şi previzionarea costurilor şi
beneficiilor beneficiilor de mediu
Găsirea orizontului de timp rezonabil care Găsirea orizontului de timp rezonabil care să
să atragă beneficii atragă beneficii de mediu

După colectarea datelor de mediu (fie din sistemul contabil al întreprinderii, fie prin cercetări
separate), transformarea acestora în informaţie de mediu, evidenţierea şi previzionarea costurilor,
economiilor la costuri şi veniturilor potenţiale generate de produse, procese, sisteme se ia decizia de
fundamentare a bugetului de investiţii (tabelul 3.4.). Se începe cu costurile şi economiile cel mai uşor
de estimat şi se continuă până la cele dificil de estimat (contingente, de imagine). Beneficiile
îmbunătăţirii imaginii şi relaţiilor firmei prin investiţii de prevenire a poluării (tabelul 3.5.) pot
influenţa, în mod semnificativ, sensibilitatea ratei interne de rentabilitate, motiv pentru care se impune
o estimare cât mai apropiată de adevăr a acestora.

Tabelul 3.5. Beneficii potenţiale ale investiţiilor de prevenire a poluării

Beneficii potenţiale mai puţin tangibile ale investiţiilor de
Partenerii întreprinderii
prevenire a poluării
Creşterea cifrei de afaceri ca urmare a îmbunătăţirii imaginii
Clienţi
firmei şi produsului
Atractivitate pentru investitori
Instituţii
Acces facil la împrumuturi şi termeni mai buni pentru obţinerea
financiare/investitori
acestora
Economii la costurile pentru sănătate şi siguranţă
Angajaţi Creşterea productivităţii muncii şi motivaţiei angajaţilor,
reducerea costurilor de recrutare
 O evidenţiere corectă a costurilor de mediu nu se poate realiza dacă deschiderea către un
management de mediu nu se manifestă încă din faza de proiectare a unui produs sau proces.
Proiectarea unui produs sau proces influenţează semnificativ costurile şi performanţele de mediu.
Multe întreprinderi au adoptat programe de „proiectare pentru mediu” sau „proiectare din perspectiva
ciclului de viaţă” pentru integrarea aspectelor de mediu în analizele statistice, încă din stadiu timpuriu.
Pentru aceasta este nevoie de informaţii referitoare la costurile şi beneficiile de mediu ale proiectelor
alternative despre un produs/proces (tabelul 3.6.).

Tabelul 3.6. Integrarea caracteristicilor de mediu în proiectarea produsului/procesului

Etape
Includerea caracteristicilor de mediu în în definirea scopului proiectului
analiză
Adăugarea cerinţelor de mediu la
criteriile de proiectare
Evaluarea soluţiilor de proiectare
alternative
Aspecte urmărite
Considerarea costurilor şi performanţelor de mediu
Definirea fundamentelor pentru costuri şi
performanţe de mediu
Proiectare din perspectiva ciclului de viaţă
Proiectare din perspectiva consumului limitat de
resurse
Se iau în considerare cerinţele de ordin cultural,
legal, de performanţă, de costuri de mediu