UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE

Specializarea: Relații internaționale și studii europene ,An I,
Grupa II

Criza refugiaților în
Germania

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC AUTOR

Lect dr. Șlusarciuc Marcela Ungureanu Crina

2016
Cuprins:

I. Introducere
II. Primăvara arabă: cauze, scopuri și
consecințe
III. Poziția UE privind criza refugiaților
IV. Rolul UE în Siria și rezolvarea crizei
refugiaților
V. Poziția Germaniei cu privire la criza
refugiaților
VI. De ce Germania, este cea mai
atractivă pentru refugiați?!
VII. Concluzie
VIII. Bibliografie/ Webografie
 I. Introducere
Criza refugiaților în Europa reprezintă un fenomen politico-social declanșat pe
baza unor presupuse motive, cum ar fi conflictele din țările din nordul Africii și
din Orientul Mijlociu, nivelul de sărăcie și al încălcării drepturilor omului din
aceste state. Un moment important, când criza a început să fie percepută în
întreaga sa dimensiune istorică l-a constituit aprilie 2015, când cel puțin 5 vapoare
având la bord circa două mii de imigranți s-au scufundat în Marea Mediterană,
incident care s-a soldat cu peste 1.200 de victime. Între 2007 și 2011, un mare
număr de emigranți fără documente legale, proveniți din Orientul Mijlociu, Africa
și Asia de Sud, au trecut fraudulos frontierele dintre Turcia și Grecia, obligând
Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele
Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) să întărească
controlul la granițe. De asemenea, UE încearcă să găsească măsuri care să reducă
fluxul de emigranți. Statele componente au trecut deja la măsuri radicale, montând
garduri la frontierele acestora: Ungaria la granița cu Serbia, Bulgaria la granița cu
Turcia, Republica Macedonia la granița cu Grecia, Austria la granița cu Slovenia.
Spre deosebire de statele UE, multe state non-UE nu au dorit să primească
refugiați, un exemplu în acest sens fiind Japonia, care în 2015 a acordat statutul de
refugiat doar pentru 27 de persoane din 7.000 de cereri (pe care le vor repatria la
sfârșitul conflictului din Siria și Irak). Este considerată cea mai mare criză a
refugiaților de după cel de-al Doilea Război Mondial, de grupurile pro-refugiați.
Gradul de acceptanță față de refugiați a scăzut după ce a devenit cunoscut faptul
că unul din autorii atentatelor de la Paris din noiembrie 2015 a fost un solicitant de
azil cu pașaport sirian. Statele din Grupul de la Visegrád s-au manifestat cel mai
vehement împotriva cotelor de refugiați, adică împărțirea refugiaților între statele
membre ale Uniunii Europene, așa cum au propus Germania, Austria și Suedia.

II. Primăvara arabă :cauze,scopuri,

carcateristici și urmări
 În opinia multor analiști criza refugiaților , începe odată cu Primăvara arabă
care a zguduit din temelii lumea arabă. În ultimii 30-40 de ani în lumea arabă s-au
acumulat multe tensiuni de ordin demografic, politic, economic, religios şi de altă
natură. Această situație avea nevoie de un catalizator, de o scânteie pentru ca totul
să sară în aer. Mulți analişti consideră că un rol important a fost jucat de
dezvăluirile corupției dictatorilor şi autocraților din Țările nordafricane şi Orientul
Mijlociu făcute pe site-ul Wikileaks, prin redarea unei părți a corespondenței
diplomatice a Departamentului de Stat al SUA (dezvăluirile au privit şi alte state
din Europa şi Asia, inclusiv România). Dezvăluirile menționate au agitat spiritele,
mai ales în rândul tinerilor educați şi cu acces la rețelele de socializare (Facebook,
Twiter etc.) care, au început să se manifeste, la început mai timid, apoi din ce în
ce mai ferm după producerea „scânteii” din Tunisia din decembrie 2010, când
tânărul tunisian Mohamed Benaziza şi-a dat foc în orăşelul Sidi Bouzid. Analize
recente arată că între cauzele principale care au declanşat revoltele „Primăverii
Arabe” au fost: ‘’evoluțiile demografice din ultimii 30-40 de ani care au avut ca
urmare creşterea populației tinere, fără perspective sociale şi economice; existența
unor regimuri dictatoriale sau autoritariste, perpetuate la putere pe principii de
clan şi clientelă, care au rezistat cu aceleaşi personaje 30-40 de ani; corupția
generalizată a guvernanților şi a autorităților locale; violarea masivă şi fără nici o
reținere a drepturilor fundamentale ale oamenilor; inflația galopantă şi scumpirea,
în primul rând, a alimentelor de bază; afirmarea cleptocrației ca politică de stat;
sectarism religios şi de clan; lipsa locurilor de muncă, şomaj care atinge 20-30%
din populația aptă pentru activități economice’’.1

Având în vedere cauzele prezentate mai sus, cei mai mulți dintre protestatari
au cerut prin forme mai mult sau mai puțin violente: introducerea unor regimuri
democratice; respectarea drepturilor fundamentale ale omului; alegeri libere şi
corecte, inclusiv prin acceptarea femeilor la vot (în Țările în care acest lucru nu se
întâmplă încă); plecarea de la putere a autocraților şi a apropiaților acestora.
Modalitățile de atingere a scopurilor prezentate mai sus au îmbrăcat forme diverse
de manifestare, de la războiul civil (Libia) la demonstrații mai mult sau mai puțin
paşnice: nesupunere civilă, prin nerespectarea legilor şi regulilor impuse de
autorități; rezistența civilă prin diverse forme; atacuri asupra unor instituții;
1
Revista de științe militare , Editată de Secția de Ştiințe Militare a Academiei Oamenilor de Ştiință din România,
p.8- http://www.aos.ro/site_mod/site_mod_eng/anale/revista/reviste/1-2012/1-2012.pdf
 demonstrații masive, cu participarea a zeci de mii de oameni; intensificarea
activismului online, mai ales în rândul tinerilor; rebeliuni armate violente, cu
morți şi răniți; atingerea stadiului de revoluție, mai ales în Libia, Egipt, Siria; alte
acțiuni (autoincendiere, distrugeri, război urban). Până acum (februarie 2012)
urmările mişcărilor revoluționare au fost importante atât la nivel regional, cât şi
global: au plecat de la putere preşedinți şi premieri; manifestanții au impus unele
concesii economice; harta politică a nordului Africii şi Orientului Mijlociu a fost
redesenată; au creat condițiile pentru accesul pe căi democratice (prin alegeri
libere) a unor partide islamiste mai moderate sau mai radicale; mişcarea încă nu s-
a încheiat, sunt în curs acțiuni şi în alte state (în principal în Siria).

Pe baza unor analize efectuate de specialişti în problemele mondiale şi

regionale se poate afirma că: ‘’urmează o lungă perioadă de tranziție în care, nu
este sigur că se vor impune regimuri democratice, tolerante şi deschise spre lume;
creşte pericolul unor partide islamiste radicale, în special în Teritoriile
Palestiniene, Egipt, Yemen, Tunisia şi Maroc; condiții pentru intoleranță
religioasă (a se vedea prigonirea violentă a creştinilor copți în Egipt); marile
puteri şi alți actori regionali încearcă noi aranjamente geopolitice şi geostrategice,
care să le ofere avantaje (controlul căilor comerciale, accesul la resurse – în
special petrol şi gaze) şi utilizarea potențialului unor importante piețe de desfacere
pentru produsele industriale’’.2

III. Poziția UE privind criza refugiaților

Refugiații din Orientul Mijlociu și din nordul Africii "maschează miscarea"
teroristilor și a criminalilor, afirma comandantul forțelor NATO in Europa,
generalul Philip Breedlove, in opinia caruia gruparea terorista Stat Islamic "se
raspandeste precum cancerul" in randul migrantilor, potrivit The Guardian.

Intr-o interventie in fata comisiei pentru fortele armate din Senatul american,
Breedlove a afirmat ca membrii gruparii jihaidste "profita de caile de minima
rezistenta, amenintand natiunile Europei si pe a noastra".

2
Revista de științe militare , Editată de Secția de Ştiințe Militare a Academiei Oamenilor de Ştiință din România,
p.9- http://www.aos.ro/site_mod/site_mod_eng/anale/revista/reviste/1-2012/1-2012.pdf
 Breedlove a acuzat campania de bombardamente a Rusiei in Siria, care are ca
scop sustinerea regimului lui Bashar al-Assad, ca a "exacerbat puternic
problemele". In opinia sa, aceste atacuri fara discriminare au menirea de a teroriza
sirienii si de a-i "pune pe drumuri" spre tarile vecine si spre Europa. Kremlin si
regimul Assad intentioneaza, potrivit lui Breedlove, sa foloseasca migratia ca o
arma pentru a slabi unitatea europeana si infrastructura acesteia. Generalul a
sustinut ca gruparile nationaliste din Europa care se opun migratiei slabesc
continentul. De cand a preluat comanda in 2013, Breedlove a promovat o
fortificare agresiva a Europei, declarand Rusia "o amenintare existentiala pe
termen lung" pentru Statele Unite si sugerand ca America ar trebui sa faca mai
mult pentru a-i contracara pe Assad si Statul Islamic in Siria.

Intrebat de presa daca isi poate sustine afirmatiile cu statistici, Breedlove a

raspuns: "Nu va pot oferi o cifra a estimarii fluxului". Breedlove a precizat ca
face o distinctie intre "criminalitate, teoristi si luptatori straini" si a adaugat ca a
vazut stiri care cifreaza la 1.500 numarul luptatorilor care au revenit in Europa.
"Nu o sa discut cu dvs despre informatii", a spus generalul, intr-o conferinta de
presa, mentionand insa ca "multe (tari) spun ca vad planificarea care se deruleaza"
pentru atacuri teroriste. Activistii pentru drepturile omului spun insa ca aproapte
toti autorii atacurilor teroriste din Paris, in 13 noiembrie, erau francezi sau
belgieni. Acestia sustin ca o minoritate foarte mica a refugiatilor simpatizeaza cu
gruparile teroriste. "Vorbim despre acul in carul cu fan", a spus Bill Frelick,
director pentru drepturile refugiatilor la Human Rights Watch. "Nu spun ca nu
exista ace periculoase in aceasta gramada de fan, dar intr-o majoritate zdrobitoare
vorbim de oameni care cauta protectie si nu au niciun gand rau, as spune de fapt
ca sunt recunoscatori fata de oricine vrea sa ii ajute", a adaugat el. In opinia lui
Frelick, afirmatii lui Breedlove reflecta criza refugiatilor "din prisma militarista".

IV. Rolul Uniunii Europene în Siria și în

rezolvarea crizei refugiaților
La întâlnirea Comisiei AFET(Comisia pentru afaceri a externe a UE) din
această săptămână am avut o discuție cu doamna Federica Mogherini, Înaltul
Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate în care am
 clarificat câteva puncte cu privire la poziția și rolul Uniunii Europene în
rezolvarea conflictului din Siria și a crizei refugiaților. Comisarul european a
început prin a recunoaște că sub presiunea multiplelor crize interne și externe,
Europa riscă un eșec. Rolul Parlamentelor Naționale și al Parlamentului European
este esențial pentru a se evita acest lucru.

În privința implicării europene în conflictul din Siria, Uniunea Europeană și-

a asumat clar rolul de principal susținător al efortului umanitar, ea conducând
eforturile comunității internaționale în această privință. Contribuția UE reprezintă
2/3 din efortul umanitar destinat Siriei și valului de refugiați sirieni aflați în țările
din jurul acesteia. Acestui rol i se adaugă cel de mediator și promotor la unei
soluții politice. State Unite și Rusia conduc negocierile și inițiativa în privința
problemelor de natură militară și de încetare a conflictului in Siria. Pe ambele
fronturi, militar și umanitar, sunt în sfârșit și vești bune. În privința încetării
focului, SUA și Rusia au anunțat un acord luni, 22 februarie, ce se așteaptă să fie
agreat până vineri, 26 februarie, de către toate celelalte părți care au luat parte la
negocieri. În privința ajutorului umanitar, după o foarte lungă perioadă de timp,
acesta a reușit să fie livrat în 5 orașe aflate de o foarte lungă perioadă de timp sub
asediu. Pentru mai mult de 80.000 de oameni aflați în nevoie acest ajutor de
urgență poate însemna diferența dintre viață și moarte, după cum afirma și
Clausewitz: „războiul este continuarea politicii cu alte mijloace”.3

Implicarea politică a UE în Siria înseamnă în acest moment un efort conjugat

atât la nivelul instituțiilor centrale cât și al statelor membre pentru a împinge toți
actorii implicați în direcția respectării acordului de încetare a focului. Ulterior,
acest efort va fi continuat cu susținerea unei perioade de tranziție și a demarării
unui proces de pace, care implică reforme politice, o nouă constituție și alegeri
libere în termen de 18 luni. Implicarea politică a Uniunii Europene în rezolvarea
conflictului din Siria se extinde însă și dincolo de teritoriul acestei țări. Uniunea
Europeană este implicată activ în detensionarea relațiilor dintre Arabia Saudită și
Iran. O escaladare a lor are toate șansele să alimenteze și conflictul din Siria, unde
interesele celor două se ciocnesc. Un alt proces de mediere în care este implicată
UE și care are legătură directă cu Siria este cel al tensiunilor dintre Turcia și
Rusia. Amândouă părțile sunt implicate în conflictul din Siria și sunt actori

3
Carl von Clausewitz, Despre război, Editura Antet, 2004, p. 18.
 principali care trebuie să contribuie pozitiv la masa negocierilor de pace nu să
adauge noi probleme într-o situație care deja este extrem de complicată. În relație
cu Turcia, Uniunea Europeană susține o rezolvare pașnică și a conflictului cu
minoritatea kurdă, care deja are implicații regionale. Între timp, PKK rămâne o
organizație considerată teroristă, ale cărei pretenții separatiste nu sunt susținute. A
doua temă majoră a discuțiilor cu doamna Mogherini din cadrul AFET a fost cea
referitoare la rolul Uniunii Europene în criza privind migrația și refugiații. Uniunii
Europene i-au trebuit ani de zile pentru a ajunge la un set de decizii. Aceste
decizii, dintre care unele datează din vara anului trecut, trebuie puse acum în
aplicare. Redistribuirea refugiaților aflați acum în Italia și Grecia, punctele de
control, procesele de readmisie, controlul graniței externe și destructurarea
rețelelor de traficanți – toate măsurile care privesc aceste priorități trebuie puse în
aplicare. ‚’În cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate George C.
Marshall s-a formulat o definiţie mai recentă a terorismului prin care se înţelege
utilizarea în mod calculat a violenţei sau ameninţării cu violenţa, pentru a induce
starea de teamă, în scopul de a constrânge sau intimida guvernele sau societăţile
pentru a atinge unele ţeluri politice, religioase sau ideologice.’’4 În privința
ultimei, UE a demarat o operațiune militară comună în Mediterana – Operațiunea
Sophia. Această operațiune militară are și o componentă umanitară și de salvare.
Cu sprijin de la UE și Fonduri de Investiții, UE este implicată pe termen lung în
țări din zona Sahel, Orientul Mijlociu și Asia în programe de ajutor care să creeze
dezvoltarea economică și socială, cauze de bază ale migrației și problemelor de
securitate și terorism.

V. Poziția Germaniei cu privire la criza

refugiaților
Germania , îndeamnă la o mai bună colaborare în privința gestionării crizei
refugiaților în cadrul Uniunii Europene , astfel Ministrul german al Dezvoltării,
Gerd Müller, spune că mecanismele UE vizând criza refugiaților nu sunt potrivite.

4
Mirela Atanasiu, Lucian Stăncilă, Terorismul-răul din umbră al începutului de secol, Editura Universității
Naționale de Apărare ,,Carol I’’, București-2014, p.15
 Oficialul german a propune numirea unui comisar special care să se ocupe de o
strategie europeană a refugiaţilor.

"Trebuie să venim cu noi instrumente și propunerea în ceea ce privește criza

refugiaților este ca 10% din bugetul UE să fie alocat pentru a răspunde la această
criză", a afirmat, la Summit-ul umanitar mondial de la Istanbul, ministrul Gerd
Müller. Propunerile lui Müller vin după un an în care liderii UE au răspuns la
valul de refugiaţi cu o serie de strategii fragmentate şi cu promisiuni, pe care fie
nu le-au îndeplinit, fie sunt puse lent în aplicare.

Astfel, în aprilie anul trecut, liderii europeni au promis combaterea

traficanţilor libieni care aduc refugiaţi în Europa, prin Marea Mediterană, dar
misiunea a început abia în septembrie şi a fost, în mare măsură, un eşec.
În septembrie, statele UE s-au angajat să redistribuie 120.000 de refugiaţi din
Grecia şi Italia, dar până acum mai puţin de 1% au fost redistribuiţi. Nici în ceea
ce priveşte preluarea de refugiaţi direct din Orientul Mijlociu situaţia nu este mai
bună.

În ianuarie, liderii europeni şi occidentali au promis că vor trimite miliarde

de euro în ţările din Orientul Mijlociu de unde provin cei mai mulţi refugiaţi, însă
până acum doar o şesime din suma promisă a fost plătită.

În general, ţările Uniunii au fost divizate în criza refugiaţilor. În timp ce

Germania şi Olanda au pledat pentru preluarea de refugiaţi, unele state, precum
Ungaria, au ridicat garduri la frontierele lor şi şi-au înăsprit legile referitoare la
azil.

"Nu putem merge din summit în summit, făcând promisiuni pe care nu le

îndeplinim". Pentru o eficientizare a acţiunilor UE, Gerd Müller propune numirea
unei singure persoane responsabile pentru gestionarea chestiunii refugiaţilor şi a
altor provocări globale. Acest oficial ar trebui să aibă la dispoziţie 10% din
bugetul UE sau aproximativ 10 miliarde de euro.

VI. De ce Germania , este cea mai atractivă

pentru refugiați?!
 Germania este statul cu ușele cele mai larg deschise pentru refugiați , în
viziunea autorităților germane o gestionare eficientă a refugiaților poate aduce
beneficii majore unui stat cu o îmbătrînire demografică. Astfel, refugiații pot fi
instruiți sau recalificați pentru a activa în cîmpul muncii.

Dacă vă întrbați de ce, cea mai favorită pentru refugiați este Germania?
pentru că are cel mai liberal sistem de azil din Europa. Imediat ce o persoana
ajunge pe teritoriul german, autoritatile sunt nevoite sa o accepte", "Procesarea
cererilor dureaza cinci luni, iar dupa aceasta perioada riscul deportarii se apropie
de zero. La acestea se adauga integrarea deplina pe piata muncii, unde jumatate de
milion de locuri de munca asteapta sa fie ocupate. Apoi, Germania este cel mai
dezvoltat stat asistential din Europa, oferind cazare gratuita, alimentatie, haine,
mobilier si servicii medicale, plus o indemnizatie sociala de 140 de euro pe luna
pentru persoanele singure. Dupa doar cateva luni, o familie de patru persoane
primeste aceeasi sustinere financiara ca o familie germana. Aceste beneficii
extraordinare pot explica motivul pentru care majoritatea refugiatilor se indreapta
spre Germania",

Cum se explica miraculoasa "cultura a ospitalitatii" afisata din vara trecută

în Germania? "In trecut, Germania avea mai mult o cultura a respingerii
imigrantilor", aminteste WSJ, subliniind insa ca actuala modificare a atitudinii se
explica prin influenta importanta a societatii civile, prin drame ale imigrantilor
precum inecarea unui copil sirian sau moartea a 71 de refugiati sufocati in Austria,
precum si prin schimbarea de generatie.

"Cultura ospitalitatii (Willkommenskultur) este doar primul pas al Europei

spre o modernitate in care cetatenia sa nu mai depinda de rasa sau credinta. Acum,
continentul va trebui sa afiseze deschidere prin reformarea sistemului greoi al
pietei muncii, prin modificarea legislatiei restrictive in domeniul spatiilor locative
si a sistemelor nepotiste.Nu exista vreo modalitate mai buna pentru atingerea
demnitatii si integrarii decat trecerea la actiune. Adevaratul test abia a inceput",
crede Josep Joffe, editorialist la publicatia germana Die Zeit si analist la Centrul
Hoover, afiliat Universitatii Stanford, si la Institutul pentru Studii Internationale.

VII. Concluzii
 Criza refugiaților este problema la ordinea de zi în cadrul Uniunii Europene. Această
problemă este foarte controversată și privită sub diferite aspecte de către statele membre UE
dar și nu numai. Cert este faptul că necesită o rezolvare cît mai urgentă , fiindcă pe lîngă
faptul că creează panică în rîndurile societății civile , deseori temeinică fiindcă în rîndurile
refugiaților au fost găsite diferite semne și simboluri ale ISIS. Dar pe de altă parte o bună
parte a statelor membre nu pot face față acestora din punct de vedere economic. Cum am mai
spus mai sus viziunile sunt împărțite , ca de exemplu Germania a susținut primirea refugiaților
și o face în continuare. Fiindcă , nu trebuie de uitat de moralitate , afirmă autoritățile , iar
potrivit reglementărilor internaţionale prin refugiat se înţelege persoana care şi-a părăsit ţara
de origine în virtutea:

a. unei temeri justificate de a fi persecutată pe motive de rasă, religie, naţionalitate,

apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică şi nu poate sau din cauza acestei
temeri nu doreşte să revină în ţara sa;

b. agresiunii externe, ocupaţii, dominaţiei străine sau a unor evenimente care au tulburat în
mod esenţial ordinea publică din ţara sa sau dintr-o anumită parte a acesteia;

c. unor dezastre naturale (cutremure, calamităţi naturale) care au dus la subminarea

bazelor materiale ale existenţei lor.

VIII. Bibliografie/ Webografie

 Mirela Atanasiu, Lucian Stăncilă, Terorismul-răul din umbră al începutului de secol,
Editura Universității Naționale de Apărare ,,Carol I’’, București-2014
 Carl von Clausewitz, Despre război, Editura Antet, 2004
 Revista de științe militare , Editată de Secția de Ştiințe Militare a Academiei Oamenilor
de Știință din România
 http://www.aos.ro/site_mod/site_mod_eng/anale/revista/reviste/1-2012/1-2012.pdf
 http://www.ramona-manescu.ro/rolul-uniunii-europene-in-siria-si-in-rezolvarea-crizei-
refugiatilor/
 http://www.hotnews.ro/stiri-international-20837850-philip-breedlove-comandantul-
nato-europa-statul-islamic-raspandeste-precum-cancerul-printre-refugiati-
bombardamentele-rusiei-urmaresc-terorizarea-sirienilor-pentru-pune-drumuri.htm
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Criza_refugia%C8%9Bilor_%C3%AEn_Europa