1.FIGURA PĂMÂNTULUI. ORIENTAREA PE MARE.

ELEMENTELE SFEREI TERESTRE. SISTEMUL DE

COORDONATE GEOGRAFICE. DIFERENŢE DE
COORDONATE. DEPLASAREA EST-VEST. UNITĂŢI DE
MĂSURĂ FOLOSITE ÎN NAVIGAŢIA MARITIMĂ

1.1 GENERALITĂŢI

DEFINIŢIA 1.1 Navigaţia maritimă este ştiinţa conducerii

navei pe apă, în siguranţă, în conformitate cu practica
marinărească, cu legislaţia internaţională în vigoare şi cu
dotarea tehnică adecvată, dintr-un punct într-altul, în
condiţii de precizie a poziţiei navei şi siguranţă a
navigaţiei.
Istoria navigaţiei începe odată cu dezvoltarea
societăţii umane, încă din antichitate; navigaţia maritimă şi
fluvială cunoaşte o dezvoltare ascendentă în pas cu
dezvoltarea industrială a omenirii, astăzi, electronica,
automatica, informatica şi telecomunicaţiile reprezintă
fapt obişnuit la bordul navelor militare şi comerciale.
După principiile teoretice, procedeele şi aparatura
folosită navigaţia poate fi clasificată astfel:
- bazele teoretice ale navigaţiei maritime;
- navigaţia estimată;
- navigaţia costieră;
- navigaţia astronomică;
- navigaţia radioelectronică;
- cinematica navală;
- navigaţia radar;
- navigaţia satelitară;
- navigaţia meteorologică;
- navigaţia inerţială;
- navigaţia fluvială;
- navigaţia cu vele.

1.2 ORIENTAREA PE MARE

1.2.1 Elementele sferei terestre

Navigaţia maritimă, ca ştiinţă aplicată, foloseşte

între multe alte şi noţiuni referitoare la forma şi
dimensiunile Pământului.
Funcţie de nivelul cunoştinţelor ştiinţifice acumulate
şi de nevoile concrete de precizie, forma şi implicit,
dimensiunile Pământului au fost determinate (aproximate)
într-o primă ipoteză (aproximaţie) ca fiind o sferă sau mai
concret un geoid.
DEFINIŢIA 1.2 Geoidul este un corp imaginar, geometric
neregulat, cu o suprafaţă fictivă, ce se confundă cu nivelul
mediu al oceanelor prelungit pe sub continente, învelind
întreg Pământul (fig.1.1). De asemenea, se consideră
geoidul ca fiind suprafaţa ce conţine mulţimea punctelor
de egală gravitaţie, iar forţa de gravitaţie este
întotdeauna perpendiculară pe aceasta.

Perpendiculara pe elipsoid Perpendiculara pe geoid

Elipsoid

Geoid
Suprafata uscatului

Fig.1.1

Observaţia 1.1 Într-o a doua aproximare, Pământul se

consideră a fi un elipsoid de revoluţie (elipsoidul
terestru), corp geometric imaginar obţinut prin mişcarea
elipsei PQP', în jurul axei mici PP', corp geometric regulat,
apropiat de geoid.

1.2.2 Elementele elipsoidului terestru

Elementele elipsoidului terestru sunt următoarele:

- axa polilor tereştri PP';
- Polul Nord P;
- Polul Sud P';
- elipsa meridiană PQP';
- semiaxa mare a;
- semiaxa mică b;
- planul ecuatorului terestru;
Ecuatorul;
- paralela;
- turtirea α ;
- excentricitatea e;

2
unde valoarea turtirii şi excentricităţii de determină cu:

a −b
α= (1.1)
a

a2 − b2
e= (1.2)
a2

Începând cu anul 1924 a fost adoptat ca elipsoid

internaţional, elipsoidul HAYFORD (v.fig.1.2), caracterizat
de următoarele valori:
a = 6378388 m;
b = 6356912 m;
α = 1 / 297;
a - b = 21476 m

Fig.1.2

Începând cu anul 1984 se utilizează elipsoidul WGS 84.

Concluzia 1.1 Pentru nevoi curente de navigaţie Pământul
se consideră a fi de forma unei sfere numită sfera
terestră, având următoarele dimensiuni de referinţă:
- circumferinţa Ecuatorului C E c = 40077 km;
- circumferinţa elipsei meridiane C E m = 40007 km;
- raza R =aprox. 6371 km.

1.2.3 Elementele sferei terestre

Elementele sferei terestre sunt (v.fig.1.3):

1.axa polilor P N P S : axa în jurul căreia se execută
mişcarea de rotaţie de la vest la est;
2.planul ecuatorului terestru: planul perpendicular pe
axa polilor prin centrul Pământului, determinând Ecuatorul
3
terestru şi împărţirea sferei terestre în două emisfere,
emisfera nordică sau boreală şi emisfera sudică, sau
australă;

Fig.1.3

3.planul meridianului zero sau al primului meridian

(meridianul Greenwich, stabilit în mod arbitrar ca meridian-
origine la Conferinţa Internaţională de la Washington din
1884);
4.paralelele: cercuri mici determinate de planele paralele
cu planul Ecuatorului terestru (v.fig. 1.4);

PN

Emisfera nordica

Q’ Q
Ecuatorul

Emisfera sudica

PS
Fig.1.4

5.-meridianele: cercurile mari ce trec prin cei doi poli,

având ca origine meridianul zero sau Greenwich, P N QP S şi
opusul sau meridianul de 180 o (antimeridianul celui de 0 o ,
P N Q’P S sau meridianul de schimbare a datei) şi care

4
împart sfera terestră în emisfera estică şi emisfera vestică
(v.fig.1.5).

30°W 15°W 0° 15° E 30° E

Fig.1.5

1.3 COORDONATELE GEOGRAFICE

Elementele sferei terestre constituie sistemul de

referinţă pentru definirea unui punct pe sfera terestră.
Poziţia unui punct de pe sfera terestră se determină
funcţie de două cercuri mari, perpendiculare unul pe
celălalt şi anume:
- Ecuatorul terestru;
- meridianul zero.
Pentru a putea localiza un punct pe sfera terestră
este nevoie de un sistem de referinţă simplu şi precis; în
navigaţia maritimă fiind ales sistemul de coordonate
geografice format din latitudinea geografică şi
longitudinea geografică.
Observaţia 1.2 Orice punct de pe sfera terestră se află la
intersecţia unui paralel cu un meridian numite paralelul şi
meridianul locului.

1.3.1.Latitudinea geografică (ϕ)

DEFINIŢIA 1.3 Latitudinea geografică este arcul de

meridian sau unghiul la centru corespunzător, măsurat de
la Ecuator până la paralela locului.
Latitudinea geografică poate lua valori de la 0 o la 90 o ,
de la Ecuator la poli şi se consideră pozitivă în emisfera
nordică şi negativă în emisfera sudică.
Ex. ϕ = 45 0 10 ' N; în calcule: ϕ = + 45 0 10 ' .
ϕ = 34 0 25' 3 S; în calcule: ϕ = - 34 0 25' 3

5
 ϕ = 900 PN

λ0 λ Ν N0

ϕN ϕN
Q’ Q
O

ϕ = 00

ϕ = 900 PS

Fig. 1.6

1.3.2.Longitudinea geografică (λ)

DEFINIŢIA 1.4 Longitudinea geografică este arcul de

Ecuator terestru sau unghiul la centru corespunzător,
măsurat de la meridianul zero spre est sau spre vest până
la meridianul locului, sau unghiul la pol dintre planul
meridianului zero şi planul meridianului locului.
Longitudinea geografică poate lua valori de la 0 o la
180 o , de la meridianul zero spre est sau spre vest şi se
consideră pozitivă în emisfera estică şi negativă în
emisfera vestică.
Ex. λ = 023 0 34 ' 6 E; în calcule: λ = + 023 0 34’ 6 .
λ =160 0 15' 5 W; în calcule: λ = - 160 0 15' 5

Concluzia 1.2 Toate punctele de pe acelaşi paralel de

latitudine au aceeaşi latitudine geografică.
Concluzia 1.3 Toate punctele de pe acelaşi meridian au
aceeaşi longitudine geografică.
Concluzia 1.4 În navigaţia maritimă coordonatele
geografice se exprimă la precizie de zecime de minut
sexagesimal.
Concluzia 1.5 În calcul, coordonatele geografice se iau în
consideraţie cu semnele lor algebrice.

6
 Fig. 1.7

1.4 DIFERENŢELE DE COORDONATE

Pentru a putea analiza şi defini poziţiile reciproce a

două puncte de pe sfera terestră se folosesc noţiunile de
diferenţe de coordonate. Diferenţele de coordonate sunt:
- diferenţa de latitudine;
- diferenţa de longitudine.

1.4.1 Diferenţa de latitudine (∆ϕ)

DEFINIŢIA 1.5 Diferenţa de latitudine ∆ϕ este arcul de

meridian sau unghiul la centru corespunzător, cuprins între
paralelul punctului de plecare iniţial N 1 şi paralelul
punctului de sosire final N 2 (v.fig.1.7).
Se calculează cu relaţia:

∆ϕ = ϕ 2 - ϕ 1 (1.3)

Fig.1.8

7
 Diferenţa de latitudine poate lua valori de la 0 o la
180 o spre nord sau spre sud, este pozitivă sau negativă
dacă nava se îndreaptă spre nord sau spre sud.

1.4.2. Diferenţa de longitudine (∆λ)

DEFINIŢIA 1.6 Diferenţa de longitudine ∆λ este arcul de

Ecuator sau unghiul la centru corespunzător, cuprins între
meridianul punctului de plecare iniţial N 1 şi meridianul
punctului de sosire final N 2 (v.fig.1.8).
Se calculează cu relaţia:

∆λ = λ 2 - λ 1 (1.4)

Diferenţa de longitudine poate lua valori de la 0 o la

180 o , spre est sau spre vest, este pozitivă sau negativă
dacă nava se îndreaptă spre est sau spre vest.

Fig.1.9

Concluzia 1.6 În practică se rezolvă două probleme

referitoare la diferenţele de coordonate şi anume:
- calculul diferenţelor de latitudine şi
longitudine dintre două puncte;
- calculul coordonatelor punctului de sosire
cunoscându-se coordonatele punctului de
plecare şi diferenţele de coordonate.

1.5 DEPLASAREA EST - VEST

8
DEFINIŢIA 1.7 Deplasarea est-vest este arcul de paralel
parcurs de o navă care se deplasează de-a lungul unui
paralele (v.fig.1.10).

Fig.1.10

Deplasarea est-vest se determină cu relaţia:

e= ∆λ cos ϕ [Mile ecuatoriale] (1.6)

iar diferenţa de longitudine, folosind deplasarea est-vest

cu:

∆λ =esec ϕ (1.7)

1.6 TIPURI DE CALCUL

Tipul de calcul reprezintă modul de rezolvare

algebrică a unor relaţii cuprinzând parametrii de navigaţie.

1.6.1.Calculul diferenţelor de coordonate

ϕ2= λ2=

-ϕ1= -λ1=

∆ϕ = ∆λ =

1.6.2.Calculul coordonatelor punctului de sosire

9
 ϕ1= λ1=
+ ∆ϕ = + ∆λ =

ϕ2= λ2=

1.6.3.Calculul deplasării est-vest

log ∆λ = log e=
+log cos ϕ = +log sec ϕ =

log e = log ∆λ =
e =... [Mile ecuatoriale]

1.7 UNITĂŢI DE MĂSURĂ FOLOSITE ÎN NAVIGAŢIE

În navigaţia maritimă, mărimea arcului de meridian

de un minut se consideră constantă şi este egală cu 1852
m, deşi în realitate, valoarea minutului de meridian variază
de la valoarea de 1843 m la latitudinea de 0 o până la
1861,1 m, la poli tereştri.
Lungimea arcului de paralel de un minut variază, în
schimb, de la valoarea de 1852 m la Ecuator, până la 0 m
la poli.

1.7.1 Unităţi de măsură pentru lungime

În navigaţia maritimă unităţile de măsură pentru

lungimi, distanţe sunt :
- metrul;
- mila marină;
- cablul;
DEFINIŢIA 1.8 În navigaţie, metrul (m) se defineşte ca
fiind egală cu 1/10 milioane din lungimea cadranului de
meridian terestru.
DEFINIŢIA 1.9 În navigaţie, mila marină (M) se defineşte
ca fiind lungimea arcului de un minut de meridian terestru
la latitudinea de 45 o 00 ’

1M = 1852 m (1.8)

DEFINIŢIA 1.10 În navigaţie cablul (cab.)un submultiplu ce

reprezintă a zecea parte dintr-o milă marină.

10
 1cab = 1 /10 M = 185,2 m (1.9)

Observaţia 1.2 În navigaţia maritimă se mai folosesc şi

următoarele unităţi de măsură pentru distanţe:
- yardul = 0,914 m;
- piciorul = 0,3048 m = 1/3 yard;
- braţul = 1,83 m = 2 yarzi;
- inchul = 0,0254 m.

1.7.2 Unităţi de măsură pentru viteză

În navigaţia maritimă unităţile de măsură pentru

viteză sunt:
- nodul:
- cablul/minut:
- metrul pe secundă;

DEFINIŢIA 1.11 Nodul reprezintă viteza de deplasare a

navei pe o distanţă de o milă marină în timp de o oră.

1Nd = 1M / 1h
Ex: viteza navei V N =18 nd reprezintă 18 M/1h.

DEFINIŢIA 1.12 Cablul/minut reprezintă submultiplul

nodului, egal cu a şasea parte dintr-un nod.
Ex: viteza curentului Vcrt= 0.5 cab/min
Transformarea vitezei din noduri în cabluri/minut se
face cu relaţia:
V (cab/min) = V (Nd) / 6 (1.10)

DEFINIŢIA 1.13 Metrul pe secundă reprezintă viteza de

deplasare pe distanţa un metru în timp de o secundă.
Ex: viteza vântului Vw=12 m/s;

Transformarea vitezei în m/s în viteză în noduri se

face cu relaţia aproximativă:

V (m/s) = V (Nd) / 2 (1.11)

Ex:18 nd = 3 cab/min = 9 m/s;

3,5 cab/min = 21 nd = 10,5 m/s;
10 m/s = 20 nd = 3,3 cab/min.

11