Marțipanul se poate adăuga pentru a prepara brioșe, prăjituri, torturi, bomboane sau poate fi

tăiat în diferite forme pentru a decora diferite deserturi. Pasta de marțipan se întrebuințeză la
bomboane sau la umpluturi pentru prăjituri și produse de patiserie.

     Mare parte din cantitatea de marțipan pe care o putem găși, de regulă, în luna decembrie a
fiecărui an pe piață, este, de fapt, persipan sau, în anumite situații, un amestec între migdale și
samburi de caisă. În ceea ce privește paleta de arome care se poate utiliza la producerea
martipanului, ea este destul de vastă. Însă, încă de când s-a inventat acest aliment, principalul
ingredient care s-a folosit pentru a i se da un gust aparte, a fost apă de trandafiri.

Cum martipanul este un produs destul de versatil și maleabil, din el se pot modela diverse
figurine sau i se pot da o serie de forme care mai de care mai exotică. Foile de marțipan sunt
printre cele mai populare, ele folosindu-se și în torturile de nuntă în multe țări ale lumii. În alte
părți, din el se fac figurine care întruchipează animale, fructe, legume, cărți, vrăjitori etc.

Originea

Locul de origine al martipanului este, probabil, Orientul și, conform descoperirilor

arheologice, el ar fi apărut în ceea ce se numește în zilele noastre Iran, undeva prin secolul 6 sau
7 înainte de Hristos (sau chiar mai înainte, nu se știe sigur).

    Pe continentul nostru, el a ajuns în timpul cruciadelor (posibil mai chiar mai timpuriu), prin
intermediul negustorilor arabi care făceau comerț în Europa, în special cu țări precum sunt
Spania sau insule gen Sicilia.

În epoca medievală, multă lume de pe continentul european cunoștea destul de bine

martipanul, dar pentru mulți oameni, era un aliment de lux, pe care foarte puțini își permiteau să-
l cumpere. Acest lucru se datora faptului că în compoziția să intră și zahărul, care nu era încă
disponibil în cantități mari la acea vreme. De asemenea, se utiliza și că medicament, de aceea era
produs, în special, mai mult de farmaciști.

     După descopirerea Americii și a sfeclei de zahăr, europenii au început să aibă acces mult mai
ușor la cantități din ce în ce mai mari de zahăr, iar producția de marțipan a trecut în sarcina
cofetarilor.