Exerciții Barbu

1. „Dar timpul, vezi, nu ădăsta/ Iar soarele acum sta/Svârlit în sus, ca un inel- în aceste
versuri este sugerată ideea de timp mitic, de prolog unic.

2. Poezia se înscrie în lirismul obiectiv , prin absentamarcilor eului liric. Poetul îşi
exprimă sentimentele prin intermediul unor măşti sau al unor personaje lirice (lirismul
măştilor).Barbu vorbeşte şi sub masca laponei Enigel şi sub cea a lui Riga Crypto; eroii
fiind voci ale poetului.
3. Nunta este simbol al cunoasterii totale in iubire, al comunicarii afective totale.
4. Repetiţia metaforică subliniată în text şi paralelismul utilizat de autor transfera
problematica de la nivelul regnurilor în planul condiţiei umane: lumina cunoaşterii se
opune umbrei şi umezelii unei existenţe elementare. Imprudentul rege al ciupercilor,
vrăjit de convorbirea pasională cu Enigel şi disperat să-i câştige dragostea, uita să se mai
ascundă de soare şi astrul “se oglindi adânc în el”, “înăcrindu-i” substanţa vitală. Dorind
să treacă dintr-o condiţie în alta, craiul a plătit cu propria-i identitate tentaţia să. Poetul –
prin eroul reprezentabil în text, şi anume menestrelul- îşi avertizează cititorii că “nebunul
riga Crypto” nu devine conştient de primejdia ce pândeşte făpturile inferioare, care, dacă
aspira către spiritualitate, sunt inevitabil distruse, căci au reuşit să-şi depăşească limitele
fireşti. Crypto, voind să-şi schimbe condiţia predestinată prin intermediul iubirii, pătrunde
în terenul ucigător al soarelui. Fiinţă superioară, precum Enigel, poate fi atrasă temporar
spre o altă inferioară, însă o va depăşi în aspiraţia ei către absolut. Paralelismul simbolic
dintre spaţiul natural descris de poet şi cel uman devine evident, atunci când Ion Barbu
sustien ideea că numai omul poate suporta “paharul cu otravă al gândurilor”, prin forţa lui
intelectiva şi imaginară:„Că sufletul nu e fântâna/ Decât la om, fiară bătrână,/ Iar la
făptura mai firavă/ Pahar e gândul, cu otravă.”
Strofa menţionată conţine o dislocare sintactică extinsă, procedeu gramatical prin care
“menestrelul” –povestitor şi personajul-martor- le explică ascultătorilor (cititorilor) opoziţia
dintre “sufletul –fantana” al omului (fiinţă superioară capabilă de revelaţii şi de trăiri
absolute) şi “paharul cu otravă” al gândirii rudimentare la făpturile inferioare.
5. Elementele-simbol, exprimate într-un limbaj oral, familiar, narativ, conferă
poemului modernitate, caracter alegoric şi filozofic, trimiţând la filonul folcloric prin
utilizarea unor cuvinte/expresii populare: „bârfeau”, „iacă”, „puiacă”, „adăsta”, „poposi”. Un
procedeu artistic aparte este anafora (bicolon = două reluări) din strofa: „Dar soarele aprins
inel, / Se oglindi adânc în el; / De zece ori, fără sfială / Se oglindi în pielea-i cheală”.
Expresivitatea poeziei este realizată la nivel morfosintactic prin opoziţia trecut/prezent a
verbelor la persoana a III-a singular, mărci care atestă structura epică a poemului şi absenţa
eului liric: „trăia”, „poposi”, „a rămas”, „a fript”, „împărăţea”, „făceau”, „vorbi”, „se
desface”, „înăcreşte”, „plesneşte”, „nu e”. În ceea ce priveşte modurile de expunere, pe lângă
naraţiune şi descriere, balada Riga Crypto şi lapona Enigel excelează prin dialog, ceea ce
explică utilizarea verbelor/pronumelor la persoana I şi a II-a singular: „zi-mi”, „mi-a fript”,
„ţi-am adus”, „rogu-te”, „mă duc”, „ai înfipt”, „eu”, „mine”, „mă-nchin” etc.