Farmacologie și Farmacoterapie anul III

Lucrare practica nr.3

Medicamente tranchilizante minore. Anxiolitice

Anxietatea este o stare patologică afectivă care se manifestă prin: nelinişte psiho-
motorie, teamă nedefinită (fără obiect real) și teamă de un presupus pericol iminent.
În tabloul sindroamelor anxioase, pot apărea o serie de reacții la nivel psihologic,
psihomotor sau vegetativ:
 Teamă nedefinită cu atacuri de panică
 Senzaţie de neputinţă
 Expresia feţei particulară
 Agitaţie până la impulsuri agresive
 Inhibiţie cu adinamie sau stări de indiferenţă
 Insomnie
 Anorexie
 Transpiraţii
 Paloarea feţei
 Hiposalivaţie
 Tahicardie care poate fi asociată cu HTA
În fiziopatogenia anxietății sunt încriminate următoarele:
 Hiperfuncţia sistemului adrenergic la nivel central cu excesul activării receptorilor
beta-1 adrenergici de către adrenalină și noradrenalină
 Dereglarea sistemului serotoninergic cu supraactivarea receptorilor serotoninergici 5-
HT1A
 Rol fiziologic antianxios-anxiolitic – transmisia GABA-ergică, principala transmisie
inhibitoare la nivel SNC

Medicamentele anxiolitice au următoarele roluri:

- Diminuă anxietatea
- Reduc starea de tensiune psihică
- Calmează excitaţia psihomotorie
- Temperează reacţiile emoţionale

1
 - Echilibrează comportamentul afectiv
Anxioliticele sunt CI conducătorilor auto, pacienților cu miastenia gravis (diazepam,
meprobamat) sau în asociere cu deprimante selective sau neselective ale SNC.

Clasificare:
Din punct de vedere al mecanismului de acțiune, tranchilizantele minore se clasifică
astfel:
1. Stimulatoare ale transmisiei inhibitoare GABA-ergice, prin mecanism agonist
pe situsurile activatoare ale complexului receptor postsinaptic GABA-A, creșterea frecvenței
de deschidere a canalelor de clor, cu hiperpolarizare și inhibiție neuronală: benzodiazepinele.
a. Benzodiazepine tip diazepam:
Reprezentanti:
- T1/2 lung: diazepam, medazepam, clordiazepozid, clorazepat, bromazepam
- T1/2 scurt și intermediar: oxazepam, lorazepam, alprazolam
b. Benzodiazepine tip clobazam: T1/2 lung
Reprezentanți: clobazam, triflubazam
c. Benzodiazepine tip tofisopam: T1/2 scurt
Reprezentanți: tofisopam
Farmacocinetică:
 absorbție orală bună și legare puternică de proteinele plasmatice (mai mult de 70%)
 au coeficient partiție lipide-apă înalt, cu difuziune rapidă prin bariera hemato-
encefalică, urmată de o redistribuire la nivelul țesutului adipos. Trec prin placentă și lapte
matern.
 Biotransformare la nivelul SOMH dependent de citocromul p450, astfel pot apărea
interacţiuni cu alimente şi medicamente. Cu inhibitorii enzimatici (eritromicina, ketoconazol,
cimetidina, contraceptivele orale) apare risc de supradozare a benzodiazepinelor. Excepție
oxazapam, care nu e metabolizat prin oxidare.
 Timpul ½ diferă funcție de redistribuirea în țesutul adipos, legarea de proteine,
eliminarea biliară cu apariția circuitului enterohepatic sau metabolizarea la compusi activi
(exemple: diazepam – metaboliți activi nordazepam şi oxazepam, medazepamul este
biotransformat în diazepam; clorazepat are metabolit activ nordazepam).

2
 Farmacodinamie:
- Potenţarea transmisiei inhibitoare GABA prin activarea situsurilor de pe
subunitatea α a GABA-A
- Inhibarea recaptării adenozinei care stimulează receptorii presinaptici A1 şi
modulează eliberarea de GABA prin AMPc şi proteinkinaza A
Atenție! Nu se administrează două benzodiazepine în același timp deoarece apare
competiție pentru situsurile de legare, cu antagonizarea reciprocă a efectelor. Creșterea
dozelor, din cauza necunoașterii acestui fenomen, duce la intoxicații, cu efecte paradoxale
(dezorientare, agitație).
Farmacotoxicologie:
- Somnolenţa
- Ataxie
- Obişnuinţă
- Farmacodependenţă cu apariția sindromului de sevraj
- Efecte teratogene, nu se admininistrează în primul trimestru de sarcină
- Nu se asociază cu alcoolul.

2. Inhibitori ai transmisiei serotoninergice prin activarea autoreceptorilor presinaptici 5-

HT1A cu diminuarea eliberării și favorizarea recaptării serotoninei
Reprezentant: Buspirona
Farmacodinamic, are efect selectiv anxiolitic, fără efectele secundare specifice
benzodiazepinelor (sedare, ataxie, miorelaxare)
Efectul se instalează după o săptămână de tratament, din cauza mecanismului indirect
de acţiune, fapt ce îl recomandă mai ales în afecțiunile cronice

3. Simpatoliticele centrale:
- Beta- blocante: propranolol
- Agoniști alfa-2-presinaptici: clonidina

4. Alte antianxioase:
Reprezentanți: hidroxizin, meprobamat
- Hidroxizin are și acțiune antiapastică ( ind. în manifestări psihosomatice la nivel
difestiv), antihistaminică H1 și antiserotoninergică (efect antiemetic)

3
- Meprobamatul este și miorelaxant intens, supradozarea provoacă hTA severă,
deprimare respiratorie și moarte

Alte acțiuni farmacodinamice ale anxioliticelor:

 Meprobamatul și diazepamul au acțiune miorelaxantă, se indică în stări spastice ale
musculaturii striate (CI Miastenia gravis)
 Diazepamul si clonazepamul au acțiune anticonvulsivantă, ind: stare de rău epileptic
 Diazepamul, nitrazepamul, flunitrazepamul sunt hipnoinductoare administrare în
insomnii psihogene
 Midazolamul este folosit în preanestezie pentru inducerea anesteziei generale