MARGINALIZARE SOCIALĂ ÎN CAZUL UNEI COMUNITĂŢI DE

RUDARI DIN JUDEŢUL GORJ, ROMÂNIA

Angela COSTESCU

Cu referire la cercetare
Această lucrare foloseşte datele colectate în scopul elaborării tezei de
doctorat şi face trimitere la o comunitate de rudari din România, dintr-un sat din
judeţul Gorj, regiunea Olteniei1. Totodată, menţionez şi contactele sporadice avute
cu diferiţi reprezentanţi ai etniei rome2. Ţinând cont de tema generală a cercetării,
şi anume, evidenţierea consecinţelor manifestării procesului de autoidentificare şi
heteroidentificare în cazul rudarilor din satul în care am desfăşurat ancheta, în
ecuaţia cercetării, pe lângă rudari, au intrat români şi romi, de asemenea; români,
pentru că din punct de vedere numeric au fost majoritari în satul în care am luat
contact cu rudarii, şi romi, pentru că, dată fiind identificarea rudarilor cu neamul
acestora - atât în perspectivă academică, cât şi, uneori, în contextul vieţii cotidiene -
aceştia au reprezentat, alături de români, un punct de referinţă constant în
surprinderea mecanismelor procesului de heteroidentificare.
Identitatea etnică a rudarilor, ca temă de cercetare, se loveşte de problema
absenţei unor date exacte cu privire la traseul acestui neam în istoria poporului
român. Textele fac referire în mod disparat la situaţia sa, iar datele de provenienţă


Doctorand, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; e-mail: angelacostescu@yahoo.fr.

Această lucrare a fost finanţată de către Uniunea Europeană, din Fondul Social European, prin
proiectul POSDRU/88/1.5/S/56949.
1 Am ales să nu divulg numele satului pentru a păstra, astfel, anonimatul subiecţilor care mi-au impus

această condiţie. Cu toate acestea, au fost şi cazuri în care subiecţii cercetării au insistat să fie
înregistraţi video sau audio. Ba, mai mult decât atât, şi-au exprimat dorinţa ca toată informaţia
acumulată să circule şi, dacă este posibil, să fie făcut un reportaj înfăţişând situaţia lor. Unii nutresc
speranţa că vor sensibiliza autorităţile prin condiţia lor materială precară, iar alţii, deşi puţini la număr,
îşi doresc să capete vizibilitate ca entitate culturală. Rudarii aşteaptă de la cercetător ca acesta să se
implice în problemele cu care ei se confruntă, învestindu-l deseori cu funcţia de mesager al
doleanţelor lor, altfel rămase, poate, neexprimate. Prin faptul că vine în mijlocul comunităţii cu
oarecare echipament tehnic (reportofonul, aparatul foto, camera de luat vederi, laptopul etc.), un
antropolog trece în ochii rudarilor drept un reporter, de multe ori. Deşi li se prezintă ce presupune
poziţia unui antropolog, tot explicaţia de „reporter” le rămâne mai la îndemână.
2 În cuprinsul lucrării am întrebuinţat ambii termeni atât pe cel de „ţigan”, cât şi pe cel intrat în uz

ulterior, „rom”, cu menţiunea că folosirea primului termen trebuie înţeleasă ca fiind lipsită de orice
conotaţie peiorativă. Dat fiind faptul că rudarii au folosit cu precădere termenul „ţigan”, şi din
intenţia de a respecta cadrul autentic al conversaţiilor, am păstrat acest termen acolo unde textul face
referire la modul de exprimare al rudarilor. Pentru detalii, vezi Kovalcsik 2007, p. 109, care, făcând
trimitere la cercetarea sa într-o comunitate de rudari din Oltenia, menţionează folosirea cu precădere
a termenului „ţigan” de către rudari şi români, în detrimentul utilizării celui de „rom”. De asemenea,
cu referire la ortografierea celui de-al doilea termen, am optat pentru varianta care nu dublează
consoana „r”, anume „rom”.

Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, 5, 2013, p. 547-559

Angela Costescu

empirică nu sunt suficient de consistente ca volum, încât, prin analiza lor, să fie
posibilă conturarea unui profil mai clar al rudarilor. Prin această cercetare nu îmi
propun să explic originile rudarilor, având în vedere faptul că la întrebarea „Cine
sunt rudarii?“ nu există, şi nici nu va putea exista un răspuns în unanimitate
acceptat. Prin urmare, mă voi limita la a observa şi analiza care sunt consecinţele
discursului purtat în jurul problemei identităţii lor etnice, prin referire la
comunitatea cercetată. Astfel, dat fiind faptul că rudarii au fost dintotdeauna
reprezentaţi ca având o „identitate-hibrid”, importante pentru cercetare sunt
naraţiunile lor şi modul în care ele încorporează şi reflectă toate aceste contradicţii.
Prin urmare, grupul ţintă al cercetării îl constituie rudarii, fără a ignora însă
informaţiile oferite de consătenii acestora, românii, precum şi cele oferite de romii
din proximitatea satului locuit de rudari. Vor fi chestionaţi reprezentanţi ai tuturor
acestor categorii, în încercarea de a surprinde ce tip de relaţii se stabilesc în plan
social între rudari şi români, pe de o parte, şi între rudari şi romi, pe de altă parte,
precum şi contextele în care se produc aceste interacţiuni.
Pe lângă metodele clasice de cercetare, observaţia şi interviul, am recurs şi la
o analiză a informaţiilor cunoscute anterior. Prin urmare, unele dintre referinţele
bibliografice ale acestui studiu sunt destul de timpurii3, dar aportul lor în cercetarea
de faţă este de netăgăduit. Majoritatea analizează acest neam, ale cărui origini încă
sunt discutate şi toate pornesc de la conţinutul acestor referinţe. În absenţa unei
culturi scrise a rudarilor, acestea reprezintă, oarecum, unele dintre puţinele mărturii
asupra trecutului lor.

Rudarii, în trecut şi prezent

Rudarii sunt prezenţi în documente încă din secolul al XVII-lea. Astfel, în
Hrisovul domnului Ţării Româneşti, Gavrilă Movilă, din 20 septembrie 1620, către
mănăstirea Cozia, era precizat: „alţi ţigani câţi vor fi şezând printr-alte locuri, ori
meşteri de fier, ori rudari, orice meşteri vor fi ai sfintei mănăstiri […]”4. Acelaşi
document adăuga : „cum au fost şi mai înainte vreme”5, de unde înţelegem că
rudarii s-au stabilit pe teritoriul Ţării Româneşti înainte de această dată. Totodată,
acest document atestă prezenţa timpurie a denumirii de „rudar”, ceea ce contrazice
părerea autorilor Lev Tcherenkov şi Stéphane Laederich, în opinia cărora această
denumire nu ar apărea în documentele ce aparţin perioadei dintre secolele XV-
XVII6.
Cu referire la rudari s-a scris puţin. Pentru mult timp, rudarii nu au constituit
un subiect aparte de studiu, aceştia fiind menţionaţi sporadic în texte care făceau
trimitere la specificul neamului romilor, căruia se consideră că îi aparţin. În prezent,
datorită sporirii numărului studiilor pe tema minorităţilor şi, implicit, a creşterii
interesului faţă de etnia romă, rudarii au atras atenţia prin particularităţile pe care le
prezintă. Deşi în studii au fost amintiţi ca aparţinând etniei rome - cu menţiunea că
din punct de vedere istoric ar fi avut un traseu diferit - există însă unele voci care

3 von Bauer 1778; de Kogalnitchan 1837; Nicolăescu-Plopşor 1922.

4 Apud Calotă 1995, p. 12.
5 Apud Calotă 1974, p. 4.
6 Tcherenkov, Laederich 2004, p. 118.

548
 Marginalizare socială în cazul unei comunităţi de rudari din judeţul Gorj, România

resping această identificare, pornind de la observaţia că între rudari şi romi par a

exista mai degrabă mai multe deosebiri decât asemănări, dat fiind faptul că multe
elemente din cultura romă nu se regăsesc în cea rudară. Din acest motiv, încă de la
începutul secolului al XX-lea, istoricul Constantin S. Nicolăescu-Plopşor insista
asupra observaţiei că neamul rudarilor nu este de sorginte romă, ci română7. În
sprijinul acestei observaţii erau aduse argumente, precum: rudarii nu au portul
romilor, nu respectă tradiţiile acestora şi, ceea ce se constituie drept argumentul cel
mai puternic în sprijinul respingerii identităţii lor rome, nu vorbesc limba romani
(limba ţigănească). Mai mult decât atât, mare parte a rudarilor din România declară
că strămoşii lor au fost dacii, aceeaşi descendenţă fiind invocată şi de către cei de
pe teritoriul Bulgariei8. Din punct de vedere narativ, rudarii construiesc, astfel, un
trecut istoric, dar un trecut ale cărui secvenţe cronologice sunt dificil de decriptat,
în principal din cauza lipsei reperelor istorice.
Pentru foarte mulţi, termenul „rudar” rămâne necunoscut, deşi aproape
fiecare judeţ din Oltenia are cătunele sale cu rudari. La o verificare a definiţiilor
oferite de dicţionarele limbii române, aflăm inserate trimiteri la etnia romă. Astfel,
conform definiţiei din Dicţionarul explicativ al limbii române din 1998, „rudarul”
reprezintă un „meşter ţigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc.” Dar şi
explicaţiile altor dicţionare menţionează afilierea rudarilor la neamul romilor9.
Aşadar, „prin definiţie”, „rudarul” este un „ţigan”. Astfel de definiţii nu reprezintă
esenţa controversei purtate în jurul identităţii etnice a rudarilor, dar, prin caracterul
lor informativ, nu pot fi totuşi ignorate, dat fiind faptul că acestea contrazic
realitatea terenului; sau, mai bine spus, informaţiile provenite de la rudarii abordaţi
în timpul cercetării fac notă discordantă cu conţinutul acestor definiţii.
Majoritatea referinţelor bibliografice fac trimitere, de asemenea, la rudari tot
ca la un neam al romilor10. Astfel, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
rudarii ar fi trăit experienţa robiei11, intrând în rândul ţiganilor domneşti, împărţiţi
în următoarele grupuri: 1) rudari; 2) ursari; 3) lăieşi12. Ulterior, istoricul Mihail
Kogălniceanu va nuanţa această clasificare, menţionând patru grupuri: 1) rudari sau
aurari; 2) ursari; 3) lingurari; 4) lăieşi. Comparând cele două clasificări, se observă
cum lingurarii, care, deşi în mare parte a studiilor apar ca reprezentând un subgrup
al neamului rudarilor, devin - în această a doua clasificare - un grup în sine al
ţiganilor domneşti. Autorul menţionează că, dintre cele patru grupuri de ţigani,
lingurarii „sunt cei mai civilizaţi”, lucrând intens lemnul13. Ei sunt „viermii

7 Nicolăescu-Plopşor 1922.
8 Şerban 2007, p. 265.
9 A se consulta, spre exemplu, Dicţionarul explicativ al limbii române (2012), Dicţionarul universal ilustrat al

limbii române (2011), Dicţionarul explicativ al limbii române şi enciclopedic de nume proprii (2009), Dicţionarul
explicativ ilustrat al limbii române (2007) sau Dicţionarul etimologic român (1958-1966).
10 Menţionez doar două dintre aceste referinţe, Achim 1998 şi Fraser 1998, referinţe prezente în

cuprinsul mai tuturor listelor bibliografice care tratează subiectul romilor de pe teritoriul României, şi
nu numai.
11 Marushiakova, Popov 2009.
12 von Bauer 1778, p. 48.
13 de Kogalnitchan 1837, p. 363. Această lucrare reprezintă o resursă importantă, întrucât oferă date

cu privire la situaţia romilor dintr-o perioadă în care aceştia încă aveau statutul de robi, emanciparea
lor urmând a se petrece abia peste două decenii.

549
Angela Costescu

lemnului”, după o expresie folosită de rudari în procesul de autoidentificare14.

Modificările din a doua clasificare, menţionând patru grupuri, ci nu trei, au fost
pesemne motivate de transferul ocupaţional observat de Mihail Kogălniceanu în
interiorul grupului rudarilor. Astfel, pe lângă meseria de lucrători în lemn, aceştia
au practicat-o şi pe cea de culegători ai aurului din nisipurile aurifere ale râurilor15.
Dar uimeşte absenţa aurarilor din prima clasificare, atâta vreme cât tehnica culegerii
aurului era cunoscută încă dinaintea secolului al XVIII-lea16. Însă este posibil ca, în
cazul primei clasificări atât aurarii, cât şi lingurarii, să fi fost subordonaţi primului
grup, anume cel al rudarilor. Acest lucru poate fi dedus din faptul că autorul primei
clasificări menţionează, de asemenea, că rudarii, pe lângă faptul că lucrau lemnul, se
ocupau şi cu colectarea aurului17.
Studierea rudarilor implică o cercetare de lungă durată, dată fiind larga
distribuţie geografică a acestor vorbitori ai unui vechi dialect al limbii române, care
pot fi întâlniţi în România, Ungaria, Bulgaria, Croaţia, Serbia, Bosnia şi
Herţegovina. Îi regăsim şi în Macedonia, Grecia, Slovenia, Slovacia, Moldova sau
Ucraina, deşi într-un număr mai redus. În aceste ţări au ajuns odată cu valul
migrator de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care a avut ca punct de plecare
teritoriul actual al României. De asemenea, rudarii s-au extins şi în Germania,
Austria, Franţa, Spania, Portugalia, Italia şi Cipru. Dialectul grupurilor răspândite
pe teritoriul acestor ţări prezintă influenţe din sud-vestul Transilvaniei, sud-estul
Crişanei şi nord-estul Banatului, de unde teoria că, în trecut, ar fi emigrat din aceste
zone. Astfel, din Transilvania, urmând cursul râurilor aurifere, rudarii ar fi pornit
spre sud, spre Dunăre, pătrunzând în Bulgaria. De aici şi-ar fi continuat deplasarea,
unii dintre ei ajungând până pe teritoriul fostei Iugoslavii. O parte ar fi rămas pe
aceste teritorii, iar o alta ar fi revenit în Ţara Românească, importând totodată şi
sărbătoarea Gurbanului, împrumutată de la populaţiile de origine turcă stabilite pe
teritoriul Bulgariei18.
În studiile care tratează subiectul rudarilor este vehiculat termenul
boyash/bayash (banyash, uneori), termen care reprezintă, de fapt, un construct
academic. Acesta funcţionează ca un numitor comun pentru numeroasele denumiri
date grupurilor ce vorbesc un vechi dialect al limbii române, dar care se consideră a
se fi desprins din neamul romilor. Astfel, întâlnim beás în Ungaria, banjaši în Serbia,
bajaši în Croaţia, karavlasi în Bosnia şi Herţegovina, rudari în Bulgaria19. Denumiri
diferite, dar care sunt considerate ca făcând referire la acelaşi metagrup -
metagrupul boyash/bayash - sunt vehiculate şi pe teritoriul României. Prin urmare, în

14 Chelcea 1944, p. 30.

15 Remarcabil este că rudarii din ziua de azi nu au deloc memoria acestei îndepărtate ocupaţii a
culegerii nisipului aurifer. Îndoiala lor, legat de această ocupaţie în trecut, este susţinută şi de
observaţia pe care o fac cu privire la faptul că „nimeni din neamul nostru nu a pus deoparte aur. Păi
dac-am fi umblat noi cu aurul, n-ar fi trebuit să fim noi mai bogaţi decât alţi oameni cu alte meserii?!”
(rudar, 78 de ani).
16 Cu referire la statutul ţiganilor aurari, vezi Achim 1998, p. 51-53.
17 von Bauer 1778, p. 49.
18 Calotă 1995.
19 Sorescu-Marinković 2011, p. 19.

550
 Marginalizare socială în cazul unei comunităţi de rudari din judeţul Gorj, România

Transilvania avem băieşi/băeşi/băiaşi, în Moldova, aurari sau lingurari, denumirea de

rudari rămânând specifică îndeosebi Olteniei şi Munteniei.
În legătură cu limba vorbită de rudarii din afara graniţelor României, este
interesant de menţionat că aceştia nu sunt conştienţi de faptul că vorbesc limba
română. În funcţie de identitatea pe care şi-o asumă, unele comunităţi consideră că
vorbesc limba banyash-ilor (care, de fapt, este un vechi dialect al limbii române) sau
limba romani; uneori folosesc această limbă ca pe o „limbă secretă”20, pentru a nu
fi înţeleşi de outsider-ii grupului banyash-ilor.
Aşadar, acest termen - boyash (sau bayash, căci ambii sunt folosiţi cu aceeaşi
frecvenţă) - funcţionează ca o umbrelă pentru panteonul etnonimelor şi
exonimelor utilizate în procesul de identificare a acestui subgrup cu un profil
aparte, o „enigmă etnografică”, precum o defineşte Ion Chelcea21, care a dedicat o
mare parte din activitatea sa studiului rudarilor. Având în vedere inconsistenţa
informaţiilor care fac referire la rudari, se speră ca, prin reunirea datelor colectate,
cercetarea să contribuie la lămurirea unora dintre aspectele ridicate de prezenţa
acestui grup minoritar pe teritoriul Olteniei.

Din teren, rezultatele cercetării

Rudarii au un trecut enigmatic, narat în permanenţă din diferite perspective.
În România, identitatea de grup a rudarilor nu este una omogenă. Elocvente în
acest sens sunt datele recensămintelor, conform cărora reiese că nu s-au declarat în
unanimitate ca aparţinând etniei române sau celei rome. Au fost situaţii când
declaraţii antagonice cu privire la afilierea lor etnică au fost înregistrate chiar în
cazul unor comunităţi aflate în proximitate spaţială. În cazul acestei cercetări,
potrivit rezultatelor recensământului din 2002, documentele oficiale ale primăriei îi
înregistrează pe rudari drept români. În schimb, rudarii dintr-o comună din judeţul
Argeş, la recensământul din 2002 au fost înregistraţi ca romi22. Dar, în pofida celor
două tendinţe surprinse în procesul de autoidentificare, identitatea salientă este cea
de rudar, în contextul vieţii sociale. Astfel, în cadrul conversaţiilor, de multe ori
prima identitate menţionată va fi cea de rudar, secondată fiind de cea de român,
sau rom, opţiunea pentru una sau alta dintre cele două identităţi depinzând de
modul de autoidentificare al rudarilor.
Într-o primă fază de explorare a terenului, am încercat să obţin informaţii cu
referire la specificul comunităţii de rudari din exteriorul acesteia. De un real folos s-
a dovedit a-mi fi sprijinul acordat de primăria locală, unde mi-a fost permisă
consultarea registrelor agricole şi a dosarelor de caz social aparţinând rudarilor.
Biserica - de rit ortodox - de asemenea, mi-a venit în sprijin, aceasta manifestându-
şi interesul pentru surprinderea motivaţiilor care au determinat procesul de
convertire religioasă în rândul rudarilor, ţinând cont de faptul că, într-un procent
deloc neglijabil, aceştia au aderat la cultul penticostal. Ulterior, toate datele culese
cu sprijinul instituţiilor au fost coroborate cu cele culese direct din teren, prin
înregistrarea materialelor audio şi video.

20 Sikimić 2008, p. 235.

21 Chelcea 1944.
22 Dorondel 2007, p. 220.

551
Angela Costescu

Referindu-ne la poziţionarea din punct de vedere spaţial a familiilor de

rudari în interiorul satului, se observă cum acestea sunt comasate, fără a lipsi însă
contactele cu restul locuitorilor satului. Această comasare creează însă imaginea
unei comunităţi segregate spaţial, casele rudarilor fiind dispuse de o parte şi de alta
a drumului principal, dar la una dintre extremităţile satului, care, în mod simbolic, a
primit denumirea de „rudărie“. În schimb, un cătun al unui alt sat, tot din judeţul
Gorj, a primit oficial această denumire, reprezentând astfel o unitate teritorială
populată de rudari.
Rudarii din comunitatea în care mi-am desfăşurat cercetarea au început să
capete vizibilitate odată cu mutarea lor în sat, anterior locuind în bordeie, la
marginea pădurii, unde lucrau lemnul. În majoritatea lor, aceştia au părăsit
bordeiele după al Doilea Război Mondial, odată cu împroprietărirea din ’45-’46.
Dar la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale s-au păstrat documente care
atestă şi o împroprietărire mai timpurie, anume în 1921, când români, dar şi rudari,
au fost împroprietăriţi prin reforma agrară din 17 iulie, pământul cedat acestora
reprezentând fosta moşie a unui boier din regiune. În cazul familiilor mai
numeroase, strămutarea a fost parţială, bătrânii, din lipsă de spaţiu, rămânând în
continuare în bordeie. În prezent, nimeni nu mai locuieşte în bordei, majoritatea
având locuinţe racordate la curent electric, gaz şi apă. Această mutare a lor a fost
bine primită de localnici:
„Noi ne-am bucurat că au venit lângă noi, că aşa nu a trebuit să mai mergem noi la
ei, acolo, la pădure. Aşa i-am avut lângă noi, şi ne-au prins bine, că rudarii fac de
toate-n lemn. Făceau pe atunci care, linguri, fuse, postăvi … Acum s-au dus ai
bătrâni, copiii ăştia nu mai ştiu meserie” (român, 68 de ani).
Prin stilul lor izolat de viaţă, dus la marginea pădurilor, în bordeie, rudarii au
scăpat, astfel, atenţiei cercetătorilor: „Trăind mai mult prin păduri, viaţa lor e,
poate, tot aşa de puţin cunoscută ca şi a oricăror populaţii aşa-zise primitive”23.
Acest mod de viaţă izolat, dus la marginea pădurilor, nu a încurajat un spirit
activist, care să ducă la o omogenizare a grupului rudarilor. Abia după căderea
comunismului, aceştia se vor înscrie şi ei mişcării de afirmare a drepturilor politice,
în anul 1990 înfiinţând Partidul Unit Democrat al Romilor, Rudarilor şi Lăutarilor
din România.
Menţionez că rudarii din satul în care am desfăşurat cercetarea îmi sunt
cunoscuţi încă din copilărie. În perioada vacanţelor petrecute la bunici am avut
prilejul de a-i întâlni în numeroase împrejurări. Majoritatea acestora se reduc la
contextul muncilor domestice şi agricole desfăşurate pentru bunicii mei, în
schimbul cărora, de regulă, rudarii primeau mâncare, băutură, dar şi bani. Cea mai
puternică amintire este legată însă de imaginea unei rudăriţe, pe nume Anuţa.
Aceasta era văduvă şi, pentru a-şi câştiga existenţa, lucra fuse în lemn, după care
pornea din poartă în poartă, pentru a le vinde. Rudăriţa Anuţa era cunoscută
printre copii ca fiind de fapt „ţiganca Anuţa” care umblă prin sate pentru a-i aduna
şi băga în traista sa pe cei neascultători.

23 Chelcea 1944, p. 51.

552
 Marginalizare socială în cazul unei comunităţi de rudari din judeţul Gorj, România

Ca şi Anuţa, şi alţi rudari au dus o viaţă de seminomad, nevoiţi să umble

prin sate cu zilele pentru a vinde ceea ce lucraseră în gospodărie (linguri, fuse,
mături din nuiele etc.). Oricum, distanţele pe care le parcurgeau, pe jos, sau cu carul
tras de boi, nu erau nici pe departe la fel de mari precum cele străbătute de către
romi, cu căruţele. Rudarii nu au practicat nomadismul în masă, ci, pentru perioade
scurte, unii dintre ei au plecat la drum prin comunele judeţului, pentru a vinde ceea
ce lucrau în lemn.
În perioda comunismului, rudarii care lucrau lemnul, deşi au fost obligaţi să
presteze servicii în cadrul unităţilor de muncă, au continuat totuşi să-şi valorifice în
mediul rural obiectele lucrate în lemn. Populaţia autohtonă a acceptat în mod tacit
această formă de comerţ neautorizat, întrucât era şi în interesul ei, având în vedere
accesibilitatea preţurilor. După 1989, ca urmare a faptului că cei mai mulţi dintre
rudari şi-au pierdut locurile de muncă, situaţia materială a acestora s-a înrăutăţit. În
plus, diversificarea pieţei produselor de uz casnic, în care ajung să predomine
obiectele din plastic, a reorientat preferinţele consumatorului spre acest nou tip de
produse. Astfel, rudarii îşi pierd locul în producţia locală şi, totodată, meseria lor de
bază, cea de lucrători în lemn. Singura sursă de venit a rămas plata în schimbul
prestării muncii fizice pe proprietăţile românilor, de multe ori această plată fiind
achitată în alimente, iar nu în bani. Când un român avea nevoie de „braţe de
muncă”, mergea în „rudărie” pentru a tocmi om cu ziua. Nu de multe ori, plata
zilierilor rudari cobora sub preţul pretins pentru o zi de lucru în acele timpuri. Iar
masa primită la sfârşitul zilei consta, uneori, în mâncare „întoarsă”, adică mâncare
ce a mai fost o dată pusă pe masă pentru alţii, dar nu a fost terminată. În schimb,
mâncarea atinsă de un rudar nu era păstrată, ci aruncată în vasul care colecta
mâncarea pentru porci. Pentru aceasta, şi locurile la masă erau distribuite calculat,
rudarii fiind cu „colţul lor”. Criteriul de selecţie era unul simplu: tot ceea ce venea
în contact cu rudarul „se spurca”. Această putere de contagiune era pusă pe seama
unui statut social inferior, mulţi dintre rudari trăind în sărăcie. Dar, de multe ori,
respingerea funcţiona independent de condiţia socială a rudarului. A fi rudar era
suficient pentru a face diferenţa şi, prin urmare, pentru a refuza comensualitatea
unor oameni priviţi ca nişte străini în anturajul social al celui care oferea mâncarea.
Acest refuz se manifesta practic prin limitarea contactelor sociale strict la ceea ce
era necesar în relaţia dintre români şi rudari, munca fizică prestată de rudari fiind o
primă necesitate.
Cu toate acestea, din partea ambelor părţi atât cea a rudarilor, cât şi cea a
românilor, există un mare grad de tolerare a unora în proximitatea celorlalţi,
niciodată punându-se problema mutării din vecinătate. Cum motive de neînţelegere
există şi între membrii comunităţii de români, rezultat al contactelor cotidiene,
altercaţiile ce au loc între români şi rudari nu capătă, astfel, un caracter aparte. În
linii mari, neînţelegerile sunt trecătoare şi, oricum, reglate fără intervenţia autorităţii
locale. Ocaziile în care unii intră în conflict direct cu alţii nu prezintă o rată ridicată.
Acest lucru se poate întâmpla, spre exemplu, atunci când unul dintre rudari este
prins la furatul lemnelor pe proprietatea românilor. De notat faptul că statul român

553
Angela Costescu

nu i-a împroprietărit pe rudari cu pădure24. Dar rudarii, prin profilul meseriei lor,
cea de lucrători în lemn, au fost dintotdeauna dependenţi de această resursă
naturală. Astfel, neavând în proprietate pădure, aceştia au fost excluşi de la
distribuirea uneia dintre cele mai importante resurse naturale25.
Cum am menţionat deja, separările funcţionează totuşi în spatele acestei
convieţuiri nemarcate de conflicte prea mari. În pofida autodeclarării identităţii lor
etnice de români, aceştia sunt consideraţi romi, ajungând, astfel, purtătorii unei
identităţi etnice pe care cei mai mulţi dintre ei o resping:
„Pă noi nu ne-a jâgnit românii nici amu, în satu’ ăsta. Ştii ce mă deranjează pe mine?
M-a deranjat de câte ori unii mi-a zis: «Huuu, ţâgancă, fi-a dracu’ de ţâgancă!» Bă,
fir-ai al dracu’ cu mama ta, că nu sunt ţâgancă, zâc. Zâ-mi rudăreasă, că nu mă
supăr. Dă rudăreasă nu mă supăr să mă duc şi-n ... şi unde vrei tu să mă duci !”
(rudăriţă, 64 de ani).
Totuşi, în manifestarea acestui proces de heteroidentificare pot fi surprinse
unele nuanţe. Astfel, stereotipurile cu tentă negativă vehiculate în cazul romilor
(„hoţi”, „leneşi”, „nespălaţi”, şi alte atribute care, de foarte multe ori, sunt
întrebuinţate în descrierea acestei minorităţi etnice) nu se regăsesc şi în cazul
descrierii rudarilor de către români, aceştia observând, în primul rând, diferenţe la
nivel de comportament:
„Cu rudarul te poţi înţelege, trăi lângă tine, nu-i ca atunci când ai un ţigan lângă casa
ta. Rudarii muncesc, nu merg la furat, ca ţiganii. Şi-ţi spun, sunt rudari mai spălaţi şi
curaţi ca românii!” (român, 39 de ani).
Rudarii, după cum am menţionat anterior, nu vorbesc limba romani:
„Noi nu ştim ţigăneşte. Altu’ neam noi suntem ... Dacă vorbeşte un ţigan cu mine
pă ţigăneşte, poate să mă-njure, să mă spurce, că eu nu ştiu să-i răspund” (rudăriţă,
64 de ani).
Şi nici nu dovedesc faptul că ar cunoaşte-o sau cunoscut cândva, chiar dacă în
vocabularul lor se regăsesc şi unele cuvinte rome. Acestea rămân însă foarte puţine
la număr. Spre exemplu, dialectologul Ion Calotă, în cursul discuţiilor libere avute
cu rudarii din Oltenia, a depistat două cuvinte pe care le-a presupus ca fiind de
origine romă; acestea sunt „bengăscu” şi „şuştaloi”. În limba romani, „beng”
înseamnă „drac”, iar „şuştaloi” ar fi o formă apropiată termenului rom „şuşoi”, cu
sensul de „iepure”26. De remarcat că în cursul unei discuţii avute despre rudari cu
un român, vecin al acestora, am primit direct varianta „şuşoi”, iar nu cea alterată,
adică „şuştaloi”:
„Ai noşti, ăştia [adică românii], îi făcea şuşoi [pentru a arăta cum făceau românii
şuşoi rudarului, a ridicat două degete deasupra capului, imaginând astfel urechile
iepurelui]. Când trecea [rudarul] la muncă, sau undeva, noi, ăştia [strigam]: «Bă, şuşoi
după tine!» Mamăăă, nu mai pleca [rudarul] la muncă, că zicea că nu-i merge bine”
(român, 71 de ani).

24 Această situaţie este comună tuturor rudarilor din România, nu numai celor din satul la care fac
referire în această lucrare. Pentru mai multe detalii, vezi Dorondel 2008.
25 Dorondel 2007, p. 235.
26 Calotă 1995, p. 24-25.

554
 Marginalizare socială în cazul unei comunităţi de rudari din judeţul Gorj, România

Dacă rudarul din exemplul dat mai sus posedă această superstiţie, un altul - tot din
judeţul Gorj, dar dintr-un alt sat - recunoaşte această superstiţie, dar menţionează
că aceasta este proprie gândirii magice a ţiganului, nicidecum a rudarului.
Chestionaţi asupra identităţii lor etnice, rudarii se declară, aşadar, români
(„rumâni”, cum îşi spun ei), simţindu-se ofensaţi în cazul în care sunt identificaţi cu
populaţia romă. Pentru a-şi justifica apartenenţa la populaţia autohtonă, cea de
etnie română, aduc în discuţie faptul că, de când se ştiu, au trăit în înţelegere cu
aceasta. Întrucât au lipsit conflictele, rudarii declară că s-au „rumânizat” pe
parcursul timpului. O astfel de afirmaţie nu clarifică însă situaţia lor din trecut, căci
justificarea de mai sus pare să ofere mai degrabă o imagine a situaţiei din ultima
perioadă a acestui neam. Altfel spus, acest proces de „rumânizare” poate fi tradus
printr-unul de asimilare treptată de-a lungul timpului, pe parcurs pierzându-se
elementele specifice culturii rudăreşti.
În pofida faptului că românii afirmă că între rudari şi romi există diferenţe, şi
că aceştia nu ar reprezenta unul şi acelaşi neam, observaţia anterioară începe să-şi
piardă din acuitate şi din onestitate în momentul contactului direct cu rudarii.
Astfel, rudarii şi românii, deşi împart acelaşi cimitir, mormintele nu le sunt
amestecate. Rudarii sunt înmormântaţi în marginea cimitirului, multe dintre
mormintele lor abia putând fi identificate. Cele mai multe sunt năpădite de ierburi,
iar la unele lipseşte crucea (pentru că nu şi-au permis cruci de marmură sau de
ciment, au pus la capătul mormintelor cruci de lemn, însă acestea, cu timpul, au
fost furate).
Totodată, în ceea ce priveşte căsătoriile mixte, acestea se înfăptuiesc, dar în
procentaj mic, de multe ori fiind comentate în termeni denigratori. Partenerul rudar
este cel care devine cauza observaţiilor maliţioase ale românilor, aceştia apreciind
că cel care intră în familia de români este, până la urmă, tot un „ţigan”. Prin
consideraţiile de acest fel, românii contribuie la creionarea indirectă a unui portret
etnic. Etnicitatea este rezumată, în acest caz, printr-un detaliu fizic: culoarea pielii.
Prin urmare, toate aceste realităţi ar fi un produs al manifestării procesului de
autoidentificare şi heteroidentificare care, de la o comunitate la alta, se manifestă la
o intensitate diferită.
Heteroidentificarea rudarului cu ţiganul, chiar dacă pentru acesta din urmă
este utilizat termenul de „rom” (acel termen politically correct), are un puternic impact
asupra rudarului, stigmatizând şi vexând. Astfel se explică şi mărturisirile unor
rudari, potrivit cărora ei şi-ar dori să se uite de cuvântul „rudar”:
„Vezi tu, dacă zici că eşti rudar, se gândeşte altu’ că eşti altfel decât românu’. Că
suntem mai închişi la faţă, asta nu avem ce face. Da’ măcar să se uite de cuvântu’
ăsta [rudar], că doar oameni sântem şi noi. Ce face rumânu’, aia facem şi noi. Ce face
ţiganu’, noi nu facem. Noi suntem cinstiţi, nu ca ei” (rudar, 37 de ani).
Îmbrăţişând identitatea de „rumân”, rudarii speră la o mai uşoară mobilitate
socială, în timp. Deşi coabitarea român-rudar este una lipsită de prea mari conflicte,
rudarii ştiu şi simt faptul că în ierarhia socială au ocupat dintotdeauna a doua
poziţie, prin care se situează „deasupra ţiganului, dar mai jos de român” (rudar, 23
de ani). Prin urmare, rudarii resimt manifestările fenomenului excluderii sociale,
oricât de subtile ar fi sau oricât s-ar menţine ele într-o stare latentă; ca urmare a

555
Angela Costescu

conştiinţei excluderii sociale, acest fenomen ajunge să fie dublat de unul al

autoexcluderii sociale. Astfel, deşi declară că îşi doresc să nu se mai ştie de faptul că
sunt rudari - înaintând, pentru aceasta, identitatea de român - ei ezită totuşi să
întemeieze familii cu românii. Nu are legătură cu teama pervertirii propriei
identităţi culturale - contaminare faţă de care romii tradiţionali, spre exemplu,
manifestă teamă - ci cu dorinţa de a evita discuţiile contradictorii; rudarii
conştientizează că, pentru cel care intră prin căsătorie într-o familie de români,
există riscul de a fi expus comentariilor neplăcute referitoare la identitatea sa de
rudar: „De ce să-mi fi măritat fata cu un român? Ca să stea apoi toată viaţa cu capu’
plecat în faţa românului, să-i strige toată viaţa că ea-i rudăriţă?!” (rudăriţă, 49 de
ani).
Redau mai jos un fragment extras din transcrierea unei conversaţii avute cu
un bărbat român al cărui fiu a dorit să se căsătorească cu o fată din rudărie,
fragment care în acest caz explică resorturile menţinerii distanţei sociale din partea
românilor:
„I: Am auzit că băiatul dumneavoastră vrea să se căsătorească cu o rudăriţă, şi că nu
sunteţi de acord.
R: A, nu! I-am zis că eu cu rudăriţa nu-l ţin în casă. Să se orienteze şi el asupra unei
fete de aici, numai să nu ia ţiganca asta.
I: «Rudăriţa» este tot una cu «ţiganca»?
R: Nu, că rudarii sunt altceva, nu sunt ţigani. Da’ degeaba, că tot negri sunt şi, ştiţi,
lumea zice că am adus în casă o ţigancă. Păi nu vedeţi, sunt negri ca nişte ţigani. De
ce să-mi strige mie lumea apoi că stau în casă cu ţiganca?!” (român, 54 de ani).
Astfel, în baza unui detaliu anatomic, rudarului îi este atribuită identitatea
etnică de rom, în pofida declarării celei de român la recensăminte. Totuşi, românii
fac diferenţă între „ţiganul adevărat” şi „ţiganul rudar”. Un „ţigan rudar” ar fi cel
despre care românii susţin că la origini el nu este, de fapt, ţigan, însă au tendinţa să-
l considere tot ţigan, pentru că este „negru”. Dar cu o piele mai închisă la culoare
pot fi şi români: „Domnişoară, mânca-ţi-aş, ia ascultă-mă pă mine ici. E români ...
e români, e mai negri ca noi. Dacă-i vezi, zâci că e ţigani!” (rudăriţă, 64 de ani).
Acestora, ceilalţi (tot români) li se adresează uneori, deşi în glumă, cu apelativul
„rudarule”/„rudăriţo”, fără ca aceste trimiteri să aibă însă impactul avut de
apelativele „ţiganule” sau „ţiganco”, faţă de care există o evidentă reticenţă.
Aşadar, în ceea ce priveşte înfăţişarea (culoarea pielii), rudarii sunt
identificaţi cu romii, iar din punct de vedere cultural, cu românii, întrucât respectă
tradiţiile şi cultura acestora din urmă. Drept consecinţă, romii au reţineri în a-i
recunoaşte pe rudari ca fiind „de-ai lor”, conturându-i ca pe un grup cu un profil
aparte. Folosesc exonimele caştari sau caştali (în traducere, „lemnari”, „dulgheri”,
cuvântul „kasht” însemnând „lemn” în limba romani). Aceste exonime au legătură,
în mod evident, cu caracterul meseriei rudarilor:
„Rudarii, cum să-ţi explic eu dumitale ... Ei, pentru că lucră cu lemnul, nu-s ca noi.
Ei sunt caştalii, [adică] rudari, rudari. Ei a tăiat pluţi în viaţa lor, să facă albii, linguri
şi, ca să nu se lege pluţile de ei, a făcut Gurbane. Aicea, mami, nu se ţâne [Gurbanele],
că noi nu suntem rudari, noi suntem ţâgani” (femeie romă, 67 de ani).

556
 Marginalizare socială în cazul unei comunităţi de rudari din judeţul Gorj, România

Fiind slab ataşaţi categoriei romilor sub aspect afectiv, rudarii evită, pe cât de
mult posibil, contactele de orice natură cu aceştia. Pe teritoriul României,
majoritatea comunităţilor de rudari par a fi integrate în sânul celor de români, cu
observaţia că relaţiile sociale se construiesc ţinându-se seama de prejudecăţile
vehiculate, conţinutul acestora transformând diversitatea într-o problemă care face
dificilă acceptarea „celuilalt”. Deşi rudarii declară în mod oficial identitatea etnică
de român, în contextele vieţii cotidiene sunt consideraţi „altfel” faţă de români,
fiind discriminaţi atunci când se pune problema stabilirii unor raporturi sociale
fireşti.

Concluzii
Cu toate că, în general, relaţiile dintre rudari şi români afişează o traiectorie
lipsită de conflicte, în spatele acestei coabitări se ascund resentimente care duc la o
poziţionare fermă în interiorul fiecărui grup. Astfel, românii, care în procesul de
identificare a rudarilor cu romii menţionează ca prim factor de individuaţie
culoarea pielii, impun o vizibilă reticenţă în situaţii care pretind apropierea. Este
vorba de contexte precum căsătoriile mixte, consumarea actului comensualităţii sau
înhumarea rudarilor în proximitatea mormintelor românilor. În astfel de situaţii,
culoarea închisă a pielii îl metamorfozează pe rudar, în imaginaţia românului, în
„ţigan”27. Rudarul, la rândul său, pare a fi interiorizat cu conştiinciozitate această
poziţie în societate, simţind faptul că în ierarhia socială „rudarul este o ţâră mai jos
decât românul, dar mai sus decât ţiganul. Noi suntem între unii şi alţii, da’ nu
cumva să scrieţi acolo că suntem ţigani” (rudar, 56 de ani). Într-adevăr, importanţa
acordată trăsăturii biologice, anume culoarea pielii, este un prim element care
justifică tendinţa de a-i identifica pe rudari cu romii. Această tendinţă generează un
întreg proces de discriminare, reflectat în preocuparea românilor de a menţine
distanţa socială faţă de rudari. Din pricina vehiculării unor clişee arhicunoscute (au
pielea închisă la culoare, deci sunt ţigani, iar, dacă sunt ţigani, trebuie evitaţi),
şansele de mobilitate socială în rândul acestei comunităţi de rudari sunt reduse.
Etnicitatea pare a fi cea care arbitrează poziţia socială a rudarilor. Este deja
probat faptul că etnicitatea a declanşat dintotdeauna disensiuni în plan social, în
special în situaţia în care două comunităţi de etnie diferită au fost nevoite să
trăiască una în vecinătatea celeilalte. Astfel, deşi rudarul susţine cu obstinenţă că el
este „rumân”, şi nu „ţigan”, relaţiile sociale se construiesc ţinându-se seama de
prejudecăţile vehiculate. Prin trimiterile lor maliţioase, oricât ar fi ele de sporadice,
românii contribuie, astfel, la creionarea indirectă a unui portret etnic.

The Social Marginalisation of a Rudari Community in Gorj County, Romania

(Abstract)

The paper includes empirical evidence from the anthropological research conducted in a village from
Gorj County, Romania, where the majority Romanian population cohabits with the Rudari

27De notat că cei care fac astfel de aprecieri nu au cunoştinţă de faptul că, în mare parte a literaturii
de specialitate, rudarii sunt consideraţi ca reprezentând unul dintre numeroasele neamuri ale romilor.

557
Angela Costescu

community. It also presents general data about the history of the Rudari. Although most studies
present the Rudari as one of the many sub-groups of the Roma, there are also voices who reject this
classification based on the observation that there are more differences than similarities between the
Rudari and the Roma. I therefore set out in this research to determine the consequences of self- and
hetero-identification in the case of the Rudari, starting from the discourse surrounding the subject of
their ethnic identity as well as from observing their daily way of life. The focus fell on describing the
type of social relation that builds up between the Rudari and the Romanians on the one hand, and
between the Rudari and the Roma, on the other hand.
Although at a discourse level, the village inhabitants uphold the difference between the Rudari
and the Roma, in practise, they overlap the two categories which leads to social distancing. These first
observations allowed me to formulate the research hypothesis: ethnicity is the reason for the barrier
between the Romanians and the Rudari. Although the Romanians do not recognise it directly as a
cause for their restraint towards the Rudari, in certain contexts it operates at a mental level. We are
dealing here with an attributed (by the Romanians) and, at the same time, internalised (by the Rudari)
ethnicity.

Abrevieri bibliografice

Achim 1998 - Viorel Achim, Ţiganii în istoria României, Bucureşti, 1998.

Calotă 1974 - Ion Calotă, Graiul rudarilor din Oltenia. Rezumatul tezei de doctorat,
Craiova, 1974, p. 1-30.
Calotă 1995 - Ion Calotă, Rudarii din Oltenia. Studiu de dialectologie şi de geografie
lingvistică românească, Craiova, 1995.
Chelcea 1944 - Ion Chelcea, Rudarii. Contribuţie la o „enigmă“ etnografică, Bucureşti,
1944.
de Kogalnitchan 1837 - Michel de Kogalnitchan, Esquisse sur l’histoire, les mœurs et la langue des
Cigains, connus en France sous le nom de Bohémiens, suivie d’un recueil de sept
cents mots cigains, Berlin, 1837, text reprodus în Mihail Kogălniceanu,
Opere II. Scrieri istorice, Bucureşti, 1976, p. 354-385.
Dorondel 2007 - Ştefan Dorondel, Ethnicity, State and Access to Natural Resources in the
Southeastern Europe. The Rudari Case, în Stelu Şerban (ed.), Transborder
Identities. The Romanian - Speaking Population in Bulgaria, Bucureşti,
2007, p. 215-239.
Dorondel 2008 - Ştefan Dorondel, ”They Should be Killed“. Forest Restitution, Ethnic
Groups and Patronage in Post-socialist Romania, în Derick Fay, Deborah
James (ed.), The Rights and Wrongs of Land Restitution: „Restoring What
was Ours” New York, 2008, p. 43-65.
Fraser 1998 - Angus Fraser, Ţiganii. Originile, migraţia şi prezenţa lor în Europa,
Bucureşti, 1998.
Kovalcsik 2007 - Katalin Kovalcsik, Gurbane as a Representation of Traditional Identity and
Culture in an Oltenian Rudar Iommunity, în Biljana Sikimić, Petko
Hristov (ed.), Kurban in the Balkans, Belgrade, 2007, p. 109-135.
Marushiakova, Popov 2009 - Elena Marushiakova, Vesselin Popov, Gypsy Slavery in Wallachia and
Moldavia, în Tomasz Kamusella, Krzysztof Jaskulowski (ed.),
Nationalism Today, Oxford, 2009, p. 89-124.
Nicolăescu-Plopşor 1922 - Constantin S. Nicolăescu-Plopşor, Gurbanele, în AO, 1, an I, 1922,
p. 35-40.
Sikimić 2008 - Biljana Sikimić, Karavlachs in Bosnia and Herzegovina Today, în Biljana
Sikimić, Tijana Ašić (ed.), The Romance Balkans, Belgrade, 2008, p.
227-446.
Sorescu-Marinković 2011 - Annemarie Sorescu-Marinković, Strategies for Creating an Explanatory
Bayash Dictionary in Serbia, în RRL, 1, 56, 2011, p. 17-34.

558
 Marginalizare socială în cazul unei comunităţi de rudari din judeţul Gorj, România

Şerban 2007 - Stelu Şerban, Politics against Ethnicity. The Case of Rudari from Varna
District, în Stelu Şerban (ed.), Transborder Identities. The Romanian
Speaking Population in Bulgaria, Bucureşti, 2007, p. 241-276.
Tcherenkov, Laederich 2004 - Lev Tcherenkov, Stéphane Laederich, The Rroma: History, Language,
and Groups, vol. 1, Basel, 2004.
von Bauer 1778 - Friedrich Wilhelm von Bauer, Memoires historiques et geographique sur la
Valachie, avec un prospectus d’un atlas géographique & militaire de la dernière
guerre entre la Russie & la Porte Ottomanne, Leipzig, 1778.

Cuvinte-cheie: rudari, romi, boyash/bayash, autoidentificare, heteroidentificare.

Keywords: rudari, Roma people, boyash/bayash, self-identification, hetero-identification.

559
 LISTA ABREVIERILOR

AAR-SI - Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice.

Bucureşti (s. III, 1922-1947).
Academica - Academica. Academia Română. Bucureşti.
ACG - Anuarul Comitetului Geologic. Institutul Geologic al
României. Bucureşti.
ACMI - Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Bucureşti.
ActaArchHung - Acta Archaeologica. Academiae Scientiarum Hungaricae.
Budapest.
ActaBC Acta Bacoviensia. Serviciul Judeţean Bacău al Arhivelor
Naţionale. Bacău.
ActaMN - Acta Musei Napocensis. Muzeul Naţional de Istorie a
Transilvaniei. Cluj-Napoca.
ActaMP - Acta Musei Porolissensis. Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă
Zalău. Zalău.
Acta Siculica - Acta Siculica. Analele Muzeului Naţional Secuiesc. Sfântu
Gheorghe.
ActaZC - Acta Zoologica Cracoviensia. Institute of Systematics and
Evolution of Animals. Kraków.
ADIU - АРХЕОЛОГІЯ І ДАВНЯ ІСТОРІЯ УКРАIНИ. Kiev.
AÉ - Archaeologiai Értesitö a Magyar régészeti, müvésyt-történeti
és éremtani társulat tudományos folyóirata. Budapest.
AHR - Asiatic Herpetological Research. Chengdu Institute of
Biology. Chengdu.
AIIA - Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj. Cluj-
Napoca (din 1990 Anuarul Institutului de Istorie „George
Bariţ”).
AIIAI/AIIX - Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D.
Xenopol” Iaşi. Iaşi (din 1990 Anuarul Institutului de Istorie
„A. D. Xenopol” Iaşi).
AIIGB - Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „George Bariţ”
Cluj-Napoca. Cluj-Napoca vezi AIIA.
AIIN - Anuarul Institutului de Istorie Naţională. Cluj-Sibiu.
AInf - Archäologische Informationen. Mitteilungen zur Ur- und
Frühgeschichte. Bonn.
Altertum - Das Altertum, Routledge, part of the Taylor & Francis
Group.
Aluta - Aluta. (Studii şi comunicări - Tanulmányok és
Közlemények). Sfântu Gheorghe.
AM - Arheologia Moldovei. Institutul de Istorie şi Arheologie „A.
D. Xenopol”. Iaşi.
AmAnthropol - American Anthropologist. Washington, D.C.
AnB - Analele Banatului; serie nouă. Timişoara.
Angustia - Angustia. Muzeul Carpaţilor Răsăriteni. Sfântu Gheorghe.
Annales de Paléontologie - Annales de Paléontologie. Association Paléontologique
Française. Paris.

671
 Lista abrevierilor

Antaeus - Antaeus. Communicationes ex Instituto Archaeologico

Academiae Scientiarum Hungaricae. Budapest.
Antiquity - Antiquity. A Quartely Review of World Archaeology. York.
AntTard - Antiquité tardive. Revue internationale d’histoire et
d’archéologie (IVe-VIIIe s.). Turnhout.
AO - Arhivele Olteniei. Craiova; serie nouă (Institutul de Cercetări
Socio-Umane. Craiova).
APA - Acta Praehistorica et Archaeologica. Berlin.
APR - Acta Palaeontologica Romaniae. Romanian Society of
Paleontologists. Bucureşti.
Apulum - Apulum. Acta Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii
Alba Iulia. Alba Iulia.
AR - Archeologické rozhledy. Praha.
ARA - Annual Review of Anthropology. Palo Alto.
ArbInstHalle - Arbeiten aus dem Institut für Vor- und Frühgeschichte der
Martin-Luther-Universität Halle-Wittenberg.
Archaeologia Bulgarica - Archaeologia Bulgarica. Sofia.
ArchAustr - Archaeologia Austriaca. Viena.
ArchHung - Archaeologia Hungarica, Dissertationes Archaeologicae
Musei Nationalis. Budapest.
ArchKözl - Archaeologiai Közlemények. Pesten.
Argesis - Argesis. Studii şi comunicări. Muzeul Judeţean Argeş. Piteşti.
Arheologija - Archeologija. Organ na Archeologičeskija Institut i Muzei
pri Bulgarskata Akademija na Naukite. Sofia.
ArhRom - Arhiva Română. Arhivele Statului. Bucureşti
AŞUAIC-I - Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.
Istorie. Iaşi.
Athenaeum - Athenaeum. Studi periodice di litteratura e storia
dell’antichità. Pavia.
ATS - Acta Terrae Septemcastrensis. Sibiu.
AUA - Annales Universitatis Apulensis. Series Historica. Alba Iulia.
AUSB - Annales Universitatis Scientiarium Budapestinensis de
Rolando Eötvös Nominatae, sectio Historica. Budapest.
AusgrabFunde - Ausgrabungen und Funde. Berlin.
AUVT - Annales d’Université „Valahia” Târgovişte. Târgovişte.
BA - Biblioteca de arheologie. Bucureşti.
BÁMÉ - A Béri Balogh Ádám Múzeum Évkönyve. Szekszárd.
Banatica - Banatica. Muzeul de istorie al judeţului Caraş-Severin. Reşiţa.
BAR - British Archaeological Reports (International Series).
Oxford.
BC - Biblioteca şi cercetarea. Cluj-Napoca.
BCH - Bulletin de correspondance hellenique. L’Institut de
correspondance hellenique d’Athenes (continuă Bulletin de
l’Ecole francaise d’Athenes- 1868-1871). Atena.
BCMI - Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice / Buletinul
Comisiei Monumentelor istorice. Bucureşti.
BCŞS - Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti. Alba Iulia.
BerRGK - Bericht der Römisch-Germanischen Kommission des
Deutschen Archäologischen Instituts. Frankfurt am Main.
BG - Boabe de grâu. Bucureşti

672
 Lista abrevierilor

BHAB - Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica. Muzeul

Banatului Timişoara. Timişoara.
BIRSNB - Bulletin de l’Institute Royal des Sciences Naturelles de
Belgique. Bruxelles.
BMA - Bibliotheca Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii Alba
Iulia. Alba Iulia.
BMI - Buletinul Monumentelor Istorice. Bucureşti.
BMJT - Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie.
Alexandria.
BMM - Bibliotheca Musei Marisiensis. Seria Archaeologica. Târgu
Mureş.
BMMK - Békés Megyei Múzeumok Közleményei. Békéscsaba.
BMS - Bibliotheca Musei Sabesiensis. Muzeul Municipal „Ioan
Raica” Sebeş.
BollVerona - Bollettino del Museo Civico di Storia Naturale di Verona.
Verona.
BOR - Biserica Ortodoxă Română. Patriarhia Română. Bucureşti.
BR - Budapest Régiségei. Budapesti Történeti Múzeum.
Budapest.
Britannia - Britannia. A Journal of Romano-British and Kindred
Studies. The Society for the Promotion of Roman Studies.
Cambridge.
Brukenthal - Brukenthal. Acta Musei. Muzeul Naţional Brukenthal. Sibiu.
BSAF - Bulletin de la Société Nationale des Antiquaires de France.
Paris.
BSHNT - Bulletin de la Société d’Histoire Naturelle de Toulouse.
Toulouse.
BSNR - Buletinul Societăţii Numismatice Române. Societatea
Numismatică Română. Bucureşti.
BTh - Bibliotheca Thracologica. Institutul Român de Tracologie,
Bucureşti.
Buletin foaie oficială - Buletin foaie oficială. Iaşi.
BulletinAMNH - Bulletin of the American Museum of Natural History. New
York.
BulletinSGF - Bulletin d’Societe Geologique France. Paris.
Buridava - Buridava. Studii şi materiale. Muzeul Judeţean „Aurelian
Sacerdoteanu” Vâlcea. Râmnicu Vâlcea
BV - Bayerische Vorgeschichtblätter. München.
CA - Cercetări arheologice. Muzeul Naţional de Istorie a
României. Bucureşti.
CAANT - Cercetări arheologice în aria nord-tracă. Bucureşti.
CAn - Current Anthropology. Chicago.
Carnets de Géologie - Carnets de Géologie. Brest.
CCA - Cronica cercetărilor arheologice. Bucureşti.
CCGG - Cahiers du Centre Gustave Glotz. Sorbonne (Paris).
CFS - Courier Forschungsinstitut Senckenberg. Senckenberg
Forschungsinstitut und Naturmuseum. Frankfurt am Main.
Ciências da Terra (UNL) - Ciências da Terra (UNL). Earth Sciences Journal. Caparica.
ClausthalerGeo - Clausthaler Geowissenschaften. Institut für Geologie und
Paläontologie. Clausthal-Zellerfeld.

673
 Lista abrevierilor

CMPUMichigan - Contributions from the Museum Paleontology. The

University of Michigan. Michigan.
Codrul Cosminului - Codrul Cosminului, Seria Nouă. Analele Ştiinţifice de
Istorie, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava. Suceava
CommArchHung - Communicationes Archaeologicae Hungariae, Magyar
Némzeti Muzeum. Budapesta.
Communications - Communications. École Des Hautes Étude en Science
Sociales – Centre D’Études Transdisciplinaires (Sociologie,
Anthropologie, Politiques), Paris.
Copeia - Copeia. American Society of Ichthyologists and
Herpetologists. New York.
Corviniana - Corviniana. Acta Musei Corvinensis. Hunedoara.
CRAcadSciParis - Comptes Rendus De L’Academie Des Sciences. Serie II,
Fascicule A - sciences de la Terre et des Planetes. Paris.
CretaceousRes - Cretaceous Research. Published by Elsevier.
Crisia - Crisia. Culegere de materiale şi studii. Muzeul Ţării
Crişurilor. Oradea.
Cultura creştină - Cultura creştină. Publicaţie apărută sub egida Mitropoliei
Române Unite cu Roma Greco-Catolică şi a Facultăţii de
Teologie Greco-Catolică din Universitatea „Babeş-Bolyai”
Cluj-Napoca, Departamentul Blaj. Blaj.
Cumania - Báks - kiskun Megyei Múzeumok Közleményei. Kecskemét.
Dacia - Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en
Roumanie. Bucureşti, I, (1924) - XII (1948). Nouvelle série:
Revue d’archéologie et d’historie ancienne. Bucureşti.
Danubius - Danubius. Muzeul de Istorie Galaţi. Galaţi.
DMÉ - A Debreceni déri Múzeum Évkönyve. Debrecen.
Dolgozatok - Dolgozatok az Erdély Nemzeti Múzeum Érem - és
Régiségtárából. Kolosvár (Cluj).
DolgSzeged - Dolgozatok. A. M. Kir. Ferencz József Tudományegyetem
Archaeologiai Intézetéböl. Szeged.
DP - Documenta Praehistorica. Poročilo o raziskovanju
paleolitika, neolitika in eneolitika v sloveniji. Ljubljana.
Drobeta - Drobeta. Muzeul Regiunii Porţilor de Fier. Drobeta Turnu-
Severin.
Dumerilia - Dumerilia. Association des amis du laboratoire des reptiles
et amphibiens du Muséum = AALRAM. Paris.
Eclogae - Eclogae Geologicae Helvetiae. Swiss Journal of
Geosciences. Swiss Geological Society. Zürich.
EHR - The English Historical Review. Oxford University Press
(UK).
Environment & Progress - Environment & Progress. Universitatea „Babeş-Bolyai”
Cluj-Napoca. Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului. Cluj-
Napoca.
EphNap - Ephemeris Napocensis. Institutul de Arheologie şi Istoria
Artei, Cluj-Napoca. Cluj-Napoca.
ErdMúzÉvk - Erdélyi Múzeum Egyesület Évkönyve. Kolosvár (Cluj).
EstudiosAlava - Estudios del Museo de Ciencias Naturales de Alava. Vitoria.
Eurasia Antiqua - Eurasia Antiqua. Zeitschrift für Archäologie Eurasiens.
Mainz am Rhein.

674
 Lista abrevierilor

FbÖst - Fundberichte aus Österreich. Wien.

FK - Földtani közlöny. Magyarhoni foldtani tarsulat folyóirata.
Budapest.
FöldrKözl - Földrajzi Közlemények. Budapest.
FoliaArch - Folia Archaeologica. Magyar Történeti Múzeum. Budapest.
Gemina - Gemina. Timişoara.
Geodiversitas - Geodiversitas. Museum National d’Histoire Naturelle Paris.
Paris.
Gerión - Gerión. Revista de historia antigua, Universidad
Complutense de Madrid. Madrid.
Germania - Germania. Römisch-Germanischen Kommission des
Deutschen Archäologischen Instituts. Frankfurt am Main.
Godišnjak - Godišnjak. Jahrbuch Knjiga. Sarajevo-Heidelberg.
HAC - Historiae Augustae Colloquia Nova Series. Bari.
Hantkeniana - Hantkeniana. Periodical of the Department of
Palaeontology, Eötvös University. Budapest.
Hermes - Hermes. Zeitschrift für klassische Philologie. Stuttgart.
Hesperia - Hesperia. Journal of American School of Classical Studies at
Athens. Athens.
Hierasus - Hierasus. Muzeul Judeţean Botoşani. Botoşani.
HJ - The Historical Journal. University of Cambridge (UK).
Hrisovul - Hrisovul. Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”.
Facultatea de Arhivistică. Bucureşti.
HTRTÉ - A Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat
Évkönyvei (1880-1913). Deva.
HU - Historia Urbana. Institutul de Cercetări Socio-Umane. Sibiu.
IA - International Affairs. Royal Institute of International Affairs.
London.
Instrumentum - Instrumentum (Bulletin du Groupe de travail europeen sur
l’artisanat et les productions manufacturees dans l’Antiquite.
Montagnac.
Ioan Neculce - Ioan Neculce. Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei.
Iaşi.
Iranica Antiqua - Iranica Antiqua. Leiden.
Istros - Istros. Muzeul Brăilei. Brăila.
Îndrumător pastoral - Îndrumător pastoral. Episcopia Ortodoxă Română de Alba
Iulia. Alba Iulia
JAMÉ - A Nyiregyhazái Jósa András Múzeum Évkönyve.
Nyíregyháza.
JAMT - Journal of Archaeological Method and Theory. New York.
JCH - Journal of Contemporary History. University of Cambridge
(UK), University of Wisconsin at Madison (USA).
JMH - The Journal of Modern History. University of Chicago.
JMV - Jahresschrift für mitteldeutsche Vorgeschichte. Halle (Saale).
JRGZM - Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums zu
Mainz. Mainz.
JRS - The Journal of Roman Studies. London.
JSP - Journal of Systematic Palaeontology. British Natural History
Museum. London.

675
 Lista abrevierilor

JTa - Journal of Taphonomy. Paleontological Network

Foundation.
Klio - Klio. Beiträge zur Alten Geschihte. Berlin.
Korunk - Korunk. Kolozsvár. Cluj-Napoca.
KözlDebrecen - Közlemények a Debreceni M. Kir. Tisza István-
Tudományegyetem Régészeti Intézetéből. Debrecen.
Latomus - Latomus. Revue d’études latines. Bruxelles.
MA - Mitropolia Ardealului. Revista oficială a Arhiepiscopiei
Sibiului, Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului,
Episcopiei Alba Iuliei şi Episcopiei Oradei. Sibiu (1956-1991).
A continuat Revista Teologică, (1907-1947) şi este continuată de
aceeaşi revistă.
MAGW - Mitteilungen der anthropologischen Gesellschaft in Wien.
Wien (1912-1941).
Marburger Studien - Marburger Studien. Marburg.
Marisia - Marisia. Studii şi Materiale. Târgu Mureş.
Marmatia - Marmatia. Baia Mare.
Mas de las Matas - Mas de las Matas. Grupo de Estudios Mastnos. Mas de las
Matas.
Materiale - Materiale şi cercetări arheologice. Bucureşti.
MBGAEU - Mitteilungen der Berliner Gesellschaft für Anthropologie,
Ethnologie und Urgeschichte. Berlin.
MedTrans - Mediaevalia Transilvanica. Satu-Mare.
MÉFRA - Mélanges de l’École française de Rome. Antiquité. Roma.
Mehedinţi - Mehedinţi - Istorie şi cultură. Drobeta Turnu Severin.
MemAntiq - Memoria Antiquitatis. Complexul Muzeal Judeţean Neamţ.
Piatra Neamţ.
MemMNHistNat - Memoires du Museum National d’Histoire Naturelle - Serie
C: Sciences de la Terre. Paris.
MemPadova - Memorie degli Istituti di Geologia e Mineralogia dell’
Universita di Padova. Padova.
MES - Middle Eastern Studies. The University of Texas at Austin.
MFMÉ StudArch - A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve. Studia Archaeologica.
Szeged.
MIAK - Materialy i issledovanija po archeologii Kubani. Krasnodar.
MittUngGeo - Mitteilungen aus den Jahrbuch der Kön. Ungarische
Geologischen Anstalt. Budapest.
MKÉ - Múzeumi és Könyvtári Értesitő. Budapest.
MKFIÉ - A Magyar Királyi Földtani Intézet Évkönyve. Mitteilungen
aus dem Jahrbuch der Kgl. ungar. Geolog. Anstalt. Annales
Instituti Regii Hungarici Geologici. Budapest.
MN - Muzeul Naţional de Istorie a României. Bucureşti.
MÖSTA - Mitteilungen des Österreichischen Staatsarchivs.
Österreichischen Staatsarchiv. Wien.
Natl Geogr Res - National Geographic Research Journal. Washington, D.C.
NeuesJahrGP - Neues Jahrbuch für Geologie und Paläontologie
Monatschafte. Stuttgart.
NTS - The Nordic Textile Journal. University College of Borås.
The Swedish School of Textiles.
OJA - Oxford Journal of Archaeology, Blackwell Publishing Inc.

676
 Lista abrevierilor

ŐL - Ősrégészeti Levelek. Prehistoric newsletter. Budapest.

Oltenia - Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie – Istorie. Craiova.
OpuscArchaeol - Opuscula Archaeologica Radovi Arheološkog zavoda.
Zagreb.
Oryctos - Oryctos. Musée des Dinosaures d’Espéraza.
PA - Patrimonium Apulense. Alba Iulia.
PalaeoAfricana - Palaeontologia Africana. Annals of the Bernard Price
Institute for Palaeontological Research, University of the
Witwatersrand. Witwatersrand. Johannesburg.
Paleobiology - Paleobiology. The Paleontological Society. Gainsville.
Palevol - Palevol. Comptes Rendus de l’Académie des sciences. Issy-
les-Moulineaux.
Pallas - Pallas. Revue d’études antiques. Université du Mirail.
Toulouse.
PamArch - Památky archeologické. Praha.
PAS - Prähistorische Archäologie in Südosteuropa. Berlin.
PBF - Präehistorische Bronzefunde. München.
Peuce - Peuce. Studii si comunicări de istorie veche, arheologie şi
numismatică. Tulcea.
PLoS ONE - PLoS ONE. International, peer-reviewed, open-access,
online publication.
PNAS - Proceedings of the National Academy of Sciences of the
United States of America. Washington.
Pontica - Pontica. Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie
Constanţa. Constanţa.
PPP - Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology
(“Palaeo3”). An International Journal for the Geo-Sciences.
PPS - Proceedings of the Prehistoric Society. Cambridge-Londra.
Programm Mühlbach - Programm des evaghelischen Untergymnasium in Mühlbach
und der damit verbundenen Lehranstalten. Mühlbach (Sebeş).
PZ - Prähistorische Zeitschrift. Deutsche Gesellschaft fuer
Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte, Institut für
Prähistorische Archäologie. Berlin.
RA - Revista Arheologică. Institutul de Arheologie şi Istorie
Veche. Chişinău.
Renaşterea - Renaşterea. Cluj-Napoca.
RÉV - Revue des études latines. Paris.
RevAquitania - Revue Aquitania. Revue interrégionale d’archéologie.
Aquitaine.
RHSEE/RESEE - Revue Historique du Sud-Est Européen. Academia Română.
Bucureşti şi Paris (din 1963 Revue des Études Sud-Est
Européennes).
RI - Revista de Istorie (din 1990 Revista istorică). Bucureşti.
RJTRG - Romanian Journal of Tectonics and Regional Geology.
Bucureşti.
RM - Revista Muzeelor. Bucureşti.
RMGM - Revista Muzeului de Gelogie şi Mineralogie. Cluj-Napoca.
RMM - Revista Muzeelor şi Monumentelor. Bucureşti.
RMM-MIA - Revista Muzeelor şi Monumentelor. Monumente Istorice şi
de Artă. Bucureşti.

677
 Lista abrevierilor

RRH - Revue Roumaine d’Histoire. Academia Română. Bucureşti.

RRL - Revue Roumaine de Linguistique. Academia Română -
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”.
Bucureşti
RT - Revista Teologică. Sibiu.
RVM - Rad Vojvodanskih muzeja. Novi Sad.
SAA - Studia Antiqua et Archaeologica. Iaşi.
SAHIR - Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae. Institutul de
Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi. Iaşi.
SAI - Studii şi articole de istorie. Bucureşti.
Sargetia Naturae - Sargetia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae.
Deva.
Sargetia - Sargetia. Buletinul Muzeului judeţului Hunedoara (Acta
Musei Devensis). Deva.
SASTUMA - Saarbrücker Studien und Materialien zur Altertumskunde.
Bonn.
SB - Studia Bibliologica. Bucureşti.
SBV - Studia bibliologica Valachica. Târgovişte.
SC (Ştiinţele Naturii) - Studii şi Cercetări (Ştiinţele Naturii). Complexul Muzeal
Bistriţa-Năsăud. Bistriţa.
SCB - Studii şi cercetări de bibliologie. Bucureşti (1955-1963).
SCIM - Studii şi cercetări de istorie medie. Bucureşti.
SCIV(A) - Studii şi cercetări de istoria veche. Bucureşti (din 1974,
Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie).
SCN - Studii şi cercetări numismatice. Bucureşti.
SEER - The Slavonic and East European Review. University College
London.
SlovArch - Slovenská Archeológia. Nitra.
SMICont - Studii şi materiale de istorie contemporană. Institutul de
Istorie „Nicolae Iorga” Bucureşti. Bucureşti.
SMIMod - Studii şi materiale de istorie modernă. Institutul de Istorie
„Nicolae Iorga” Bucureşti. Bucureşti.
SMK - Somogyi Muzeumok Kozlemenyei. Somogyi Megyei
Muzeumok. Kaposwar.
Starinar - Starinar, Tređa Serija. Arheološki Institut. Beograd.
StComSM - Studii şi comunicări. Muzeul judeţean Satu Mare. Satu Mare.
StudArch - Studia Archaeologica. Budapest.
StudGeolSalmanticensia - Studia Geologica. Salmanticensia. Universidad de Salamanca.
Departamento de Geología. Salamanca.
StudiaTGCV - Studia. Theologia Graeco-Catholica Varadiensis. Oradea.
StudiaUBBG - Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”. Series Geologia. Cluj-
Napoca.
StudiaUBBH - Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”. Series Historia. Cluj-
Napoca.
Študijné Zvesti AUSAV - Študijne Zvesti. Archeologickeho Ustavu Slovenskei
Akademie Vied. Nitra.
Suceava - Anuarul Muzeului Judeţean. Suceava.
SympThrac - Symposia Thracologica. Institutul Român de Tracologie.
Terra Sebus - Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis. Sebeş.
Thraco-Dacica - Thraco-Dacica. Institutul Român de Tracologie. Bucureşti.

678
 Lista abrevierilor

Tibiscum - Tibiscum. Studii şi Comunicări de Istorie şi Etnografie.

Caransebeş.
Tibiscus - Tibiscus. Muzeul Banatului Timişoara. Timişoara (1971-
1979).
Tisicum - Tisicum. A Jász-Nagykun-Szolnok megyei múzeumok
évkönye. Szolnok.
Transilvania - Transilvania. Foaia Asociaţiunii Transilvane pentru
Literatura Română şi Cultura Poporului Român. Braşov.
Tyragetia - Tyragetia. Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a
Moldovei. Chişinău.
UPA - Universitätsforschungen zur Prähistorischen Archäologie.
Berlin.
Vjesnik - Arheološkog muzeja u Zagrebu. Vjesnik Arheološkog
muzeja u Zagrebu. Zagreb.
VZBGW - Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft in
Wien. Wien.
WPZ - Wiener Prahistorische Zeitschrift. Selbstverlag der Wiener
Prahistorischen Gesellschaft. Wien.
Zalai Múzeum - Zalai Múzeum. Zalaegerszeg.
ZfA - Zeitschrift für Archäologie. Berlin.
Ziridava - Ziridava. Muzeul Judeţean Arad. Arad.

679