Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C. Ministerele
În cadrul sistemului autorităţilor administraţiei publice, ministerele au rolul de
a organiza exercitarea şi de a
executa în concret legile, în anumite domenii şi sectoare de activitate. Se
organizează numai în subordinea
Guvernului şi în baza legii, ca act al organului legiuitor al ţării.
Printre atribuţiile ministerelor în domeniul financiar-fiscal remarcăm:
- elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli, corespunzător domeniului pe care-
l administrează;
- aprobarea bilanţului contabil pentru instituţiile publice, regiile autonome şi
societăţile comerciale cu capital de stat, aflate în subordinea lor;
- verificarea utilizării fondurilor băneşti alocate de la buget, prin corpurile de
control aflate în subordinea lor.
Conceptul de buget
Apariţia bugetului statului este o etapă importantă în evoluţia finanţelor publice,
determinată de
necesitatea existenţei unui mijloc sau procedeu de corelare a veniturilor cu
cheltuielile publice ale statului.
Termenul buget provine din vechea limbă franceză, unde cuvinte ca bouge sau
bougette desemnau o pungă de bani sau numai o pungă din piele.
În legislaţia franceză, noţiunea de buget a fost utilizată în anul 1806 în Legea
privitoare la
finanţe, şi, ulterior, în dreptul francez din 1862 referitor la contabilitatea
publică.
Noţiunea de bouge sau bougette a fost preluată de Anglia şi, mai apoi, de restul
ţărilor Europei.
În Anglia, ministrul de finanţe se prezenta periodic în faţa Parlamentului pentru o
expunere a cheltuielilor
coroanei regale şi a posibilităţilor de acoperire a acestora. Consemnarea avea loc
pe un document, introdus
apoi într-o pungă de piele. Documentul din pungă reprezenta, în mod simbolic, punga
tezaurului coroanei,
iar scoaterea documentului din pungă se numea deschiderea pungii de bani a
bugetului.
În România, cuvântul buget apare pentru prima dată menţionat în Regulamentele
Organice din Muntenia şi Moldova.
Astfel, în capitolul III al Regulamentului Organic al Moldovei întâlnim cuvântul
biudje sau închipuirea cheltuielilor anului
viitor. Dar legat de apariţia bugetului pe teritoriul ţării noastre, nu putem să nu
amintim condicele de venituri şi cheltuieli,
care datează din sec. al XVII-lea, ca rezultat al reformelor fiscale din acea
perioadă.
Astfel, în Ţara Românească prima Condică de venituri şi cheltuieli datează din
vremea lui Constantin Brâncoveanu
(1694 - 1704), în care se ţinea o evidenţă a resurselor băneşti ale statului, în
legătură cu nevoile publice ale acestuia;
în Moldova, prima Condică de venituri şi cheltuieli datează din vremea lui Gheorghe
Ştefan Vodă (1654). Deci bugetul
de stat era considerat iniţial un simplu procedeu de corelare a veniturilor şi
cheltuielilor bugetare. Ulterior, i s-a acordat
o semnificaţie mult mai largă, de document mult mai cuprinzător care să reflecte
întreaga activitate economică dintr-un
stat, stabilind nivelul cheltuielilor şi veniturilor publice în strânsă legătură cu
ansamblul proceselor desfăşurate în economia
naţională. Astfel, legea de contabilitate publică din 1864 a prevăzut în
terminologia de atunci că "toate
veniturile statului şi cheltuielile neapărate pentru îndeplinirea osebitelor
servicii, aşezate conform legilor,
trebuie autorizate pentru fiecare an de o lege anuală de finanţe şi formează
bugetul general al statului".
Concepţia modernă potrivit căreia bugetul este "actul prin care sunt prevăzute şi
prealabil adoptate
veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii publice" a
fost consacrată oficial de legea
contabilităţii din 21 martie 1903. Această lege a preluat caracterizarea obiectivă
a bugetului statului
cuprinsă în decretul francez din 1862 referitor la contabilitatea publică. În Legea
asupra contabilităţii
publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public din 1929 regăsim
acelaşi concept al bugetului statului.
Potrivit celor două legi de contabilitate publică din perioada interbelică, bugetul
statului este:
- un act anual, limitat în timp la o anumită perioadă, pentru a se prevedea mai
bine sursele de
venituri şi a se urmări mai uşor execuţia bugetării;
- este un act de previziune, adică indică sursele de finanţare ale nevoilor
statului;
- bugetul este un act de autorizare, deoarece puterea executivă nu poate să
perceapă
venituri şi să efectueze cheltuieli decât în limitele prevederilor legii bugetare.
După cel de-al doilea război mondial, pe fondul schimbărilor în viaţa economico-
financiară a
societăţii, instituţia bugetului de stat cunoaşte anumite modificări, dar îşi
păstrează rolul important în
îndeplinirea sarcinilor statului. Astfel, prin Legea nr. 3/1949 bugetul de stat a
fost definit drept "planul
financiar anual al formării fondului unic de mijloace băneşti necesare îndeplinirii
funcţiilor statului şi
îndrumărilor, în conformitate cu planul economic general, în vederea dezvoltării
puterii economice a ţării,
aşezării economiei naţionale pe baze socialiste, ridicării nivelului material şi
cultural al celor ce muncesc
şi garantării independenţei naţionale".
Din definiţie rezultă că bugetul era un plan financiar, întocmit anual, subordonat
planului economic
general, cu scopul îndeplinirii funcţiilor statului.
Evenimentele din decembrie 1989 au adus modificări şi în domeniul legislaţiei
fiscale.
Astfel, Constituţia României a consacrat conceptul de buget public naţional, care
cuprindea bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale
oraşelor şi ale judeţelor.
Noua lege a finanţelor publice, Legea nr. 500/2002 ne precizează că ansamblul
bugetelor, componente ale
sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg reprezintă
bugetul general consolidat.
Sistemul unitar de bugete reglementat de legea mai-sus menţionată cuprinde:
- bugetul de stat;
- bugetul asigurărilor sociale de stat;
- bugetele fondurilor speciale;
- bugetul trezoreriei statului;
- bugetul instituţiilor publice autonome;
- bugetul instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
- bugetul instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul
de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale;
- bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de
stat şi ale căror
rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
- bugetul fondurilor externe nerambursabile. În literatura juridică actuală
românească, conceptul de buget este definit:
- ca act de autorizare şi prevedere a veniturilor şi cheltuielilor
anuale ale statului şi prin aceasta ca
act de conducere a gestiunii financiare de stat;
- ca un plan financiar al statului, prin care sunt prevăzute
veniturile şi cheltuielile pentru o
perioadă determinată de timp
- actul juridic necesar pentru stabilirea şi autorizarea prealabilă a
veniturilor şi cheltuielilor publice;
- un act în care înscriu veniturile de încasat şi cheltuielile de
efectuat ale statului pe o perioadă
determinată (de obicei un an) şi care se adoptă de autorităţile publice printr-o
lege bugetară. Sub aspect
economic, bugetul de stat exprimă relaţiile economice sub formă bănească care iau
naştere în procesul de
distribuire a produsului intern brut pentru realizarea nevoilor generale ale
societăţii. În diverse ţări ale lumii,
pe lângă buget, în forma sa clasică se întocmeşte şi un buget al economiei
naţionale sau un buget economic.
În concluzie, putem defini bugetul ca fiind un act de prevedere anuală a
veniturilor de realizat şi
cheltuielilor de efectuat, adoptat, ulterior, printr-o lege bugetară.
Vom clasifica componentele bugetului public naţional în patru categorii:
- bugete centrale ( bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat);
- bugete locale ( bugete judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale);
- bugetele instituţiilor publice;
- fondurile speciale.