Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biomateriale Pentru Ingineria Tisulara
Biomateriale Pentru Ingineria Tisulara
tisulara
AN II, GRUPA 1
Sisteme specifice de culturi celulare utilizate în ingineria
tisulara
Cuprins
Cuprins..........................................................................................................................2
Introducere....................................................................................................................3
Sisteme în bioreactoare.............................................................................................7
Scaffold-urile............................................................................................................7
Tipuri de scaffold-uri..............................................................................................11
Concluzii.....................................................................................................................16
Bibliografie.................................................................................................................17
Sisteme specifice de culturi celulare utilizate în ingineria
tisulara
Introducere
identificarea unor proprietăți minime pe care trebuie sa le dețină țesutul ingineresc, identificarea
semnalelor mecanice care influenţează ţesuturile ingineriei tisulare, eficacitatea şi siguranţa
acestor ţesuturi. Componenta informatică pentru susţinerea ingineriei tisulare realizează analiza
secvenţelor de gene şi proteine, expresia genică, expresia proteinelor, interacțiunile, analiza
cantitativă a celulelor şi ţesuturilor, modelarea tisulară şi celulară, manufactura digitală a
ţesuturilor, sisteme automatizate de asigurare a calităţii, interfeţelor.
Având în vedere cele trei componente enumerate mai sus se disting trei ramuri
importante ale acestui domeniu:
1. Regenerarea tisulară bazată pe cellule (terapie celulară, care presupune
transplantarea de cellule noi în scopul înlocuirii celulelor distruse dintr-un țesut)
2. Regenerarea tisulară bazată pe matrici artificiale (folosirea de matrici artificale
biodegradabile pentru a orienta creșterea celulară)
3. Regenerarea tisulară bazată pe molecule bioactive (factori de creștere, cytokine,
etc)
Scopul acestui proiect îl reprezintă prezentarea componentelor sistemelor utilizate în
ingineria tisulară, în contextul ultimelor cercetări din domeniu.
ridicate necesare izolării celulelor stem pluripotente induse. Din momentul identificării celulelor
stem în stroma măduvei osoase (BMSCs) care a avut loc acum 42 de ani şi până în prezent,
BMSCs au devenit un standard în medicină regenerativă datorită potenţialului ridicat de a se
diferenţia şi a morbidităţii scăzute în timpul recoltării.
Din cauza numărului scăzut de celule stem care pot fi izolate din stroma măduvei
osoase, la care se adaugă şi procedeul invaziv dureros de recoltare prin aspirare, s-au investigat
şi alte surse de celule stem adulte, ajungându-se la concluzia că celule obţinute din ţesutul
adipos (ASC) ar avea potenţial de diferenţiere şi capacitate regenerativă similare cu cele ale
BMSCs. Prin folosirea tehnicilor de prelevare și izolare minim invazive se obțin amestecuri
omogene de celule mixte denumit fracţie stromala vasculară care conţine pe lângă celule stem
adipoase şi celule endoteliale, hematopoietice şi stromale. Celule stem adipoase induc
angiogeneza, secretă factori de creştere, reglează procesul inflamator şi se pot diferenţia în
diferite tipuri de celule, proprietăţi care le recomandă pentru utilizarea în regenerarea tisulară.
De asemenea, ele sunt stabile din punct de vedere genetic în culturi pe termen lung şi au efect
imunomodulator.
naturale, materiale sintetice sau materiale hibride. Sunt dezvoltate pentru a fi compatibile cu
sistemele vii sau cu celule vii, atât in vitro cât și in vivo. Caracteristicile de proiectare sunt
provocări majore care țin de mai mulți factori.. Sistemele pot fi închise, semipermeabilă, sau
deschise.
Sisteme în bioreactoare
Un pas important în ingineria tisulară il constituie caracterizarea mediilor celulare
native țesuturilor pe care e necesar să le obținem. Un mediu adecvat poate remodela celulele,
țesuturile imature, pentru a se putea integra într-un tot funcțional cu celulele vecine și restul
organismului. Aceste medii au fost reproduse experimental în bioreactoare. Se disting două
tipuri de bioreactoare:
1. bioreactoare pentru ingineria tisulara care presupun o înțelegere cantitativă a
mediilor native cat si a caracteristicilor structurale ale țesutului. Ele sunt concepute pentru a
reglementa cu precizie micromediul celular, pentru a facilita construirea in uniformitate și
viabilitatea celulară a ansamblului. Cerințele cheie a acestor reactoare includ eficiență în
scaffoldul 3D, îmbunătățirea transferului de masă, schimbul de gaze adecvat la mediul de
cultură,alimentarea regulata a mediului uzat, controlul temperaturii /controlul pH-ului și a
stimulilor fiziologici.
2. bioreactoare ce au ca scop optimizarea variabilelor de proces înainte de aplicațiile
de inginerie tisulara reale. Acestea sunt utilizate în principal în scopuri de screening și sunt
deosebit de avantajoase pentru economia de celule necesare, precum și pentru investigarea
intervalele fiziologice, parametrilor și efectele lor sinergice. Ele sunt proiectate pentru a fi
modulare, miniscaled, și multiparametrice. Organizarea spațială 3D de celule din aceste
reactoare nu este critică, iar ele de obicei nu sunt celule sau țesuturi specifice.
De exemplu, sistemele pot fi utilizate pentru a investiga efectele nivelului de oxigen
sau tensiuni de forfecare pe supraviețuirea, proliferarea, sau interacțiunile de celule.
Avantajele utilizării bioreactoarelor:
- metodă universală,
- echipament automatizat,
- reducerea timpului de creștere (de la 45 la 15 zile)
- productivitate crescută (+500%).
Sisteme specifice de culturi celulare utilizate în ingineria
tisulara
Scaffold-urile
Scaffold-urile tridimensionale (3D) servesc drept substrat temporar pentru
sprijinirea și îndrumarea formarii de țesut de la diferite stări in vitro si in regenerarea țesutului in
vivo. Ele reprezintă de fapt structuri din materiale naturale sau artificiale pe care este crescut
țesutul în scopul de a mima procesele biologice – când se folosesc in vitro - sau pentru a înlocui
un țesut lezat sau distrus - in vivo. Deoarece celulele vii și țesuturile sunt sisteme extrem de
complexe, o temă centrală în proiectarea construcții este de a înțelege modul în care structurile
de scaffold-uri, proprietățile și funcțiile sunt corelate. Un concept cheie in ingineria tisulară este
utilizarea material pe bază de scaffold-uri 3D poroase pentru a oferi sprijin fizice și un mediu ce
permite facilitare dezvoltării țesutului. De la mijlocul anilor 1980, sistemele 3D au evoluat
pentru a servi funcției complexe de ghidare a comportamentului celular în diferite aplicații ale
ingineriei tisulare. Scaffold-ul poate fi însămânțat cu celule stem embrionare sau celulele stem
adulte, celule progenitoare, mature, diferențiate sau co-culturi de celule pentru a induce formarea
de țesut în vitro și in vivo. Pot fi, de asemenea, implantate direct in vivo cu capacități de a livra
biomolecule solubile / insolubile și repere temporale / spațiale pentru a ghida funcția de
regenerare în țesuturi și organe defecte. În timp ce funcțiile specifice variază în funcție de tipul
de țesut și necesității clinice, scaffold-urile pot coordona evenimente biologice la nivelurile
tisular, molecular, celular, variind de la nanometri la centimetri.
Din punctul de vedere al proprietăților materialelor, transport în comun, mecanica,
conductivitate electrică, suprafața chimica, și topologie mediază comportamentul celulelor de la
scări nano, micro la macroscopice. Aceste proprietăți sunt adesea corelate cu compozițiile
chimice ale scaffold-urilor.
Comparativ cu sistemele de culturi bi-dimensionale (2D)culturi monostrat,
construcții 3D impun cerințe mai stricte pentru eficienta transportului în masă a celulelor pentru
a obține uniformitatea țesutului și pentru a evita moartea celulelor pe scara larga in interiorul
schelei. Nutrienții, oxigenul, și molecule de reglementare trebuie să fie eficient transportate de la
mediul de cultură la suprafețele de țesut (masa externa de transfer) și apoi prin țesut a celulelor
(masa internă de transfer). În mod similar, metaboliții și CO2 sunt eliminate din celulele prin
matricea de țesut la suprafețele și apoi la mediu. Ratele de transfer de masă externe depind în
primul rând de condițiile hidrodinamice din bioreactor, în schimb, ratele interne pot depinde de
difuzie și convecție și în mod semnificativ de structura scaffold-ului.
Pe scurt, caracteristicile pe care trebuie să le aibă un scaffold polimeric ideal sunt: (1)
o arhitectura tridimensională cu un volum dorit, forma și rezistență mecanică (D.M.
Sisteme specifice de culturi celulare utilizate în ingineria
tisulara
Hutmacher et al., 2000), (2) o structură poroasa, cu porii bine interconectați pentru a permite o
însămânţare mai bună a celulelor, (3) o compoziție chimică astfel încât suprafața și produșii de
degradare sa fie biocompatibili pentru a provoca minimum de raspunsuri imune sau inflamatorii
(4) rata de degradare să ofere sprijin suficient până la creșterea completă a țesutului.
Pana în prezent au fost dezvoltate multe tehnici de prelucrare şi fabricare de
scaffolduri polimerice naturale și sintetice. Deși materialele naturale sunt mult mai potrivite în
furnizarea de diferite funcții biologice, scaffoldurile polimerice sintetice sunt favorizate,
deoarece pot fi fabricate dintr-o gamă largă de polimeri biodegradabili cu prelucrabilitate ușoară,
degradare controlată și susceptibilitate pentru modificări conform cerinţelor cercetării (Peter et
al., 1998). Pentru a acționa ca un suport fizic, scaffoldurile pot fi proiectate pentru a furniza
anumite funcții biologice şi pentru a induce activ regenerarea ţesuturilor. Ele trebuie să realizeze
una sau toate funcțiile următoare: (1)Să contribuie la interacţiunea celule-biomaterial, adeziunea
celulară și depunerea ECM, (2)Să permită transportul suficient de gaze, nutrienţi şi factori ce
permit supravieţuirea celulară, proliferarea şi diferenţierea, (3)Să fie biodegradabile cu o viteză
controlabilă care aproximează rata de regenerare a ţesuturilor, (4)Să determine un grad minim de
inflamaţie sau toxicitate în vivo
Biomaterialele destinate pentru aplicaţiile biomedicale au sarcina de a dezvolta
materiale artificiale care pot fi utilizate pentru repararea sau restaurarea funcţiilor ţesutului ssu
organului traumatizat din corpul uman. După o fază timpurie de selecţie a biomaterialelor în
funcţie de disponibilitate, încercările de proiectare s-au bazat în primul rând pe obţinerea
performanţei structurale/mecanice sau de redare a inerţiei, fiind astfel nerecunoscut ca un corp
străin de către sistemul imunitar.
In 1994, Freed s.a. a formulat 6 criterii de proiectare pentru polimeri biodegradabili
care ar trebui indeplinite in ingineria tisulara: (1) suprafata ar trebui sa permita adeziunea si
cresterea celulara; (2) dupa implantarea „in vivo” a polimerului si a produselor sale de degradare
nu ar trebui sa produca inflamatie si toxicitate; (3) polimerul ar trebui sa fie reproductibil in 3
structuri dimensionale; (4) porozitate mare pentru reducerea dificultatilor la difuziune si
cresterea suprafetei si un spatiu adecvat pentru regenerarea matricei extracelulare; (5) resorbtia
grefei dupa indeplinirea scopului sau (materialele straine prezinta intotdeauna risc de
inflamatie); (6) gradul de degradare a grefei trebuie sa corespunda gradului de regenerare a
tesutului de interes.
Biopolimerii, cum ar fi colagenul, elastină, fibroină, draglină, fibronectina, fibrină,
amidonul, celuloză bacteriană, dextranii, mananii, alginaţii, pectinele, chitină, chitosanul,
Sisteme specifice de culturi celulare utilizate în ingineria
tisulara
Tipuri de scaffold-uri
TIPURI DE CARACTERISTICI UTILIZĂRI
SCAFFOLDURI
Scaffold-uri poroase -porozități mari - creşterea ţesutului gazdă,
-rețele de pori interconectate -regenerarea oaselor
PLA (acid polilactic), -permit interacțiunea celule- - vascularizarea organelor
PGA(acid poliglicolic), PLGA mediu
(acid polilactic -elimină grupurile de celule
-co-glicolic), PCL foarte mari
(policaprolactona), PBT -permit transportul nutrienților
(tereftalat de polibutilenă) spre centru
-structurile poroase pot fi
orientate
-pot fi fabricate cu o
dimensiune specifică a porilor,
porozitate, raportul suprafata-
volum şi cristalinitate
Scaffold-uri de hidrogeluri -biocompatibilitatea, -vindecarea cartilajelor,
-biodegradabilitatea controlată -regenerarea oaselor
colagen, gelatină, fibrină, -interacţiunea celulară -hidrogeluri cu factori de
alginat şi chitosan PLA (acid intrinsecă creștere
polilactic), copolimerii - similaritate structurală a -la înlocuirea țesuturilor
derivaţi PPF (sulfură de componenţelor conjunctive
polifenilen), derivaţi ai PEG macromoleculare de bază din
(polietilenglicol) şi PVA organism
(alcool polivinilic)
Scaffold-uri fibroase -Pe bază de nanofibre - ingineria tisulară musculo-
- Raportul crescut suprafata- Scheletala
colagen, gelatină, chitosan, volum al nanofibrelor cu - ţesuturi neuronale
fibră de mătase, PLA structură poroasă favorizeaza
(polilactidă), PU (poliuretan), adeziunea celulară,
PCL(policaprolactona), PLGA proliferarea, migrarea şi
(Poli (L-lactidă-co-glicolidă)), diferenţierea
Sisteme specifice de culturi celulare utilizate în ingineria
tisulara
Concluzii
Ingineria tisulară este un domeniu multidisciplinar care vizează
producerea de noi sisteme care să restabilească funcţionalitatea organelor şi ţesuturilor cu
deficienţe sau deteriorate de boli sau traumatisme combinând principii şi teorii inginereşti cu
cele ale ştiinţelor biomedicale.
Cea mai importantă utilizare a ingineriei tisulare este în medicina
regenerativă.
Sistemele utilizate în ingineria tisulară au la bază cultura de celule,
structuri sintetice sau matrici decelularizate cu rol în susținerea, creșterea, modelarea creșterii și
diferențierii atât in vitro cât și in vivo și biomolecule semnal.
Aceste sisteme sunt utilizate in medicina regenerativă ca substituent
pentru tesutul cutanat, osos, miocard, țesutul nervos sau hepatic.
În elaborarea sistemelor se ține cont de cerințele organului/țesutului de
destinație, caracteristicile și nevoile celulelor, timpul de populare, materialele utilizate.
În toate cazurile, materialele utilizate sunt polimeri naturali, sintetici sau
micști, biocompatibili și biodegradabili, iar structurile obâinute imită anatomic sau funcțional
structura de destinație.
Sisteme specifice de culturi celulare utilizate în ingineria
tisulara
Bibliografie
1. biofizica-umfcd.ro/people/ap/curs_IMC/8_Inginerie_tisulara.pdf Sisteme
specifice de culturi celulare utilizate in ingineria tisulara (04.01.2017)
2. Verma P, Verma V, Concepts of Tissue Engineering, în Animal Biotechnology:
Models in Discovery and Translation, editată de Ashish Verma şi Anchal Singh, 2014, pp.233-
245
3. Chen Q, Utech S, Chen D, Prodanovic R, Lin JM4, Weitz DA.) Controlled
assembly of heterotypic cells in a core-shell scaffold: organ in a droplet. (Lab Chip. 2016 Apr
21;16(8):1346-9.
4. Zhao S, Chen Y, Partlow BP, Golding AS, Tseng P, Coburn J, Applegate MB,
Moreau JE, Omenetto FG, Kaplan DL, Bio-functionalized silk hydrogel microfluidic systems..
Biomaterials. 2016 Joule)
5. Li JJ, Kim K, Roohani-Esfahani SI, Guo J, Kaplan DL, Zreiqat H. J Mater Chem
B, A biphasic scaffold based on silk and bioactive ceramic with stratified properties for
osteochondral tissue regeneration Mater Biol Med. 2015 Jul 14;3(26):5361-5376.
6. https://www.nibib.nih.gov/news-events/newsroom/silk-and-ceramics-offer-hope-
long-term-repair-joint-injuries
7. Lu P, Wang Y, Graham L, McHale K, Gao M, Wu D, Brock J, Blesch A,
Rosenzweig ES, Havton LA, Zheng B, Conner JM, Marsala M, Tuszynski MH. Long-distance
growth and connectivity of neural stem cells after severe spinal cord injury. Cell. 2012 Sep
14;150(6):1264-73
8. Lu P, Woodruff G, Wang Y, Graham L, Hunt M, Wu D, Boehle E, Ahmad R,
Poplawski G, Brock J, Goldstein LS, Tuszynski MH, Long-distance axonal growth from human
induced pluripotent stem cells after spinal cord injury. Neuron. 2014 Aug 20;83(4):789-96)
9. Aaron L. Carlson, Neal K. Bennett, Nicola L. Francis, Apoorva Halikere,
Stephen Clarke, Jennifer C. Moore, Ronald P. Hart, Kenneth Paradiso, Marius Wernig, Joachim
Kohn, Zhiping P. Pang, Generation and Transplantation of Reprogrammed Human Neurons in
the Brain Using 3D Microtopographic Scaffolds. Prabhas V. Moghe. Nat Comms. 2016 March
17
10. Bhumiratana S, Bernhard JC, Alfi DM, Yeager K, Eton RE, Bova J, Shah F,
Gimble JM, Lopez MJ, Eisig SB, Vunjak-Novakovic G., Tissue-engineered autologous grafts
for facial bone reconstruction. Sci Transl Med. 2016 Jun 15.
Sisteme specifice de culturi celulare utilizate în ingineria
tisulara
11. Xu M1, Banc A, Woodruff TK, Shea LD., Secondary follicle growth and oocyte
maturation by culture in alginate hydrogel following cryopreservation of the ovary or individual
follicles., Biotechnol Bioeng. 2009 Jun 1;103(2):378-86. doi: 10.1002/bit.22250.
12. West-Farrell ER, Xu M, Gomberg MA, Chow YH, Woodruff TK, Shea LD. The
mouse follicle microenvironment regulates antrum formation and steroid production: alterations
in gene expression profiles. Biol Reprod. 2009 March;80(3):432-9. Epub 2008 Nov 12.
13. Ali Yasin Sonay, et al. 2D Gold Nanoparticle Structures Engineered Through
DNA Tiles for Delivery and Therapy. Nano Biomed. Eng. 2012, 4(1), 17-22.
14. Xu M, Banc A, Woodruff TK, Shea LD. Secondary follicle growth and oocyte
maturation by culture in alginate hydrogel following cryopreservation of the ovary or individual
follicles. Biotechnol Bioeng. 2009 June 1;103(2):378-86.
15. Lindroos B, Suuronen R, Miettinen S. The potential of adipose stem cells in
regenerative medicine. Stem Cell Rev. 7(2011):269-91
16. http://www.medicalstudent.ro/genetica/ingineria-tisulara-si-terapia-cu-celule-
stem.html(04.01.2017)
17. https://www.nibib.nih.gov/science-education/science-topics/tissue-engineering-
and-regenerative-medicine(04.01.2017)
18. www.uvvg.ro/site/docs/studii/doctorat/biologie_rezumate/..(04.01.2017)