ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G.

DISCIPLINA: NURSING IN REUMATOLOGIE

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU REUMATISME DEGENERATIVE

(ARTROZE)

Definiție

Artroza este cea ma frecventa boala reumatica, este caracterizata prin uzura cartilajului
articular si hipertrofia extremitatilor osoase. Artroza este o sursa de suferine si incapacitate
pentru un numar mare de persoane.

1. CULEGEREA DATELOR

Exemple de artroze:

 Coxartroza (artroza articulatiei coxofemurale)

♦ Este cea mai importanta dintre artoze, constituie cauza a 90% dintre
suferintele adultului trecut de 50 de ani.
♦ Evolutia este progresiva cu deformarea bazinului, scurtarea membrului
inferior, afectarea si celeilalte articulatii coxofemurale.
♦ Este cea mai invalidanta dintre artroze.
 Gonartroza (artroza articulatiei genunchiului)
♦ Este mai frecventa decat coxartroza si se intalneste mai des la femei.
♦ Cauze: traumatisme, obezitate, hidrartroza, suprasolicitari profesionale,
tulburari de statica, picior plat, genu-valgum, genu- varum, factori metabolici,
climax (menopauza) etc.
♦ Evolutia este cronica cu pusee de acutizare, in urma carora genuchiul este
derformat, dezaxat, dureros si instabil.
 Omartroza (artoza umarului)
♦ Este mai rara si apare dupa traumatisme, factori profesionali (munci fizice
grele, muncitori cu utilaje vibratorii), sportivi, factori congenitali, necroze
ischemice.
  Spondiloza cervicala, dorsala sau lombara (artroza coloanei vertebrale)
♦ Se caracterizeaza prin alterarea discurilor intervertebrale (leziunea intereseaza
vertebra si discul intervertebral)
a. Circumstanțe de apariție (surse de dificultate):
♦ Persoane in varsta de peste 40-50 de ani.
♦ Persoane cu traumatisme si malformatii congenitale (picior plat).
♦ Persoane cu tulburari endocrine (tiroidiene), ovariene, climax.
♦ Conditii de munca (frig,umiditate, efort fizic mare).

Debutul bolii este lent si evolutia este progresiva in decurs de mai multi ani, cu
manifestari discrete.

b. Manifestări de dependență (SEMNE SI SIMPTOME POSIBILE)

 Dureri articulare care apar cu ocazia miscarilor, de obicei se diminueaza cu ocazia
primelor miscari, dispar in timpul zilei si reapar seara.
♦ Apar prin iritatie mecanica, suprafetele osoase se freaca una de alta, cartilajul
fiind distrus. Cu timpul apare si o inflamatie locala care explica aparitia durerii
in miscare.
♦ Localizare:
o Articulatia cotului
o Articulatia umarului
o Articulatia genunchiului, accentuata la urcatul scarilor
o Articulatia coxofemurala, accentuata la mers.
♦ In regiunea cervicala, durerea iradiaza la nivelul gatului; in regiunea occipitala,
vertex sau in membrul superior uni sau bilateral.
♦ In regiunea dorsala, durerea iradiaza anterior, imitand suferinte cardiace.
♦ In regiunea lombara, durerea iradiaza in membrul inferior.
 Miscari articulare limitate
♦ Limitarea miscarilor apare tarziu si este moderata.
♦ Se datoreaza faptului ca suprafetele articulare (prin defromari, osteofite si
hipertofie, dar si prin durere) se freaca una de alta si nu se mai adapteaza.
 Crepitatii sau cracmente articulare sunt uneori fine, alteori groase (se aude de la
distanta – la genunchi.
o Se datoresc traumatizarii articulatiilor, frecarilor, lipsite de
cartilajul articular.
 Deformarea articulatiilor se datoreaza hipertrofiei osoase si osteozfitozei.
 Marirea volumului articulatiei.
 Cefalee, ameteli, tulburari de vedere si auz (in cazul spondilozei cervicale).

2. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

a. Probleme de dependență :
♦ Durere cauzata de solicitarea articulara, care dispare in repaus.
♦ Limitarea mobilitatii
 ♦ Dificultate in imbracare, dezbracare, incaltare
♦ Anxietate, depresie
♦ Cefalee, ameteli
♦ Modificarea schemei corporale
♦ Pierderea stimei de sine
♦ Risc de limitare a capacitatii de munca si autoservire (in coxartroza)
♦ Risc de pareze, paralizii in artrozele cotului sau a umarului.

3. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

Obiectivele de îngrijire în artroze:

♦ Sa se diminueze durerile articulare

♦ Sa se pastreze mobilitatea articulatiilor, pacientul putandu-si satisface autonom
nevoile de deplasare, de igiena, de imbracare.
♦ Sa se pastreze greutatea corporala in limitele normalului, in functie de varsta.
♦ Pacientul sa poata exprima o stare de confort fizic si psihic.
♦ Sa se previna aparitia complicatiilor invalidante.

4. APLICAREA ÎNGRIJIRILOR
Îngrijiri delegate și autonome :
Tratamentul in artroze si spondiloze este medical si chirurgical. Tratamentul medical
isi propune combaterea durerii, degenerarii cartilajului si mentinerea functiei articulare si
consta in:

 Repaus, mai ales in perioadele dureroase

 Combaterea durerii prin: antalgice, antiinflamatorii, uneori infiltratii epidurale
cu corticoizi.
 Combaterea contracturii musculare – Clorzoxazona, Mydocalm.
 Condroprotectoarele se administreaza in fazele de inceput ale bolii.
 Tratamentul balneofizioterapic, prin efectul antalgic, vasodilatator,
miorelaxant contribuie la ameliorarea proceselor patogenice ale artrozei:
o Electroterapia (diadinamice,ionizari etc.)
o Hidroterapia (Felix, Herculane, Pucioasa, Sovata, Govora,
Amara, Techirghiol, Eforie etc.
o Termoterapie progresiva, incepand cu caldura umeda apoi
caldura uscata.

Tratamentul chirugical revine herniei de disc (ablatia nucelului pulpos herniat). Dupa
caz, se practica osteomie, artroplastie sau endoprotezarea.

Asistentul medical aplica intervențiile specifice în functie de localizarea procesului de

artroza:
 Asigura repausul cel putin cate ½ h in timpul zilei pentru pacientii cu suferinte
ale coloanei vertebrale si membrelor inferioare.
 Invata pacientul ca in timpul somnului sa evite pozitia de flexie a articulatiei
(aceasta favorizeaza redoarea articulara).
 Ajuta pacientul imobilizat la pat pentru a-si satisface nevoia de a se alimenta,
de igiena corporala.
 Asigura alimentatia in functie de restrictiile impuse (desodata in tratamentul cu
A.I.N.S) si de bolile asociate (hipocalorica, cand pacientul prezinta obezitate,
hipoproteica cand pacientul prezinta guta, hipoglucidica, pentru pacientii cu
diabet zaharat).
 Recolteaza produsele pentru examenele de laborator (sange, exsudatul
faringian, lichidul sinovial).
 Pregateste pacientul pentru examene radiologice.
 Administreaza tratamentul medicamentos antialgic si antiinflamator, prescris
de medic.
 Participa la injectia intra si periarticulara.
 Educa pacientul privind modul de viata, pentru a limita aparitia dependentelor:
o Evitarea mersului si ortostatismului prelungit, a pozitiilor profesionale
vicioase, ridicarea de greutati mari.
o Alternarea ortostatismului cu clinostatismul (clinostatismul prelungit
favorizeaza osteoporoza si redoarea articulara).
o Invata pacientul cu coxartroza sa foloseasca bastonul in mers (bastonul
se tine in mana opusa, pentru a reduce greutatea corpoala pe membrul
inferior afectat).
o Invata pacientul sa continue si la domiciliu programul de gimnastica
medicala recomandat de kinetoterapeut.
o Sa urmeze curele de tratament balneofizical recomandat
 Pregateste properator pacientul pentru interventii ortopdice corective
(artodeze, artroplastii, proteza totala de sold sau genunchi).
PLAN DE INGRIJIRE PACIENT CU REUMATISME DEGENERATIVE
(ARTROZE)

MANIFESTAR PROBLEME OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

I DE DE
DEPENDENTA DEPENDENTA
Durere articulara Alterarea Diminuarea Asistenta medicala Durerile
la cot, umar, confortului durerilor asigura repausul articulare sunt
genunchi, articulare pacientului la pat diminuate
coloana Dificultate in Invata pacientul ca in
vertebrala deplasare Pastrarea timpul repausului sa Pacientul se
In regiunea mobilitatii evite pozitia de flexie a deplaseaza fara
cervicala durerea Alterarea articulatiilor articulatiei care ajutor
iradiaza la mobilitatii favorizeaza redoarea
nivelul gatului, articulatiilor Pastrarea articulara Pacientul isi
vertex, occipital autonomiei de Ajuta pacientul pastreaza
In regiunea Deficit de satisfacere a imobilizat la pat pentru autonomia
dorsala durerea autoingrijire nevoilor satisfacerea nevoilor
iradiaza anterior fundamentale fundamentale Nu prezinta
(imita suferinte Anxietate Asigura alimentatia in anxietate
cardiace) Pastrarea functie de restrictiile
In regiunea Alterarea stimei greutatii impuse
lombara durerea de sine corporale in Recolteaza produsele Nu prezinta
iradiaza in mb limitele biologice si patologice complicatii
inferior Alterarea starii de fiziologice ale pentru examene de
Miscari articulare echilibru varstei laborator
limitate Pregateste pacientul
Crepitatii Modificarea Pacientul sa pentru examene
articulare schemei poata exprima radiologice
Marirea corporale o stare de bine Administreaza
volumului fizic si psihic tratamentul
articulatiei Risc de limitare a medicamentos prescris
Cefalee, ameteli, capacitatii de Sa se previna de medic: antalgice,
tulburari de auz munca aparitia antiinflamatoare,
sau de vedere Risc de pareze, complicatiilor vitamine
paralizii Participa la efectuarea
injectiei intra- si
periarticulara
Educa pacientul cu
privire la:
- evitarea mersului si a
ortostatismului
prelungit, a pozitiilor
profesionale vicioase,
ridicarea greutatilor
- alternarea
ortostatismului cu
clinostatismul
- invata pacientul cu
coxartroza sa
 foloseasca bastonul la
mers, sa continue si la
domiciliu kinetoterapia
- pregateste preoperator
pacientul pentru
interventii ortopedice
corective – artrodeze,
artroplastii, proteza
totala de sold sau de
genunchi

Tratamente specifice în reumatologie: ELECTROTERAPIA, HIDROTERAPIA,

TERMOTERAPIA

1. ELECTROTERAPIA
Stimularea electrica transcutanata nervoasa
Electroterapia este o forma de terapie care utilizeaza stimularea electrica pentru a ajuta
organismul sa se vindece si sa se recupereze dupa ce a fost vatamat. 
Multi specialisti considera ca electroterapia poate mentine durerea sub control si
contribuie la accelerarea procesului de vindecare
Cea mai comuna forma de electrostimulare transcutanata este stimularea electrica
transcutanata a nervilor sau TENS. TENS foloseste electrozi mici care sunt fixati la nivelul
pielii. 
Terapeutul care administreaza tratamentul poate ajusta intensitatea energiei electice
care curge prin elelectrozi in functie de nivelul de confort si tipul de tratament adecvat pentru
pacient, prin intermediul unui ecran al aparatului TENS.
TENS actioneaza prin blocarea semnalelor care strabat nervii. Mesajele nervoase sunt
de natura electrica si curentul electric care provine de la unitatea TENS perturba semnalul
neurologic. 
Un alt beneficiu al folosirii unitatii TENS, este ca electricitatea stimuleaza eliberarea
de endorfine care sunt calmante naturale produse de organism. 
Terapia electrica este foarte controversata si exista destul de putine dovezi ca aceasta
functioneaza. Indiferent de situatie, stimularea nervoasa electrica transcutanata ramane o
tehnica frecvent utilizata pentru controlul durerilor de spate si se bucura de utilizare pe scara
larga. 
Unii bolanvi sustin ca acest tip de tratament face minuni pentru ei, dar de multe ori oamenii
de stiinta speculeaza ca aceasta reactie ar putea fi un raspuns conditionat sau placebo.
Tipuri de electroterapie
In general, tratamentul prin stimulare electrica furnizeaza un curent de joasa
intensitate, perceput de bolnav sub forma unor pulsatii, care actioneaza asupra muschilor si
terminatiilor nervoase.  Acest curent electric determina in mod constant contractarea si
relaxarea muschilor. Stimularea repetata poate determina consolidarea si relaxarea muschilor,
fapt ce duce la diminuarea durerii. 
 Exista mai multe tipuri de electroterapie, utilizate in prezent. Cea mai comuna este,
insa, cea transcutanata. Unul dintre avantajele stimularii electrice transcutanate este ca
aparatul cu ajutorul caruia poate fi aplicata electroterapia poate fi utilizat la domiciliu (in
general pentru durerile de spate sau alte dureri musculare), fapt ce permite bolnavului sa-si
trateze problemele, destul de simplu. 
Frecventa semnalului electric este reglabila, permitand potrivirea intensitatii si
timpului tratamentului. Semnalul de frecventa poate fi perceput ore in sir fiind suportabil de
catre bolnav, iar disconfortul este redus. 
Oricum, tratamentul care implica utilizarea de frecvente inalte are o durata destul de
scurta de timp.
Tratamentul TENS cu frecventa joasa este mai inconfortabil si poate dura intre 20-30
de minute, dar efectele sale au o persistenta mai lunga in timp. 
- Un alt tip de electroterapie se numeste curent interferetial si este in esenta, o forma
mai profunda de TENS, in cadrul caruia curentul patrunde mai profund in piele decat in cazul
tratamentului TENS. 
- Stimularea galvanica este un alt tip comun de electroterapie, fiind utilizata mai ales
in tratarea leziunilor acute, insotite de sangerari sau umflaturi. In acest caz, curentul electric se
aplica direct pe zona si poate fi folosit pentru a opri inflamatia si a grabi vindecarea.

2. HIDROTERAPIA
Hidroterapia este parte a medicinei care implica utilizarea externa a apei, pentru a
mentine si restabili starea de sanatate a unei persoane.
Hidroterapia include sauna, baile cu abur, baile pentru picioare precum si aplicarea de
comprese cu apa calda si rece.
Tipuri de hidroterapie
Hidroterapia poate fi practicata fie in centrele de sanatate sau poate fi recomandata la
domiciliu ca metoda de autoingrijire.
Unele dintre cele mai utilizate tipuri de hidroterapie sunt:
- baile de sezut - implica folosirea a doua recipiente cu apa: unul rece si unul cald. Se
va sta intr-un recipient cu sezutul si apoi se va alterna cu celalalt. Baile de sezut sunt
recomandate pentru tratarea hemoroizilor, sindromului premenstrual, cistita, polipi;
- baile cu apa calda - se va sta in apa calda timp de pana la 30 de minute in functie de
tipul conditiei implicate. Pot fi adaugate saruri epsom, namol mineral, uleiuri pentru
aromoterapie, ghimbir si chiar saruri de la marea moarta;
- sauna - caldura uscata;
- baia turceasca sau baia cu aburi/hamam;
- impachetarile - presupun folosirea de carceafuri ude cu care se va acoperi o
persoana care va sta in pozitia culcat. Metoda poate fi folosita in cazul racelilor, bronsitei,
afectiunilor pielii, infectii si dureri musculare;
- tratament cu ciorapi umezi - poate fi utilizat pentru tratarea durerilor de gat,
infectiilor urechii, durerilor de cap, migrene, congestie nazala, infectii respiratorii ale cailor
superioare, tuse, bronsita si infectii ale sinusurilor;
- cataplasme fierbinti - pot fi utilizate pentru tratamentul unor afectiuni acute cum ar
fi racelile in piept si tuse, ameliorarea simptomelor si reducerea duratei de vindecare.
 Proprietatile de vindecare si recuperare ale hidroterapiei se bazeaza pe efectele termice
si/sau mecanice. Acestea implica reactia organismului la stimuli calzi si reci, la aplicarea
prelungita de caldura si la presiunea exercitata de apa.
Nervii transporta impulsuri la nivelul pielii care sunt resimtite apoi mai adanc in corp,
care pot avea un rol esential in stimularea sistemului imunitar si care influenteaza productia
de hormoni de stres, revigoreaza circulatia, digestia, imbunatatesc fluxul sanguin si reduc
sensibilitatea la durere.
Daca o persoana are muschii incordati, sufera de anxietate de stres, o baie sau un dus
fierbinte ar putea fi o solutie optima. In cazul in care intervine oboseala si stresul, poate fi
alternata o baie calda cu una rece, revigoranta care poate ajuta la stimularea corpului si
mintii.Miscarea apei stimuleaza receptorii de la nivelul pielii, stimuleaza circulatia sanguina si
elibereaza tensiunea musculara.

Indicatii
Hidroterapia si baile termale sunt utilizate in mod special pentru tonifierea
organismului, stimularea digestiei, circulatie, sistemul imunitar si pentru ameliorarea
durerilor. Metodele utilizate vor fi diferite, in functie de tipul conditiei implicate.
Apa:
- elibereaza organismul de stres,
- intinereste organismul,
- amelioreaza simptomele de la nivleul pielii si muschilor,
- calmeaza plamanii, inima, stomacul
- echilibreaza sistemul endocrin prin stimularea reflexelor nervoase de la nivelul
maduvei spinarii.

BĂILE MEDICAMENTOASE
Ingrijirea prin bai a corpului intreg sau a uneia din partile sale se numeste
balneoterapia. Balneoterapia este utilizata în cura afectiunilor reumatismale, dermatologice si
otorinolaringologice. Se utilizeaza diferite tipuri de ape carora li se adauga sau nu solutii
medicamentoase.
Baile medicamentoase se fac in cada; aici pot fi introduse numeroase substante
medicamentoase.
- Baile antiseptice (triclocarban, betadina, clorhexidina, permanganat de potasiu) se
impun in dermatozele infectate.
- Baile emoliente (amidon, ovaz, ulei de soia, ulei de arahide etc.) permit o inmuiere a
excesului de keratina epidermica (psoriazis, keratodermii, uscare cutanata/xeroza).
- Baile antipruriginoase (produse vegetale, ulei mineral, lipoproteine) sunt prescrise
mai ales pentru pruritele alergice.
- Baile termale utilizeaza apele de izvor termal la temperatura de iesire la suprafata,
racite sau incalzite. Izvoarele sunt indicate pentru diferite afectiuni dupa compozitia apei
(bogata in calciu, in sulf, in fier, on cupru, in sulfati, in bicarbonati, in bioxid de carbon etc.)
- Baile de namol sunt obtinute prin amestecarea apei termale cu un noroi. Ele sunt
indicate in special in tratamentul reumatismului.
 Baile medicamentoase sunt in general bai calde sau la temperatura corpului. Pot fi
totale sau partiale.
In apa se adauga diferite substante ca: sare, apa de mare, apa minerala, saruri de sulf,
plante medicinale (flori de soc, flori de musetel, floare da fan sau paie, frunze de nuc, frunze
de brad, coaja de stejar, de anin, de castan), tarate de grau.
Pentru baile cu plante medicinale se ia un pumn de vegetale, se amesteca cu 5 litri de
apa, se fierb 30 de minute, iar amestecul obtinut se strecoara si se aduga in apa calda de baie.
Durata unei bai este de 10-20 de minute si se poate repeta de 2-3 ori pe zi, timp de mai multe
zile.
Baile calde sarate (5 kg sare la o baie generala si 1 kg la o baie partiala) se utilizeaza
pentru calmarea durerilor articulare si musculare, a nevralgiilor si a durerilor din bolile
ginecologice, dar nu in faza acuta a bolii.
Baile din tarate de grau si din coaja de copac contin tanin si au o actiune astringenta si
dezinfectanta. Sunt indicate in unele boli de piele ca: eczema, urticaria, inflamații, in diferite
eruptii care produc mancarime, in transpiratii.

3. TERMOTERAPIA

Impachetarea cu parafina.
Definiție: este o procedura de fizioterapie des intalnita si cu vechime in ceea ce
priveste procesul de recuperare medicala și consta in aplicarea parafinei  pe o anumita regiune
acorpului.

Indicatiile aplicatiilor de caldura sunt urmatoarele:

 Sindrom algic.
 Spasmul si contractura musculara.
 Mialgia tensionala.
 Producerea hiperemiei.
 Accelerarea proceselor metabolice.
 Resorbtia hematoamelor.
 Bursita, tenosinovita.
 Fibrozita, fibromialgia.
 Tromboflebita superficiala.
 Inducerea vasodilatatiei pe cale reflexa.
 Bolile de colagen vasculare.

Efectele aplicațiilor locale de căldură

Pornind de la reactia pielii si a circulatiei sanguine locale, cat si de la cea generala, asupra
organismului, efectele aplicatiilor locale de caldura sunt urmatoarele:
1. Acumularea de « caldura »  la nivelul pielii si a tesutului muscular
2. Modificari circulatorii locale, la distanta si in profunzime.
3. Scadrea inflamatiei.
4. Efect analgezic.
5. Stimularea procesului de termoreglare periferica.
6. Vasodilatatie generalizata in teritoriul periferic.

 Inainte se utiliza parafina topita care se punea pe piele sau baile de

parafina.Astazi,parafina este conservata in niste pachete si tinuta la o anumita
temperatura intr-o cuva cu apa foarte calda.Astfel,permite reutilizarea ei fara a-i
schimba forma si fara a intra in contact direct cu pielea pacientului,evitandu-se
eventualele arsuri locale.
 Actiunea parafinei se datoreaza factorului termic, ea determinand o incalzire uniforma
a zonei unde este aplicata de pana la 38-40°C si o crestere a circulatiei intensa a
tesuturilor subcutanate. Parafina inmagazineaza caldura si o cedeaza lent
organismului, pe masura ce se raceste. Efectul local este cel de stimulare, urmat de un
raspuns de vasodilatatie periferica.
 Indicatiile aplicatiei de parafina sunt: afectiunile reumatismale degenerative si
inflamatorii (poliartita reumatoida, spondilita ankilozanta) si cele posttraumatice ale
aparatului musculo-artro-kinetic, suferinte ale sistemului nervos periferic, suferinte ale
organelor interne (periviscerite, anexita cronica)