Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
CALCULATOR
Ca ştiinţă a educaţiei, pedagogia studiază fenomenul educaţional în esenţa sa; abordând deopotrivă
trăsăturile, scopul şi sarcinile educaţiei, conţinutul, principiile, metodele şi formele de desfăşurare a
procesului educaţional în perspectivă axiologică, valorică, urmărind perfecţionarea continuă a acestuia.
Dintr-o anume perspectivă IAC este considerată a fi o metodă subsumată pedagogiei. Fireşte, învăţarea
asistată de calculator poate fi considerată ca o modalitate din arsenalul modalităţilor de abordare a
procesului de predare-învăţare. în realitate, aceasta se constituie ca un domeniu distinct în sistemul
disciplinelor pedagogice.
Este necesar să se stabilească principalele obiective de referinţă ale metodei învăţării asistate de
calculator:
Integrarea învăţării asistate de calculator în sistemul disciplinelor pedagogice, fără ca aceasta să se afle în
vreun raport de subordonare faţă de celelalte discipline, este accentuat de cerinţa interdisciplinarităţii
proiectării programelor de învăţare. IAC este legată (ca disciplină) de rezultatele cercetării dintr-o serie de
domenii ca: psihologia copilului, psihologia socială, genetica umană, pedagogie; didactica specialităţii,
estetică şi design, tehnici şi tehnologii de comunicare, tehnologia informaţiei, informatică (programare).
Utilizarea calculatoarelor trebuie să-l conducă pe om la accentuarea calităţilor sale unice, la implicarea şi
cointeresarea lui socială prin cunoaşterea nemijlocită a realităţii socio- economice, care să-1 facă mai
ataşat de societate, mai uman. Educaţia trebuie regândită în raport cu evoluţia tehnologiilor pe de o parte,
şi în funcţie de cerinţele societăţii, pe de alta. Sarcina cercetării în domeniul practicilor educaţionale este
de a devansa momentul de impas şi de a intui şi formula problemele care se conturează la orizontul socio-
economic, de a construi ipoteze plauzibile, de a le verifica experimental şi de a găsi soluţii viabile pentru
stadiul prezent şi viitor al dezvoltării societăţii.
Întrebări şi exerciţii
2. Dar deosebirile?
1. Cursurile special concepute pentru e-learning rezolvă această problemă lăsând pe seama individului
răspunderea gestionării propriei formări. Caracteristicile esenţiale ale E- Learningului (multe dintre ele
comune şi IAC-ului) sunt următoarele:
-utilizarea în învăţare a computerului, Internetului, a televiziunii interactive sau a emisiei prin satelit;
-materialele care susţin învăţarea sunt produse şi livrate pe CD sau pe Web, Internet/intranet, conţin
elemente multimedia şi modalităţi de evaluare on-line;
-învăţarea poate fi realizată fie faţă în faţă (sub forma IAC) fie la distanţă. E-learningul include un
set larg de aplicaţii cum ar fi: învăţarea bazată pe web, IAC, clasa virtuală, cooperarea digitală.
2. Alte concepţii susţin că sfera E-learningului este mai amplă şi include (subsumează) sfera instruirii
asistate de calculator.
Elementul cel mai important care diferenţiază E-Learningul şi IAC-ul se referă la individualizare. De cele
mai multe ori, Instruirea Asistată de Calculator a fost centrată asupra portării unor cursuri care se
desfăşurau într-o manieră tradiţională, pe suport CD sau pe Web, lucru care a accentuat şi mai tare non-
individualizarea.
Întrebări şi exerciţii
și discutabile.
Criterii de evaluare.
situațiile problemă.
performanțe și a celorlalți.
Întrebări şi exerciţii
1.De ce este importantă interactivitatea în contextul IAC? Care sunt formele pe care le poate
îmbrăca aceasta. Comentaţi şi explicaţi!
Interactivitatea este una dintre cele mai importante facilităţi ale IAC şi multimedia. Interactivitatea
marchează distincţia esenţială dintre un computer rulând multimedia şi un film. Interactivitatea este
implicită în toată multimedia şi presupune capacitatea subiectului învăţării (mai mare sau mai mică) de a
comunica interactiv în sensul căutării şi utilizării informaţiei, în interesul acestui subiect. Interactivitatea
este uneori privită analog comunicării umane.
Specialiştii descriu trei forme de design ale interactivităţii în câmpul educaţional: reactivă, co-activă
(reciprocă) şi proactivă.
- Interacţiunea reciprocă se plasează în domeniul inteligenţei artificiale sau a realităţii virtuale, caz în care
elevul şi sistemul pot reciproc să se adapteze unul la celălalt.
Una dintre chestiunile importante legate de interactivitate se referă la absenţa sancţiunii. În relaţiile
interpersonale, oamenii nu pot retracta o părere sau anula o acţiune deja efectuată.
Întrebări şi exerciţii
Prin intermediul TIC se poate trece foarte uşor de la o învăţare centrată pe conţinut la o învăţare centrată
pe individualitatea elevului, în sensul că acesta poate învăţa după propriul ritm, planificându-şi singur
timpul, identificându- şi resursele şi limitele.
În acelaşi timp, elevul îşi formează deprinderi şi capacităţi de utilizare a calculatorului, aplică în
practică, vrând – nevrând, prin intermediul exerciţiilor şi temelor propuse, informaţiile achiziţionate,
trecându-se astfel la o formă de învăţământ ce are în prim- plan formarea şi abia în plan secund
informarea. Astfel, prin intermediul calculatorului, se ajunge în mod efectiv la inversarea triadei
obiectivelor educaţionale, pe primul plan situându- se formarea de atitudini, urmată de formarea de
priceperi şi deprinderi, rămânând pe ultimul plan transmiterea de informaţie; evident, şi în învăţământul
clasic se încearcă această răsturnare a triadei obiectivelor educaţionale, însă acolo încă mai suntem
cantonaţi în transmiterea masivă de informaţie, în deplin acord cu programele şi planurile de învăţământ.
Calculatorul şi-a extins utilitatea, pătrunzând în mai toate domeniile de activitate şi devenind
indispensabil în învăţământ. Criticilor ce i-au fost aduse li se opun acum contraargumente. Astfel,
comunicarea profesor – elev, precum şi schimburile sociale între elevi nu sunt frânate, ci dimpotrivă, pot
fi dezvoltate prin intermediul video – chat-ului şi al forumurilor. Internetul facilitează schimbul social, iar
creativitatea elevului poate fi dezvoltată prin intermediul temelor şi exerciţiilor applicative. E-learning-ul
dezvoltă sistematic deprinderile metacognitive, elevul fiind centrat pe mod ul de rezolvare a sarcinii.
profesorii implicaţi în e-learning dispun de o mare libertate în proiectarea şi organizarea lecţiei,
transformându-se în consilieri, îndrumători, parteneri şi colaboratori ai elevilor în descoperirea adevărului
ştiinţific, dar şi în analizatori ai performanţelor şi evaluatori ai propriilor elevi.
Întrebări şi exerciţii
1.Ce piese ar putea include portofoliul electronic al profesorului de educaţie fizică? Detaliaţi şi
comentaţi!
În cazul profesorului de educaţie fizică pot fi adăugate aici filme şi elemente multimedia privind
desfăşurarea orelor de educaţie fizică sau a antrenamentelor. . Exerciţiile aplicative şi reflexive utilizate
sporesc relevarea de noi înţelesuri, accesibilitatea informaţiei, conducând spre formarea unei gândiri
creative şi critice. În plus, evaluarea realizată poate fi mai aproape de obiectivitate.
Un astfel de portofoliu electronic asigură o totală transparenţă predării şi evaluării, încurajează reflecţia
critică asupra propriei activităţi, lucru ce va duce, inevitabil, la îmbunătăţirea performanţelor didactice;
poate fi utilizat cu succes atât în cadrul lecţiei tradiţional, cât şi în cadrul lecţiei on-line.
Sintetizând mai multe modele ce descriu procesul elaborării unui portofoliu, o serie de autori evidenţiază
următorii paşi :
- crearea obiectelor ;
Întrebări şi exerciţii
1.Poate fi proiectată o lecţie de educaţie fizică realizată cu ajutorul ordinatorului? Cum este posibil
acest lucru?
O lectie de educatie fizica teoretica se poate face cu prezentari in Power Point, cu demonstratii de
procedee tehnice din jocuri sportive, cu filmulete pe care din cand in cand se completeaza cu explicatii, cu
un fond de muzica. Se poate imbina traditionalul si modernul si in educatie fizica.
Întrebări şi exerciţii
AVANTAJE: stimulează productivitatea, promovează aspiraţii mai înalte; pregăteşte elevii pentru viaţa
competitivă.
LIMITE: generează conflicte, agresivitate; lipsa comunicării și a încrederii, amplifică teama de eşec,
egoismul;
AVANTAJE:
-iniţiativa,spiritul întreprinzător,
creativă,critic.
EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL
ştie elevul);
Noile tehnologii au produs schimbări, modificări în toate domeniile și era de așteptat ca la un moment dat
acest progres să influențeze și procesul de predare-învățare.Astfel elevii sunt nevoiți să învețe să
gestioneze un număr impresionant de informații,să le analizeze, să ia decizii săși dezvolte cunoștințele
pentru a face față provocărilor tehnologice actuale. În ceea ce privește personalul didactic, sunt necesare
eforturi de formare profesională.
Metodele de evaluare utilizate în e-learning au multiple valenţe formative, punând accent pe implicarea
activă a elevului, pe aplicarea cunoştinţelor asimilate, contribuind la formarea de atitudini, priceperi şi
deprinderi, valorificând capacitatea de creaţie şi reducând „teama” de examinare, atât de prezentă în
învăţământul tradiţional.
Predarea se realizează prin utilizarea unor metode activ – participative care să solicite interesul,
creativitatea,imaginaţia,implicarea şi participarea elevului,în scopul însuşirii unor cunoştinţe care să–i
folosească.
Întrebări şi exerciţii
1.De ce este importantă cunoaşterea caracteristicilor psihologice ale elevilor atunci când se
utilizează ordinatorul în cadrul lecţiilor.
Modelarea cognitivă a avut şi are o multitudine de aplicaţii practice mai ales în ceea ce priveşte
proiectarea interfeţelor software. În cazul învăţământului, proiectarea şi realizarea tuturor
programelor utilizate în acest scop trebuie să ţină seama de caracteristicile psihologice şi
senzoriale ale omului.
În cazul Internetului (www) aspectele senzorial-cognitive capătă noi valenţe. Este vorba în
primul rând despre interactivitate ca şi, din nou, despre accesibilitatea materialelor prezentate.
Toate aceste elemente, îmbogăţite cu principii din biblioteconomie, au creat domeniul
arhitecturii informaţiei în cadrul căruia sistemele de organizare, navigare, etichetare şi căutare
oferă accesibilitate cognitivă utilizatorului.
Primele studii privind interacţiunea om-computer nu ţineau foarte mult seama de diferenţele
individuale. Astăzi, odată cu larga extindere a utilizării computerelor, problema accesibilităţii
cognitive în proiectarea şi structurarea conţinuturilor şi a informaţiilor trebuie, din ce în ce mai
mult, să ţină seama de grupa de vârstă căreia îi sunt adresate informaţiile ca şi de nivelul de
cunoştinţe în utilizarea calculatorului. Într-o particularizare la cazul ID, accesibilitatea cognitivă
trebuie să se traducă printr-o proiectare a site-urilor şi a suporturilor educaţionale în conformitate
cu populaţia-ţintă.
O altă direcţie de cercetare în cadrul interacţiunii în discuţie, şi anume cea legată de cunoaşterea
distributivă, a permis dezvoltarea unor aspecte practice privind conceperea şi aranjarea mediului
de lucru, forma şi dimensiunile echipamentului hardware utilizat.
Întrebări şi exerciţii
Stilul cognitiv, respectiv stilul de învăţare poate fi definit ca fiind un mod de funcţionare constant
şi invariabil pe care indivizii îl demonstrează în cadrul activităţilor intelectuale şi perceptuale o
modalitate individuală de procesare şi evaluare a informaţiilor, de rezolvare, a problemelor şi de
luare a deciziilor .
Stilul individual de învăţare se formează în diversele puncte de intersecţie ale celor două axe,
respectiv este produsul a două decizii; pe de o parte este vorba despre „experienţa de a înţelege”
modalitatea în care încercăm să realizăm sarcina de învăţare, prin acţiune directă sau prin
observaţie (dihotomia dintre „a face” şi „a observa”) şi, pe de altă parte, este vorba despre modul
de creare a informaţiei (dihotomia dintre gândire sau simţire).
Cu alte cuvinte, individul uman poate să se apropie de sarcina de învăţare, optând între
experimentare, manipulare a obiectelor, cunoaştere „tangibilă”, pe de o parte şi, pe de altă parte,
obţinere a informaţiilor, prin procese cognitive, analiză, conceptualizare.
Stilurile de învăţare au la bază înclinaţia fiecărui om de a folosi diferite strategii sau tehnici
pentru o asimilare mai eficientă şi mai uşoară a cunoştinţelor.
Toţi avem propriul stil de a învăţa. Fiecare student învaţă după propriile sale reguli. Conform
unor cercetări, studenţii ar putea avea rezultate mai bune dacă şi-ar schimba obiceiurile de a
învăţa și s-ar conduce de stilul care li se potriveşte cel mai bine.
Stilul de învăţare nu este unic pentru o persoană. Se posedă mai multe stiluri, dar de obicei
predomină unul singur. Şi stilul predominant nu este pentru toată viaţa, el se poate schimba de
aceea este bine de a cunoaşte toate stilurile de învăţare şi în dependenţă de acestea de a forma
deprinderi de lucru.
Aceste teorii propun ca oamenii pot fi clasificați în funcție de "stilul" lor de învățare, deși
diferitele teorii prezinte opinii diferite privind modul ar trebui să fie definite și clasificate aceste
stiluri. Un concept comun este ca indivizii difera in modul în care ei invata.
Cercetarea asupra stilurilor cognitive nu ar trebui abandonată, pentru că existenţa unor tendinţe,
preferinţe individuale în prelucrarea informaţiei rămâne un fapt care e greu de contestat.