Arta monumentală romană

Arta romană se dezvoltă pe teritoriul Imperiului Roman. Este o expresie a societății romane, a
puterii statului, având ca scop principal propaganda în favoarea politicii oficiale.De asemenea, arta
exprimă și pasiunea romanilor pentru ornament, gustul lor pentru fastuos, dorința de a-și înfrumuseța
locuințele, palatele, templele și locurile publice.

La început, arta romană este dominată de influențe etrusce și grecești (încât unii o consideră chiar o
copie a acestor arte), ca apoi să devină o artă originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-a
lungul istoriei, exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare având un caracter statal, este o artă
unitară, bazată pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor. De
la Roma pornesc principiile, soluțiile, noutățile, pentru a se extinde apoi în toate provinciile.

Arhitectura este dominată de construcții masive și severe: catedrale, mânăstiri, castele, fortificații,
realizate mai ales din piatră, cu ziduri groase, turnuri înalte și ferestre înguste. Principalele caracteristici
ale acestor construcții sunt bolta în semicerc și forma de arc în plin centru a puținelor deschideri
practicate în ziduri: ferestre, portaluri și arcade. Bisericile cu planul în formă de cruce sunt greoaie, cu
bolți, cupole și coloane rotunde. Catedralele copleșesc prin monumentalitate și măreție .Iar pe locurile
înalte, greu accesibile s-au construit castele fortificate.

Colosseum
De la etrusci, romanii au preluat:

• unele principii urbanistice care stau la baza înființării și organizării orașelor (folosirea unor planuri
regulate, cu străzi drepte și trotuare pentru circulație, porți monumentale de acces, sisteme de
canalizare);
• existența camerei centrale (atrium) în planul caselor particulare;
• modul de construcție al templelor de cult (podium din piatră foarte înalt, amplasarea coloanelor);
• utilizarea arcului, sisteme de boltire.
De la greci au preluat:

• conceptul de piață publică (agora, care devine forum) ca centru al orașului;

• ordinele arhitectonice (doric, ionic și corintic);

1
 • modul de construcție al templelor de cult;
• structura și componența teatrelor;
• construcția trofeelor ca monumente comemorative;
• utilizarea picturii, a mozaicului pentru decorarea caselor sau palatelor.

Tehnici constructive
Resurse umane
• arhitecți: proiectarea construcției;
• ingineri: specialiști în betoane, fundații, hidroconstrucții, sisteme de încălzire;
• dulgheri: realizau schelele sau părțile lemnoase ale construcțiilor;
• pietrari: tăierea marmurei sau a pietrei;
• zidari: ridicarea zidurilor din cărămidă;
• țiglari: acoperișuri, bolți;
• stucatori: realizarea decorațiilor în stuc aplicate pe pereți, tavane, bolți;
• instalatori: canalizări, conducte de apă;
• decoratori: mozaicuri, fresce.
Materiale
• lemnul: grinzi, planșee, șarpante, susținere copertine la amfiteatre;
• piatră: fortificații, apeducte, poduri, arcuri, pilaștri;
• marmură: placare pereți;
• cărămidă: zidărie brută (ce ulterior va fi placată la interior și exterior);
• betonul: material a cărui utilizare a marcat o revoluție în tehnica construcțiilor
deoarece asigură realizarea unor construcții mai solide și mai puțin costisitoare.

Arcul de triumf al lui Titus