ELABORAREA METODICĂ Nr 1

TEMA: Edentaţia parţială. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Metodologia

examenului clinic.

CONŢINUTUL LUCRĂRII

Tabloul clinic a pacienţilor cu edentaţii parţiale este polimorf şi depinde de

factorii etiologici, topografia edentaţiei, numărul de dinţi lipsă, funcţia lor,
starea organismului etc. În caz de edentaţii parţiale în sistemul stomatognat au
loc atît dereglări morfologice cît şi funcţionale (dereglări de masticaţie, incizie,
fonetică etc.). Scopul examenului este de a aprecia varietatea de edentaţie,
topografia ei, dereglările funcţionale, aprecierea diagnosticului şi planului de
tratament. Se atrage atenţia la metodologia examenului clinic care include
consecutivitatea metodelor clinice şi paraclinice de examinare. Datele obţinute
se înregistrează în fişa de observaţie.

ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1. Etiologia edentaţiei parţiale.

Edentația parțială este o patologie care implica absenta de la 1 dinte pînă la 13

dinți pe una sau pe ambele hemiarcade.

Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale, pot fi impartiti in 2 grupe:

a) Factori congenitali;
b) Factori postnatali.

Edentatia partial congenitala se caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari

sau a distructiei lor in stadiile incipiente de dezvoltare. Daca lipsesc toti dintii
avem o anodontie, iar daca cativa- hipodontie (oligodontie). In literature de
specialitate aceste varietati de lipsa a dintilor se mai numesc edentatii primare,
la care se refera si dereglarile procesului de formare si situare a mugurilor
dentari si de eruptive a dintilor, care conduc la retentia dintilor in profunzimea
osului si ca rezultat la aparitia edentatiei partiale; aceasta varietate de edentatie
se mai numeste si falsa.

Edentatia provocata de factorii postnatali (dobandita), care se mai numeste

si edentatie secundara apare ca urmare a:

 caria complicata netratată sau incorect tratată

  boli ale țesutului parodontal
 etiologia mixta - carie si parodontopatie;
 parodontopatiile marginale cronice progresive;
 distructiile coronare masive, insotite de leziuni radiculare
 intervenții chirurgicale care au implicat îndepărtarea tumorilor
 tratamentele stomatologice si protetice incorecte care nu respecta
principiile biomecanice, biofunctionale si creeaza conditii pentru aparitia
dizarmoniilor ocluzale si instalarea sindromului de disfunctie a aparatului
dento-maxilar (iatrogeniile);
 leziuni
 traume
 boli generale ale organismului (diabet, hipertensiune arterială, tulburări
endocrine etc.)
 procese inflamatorii (osteomielită) - factori socio-economici etc.

2. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale.

Tabloul clinic in caz de edentatie partial va fi individual si se va gasi in

dependent de numarul dintilor lipsa, localizarea bresei si rolul dintilor pe care l-
au indeplinit in arcada dentara, starea tesuturilor dure si a parodontiului dintilor
restanti, de tipul de ocluzie, timpul care s-a scurs de la pierderea dintilor,
factorul etiologic, varsta, starea generala a organismului, etc.

Luand in consideratie legatura stransa morfofunctionala dintre toate

elementele SS, edentatia partial neaparat va provoca diverse modificari si in alte
component, gradul de pronuntare al carora va depinde tot de acesti factori.

Pentru edentatia partial sunt caracteristice niste simptome, care pot fi depistate
numai prin examenul pacientului.

Simptomele se impart in exobucale si endobucale.

In dependent de localizarea breselor si numarul dintilor absenti simptomele

exobucale pot lipsi sau avea un grad divers de exprimare.

La examenul endobucal vom observa urmatoarele simptome: dereglari de

integritate a unei sau a ambelor arcade dentare; dezintegrarea arcadelor dentare
in care apar doua grupuri de dinti: grupa functionala si nefunctionala. La
examenul endobucal se determina starea dintilor restanti, a apofiei alveolare in
spatiile edentate si a mucoasei cavitatii bucale. O deosebita atentie se acorda
dintilor ce delimiteaza bresele dentare, deoarece ei vor sevi ca punct de sprijin
in tratamentul protetic.

Apofiza alveolară edentată va fi pronunțată individual în dependență de mai

mulți factori, printre care şi cauzele care au determinat edentația. Atrofia este
mai pronunțată în cazurile cînd absența dinților a fost provocată de leziunile
parodontale şi mai mică în cazurile de lipsă a dinților ca urma cariei şi
complicațiile ei. Atrofia depinde de timpul scurs de la edentare şi de
traumatismul produs la nivelul pereților alveolari în momentul extracției. Apofi-
za este examinată din punct de vedere al dimensiunii şi formei.

După dimensiunile spaților edentate deosebim:

 edentații mici: cind lipsesc la 3 dinți;

 mijlocii - de la 4 la 6 dinți
 edentații mari, cînd lipsesc mai mult de 6 dinți.

După forma apofizei alveolare edentate deosebim:

 model îngust -- pînă la 5,0 mm.

 mediu -- de la 5,0 la 8,0 mm
 lat - mai mult de 8,0 mm.

Topografia edentației defineşte locul de pe arcadă unde este situată edentația.

Fiecare arcadă dentară este împărțită în 3 zone topografice: frontal și două
laterale, însă, poate fi localizată mixtă, de exemplu frontolateral.

3. Care sunt factorii de care depinde gradul de pronunţare a simptoamelor

în edentaţia parţială.

-numărul dinților absenți

-topografia defectului și funcției dinților lipsă;

-starea țesuturilor dure și a țesuturilor parodontale ale dinților rămași;

-tipul de ocluzie;

-timpul scurs după apariția edentației parțiale;

-etiologia edentației parțiale;

-vârsta și starea corpului pacientului ;

4. Tabloul clinic al pacienţilor cu edentaţii frontale.

In dependență de localizarea breşelor în arcadele dentare numărul dinților

absenți simptomele exobucale pot lipsi sau pot avea un grad divers de
exprimare. Aşa, de exemplu, la lipsa 1-2 dinți chiar din zona frontală,
simptomele exobucale vor lipsi, deoarece aşa cazuri înălțimea treimii inferioare
nu va fi micşorată, iar țesuturile moi peribucale vor păstra poziția obişnuită,
deoarece breşele sint mici.

In caz de lipsă a unui număr mare de dinți, cind breșele arcadelor dentare sint
întinse sau este pierdută dimensiunea verticală de ocluzie, vor surveni diferite
simptome exobucale.

La lipsa dinților frontali superiori simptomul facial va fi exprimat prin

prăbușirea buzei superioare spre oral.

5. Tabloul clinic al pacienţilor cu edentaţii laterale.

In dependență de localizarea breşelor în arcadele dentare numărul dinților

absenți simptomele exobucale pot lipsi sau pot avea un grad divers de
exprimare. Aşa, de exemplu, la lipsa a 1-2 molari, simptomele exobucale vor
lipsi, deoarece aşa cazuri înălțimea treimii inferioare a nu va fi micşorată, iar
țesuturile moi peribucale vor păstra po- obişnuită, deoarece breşele sint mici.

In caz de lipsă a unui număr mare de dinți, cind breșele arcadelor dentare sint
întinse sau este pierdută dimensiunea verticală de ocluzie, vor surveni diferite
simptome exobucale.

Lipsa dinților laterali va duce obrajilor creind aspectul de «obraji supți», pe

cind lipsa acestui grup de dinți unilateral, din cauza prăbușirii obrazului
corespunzător, va duce la o asimetrie a fetei.

In caz de pierdere a dimensiunii verticale de ocluzie, se va observa micșorarea

treimii inferioare a feței, pronunțarea plicilor nazolabiale și mentonieră, iar
comisurile gurii vor fi coboríte.
6. Caracteristica grupelor de dinţi funcţionale şi nefuncţionale.

La examenul endobucal vom observa următoarele simptome:

1) dereglări de integritate a unei sau a ambelor arcade dentare;

2) dezintegrarea arcadelor dentare în care apar două grupe de dinti:

a) grupa care funcționează şi

b) grupa care nu funcționează.

Din grupa funcțională fac parte dinții care si-au păstrat antagoniştii şi participa
la actul de masticație. Această grupă de dinți capătă calități noi care, ca regulă,
constau în combinarea celor două funcții principale: incisie și masticație.

De exemplu, lipsa dintilor laterali de pe una sau ambele arcade dentare şi

păstrarea dinfrontali pe ambele arcade va duce la o combinare a funcției de bază
a dinților restanți - incizie, cu funcția de masticație, la care ei nu sînt adaptați.

Fiind puşi în condiții nefavorabile la aplicarea fortelor de masticație, treptat apar

alte simptome ca urmare a suprasolicitării funcționale:

 suprasolicitarea funcțională a dinților restanți care şi-au păstrat

antagoniştii;
 abraziunea patologică a țesuturilor dure ale acestor dinți;
 apariția mobilității patologice din cauza schimbărilor care au loc în
tesuturile parodontului.
 migrarea dințilorestanți;
 dereglări de funcție (incizie, masticație, deglutiție, fonație);
 dereglări de funcție a ATM
 dereglări funcționale musculare, fizionomice, psihice, dureri.

7. Tabloul clinic a suprasolicitării funcţionale a dinţilor restanţi în

edentaţie parţială.

Fiind puşi în condiții nefavorabile la aplicarea fortelor de masticație, treptat apar

alte simptome ca urmare a suprasolicitării funcționale:
  suprasolicitarea funcțională a dinților restanți care şi-au păstrat
antagoniştii;
 abraziunea patologică a țesuturilor dure ale acestor dinți;
 apariția mobilității patologice din cauza schimbărilor care au loc în
tesuturile parodontului.
 migrarea dințilorestanți;
 dereglări de funcție (incizie, masticație, deglutiție, fonație);
 dereglări de funcție a ATM
 dereglări funcționale musculare, fizionomice, psihice, dureri.

8. Metodologia examenului clinic.

9. Frecvenţa edentaţiei parţiale în RM.

Edentația parțială în Rep. Moldova

În zonele rurale - 653 la 1000 de pacienți;

În zonele urbane - 599 din 1000 de pacienți; mai des în rândul bărbaților).

Conform clasificării Edentațiai după Kennedy:

 Clasa I - 87,8 la 1000 de pacienți;

 Clasa II - 67,9 la 1000 de pacienți;
 Clasa a III-a - 430 la 1000 de pacienți;
 Clasa a IV-a - 25 la 1000 de pacienți.

Zona de sud este de 711 la 1000 de pacienți,

Zona centrală este de 626 la 1000 de pacienți,
Zona de nord 538 la 1000 de pacienți.

10. Principiile de tratament protetic a edentaţiei parţiale.

Planul de tratament cu punți dentare, indiferent de particularitățile constructive

de tehnică prin care sînt realizate, va avea în vedere realizarea unor principii
cunoscute sub denumirea de: principiul biofuncțional, biomecanic profilactic.

Principiul biofuncțional include restabilirea funcțiilor majore ale sistemului

stomatognat: masticație, fonație, fizionomie.
Principiul biomecanic urmăreşte realizarea dinamicii mandibulare cu şi fără
contact dentar asigurînd în acest scop lucrării protetice următoarele
caracteristici: rezistență fizică, chimică, inserție și stabilitatea static și dinamică
a raportului dintre proteză și suport.

Principiul profilactic de tratament prin punți dentare urmăreşte asigurarea unei

profilaxii generale şi locale prin restabilirea unui echilibru ocluzal, evitarea
modificărilor patologice a procesului trofic în formațiunile anatomice cu care au
relații de contact (dinții- stīlpi, dinții antagonişti, parodont, apofiza alveolara si
mucoasa).