Diomid Nichita gr.

Varianta II.
1.Noțiunea infracțiunilor de corupție. Semnele caracteristice ale infracțiunilor de
corupție.
În Republica Moldova, Legea Nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea și combaterea
corupției definește corupția ca:– faptă ilegală care afectează exercitarea normală a funcţiei şi care
constă fie în folosirea de către subiectul actelor de corupţie sau al faptelor de comportament
corupţional a funcţiei sale pentru solicitarea, primirea sau acceptarea, direct sau indirect, pentru sine
sau pentru o altă persoană, a umr foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit, fie în promisiunea,
oferirea sau acordarea ilegală a unor asemenea foloase sau avantaje necuvenite subiecţilor actelor de
corupţie.
folos material – valoare corporală sau incorporală, mobilă sau imobilă, dobîndită prin orice
mijloc, precum şi acte juridice sau alte documente care atestă un titlu ori un drept cu privire la
aceasta;
avantaj necuvenit – servicii, privilegii, favoruri, scutiri de obligaţii şi alte foloase care
ameliorează nemeritat situaţia în raport cu aceea pe care persoana o avusese înaintea comiterii actului
de corupţie sau faptului de comportament corupţional.
Semnele caracteristice ale infracțiunilor de corupție sunt:
Semnele criminalistice - reprezintă fapte concrete ale realității cauzate de o infracțiune
și reflectă circumstanțele comiterii acesteia.
Ele nu reprezintă în sine infracțiunea nemijlocită, dar acele schimbări și rezultate care
apar ca urmare a activității infracționale.
Semnele criminalistice este o proiecție nemijlocită a activității infracționale reflectînd
urmele infracțiunii și elementele importante ale structurii criminalistice.
Știind care sunt schimbările specifice și unde anume cauzele infracțiunii, este posibil să
se identifice crima în sine în timp util, chiar și în cazul demaschării.
Identificarea semnelor criminalistice în timpul cercetării cauzei este foarte importantă
pentru înaintarea și verificarea versiunilor.
În plus, relevanța unei astfel identificări nu se pierde și pe tot parcursul anchetei
judiciare, și anume în etapa inițială, atunci când o mulțime de versiuni de lucru, inclusiv
versiuni inițiale, operaționale, și în etapele ulterioare, odată cu lansarea unor versiuni inițiale
pe toate elementele structurii infracțiunii care face obiectul urmăririi penale.
Organul de urmărire penală, ofițerul de investigație și procurorul conducător trebuie să
modeleze logic, mintal infracțiunea de corupție pentru a prezice ce semne caracteristice vor
apărea ca rezultat al infracțiunei comise.
O mare parte din aceste semne în procesul de investigare devine probe într-un caz penal
concret. Cu toate acestea, pentru un astfel de tip complex de infracțiuni, caracterul incomplet
al investigației poate fi admis din diferite motive de natură subiectivă și subiectivă.
Analiza și sinteza semnelor caracteristice permit ca acestea să fie utilizate pentru a
obține probe în orice etapă a anchetei și examinarea cazului pe fond.
În special, astfel de semne în exercitarea atribuțiilor oficiale pot fi faptele:
-Accelerarea performanței;
-încălcări ale procedurii actuale de primire și ale fluxului de documente;
- nerespectarea ordinii de soluționare a problemei sau luarea unei decizii;
- Încălcări ale normelor existente privind actele;
- încălcări ale modului în care materialele sunt pregătite și revizuite;
 - Încălcarea sau simplificarea procesului decizional;
- nerespectarea cerințelor existente privind caracterul complet al materialelor necesare
pentru luarea unei decizii;
- birocrație în diferite forme de manifestare; o decizie ilegală sau nerezonabilă de către o
datorie sau autoritate.
O analiză a situației într-o organizație sau instituție ar putea dezvălui, de asemenea,
semne de posibilă corupție. Aceste caracteristici sunt:
Recrutarea și plasarea personalului pe principiul intereselor personale;
- numirea în funcții responsabile din punct de vedere material, a persoanelor
condamnate anterior pentru infracțiuni de însușire sau pentru compromiterea persoanelor sau
care, în mod clar, nu sunt adecvate pentru a activa în acest domeniu;
- audituri superficiale, evenimente, alte controale, încălcarea condițiilor de conduită sau
neevenimente;
- inventarierea sistematică, inspecțiile efectuate de persoane fizice și de aceleași
persoane;
- notificarea prealabilă a persoanelor controlate cu privire la controalele prealabile,
scurgerea de informații oficiale;
- concedierea sau concedierea ilegală pe motive minore de persoane care descoperă
defecte sau încălcarea drepturilor și intereselor lor.
În viața privată a celui care ia mită, aceștia pot:
-duc un mod de viață dincolo de mijloacele sale excesive față de venitul oficial;
-partajarea timpului cu inspectorii și supraveghetorii, precum și cu managerii
subordonații;
-descoperirea în birouri, reședință și reședință a unui funcționar a unor sume mari de
bani (obiecte de valoare), depășind în mod clar posibilitatea acumulării legale (achiziției) sau
în valoare de utilizare sau consum mai rezonabil, de exemplu, mai multe unități de aparate de
uz casnic cu un singur scop:
- repararea apartamentului, transportul personal, construirea unei cabane, a unui garaj și
a altor lucrări în interesul unui funcționar prin forță sau în detrimentul persoanelor controlate
sau subdependente;
-furnizarea persoanei oficiale și membrilor familiei sale a cadorilor, foilor de odihnă,
apartamente și alte beneficii din fondurile aflate sub control sau;
-urme de o substanță chimică de colorare pe corpul fătuitorului, a bunurilor sale, în
birou, la domiciliu, utilizate în comiterea corupției sub control sau activității organelor
judiciare;
-dovezi de conduită.
Desigur, semnele criminalistice în sine nu prezintă probe directe, însă fiecare din semne
ar putea dovedi comportamentul infracțional al făptuitorului, și care se pot reflecta în actul
de acuzare.

2.Situațiile tipice de urmărire penală în cazul infracțiunilor de corupție. Versiunile

criminalistice în cadrul cercetării infracțiunilor de corupție.
La etapa iniţială de cercetare a actelor de corupţie pot exista următoarele situaţii
tipice:
-Cînd informaţia despre actul de corupere parvine de la persoane concrete.
În asemenea situaţie denunţătorul este gata să coordoneze cu organul de drept în ceea ce
priveşte investigarea faptei;
 -Cînd despre actul de corupţie organele de drept află din oficiu, în baza unei plîngeri
sau în baza măsurilor operative de investigaţie. Din oficiu organul de drept poate afla despre
actul de corupţie din examinarea unor dosare penale în privinţa altor componenţe de
infracţiune, deasemenea de la diverşi agenţi sub acoperire, etc;
-Cînd despre actul de corupţie se află în urma efectuării cărorva controale în cadrul
unor instituţii;
-Cînd informaţia despre actul de corupţie parvine de la persoane care se extorcă bunuri
şi careva foloase, dar fapta încă nu este consumată;
-Cînd informaţia despre actul de corupţie parvine de la presoane care nu cunosc situaţia
reala ( de ex: prieteni, rude, colegi, etc.);
-Cînd informaţia despre actul de corupţie parvine de la persoane anonime.
Caracteristic acestora, cu excepţia situaţiei cînd despre actul de corupţie organele de
drept află din cadrul controalelor la diverse instituţii unde activează persoana coruptă, este
faptul că aceasta nu cunoaşte că în privinţa sa deja se lucrează şi astfel se acumulează
materiale.
În situaţia cînd despre actul de corupţie informaţia a parvenit în baza unei plîngeri,
urmează de efectuat următoarele acţiuni: audierea martorilor care au sesizat organul, precum
şi a altor persoane care dispun de infomaţii despre actul de corupţie, identificarea
făptuitorului şi competenţele de serviciu ale acestuia, efectuarea de măsuri operative de
investigaţie. În cazul dacă a fost pornită urmărirea penală pe faptul dat, atunci urmează de
efectuat: audierea denunţătorului, efectuarea de măsuri operative de investigaţie, organizarea
şi realizarea flagrantului, percheziţia corporală, cercetarea la faţa locului, audierea bănuitului,
percheziţia la domiciliul şi la locul de serviciu a acestuia, examinarea obiectului actului de
corupţie, examinarea şi ridicarea de documente, efectuarea confruntărilor, etc
Referitor la situaţiile tipice ce stau la baza etapei iniţiale ale actelor de corupţie, Valeriu
Cuşnir remarcă două tipuri de situaţii tipice:
a) Situaţie tipică informativ-determinată;
b) Situaţie tipică informativ-nedeterminată.
De regulă, în cazul situaţiei informativ-determinat, organul judiciar este informat:
· Despre unele fapte concrete de luare de mită de către o anumită persoană;
· Despre persoanele care au dat mită;
· Despre natura şi alte caracteristici ale bunurilor, foloaselor care au constituit obiectul
mitei;
· Despre modul de săvîrşire a infracţiunii;
· Despre unele aspecte ale relaţiilor dintre infractori;
· Referitor la locul, timpul şi modul de transmitere a următoarei oferte.
Pe de altă parte, în procesul investigării infracţiunilor de corupţie apar şi altfel de
situaţii, şi anume cînd organul de urmărire penală are la dispoziţie doar o scurtă informaţie
privitor la o faptă concretă ce atestăprobabilitatea comiterii unui act de corupţie. Situaţiile de
acest fel pot fi definite ca informativ-nedeterminate.
În baza situaţiilor tipice, putem deduce următoarele versiuni ce stau la baza
actelor de corupţie:
1)-Persoana oficială într-adevăr a fost coruptă printr-o modalitate concretă în
circumstanțele ce decurg din datele obținute;
2)-Persoanei oficiale într-adevăr i-a fost transmis un anumit obiect, bani, alte
bunuri, dar nu în calitate de mită, ci în legătură cu alte împrejurări și în mod
absolut legal (întoarcerea unei datorii, cadou, plata unui onorariu etc...), însă
declarația cu privire la primirea mitei era o eroare fără rea intenție sau o
calomnie;
3)-Declarantul (corupătorul) dorește să o compromită pe persoana cu funcții
de răspundere
(din răzbunare, din însărcinare sau pentru principialitate);
4)-Mita se estorchează, se condiționează, se cere de persoana cu funcții de
răspundere;
5)-Persoana oficială își exercită atribuțiile de serviciu în interesul unei
persoane și nu a primit mită;
6)- Persoana oficială nu a primit mită și nu a executat nici un fel de acțiuni în
favoarea persoanei care ca și cum i-ar fi dat mită