Sunteți pe pagina 1din 20

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Centrul Universitar Nord Baia Mare


Facultatea de Litere
Specializarea: Teologie ortodoxă pastorală

Viaţa şi activitatea ucenicilor


direcţi ai Mântuitorului

-Lucrare de seminar-

Îndrumător:
Pr. Lect. Univ. Dr. Dorinel Dani

Studenţi:
Mureşan Marius-Sebastian
Morar Cătălin Gabriel
Introducere

După Botezul Său la râul Iordan, Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început
activitatea mântuitoare printre oamenii din poporul Israel, propovăduind
apropierea Împărăţiei Cerurilor (Matei 4, 17). În acest fel, învăţătura plină de
viaţă şi de spiritualitate pe care o predica Mântuitorul a atras un număr din ce în
ce mai mare de oameni, care, însetaţi fiind de cunoaşterea lăuntrică a lui
Dumnezeu, Îl urmau pretutindeni.
Printre aceşti numeroşi bărbaţi cucernici şi cu frică de Dumnezeu s-au
remarcat doisprezece oameni, pe care Mântuitorul i-a ales ca martori ai
minunilor Sale, ca următori şi propovăduitori ai activităţii Sale mesianice,
precum şi ca temelii ale minunii supreme ce avea să se înfăptuiască, respectiv
Sfânta Biserică.
Sfinţii Apostoli au fost ucenici direcţi ai Mântuitorului, şi datorită
privilegiului de care s-au bucurat, acela de a sta mereu în preajma lui Iisus, s-au
umplut de multă înţelepciune, cunoaştere care s-a desăvârşit o dată cu Pogorârea
Duhului Sfânt peste ei, la Cincizecime. După acest eveniment, ei s-au împrăştiat
în toată lumea cunoscută până atunci, propovăduindu-l pe Hristos şi vestind
Evanghelia. Precum Învăţătorul lor, aproape toţi au murit de moarte martirică,
slăvindu-L pe Dumnezeu, iar viaţa lor, simplă şi grăitoare, s-a făcut pildă de
ascultare, cucernicie şi jertfă pentru Evanghelia lui Hristos.
Numele celor doisprezece Apostoli îl aflam în toate Evangheliile
sinoptice: ,, Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel
numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Filip
şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice
Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.”(Matei 10, 2-
4).
Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Bartolomeu

Sfântul Apostol Bartolomeu a fost unul din cei 12 ucenici ai


Mântuitorului, şi a primit Duhul Sfânt la Cincizecime împreună cu ceilalţi
apostoli la Ierusalim. După Pogorârea Sfântului Duh, Sfântului Bartolomeu i-a
revenit sarcina de a-l însoţi pe Sfântul Apostol Filip în Asia Mica şi în Siria,
pentru a propovădui cuvântul Domnului.
Cei doi apostoli au învăţat mulţimea atât împreună, cât şi separat. Cât
timp a fost despărţit de Filip, Bartolomeu a propovăduit în cetăţile învecinate
Lidiei şi Misiei, unde învăţa Filip. Apoi, primind poruncă de a-l însoţi pe
Sfântul Filip, au mers împreună prin oraşele Asiei Mici, îndurând multe vitregii,
întemniţări şi bătăi, toate răbdându-le cu credinţă.1
După ce l-au întâlnit pe Sfântul Ioan Evanghelistul într-unul din satele
Lidiei, cei trei au plecat spre Frigia şi au intrat în Hierapolis. Sfântul
Bartolomeu şi Sfântul Filip au rămas să propovăduiască vestea cea bună în acel
oraş, vindecând un orb pe nume Stahie şi botezându-l, şi vindecând soţia
căpeteniei acelui oraş, pe nume Nicanor.
După această minune, cei doi apostoli au fost aduşi în faţa judecăţii şi
condamnaţi la răstignire. După ce au fost răstigniţi cu capul în jos, pământul s-a
deschis şi i-a înghiţit pe idolatri, iar mulţimea i-a rugat pe apostoli să
mijlocească pentru ei în faţa lui Dumnezeu. Bartolomeu a fost coborât, însă
Filip şi-a dat obştescul sfârşit pe cruce.2
După aceasta, Sfântul Bartolomeu a plecat spre India, unde a propovăduit
cuvântul Domnului un timp îndelungat, lăsând Biserici şi Evanghelia lui Matei,
în ebraică3, precum şi o versiune tradusă. Sfântul a murit după ce a fost răstignit
cu capul în jos, jupuit de viu şi decapitat, în jurul anului 90 d. Hr.

1
„Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία, Bucureşti, anul 2002, p 184;
2
Ibidem, p 187;
3
„Mineiul pe Iunie“, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, anul
1978, p 96;
Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan

Din Sfintele Evanghelii este cunoscut faptul că Sfântul Apostol Ioan era
fratele Sfântului Apostol Iacov şi fiul lui Zevedeu (Mt. 4, 21). Mama sa se
numea Salomeea, cea mai mică din cele trei fiice ale bătrânului Iosif, logodnicul
Sfintei Fecioare Maria. Înainte de a deveni ucenic al Mântuitorului, Ioan a fost,
împreună cu Andrei, fratele lui Simon Petru, ucenic al Sfântului Ioan
Botezătorul4. După Botezul Domnului la Iordan, l-a urmat pe Iisus şi a devenit
cel mai iubit ucenic al Său, fiind singurul dintre apostoli care nu l-a părăsit pe
Mântuitorul nici măcar când era pe cruce, ci stătea alături de preanevinovata
Fecioară Maria.5
După Înălţarea Domnului la cer şi după Pogorârea Sfântului Duh,
apostolii au împărţit ţinuturile pământului, pentru a vedea ce regiune urma să îi
revină fiecăruia. Lui Ioan i-a revenit Asia Mică, iar apostolul a plecat în
călătorie împreună cu Prohor, unul din cei şapte diaconi. Îmbarcându-se pe o
corabie, cei doi propovăduitori au ajuns în cele din urmă în Efes, şi după ce au
botezat mulţi oameni din acele ţinuturi, au fost prinşi şi trimişi la Roma, din
ordinul împăratului. Sfântul Ioan a fost supus bătăilor, a fost silit să bea otravă
şi aruncat în ulei încins, însă a scăpat nevătămat, motiv pentru care împăratul
Domiţian l-a exilat pe insula Patmos, socotindu-l nemuritor.6
În acest loc, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a scris Apocalipsa, pe
care au tâlcuit-o Sfinţii Irineu şi Iustin Martirul şi Filozoful7. Pe această insulă,
Apostolul a făcut multe minuni, vindecând îndrăciţi, paralitici şi alţi bolnavi.
După moartea lui Domiţian, Ioan se întoarce în Efes şi propovăduieşte în Asia,
iar în al treilea an al domniei lui Traian (101), a adormit, la vârsta de 95 de ani.

4
Sfântul Ioan Gură de Aur,„Comentar la Evanghelia de la Ioan“, din colectia Migne, vol 8, Paris, 1865,
tradusă de diac. Gheorghe Băbuţ, Editura Pelerinul Român, anul 1997, p 3;
5
„Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία, Bucureşti, anul 2002, p 85;
6
Ibidem, p 106;
7
Sfântul Ioan Gură de Aur,„Comentar la Evanghelia de la Ioan“, din colectia Migne, vol 8, Paris, 1865,
tradusă de diac. Gheorghe Băbuţ, Editura Pelerinul Român, anul 1997, p 5;
Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Simon

Sfântul Apostol Simon era originar din Cana Galileii. Această cetate era
aproape de Nazaret, şi din acest motiv, îi cunoştea pe Mântuitorul şi pe Fecioara
Maria. Sfântul Simon, numit şi Natanael, 8 i-a chemat la nunta sa, iar când vinul
s-a terminat, Mântuitorul Hristos a făcut acolo prima sa minune, preschimbând
apa în vin. Văzând acest eveniment, Simon a lăsat casa şi mireasa şi l-a urmat
pe Iisus plin de zel, de aici venindu-i numele de «Zelotul».
După Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Simon l-a propovăduit pe Hristos
în multe regiuni, printre care Egipt, Libia, Mauritania, Numidia, Cirenia şi
Abhazia, în nordul Mării Negre. După această propovăduire, apostolul a
predicat şi în Britania, unde şi-a dat sfârşitul, fiind răstignit de păgâni şi
înmormântat.
Diferit de această tradiţie, susţinută de Sfântul Doroteu, episcop al Gazei
(300 d. Hr.) şi de Sfântul Nechifor, patriarh al Constantinopolului (758-829),
există o altă tradiţie, potrivit căreia Sfântul Apostol Simon l-ar fi însoţit pe
Sfântul Iuda în Persia, fiind împreună martirizaţi. După unele izvoare, Sfântul
Simon ar fi înmormântat în cetatea Nicopsia, lângă Djighentia. Se crede că
ruinele acestei cetăţi ar fi nu departe de ţărmul Mării Negre.

8
„Mineiul pe mai“, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, anul
1978, p 58;
Viaţa si activitatea Sfântului Apostol Toma

Sfântul Apostol Toma era originar din cetatea galileană Paneada. Era
numit şi „Geamănul“ (Didymus). Sfântul Toma era deprins din copilărie să
asculte şi să împlinească legea iudaică, astfel că atunci când Iisus propovăduia
printre evrei, Sfântul Toma a venit la El şi, ascultându-I vorbele, L-a urmat,
fiind socotit vrednic de a face parte din cei 12 apostoli.
Sfântul Apostol Toma nu a fost prezent atunci când Mântuitorul S-a
arătat celorlalţi apostoli, în seara de după Înviere, astfel că acesta nu credea în
Învierea Domnului. După o săptămână, Iisus S-a arătat din nou ucenicilor,
Toma fiind prezent şi încredinţându-se de Învierea Domnului şi Mântuitorului
lumii.
După Cincizecime, când s-au împărţit zonele de propovăduire între
apostoli, Sfântului Toma i-a revenit India, urmând să vestească Evanghelia
brahmanilor, mezilor, perşilor, bactrienilor şi altora.9 Sfântul a ajuns în India
prin mijlocirea lui Dumnezeu, fiind considerat arhitect şi angajat de regele
Indiei, Gundafor. Când a ajuns acolo, sfântul le-a arătat deşertăciunile bogăţiei
pământeşti şi i-a ajutat să îşi facă averi în ceruri, împărţind săracilor şi crezând
în Dumnezeu.10
În timp ce predica în India, Sfântul Toma a lipsit şi de la Adormirea
Maicii Domnului, ajungând doar a treia zi după înmormântare. Ajuns la
mormântul Fecioarei Maria, apostolul le-a cerut celorlalţi să deschidă
mormântul, să îşi ia rămas bun de la Maica lor. Însă atunci toţi au văzut că
Fecioara Maria se înălţase cu trupul la cer.
După acest eveniment, Sfântul Toma s-a întors în India şi a predicat în
multe ţinuturi, ultimul fiind Kalamida. Aici a fost întemniţat de rege, deoarece

9
„Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία, Bucureşti, anul 2002, p 196;
10
Ibidem, p 205;
regina devenise creştină. După ce a încercat să îl omoare, fără succes, regele a
poruncit soldaţilor să îl străpungă cu suliţele, sfântul dându-şi obştescul sfârşit
lângă cetatea Milapur.11

Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Iuda, numit şi Tadeu

Sfântul Apostol Iuda era din seminţia lui Iuda, din care se născuseră regii
David şi Solomon. Era originar din Nazaretul Galileii, fiu al bătrânului Iosif,
logodnicul Fecioarei Maria, fiind născut din prima soţie a acestuia, numită
Salomeea. Era fratele Sfântului Iacov cel Drept, fiind cunoscut ca «fratele lui
Iacov» şi nu «fratele Domnului», cum i se spunea Sfântului Iacov, datorită
necredinţei sale iniţiale şi lipsei de dragoste frăţească.12
Sfântul Apostol Iuda mai avea şi alte nume. Sfântul Matei îl numeşte în
Evanghelia sa Lebeu şi Tadeu, foarte sugestive pentru atitudinea Apostolului
faţă de Mântuitorul. Numele «Lebeu» înseamnă înflăcărat, arătând dăruirea pe
care a avut-o Iuda mai târziu, când a fost apostol, iar «Tadeu» se traduce prin
«cel ce înalţă laudă» arătând că Sfântul Iuda vestea Evanghelia peste tot şi îi
aducea laudă lui Dumnezeu.13
După Pogorârea Sfântului Duh, Iuda a început să Îl propovăduiască pe
Hristos, mai întâi în Iudeea, Galileea, Samaria şi Idumeea, apoi în Siria, Arabia
şi Mesopotamia. O altă tradiţie spune că el ar fi ajuns şi în Persia, unde şi-a scris
epistola sobornicească în greacă. În cele din urmă, Sfântul Apostol Iuda a ajuns
în apropierea Muntelui Ararat, unde a fost prins de preoţii păgâni, răstignit şi
străpuns cu suliţele, încheindu-şi astfel misiunea încredinţată lui de Domnul.14

11
Ibidem, p 214;
12
Ibidem, p 232;
13
Ibidem, p 233;
14
Ibidem, p 234;
Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Andrei

Sfântul Apostol Andrei era originar din Betsaida Galileii şi era fratele
Sfântului Apostol Petru15. Tatăl lor se numea Iona şi cei doi fraţi erau pescari,
câştigându-şi traiul în acest fel pe Lacul Ghenizaret. El este considerat Întâiul
chemat la apostolat, deoarece a fost ucenic al lui Hristos înaintea tuturor
celorlalţi, după Botezul Domnului în apa Iordanului, când Ioan Botezătorul a
mărturisit despre Mântuitorul: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul
lumii.”(Ioan 1, 29).16 În ziua următoare, auzind din nou cuvintele marelui
prooroc, el şi Sfântul Ioan s-au dus şi L-au găsit pe Iisus.
După Pogorârea Duhului Sfânt, asupra Sfântului Andrei a căzut sarcina
de a propovădui cuvântul Domnului în Bitinia, Propontida, Calcedonia, Bizanţ,
Tracia, Macedonia, precum şi în Tesalia, Ahaia, Amisus, Trapezunt, Heracleea
şi Amastrida. În aceste ţinuturi şi cetăţi, Sfântul Andrei L-a propovăduit pe
Hristos şi a luminat mulţi oameni, atât păgâni, cât şi iudei.17
După ce a predicat în părţile Asiei Mici, Sfântul Apostol Andrei a trecut
în zona Sciţiei Mici, sau Dobrogea de azi, trecând prin Tracia, şi este considerat
primul apostol care a propovăduit pe teritoriul actualei Românii. Despre
activitatea lui în Sciţia există mărturii în lucrarea lui Hipolit Romanul, ,,Despre
apostoli”, în opera lui Eusebiu de Cezareea, ,,Istoria bisericească”, precum şi în
alte lucrări, cum ar fi cea a lui Nichifor Calist sau a mitropolitului Moldovei,
Dosoftei.
După ce a predicat în zona Sciţiei, Sfântul Andrei s-a dus prin părţile
Greciei, prin Epir, predicând în Tracia. În cele din urmă a ajuns în părţile
Ahaiei, în cetatea Patras, unde a fost martirizat, fiind ucis prin răstignire cu
capul în jos, în ultima zi a lunii noiembrie, când este şi prăznuit.

15
„Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία, Bucureşti, anul 2002, p 56;
16
Dumitru Manolache, ,,Sfântul Apostol Andrei şi protocreştinismul în spaţiul românesc”, Editura Arhetip,
Bucureşti, anul 2004, p 26;
17
„Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία, Bucureşti, anul 2002, p 56
Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu

Originar din Betsaida (Palestina, azi Israel) a fost pescar, devenind prin
chemarea Mântuitorului unul dintre cei doisprezece Apostoli. A fost fiu al lui
Zevedeu şi al Salomeii, frate al Sfântului Ioan Evanghelistul. I se mai spune
Iacov cel Mare sau fiul lui Zevedeu pentru a fi deosebit de Iacov cel Mic sau
Iacov al Lui Alfeu. După ce Mântuitorul i-a chemat la apostolat pe Sfântul Petru
şi Andrei, i-a chemat la slujirea apostolatului şi pe fiii lui Zevedeu, Ioan şi
Iacob. Au fost de faţă la cele mai însemnate minuni săvârşite de Domnul, la
Schimbarea la Faţă, la învierea fiicei lui Iair şi la rugăciunea de pe Muntele
Măslinilor.18
După Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Iacob a părăsit Ierusalimul din
pricina persecuţiei pornite împotriva creştinilor. Fericitul Ieronim spune că a
predicat iudeilor împrăştiaţi printre neamuri şi întors în Ierusalim, a suferit
moarte martirică în timpul împăratului Irod Agripa, în anul 44. Acesta a fost
lovit cu pietre, după legea iudaică şi apoi, potrivit legii romane, a fost tăiat cu
sabia. Ucenicii sfântului i-au dus trupul în Spania, la Ira Flavia (astăzi - El
Padron). În sec. al IX-lea, sfintele moaşte au fost mutate în Catedrala din
Compostella, iar creştinii îl pomenesc în fiecare an la data de 30 aprilie.19

18
,,Vieţile Sfinţilor de peste tot anul după Mineie”, Editura Biserica Alexandrină-2002 pg.365;
19
Idem, pg 366;
Sfântul Apostol Matia

Sfântul Matia a fost ales în rândul celor doisprezece Apostoli, in locul lui
Iuda Iscarioteanul, prin tragere la sorţi. Sfântul Evanghelist Luca ne relatează
acest episod in Faptele Apostolilor: "Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit
Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: "Tu, Doamne, Care
cunoşti inimile tuturor, arată pe care dintre aceştia doi l-ai ales sa ia locul
acestei slujiri şi al apostoliei din care a căzut Iuda, ca să meargă în locul lui. Şi
au tras la sorţi; şi sorţul a căzut pe Matia; si el s-a rânduit împreună cu cei
unsprezece apostoli“ (Fapte 1:23-26).20

Sfântul Matia s-a născut in Betleem, din tribul lui Iuda. A studiat Cărţile
Legii cu Sfântul şi Dreptul Simeon. La început a făcut parte din cei şaptezeci de
Apostoli. Sfântul Apostol Matia a vestit Evanghelia lui Hristos in Iudeea,
Macedonia şi Etiopia.
Potrivit unor documente Apostolul Matia ar fi primit martiriul in Etiopia,
în vreme ce alte scrieri vorbesc de plecarea sa din Etiopia spre Macedonia şi
Iudeea, locuri unde va vesti învăţătura lui Hristos. Acestea din urma documente
vorbesc de aducerea sa la Templu, din porunca arhiereului Anania, spre a
răspunde acuzaţiilor aduse de iudei ca propovăduieşte un proroc fals, pe Iisus
Nazarineanul. Pentru că nu refuza să-şi lepede credinţa in Hristos, Sfântul
Apostol Matia este bătut cu pietre pana la moarte. 21
Ca aceştia să nu fie acuzaţi de romani pentru ucidere nedreaptă, i-au tăiat
capul Sfântului Matia, cu o secure. Deoarece romanii apelau la aceasta practica,
atunci când cineva se ridica împotriva Cezarului. Astfel, moartea Apostolului
Matia are drept motiv nerespectarea legii romane şi nu credinţa în Hristos.

20
,,Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia, 1988, pg 231;
21
Idem, pg.233;
Potrivit tradiţiei, moaştele Sfântului Apostol Matia au fost aduse la Roma
de împărăteasa Elena, in anul 324. O parte din ele a fost trimisă in Trier, cel mai
vechi oraş din Germania. Aici, ele au fost descoperite în urma unor lucrări de
restaurare a unei biserici. După această descoperire, ele au fost mutate în
biserica benedictă, care işi va lua numele Sfântul Apostol Matia. Aceasta abaţie
este în prezent un mare centru de pelerinaj pentru Biserica Romano-Catolică.22
Ţinând seamă că există două versiuni cu privire la locul morţii sale, sunt
şi documente care vorbesc despre prezenţa moaştelor sale în Georgia de astăzi.
Poate fi valabilă şi această variantă, dacă ţinem seama de faptul că Etiopia este
identificată de unii cercetători cu estul Georgiei. Biserica creştină îl sărbătoreşte
în fiecare zi pe data de 29 Mai.

22
“Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia, 1988, pg. 235;
Sfântul Apostol Petru

Sfântul Apostol Petru (?-cca. 67) era un pescar din Betsaida şi a fost numit
unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus din Nazaret, fiind şi fratele mai
mic al apostolului Andrei.
Potrivit Evangheliei lui Marcu , Petru a locuit în Capernaum, la marginea
Lacului Ghenezaret din Galileea. Acolo avea o casă în care locuia cu soacra şi
soţia sa, presupunându-se că ar fi avut și doi copii.. Conform datelor din
Evanghelia lui Ioan, Petru şi fratele său Andrei ar fi fost originari din
Betsaida .Numele său iniţial a fost Simon, conform evangheliştilor Marcu, Luca
şi Ioan, Iisus l-a numit "piatră" (în aramaică "Chefa", "Kepha"), nume
consemnat şi tradus în latină ca Petrus.23
Acest Sfânt Apostol a fost unul dintre întemeietorii primei comunităţi
iudeo-creştine din Ierusalim (împreună cu apostolii Iacob cel Bătrân şi Ioan). A
fost de părere că numai evreii trebuie convertiţi la ideile lui Iisus din Nazaret. A
avut unele controverse ideologice cu Apostolul Pavel. Pavel susţinând idea
universalităţii noii credinţe, a necesităţii răspândirii noii religii şi la alte
popoare, nu numai la evrei.
După decapitarea Apostolului Iacob cel Bătrân în anul 44 d.Hr. de către
regele Aggripa I (40-44 d.Hr.), a fost arestat şi Petru, după revenirea sa în
Ierusalim. Ar fi fost ţinut în lanţuri, între alţi doi deţinuţi, dar eliberat în mod
miraculos de către un înger. Apoi a ajuns la Roma în jurul anului 57 d.Hr., Petru
a devenit şeful comunităţii iudeo-creştine din Roma, unde l-a reîntâlnit pe
Pavel. Una din legende afirmă că Petru şi Pavel ar fi cauzat prăbuşirea şi
moartea lui Simon-Magul, ceea ce le-a şi atras arestarea. După o altă legendă,
Petru şi Pavel ar fi fost arestaţi în timpul represiunilor anticreştine declanşate de

23
Sursa web: www.crestinortodox.ro, ora 16:20, data 10. 11. 2012
împăratul Nero după incendierea Romei în anul 64 d.Hr. Ar fi fost ţinuţi închişi
în „Carcera Mamertinică”, situată între Capitoliu şi Forumul Roman.24
În cele din urmă Sfântul Apostol Petru fost condamnat la moarte şi
executat prin crucificare cu capul în jos (la cererea lui), spre a se deosebi de
modul răstignirii lui Iisus Hristos, în data de 29 iunie, anul 67 d.Hr. Apostolul a
fost răstignit lângă fostul circ al lui Caligula şi Nero, în afara zidurilor Romei,
pe terenul numit „Agger Vaticano”, şi îngropat în apropierea Circului, în
cimitirul-necropolă al celor neînstăriţi, de lângă şirul de cavouri ale unor
cetăţeni romani mai bogaţi.25
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care se sărbătoresc la 29 Iunie al fiecărui
an, au propovăduit amândoi Evanghelia cu mult zel. Activitatea lor misionară,
ca şi minunile săvârşite de ei, sunt descrise în parte în Noul Testament.

24
,,Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia, 1988, pg.9;
25
Idem. pg. 22;
Sfântul Apostol Filip

Acest apostol era din Betsaida Galileii, împreună-cetăţean cu apostolii


Andrei şi Petru, acest dumnezeiesc apostol avea multă înţelepciune deoarece el
se îndeletnicea cu cărţile care îl prooroceau pe Mesia şi citea Sfânta Scriptură,
fiind şi fecior toată viaţa lui. Pe acesta l-a aflat Dumnezeu în Galilea, iar el
primind botezul, l-a chemat să-i urmeze Lui. 26
Sântului Apostol i s-a sortit să propovăduiască dreapta credinţă în Asia,
unde avea pe Apostolul Vartolomeu următor lui şi ajutător la propovăduirea
Evangheliei, dar a fost şi martor la o mulţime de minuni ale Mântuitorului. Mai
avea încă şi pe sora sa cea după trup, Mariamni, care urma şi le slujea lor. Deci
trecând apostolii aceştia prin cetăţile Lidiei şi Misiei şi propovăduind în ele
Evanghelia lui Hristos, multe încercări şi necazuri au suferit de la cei
necredincioşi, fiind bătuţi, zdrobiţi cu toiegele, prin închisori închişi şi cu pietre
împroşcaţi, dar şi ei ca toţi ceilalţi sfinţi apostoli au arătat vrednicia harului lor
prin minuni, findecând bolnavi şi chiar înviind din morţi un bărbat prin puterea
lui Hristos. După aceea l-a aflat pe ucenicul Domnului Ioan, care propovăduia
pe Hristos în Asia. În aceeaşi vreme datorită minunilor săvârşite în acele ţinuturi
de către apostoli şi femeia lui Nicanor proconsulul a crezut în Hristos. Apoi
mergând dumnezeiescul Filip la Ierapoli, acolo a fost târât pe pământ de elini,
prin mijlocul uliţelor cetăţii; după aceasta zdrobindui-se gleznele picioarelor, a
fost pironit pe nu lemn cu capul în jos, şi aşa făcând rugăciune, şi-a dat sfântul
său suflet în mâinile lui Dumnezeu.27
Îndată ce şi-a dat duhul sfântul apostol, pământul s-a înfricoşat ca şi când
ar fi fost însufleţit, şi a scos înfricoşător glas şi geamăt, şi s-a despicat şi a
înghiţit pe mulţi din cei necredincioşi. Iar ceilalţi temându-se au îngenunchiat la
dumnezeiescul Vartolomeu şi la Sfânta Mariamni, care erau spânzuraţi. Şi

26
,,Vieţile Sfinţilor de peste tot anul după Mineie”, Editura Biserica Alexandrină-2002 pg.132;
27
Idem, pg. 133;
dezlegându-i pe ei de pe lemn, au venit la adevărata credinţă a lui Hristos; iar
moaştele apostolului le-au îngropat, fiind prăznuite în fiecare an la ziua de 14
noiembrie.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei

Sfântul Apostol si Evanghelist Matei este unul dintre cei doisprezece Apostoli


aleşi de Hristos. Înainte de a ajunge Apostol, a fost vameş şi se numea Levi. Era
originar din Capernaum şi era fiul lui Alfeu, neştiindu-se dacă a fost căsătorit.
Matei chemat Să-i urmeze Mântuitorului, din baraca sa în care stătea la vamă,
i-a urmat acestuia fără nici o ezitare lăsându-şi toate averile săracilor şi nu
cugeta nici o clipă cum un om urât de toţi a fost chemat de ucenic, Fiului lui
Dumnezeu. Apostolul împreună cu ceilalţi ucenici ai Domnului L-au însoţit pe
Mântuitorul Iisus Hristos în călătoriile Sale prin Galileea şi Iudeea, a ascultat
dumnezeieştile Sale învăţături, a văzut nenumăratele Sale minuni, a mers să
propovăduiască oilor pierdute ale casei lui Israel, şi a fost martor al pătimirilor
Mântuitorului pe cruce, la Moartea Sa răscumpărătoare şi la preaslăvita Sa
înălţare la cer. După înălţarea la cer a Domnului şi după coborârea Sfântului
Duh asupra apostolilor, Sfântul Matei a rămas mai întâi în Palestina vestind în
Ierusalim şi în împrejurimile sale Evanghelia. Apoi a plecat din Ierusalim
propovăduind prin Macedonia, Siria, Persia, Partia şi Media, lăsând acolo si în
alte părţi Biserici ale lui Hristos, mai fiindu-i sortit să propovăduiască şi Etiopia,
unde a făcut mari minuni cu poporul de acolo, acesta fiind un neam rău şi
necredincios. După lupte grele cu încreştinarea împăratului Fluvian, Sfântului
Apostol şi Evanghelist Matei i-a fost înălţat sufletul la cer, trupul rămânându-i
in ţinutul Etiopiei, episcopului Platon,iar împăratul Fluvian, botezat mai târziu
cu numele de Matei i-a fost urmaş in cele din urmă Sfântului Apostol Matei. 28

28
,,Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia, 1988, pg.220;
Potrivit Tradiţiei Matei este autorul primei Evanghelii. Eusebiu şi Sfântul
Epifanie ne mărturisesc că Matei a scris Evanghelia in limba aramaica şi în
limba greaca.
Evanghelia după Matei se afla înscrisă în lista Canonului Muratorii şi amintită
de Sfinţii Părinţi: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Grigore de
Nazianz. Ea este recunoscută ca autentică şi de sinoadele particulare din
Laodiceea (360), canonul 60 Hipo (393) şi confirmată de Sinodul ecumenic
Trulan (692) şi sinodul al VII-lea (787). Scopul evanghelistului a fost sa
dovedească primilor cititori ca Hristos este Mesia cel prezis de profeţi şi în
persoana Sa s-au îndeplinit toate vechile profeţii.29

Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu


29
Idem. Pg.225;
Sfântul Apostol Iacob era fiul lui Alfeu şi fratele lui Matei, vameşul şi
Evanghelistul. Când Domnul nostru Iisus Hristos vieţuia cu trupul pe pământ şi
alegea pentru vrednicia apostolească pe oamenii cei fără de răutate şi drepţi, ca
să-i trimită la propovăduirea Evangheliei în toată lumea, atunci l-a ales pe acest
Iacob şi ca pe un vrednic l-a numărat în ceata apostolească. Iar Iacob a fost
dintre cei doisprezece apostoli, însuşi văzător şi ucenic al lui Hristos,
propovăduitor al Tainelor şi următor paşilor Lui şi împreună cu ceilalţi
Apostoli, primind Sfântul Duh care s-a pogorât asupra lor în limbi de foc, a
mers la diferite neamuri şi popoare ca să propovăduiască pe Hristos, să
povăţuiască şi să-i aducă pe cei rătăciţi la calea mântuirii.30
Prinzându-se cu râvna cea dumnezeiască, ca focul a ars spinii necredinţei,
a sfărâmat idolii, le-a dărâmat templele, a tămăduit multe boli şi a gonit din
oameni duhurile necurate şi viclene şi a adus Domnului nostru Iisus Hristos
mulţime de popor, de la care şi-a câştigat numele cel nou: sămânţa
dumnezeiască, căci semănând în inimile oamenilor cuvântul dumnezeiesc a
sădit şi a sporit dreapta credinţă. Sfântul Iacob nouă ne mijloceşte cu
rugăciunile sale, iar Biserica îl sărbătoreşte pe data de 9 octombrie.31

Concluzii

30
,,Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia, 1988, pg.228;
31
,,Vieţile Sfinţilor de peste tot anul după Mineie”, Editura Biserica Alexandrină-2002 pg.61;
În concluzie ucenicii cei mai apropiaţi ai lui Iisus Hristos, L-au cunoscut
personal pe Acest Fiul Al lui Dumnezeu cât a trăit pe pământ. Au fost de faţă la
Răstignirea şi Învierea Lui. Au crezut în El că este Fiul lui Dumnezeu; i-au
urmat învăţătura cu multă dragoste şi râvnă. Au fost trimişi să propovăduiască
Evanghelia la toată lumea şi să transmită oamenilor har sfinţitor. L-au
mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii lor.
Au avut de întâmpinat multe greutăţi, lovituri şi chinuri din partea multor
necredincioşi, mai ales în timpul prigonirii creştinilor. Şi-au jertfit viaţa pentru a
aduce pe calea mântuirii pe cât mai mulţi oameni. Au făcut multe minuni cu
puterea dată lor de la Dumnezeu, cu scopul de a întări credinţa oamenilor în
Hristos. Au vindecat mulţi bolnavi prin rugăciunile lor şi chiar au inviat morţi.

Bibliografie
1. ,,Biblia” sau ,,Sfanta Scriptura”, tiparita sub indrumarea si cu purtarea
de grija a Preafericitului parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane,
anul 2006:
2. „Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία,
Bucureşti, anul 2002;
3. „Mineiul pe Iunie“, Editura Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, anul 1978;
4. Sfântul Ioan Gură de Aur,„Comentar la Evanghelia de la Ioan“, din
colectia Migne, vol 8, Paris, 1865, tradusă de diac. Gheorghe Băbuţ, Editura
Pelerinul Român, anul 1997;
5. „Mineiul pe mai“, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, anul 1978;
6. Manolache, Dumitru, ,,Sfântul Apostol Andrei şi protocreştinismul în
spaţiul românesc”, Editura Arhetip, Bucureşti, anul 2004;
7. „Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia,
1988;
8. ,,Vieţile Sfinţilor de peste tot anul după Mineie”, Editura Biserica
Alexandrină-2002;
9. Sursa web: www.crestinortodox.ro, ora 16:20, data 10. 11. 2012.

Cuprins
Introducere……………………………………………………………….
Viata si activitatea Sfantului Apostol Bartolomeu………………………
Viata si activitatea Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan………………
Viata si activitatea Sfantului Apostol Simon…………………………….
Viata si activitatea Sfantului Apostol Toma……………………………..
Viata si activitatea Sfatului Apostol Iuda, numit si Tadeu………………
Viata si activitatea Sfantului Apostol Andrei……………………………
Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu....................................................
Sfântul Apostol Matia...............................................................................
Sfântul Apostol Petru................................................................................
Sfântul Apostol Filip.................................................................................
Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei…………………………………....
Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu............................................................
Bibliografie………………………………………………………………