Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Scopul lucrărilor practice de farmacologie este de a studia farmacografia, adică
totalitatea regulilor de prescriere a medicamentelor tipizate, magistrale, oficinale şi de a studia
efectul farmacodinamic al medicamentelor în experienţe pe animale. Farmacografia are un
predominant caracter aplicativ, importanţa acestei ramuri fiind evidentă întrucât prescrierea
medicamentelor este o activitate medicală curentă, cu multiple implicaţii biologice şi sociale.
Formularea corectă a prescripţiilor medicale are la bază cunoaşterea acţiunii medicamentelor,
a indicaţiilor, contraindicaţiilor şi a posologiei acestora. Trebuie, de asemenea, cunoscute
formele farmaceutice în care medicamentele pot fi prescrise şi interacţiunile medicamentoase,
în special acelea care ar putea crea incompatibilităţi. Totodată, este necesară cunoaşterea
normelor şi reglementărilor legale referitoare la prescrierea, circulaţia şi utilizarea
medicamentelor.
2
Drogul – este materia primă brută folosită pentru prepararea medicamentelor. Conţine
una sau mai multe substanţe active care se pot extrage, izola sau reproduce şi materii balast.
Principiile active: substanţe chimice, cu efect farmacodinamic.
Se clasifică în funcţie de structura chimică, proprietăţile fizico-chimice şi efectele
biologice în:
1. Alcaloizi – compuşi organici cu azot, baze cuaternare de amoniu, au reacţie alcalină;
sărurile lor sunt hidrosolubile. Au efect farmacodinamic puternic. Ex. morfina, atropina.
2. Glicozide – au molecula formată din 2 componente – o parte neglucidică cu structură
steroidică, numită aglicon sau genină, responsabilă de efectul farmacodinamic şi o parte
glucidică, compusă din una sau mai multe oze. Ex. glicozidele tonicardiace, glicozidele
antrachinonice.
3. Saponine – au structură glicozidică, dar agliconul are structură steroidică sau triterpenică.
Au proprietăţi tensioactive, emulgatoare, producând spumă în contact cu apa. Local au
efect iritant, injectate intravascular produc hemoliză. Ex. infuzia din rădăcină de Primula,
cu efect expectorant.
4. Materii tanante – au structură chimică de derivaţi polifenolici condensaţi. Au acţiune
astringentă (de strângere) datorită precipitării proteinelor extracelulare. Se găsesc, de
exemplu în fructele de afin, care sunt folosite pentru tratamentul simptomatic al diareelor.
5. Uleiurile volatile (eterice) – sunt compuşi liposolubili, volatili cu miros aromat. Se obţin
din plante prin antrenare cu vapori de apă. Ex. uleiul de mentă, de cimbrişor, de eucalipt.
Au acţiune antiseptică şi spasmolitică.
6. Substanţele mucilaginoase – sunt compuşi cu structură polizaharidică, ce formează cu
apa soluţii coloidale vâscoase. Formează o peliculă protectoare la suprafaţa mucoaselor.
Ex. infuzia de nalbă.
3
4. Excipientul – o substanţă inertă, cu rol de completare a cantităţilor şi de înglobare a
tuturor celorlalte ingrediente. În cazul preparatelor lichide se numeşte vehicul.
5. Substanţe ajutătoare tehnice: conservanţi, emulgatori, antiagreganţi, stabilizanţi.
6. Materiale şi recipiente de condiţionare-ambalare - ce servesc la închiderea formei
farmaceutice într-un recipient, asigurând protecţia, stabilitatea şi eficacitatea până în
momentul utilizării, facilitatea de administrare şi informare asupra medicamentului.
5
fiind folosită numai pentru compuşii cu structură simplă, de obicei anorganici. Ex. sulfatul de
magneziu.
2.Denumirea generică
Denumirea comună internaţională (DCI) – recomandată de OMS,
derivă uneori din denumirea chimică, este scurtă şi se foloseşte ca denumire
ştiinţifică a substanţelor medicamentoase. Ex. pornind de la denumirea chimică de
“metil-propil-propandiol dicarbamat” s-a stabilit denumirea comună
internaţională de “meprobamat”.
Constituirea D.C.I. rǎspunde directivelor generale O.M.S. (2002) pentru “formarea D.C.I.
aplicabilǎ substanţelor farmaceutice” conform cǎrora: “înrudirea între substanţe din aceeaşi
clasǎ farmacologicǎ va fi indicatǎ în D.C.I. dacǎ este posibil, prin utilizarea segmentelor –
cheie comune. Segmentul-cheie din D.C.I. este partea comunǎ (şi obligatorie) pentru toate
produsele din aceeaşi clasǎ farmacologicǎ. În tabelul I sunt exemplificate unele segmente-
cheie ale denumirilor comune internaţionale.
6
Denumirea oficinală – este prevăzută de Farmacopee în limba latină.
Se foloseşte pentru prescrierea reţetelor magistrale. Uneori coincide cu DCI.
3.Denumirea comercială – este înregistrată şi patentată, stabilită de compania farmaceutică
producătoare. Denumirea este notată cu ® - abreviere de la engl. registered = înregistrat).
Denumirile comerciale reprezintă patente referitoare la medicamentele în formă finită
(substanţa activă şi forma farmaceutică). Ex. Enap®, Dormicum®
I.2. Farmacopeea
Este un cod oficial referitor la denumirea, prepararea şi controlul medicamentelor.
Prima farmacopee din România a apărut în 1863, fiind redactată de farmacistul Constantin
Hepites în limba latină şi în limba română.
În prezent în ţara noastrǎ, este în vigoare ediţia a X-a a Farmacopeei Române (F.R.X).
Farmacopeea este lucrarea principalǎ care ghideazǎ practica farmaceuticǎ, unele din
prevederile ei fiind de interes şi pentru medic, iar reglementǎrile sale au caracter de lege.
F.R.X este structuratǎ în trei pǎrţi:
- prima parte conţine: monografii individuale de substanţe, produse vegetale şi preparate
farmaceutice şi monografii generale pentru preparate farmaceutice.
7
Monografiile individuale ale substanţelor medicamentoase sunt expuse în ordine
alfabeticǎ şi cuprind: denumirea în limba latinǎ, în limba românǎ, formula chimicǎ, proprietǎţi
fizico-chimice, metode pentru identificare şi determinarea cantitativǎ a substanţei, condiţii de
puritate şi de conservare, doza maximǎ pentru o datǎ şi pentru 24 de ore, acţiunea
farmacologicǎ şi întrebuinţǎri.
- partea a doua conţine metode generale de analize folosite în laboratoarele farmaceutice:
determinǎri fizico-chimice, chimice, farmacognostice, biologice şi biochimice.
- partea a treia a FRX cuprinde date referitoare la:
- administrarea soluţiilor pe cale orală (numǎrul de picături la un gram soluţie pentru unele
medicamente lichide);
A xD G xDxF
A + 12 70
8
2 pentru G= 10-16 kg
1,5 pentru G < 36 kg
1,25 pentru G < 56 kg
0,75 pentru G > 60 kg
9
emite autorizaţia de fabricare şi certificatul de înregistrare. Radierea înregistrării şi anularea
certificatului de înregistrare este dispusă de MS în următoarele condiţii: când medicamentul
este depăşit de progresele terapeutice, are eficacitate necorespunzătoare sau prezintă un bilanţ
nefavorabil beneficiu/risc; la apariţia unor reacţii adverse noi grave; când producătorul
solicită oprirea fabricării medicamentului dacă prin aceasta nu se aduc prejudicii asistenţei cu
medicamente a populaţiei.
Cercetarea farmacologică preclinică - urmăreşte stabilirea proprietăţilor
farmacodinamice şi farmacocinetice ale unui medicament la animale de laborator. Studiile de
farmacodinamie preclinică urmăresc evidenţierea efectelor substanţelor sau preparatului
asupra animalelor sănătoase sau cercetarea efectelor farmacoterapeutice. În cazul animalelor
sănătoase se poate lucra pe animalul întreg sau pe organ izolat. Efectele farmacoterapeutice
se cercetează pe modele patologice experimentale (inflamaţie, ulcer, convulsii). Studiile se
efectuează comparativ cu medicamente deja existente în terapeutică, corespunzător scopului
pentru care sunt destinate şi substanţele noi. Studiile de farmacocinetică preclinică urmăresc
evaluarea celor mai importanţi parametri privind absorbţia, distribuţia, metabolizarea şi
eliminarea medicamentelor. Rezultatele acestor studii farmacodinamice şi farmacocinetice
sunt trecute în dosarul farmacologic preclinic. Vor fi indicate metodele şi animalele de
experienţă utilizate. Se vor face comparaţii cantitative cu analiză statistică cu produse având
aceleaşi efect sau cu date din literatură.
Cercetarea toxicologică preclinică - urmăreşte stabilirea toxicităţii acute, a celei
cronice, a toleranţei locale şi a altor efecte cu caracter toxic. Studiile se efectuează pe animale
sănătoase, alimentate cu dietă constantă, menţinute în condiţii optime de temperatură,
umiditate, iluminare şi în afara contactului cu insecticide. Stabilirea toxicităţii acute se face
prin determinarea, DL50 (doza la care sucombă 50% din animalele tratate în experiment acut).
Cercetarea se face pe cel puţin 2-3 specii de animale de laborator, dintre care una nerozătoare.
Loturile vor cuprinde minimum 20 de rozătoare şi un număr egal de animale femele şi
masculi. Substanţa se administrează pe cel puţin 2 căi (de exemplu per os şi parenteral), dintre
care una se preconizează a se utiliza la om. Fiecare animal dintr-un lot va primi o singură
doză exprimată în mg/kgc. După administrare animalele sunt urmărite 7-14 zile, observate din
punct de vedere al fenomenului morţii (convulsii, apnee) şi al comportamentului (mers,
poziţia pleoapelor, starea de sedare sau agitaţie) şi examinate hematologic, biochimic,
patologic, histopatologic. Toxicitatea cronică se studiază la acele substanţe care în urma
studiilor de farmacodinamie şi toxicitate acută au dovedit perspective de utilizare la om. Se
folosesc cel puţin 2 specii de animale de laborator, mamifere, dintre care una nerozătoare.
Substanţa se administrează unor loturi separate în 3 doze diferite. Cea mai mare doză este
10
egală cu ½ din DL50 sau putând produce modificări evidente clinice, hematologice,
biochimice, anatomice, dar permiţând supravieţuirea majorităţii animalelor. Doza cea mai
mică va fi egală cu 1/20 din DL50 sau apropiată de doza eficace fără a produce efecte adverse.
Substanţa se administrează repetat. Dacă la om se preconizează administrări zilnice,
tratamentul se va face 7 zile pe săptămână. Durata administrării va fi proporţională cu durata
prevăzută la om. Pentru substanţele cu una sau câteva administrări la om, se cercetează
toxicitatea subacută pe o durată de minim 2 săptămîni apoi, toxicitatea cronică minimum 4
săptămâni. Evaluarea efectelor asupra procesului reproducerii se face prin studii asupra
fecundităţii, dezvoltării peri- şi postnatale, efectelor teratogene. Se administrează 2-3 doze,
cea mai mare fiind doza maximă tolerată. De asemenea, se mai cercetează efectele
cancerigene, efectul mutagen, dacă este cazul potenţialul de dependenţă.
Cercetarea farmacologică clinică se face numai la încheierea studiilor de
farmacologie preclinică, dacă rezultatele acestora privind eficacitatea şi inocuitatea justifică
administrarea la om. Testarea clinică a medicamentelor se face în conformitate cu “Regulile
de bună practică în studiul clinic” aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr.858/1997.
În acest caz ANM aprobă protocolul de experienţă clinică. Evaluarea farmacologică şi
terapeutică la om se face în clinicile desemnate de către Ministerul Sănătăţii. Cercetările se
efectuează cu consimţământul subiecţilor, experimentatorii având obligaţia de a asigura
securitatea acestora. În etapa I cercetarea se efectuează pe voluntari sănătoşi, urmărindu-se în
special aspecte farmacocinetice. Iniţial se administrează o doză minimă la un grup restrîns de
subiecți, apoi în funcţie de rezultate se administrează substanţa şi la alţi subiecţi în doze din ce
în ce mai mari până la dozele care produc efecte farmacoterapeutice. Se urmăreşte toleranţa şi
se constată dacă efectele adverse observate la animal se confirmă la om. În etapa a II-a se
urmăreşte precizarea efectelor terapeutice specifice pe subiecţi cu boală susceptibilă de a
răspunde favorabil la tratamentul cu substanţa de cercetat. Iniţial loturile cuprind un număr
redus de bolnavi (21-21), putând fi ulterior mărite (30-50). La început medicamentul se
administrează de preferinţă pe cale orală. Durata administrării se corelează cu cercetările
preclinice de toxicitate cronică. În etapa a III-a se urmăreşte stabilirea utilităţii substanţei
testate prin compararea eficacităţii şi inocuităţii cu alte metode terapeutice: medicamente
cunoscute, intervenţii chirurgicale, psihoterapie. Efectele se evaluează cantitativ prin
comparaţie cu un placebo sau cu medicamente cu efect comparabil cu cel al substanţei testate.
Rezultatele se prelucrează statistic. Datele privind efectele terapeutice, mecanismul de
acţiune, farmacocinetica şi efectele adverse la om fac obiectul dosarului clinic.
11
I.4.Farmacovigilenţa
Orice medicament poate fi practic o otravă, iar Paracelsus afirma că “numai doza face
otrava”.
Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr. 949/1991 prevede reglementări referitoare la
supravegherea medicamentelor pe tot parcursul folosirii lor terapeutice. Prin farmacovigilenţă
se înţelege totalitatea activităţilor de detectare, evaluare, validare si prevenire a reacţiilor
adverse la produsele medicamentoase. Reglementările privind activitatea în farmacovigilenţă
se bazează pe prevederile Directivei Consiliului Europei 75/319 EEC din 20 mai 1975 şi
O.M.S. Scopurile activităţii de farmacovigilenţă sunt:
- detectarea precoce a reacţiilor adverse si a interacţiunilor produselor medicamentoase;
- monitorizarea frecvenţei reacţiilor adverse cunoscute;
-identificarea factorilor de risc şi a mecanismelor fundamentale ale reacţiilor adverse;
-estimarea aspectelor cantitative privind factorii de risc;
-analiza şi difuzarea informaţiilor necesare prescrierii corecte si reglementarii circulaţiei
produselor medicamentoase;
-utilizarea raţională şi în siguranţă a produselor medicamentoase;
-evaluarea şi comunicarea raportului risc/beneficiu pentru toate produsele medicamentoase
existente pe piaţă.
Agentia Naţională a Medicamentului a organizat un sistem naţional de
farmacovigilenţă, având un sediu central numit Centrul National de Farmacovigilenţă, în
structura ANM. Acest sistem este utilizat pentru a colecta informaţii utile privind
supravegherea produselor medicamentoase, cu referire în special la reacţiile adverse la om.
Centrul National de Farmacovigilenţă din cadrul ANM evaluează din punct de vedere
ştiinţific aceste informaţii. Aceste informaţii trebuie corelate cu datele privind consumul
produselor medicamentoase în teritoriu. Acest sistem trebuie, de asemenea, să colecteze şi să
evalueze informaţii despre întrebuinţarea greşită observată frecvent si abuzul grav de produse
medicamentoase. Principalii termeni utilizaţi în acest domeniu sunt definiţi după cum
urmează:
a) reacţia adversă este o reacţie dăunătoare şi neintenţionată, care apare la doze utilizate în
mod normal la om pentru profilaxia, diagnosticul sau tratamentul bolii sau pentru modificarea
unor funcţii fiziologice;
b) reacţia adversă gravă este o reacţie adversă care:
- se finalizează cu deces
- pune în pericol viaţa
12
- necesită spitalizarea persoanei sau prelungirea unei spitalizari deja existente
-duce la infirmitate/incapacitate persistentă sau semnificativă sau la malformaţii
congenitale/defecte de naştere.
c) reacţia adversă neaşteptată este o reacţie adversă a cărei natură, severitate şi/sau rezultat nu
corespund cu informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului;
d) reacţia adversă gravă şi neaşteptată este o reacţie adversă care împlineşte cumulativ
prevederile de la literele b si c.
Agenţia Naţională a Medicamentului de la Bucureşti are rolul de a analiza eficienţa,
siguranţa şi calitatea tuturor preparatelor farmaceutice produse în ţară sau străinătate în
cadrul acţiunii de farmacovigilenţă. În ţara noastră activitatea de farmacovigilenţă este
organizată sub forma unei reţele naţionale. Structura acesteia este următoarea:
A) În cadrul unităţilor sanitare funcţionează nucleele de farmacovigilenţă. Acestea
organizează supravegherea tratamentului cu medicamente în unităţile sanitare pentru
detectarea reacţiilor adverse pe care apoi le consemnează în fişa de reacţii adverse, pe care
apoi o înaintează forului ierarhic următor. De asemenea, semnalează telefonic colectivului de
referinţă reacţiile adverse severe cauzate de medicamente şi înaintează ANM probe din
medicamentele ce au provocat reacţii adverse severe.
B) Colectivele de referinţă funcţionează în cadrul universităţilor de medicină şi
farmacie. Urmăresc primirea de la unităţile sanitare a fişelor de semnalare a reacţiilor adverse
pe care le analizează, le validează şi le transmit ANM cu observaţiile respective. De
asemenea, efectuează studii pe grupe populaţionale şi pe grupe de medicamente pentru a
preciza mecanismul patogenic al reacţiilor adverse. Recomandă unităţilor sanitare măsuri ce
trebuie luate în prezenţa unor reacţii adverse şi propune ANM măsuri pentru reducerea
nocivităţii medicamentelor.
C) Centrul Naţional de Farmacovigilenţă analizează fişele de reacţii adverse şi
propune fie includerea acestor reacţii adverse în prospectele de medicamente, fie retragerea
din circulaţie a unui medicament. Acesta editează şi o revistă numită “Farmacovigilenţa”,
prin care personalul medico-sanitar este informat despre riscul utilizării unor preparate
medicamentoase, atât din ţară cât şi din străinătate, deoarece se află în legătură cu structuri
similare din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de la Geneva.
13
14
II.REŢETA SAU ORDONANŢA MEDICALĂ
Forma reţetei
reţeta este un formular tipizat sau o hârtie de formă dreptunghiulară cu dimensiunile
20x10 cm. Se utilizează frecvent sistemul informatic, prin introducerea tuturor datelor
în calculator şi prescriere reţetei în sistem electronic. Pe formularele simple
prescrierea se face citeţ, fără corecturi sau ştersături. Două preparate scrise pe aceeaşi
reţetă se separă între ele prin dublul semn al înmulţirii #. Dacă prescripţia continuă pe
verso se scrie în partea dreaptă jos % VERTE! (“întoarce !”).
15
reţetele gratuite, compensate sau cele pentru prescrierea stupefiantelor şi a
substanţelor toxice, se scriu pe formulare cu regim special, conform unor reguli
oficiale, stabilite de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, care se pot
modifica şi pe care medicul are obligaţia să le cunoască;
plantele, substanţele şi preparatele stupefiante şi psihotrope sunt prescrise în regim
special conform legii nr. 339/2005 care stabileşte regimul juridic privind cultivarea,
producerea, fabricarea, depozitarea, comerţul, distribuţia, transportul, deţinerea,
utilizarea şi tranzitul pe teritoriul tării noastre acestora.
17
REŢETA ELECTRONICĂ
Ghid pentru medicii prescriptori
Reţeta electronică oferă un format standardizat de introducere a datelor dar şi
posibilitatea transmiterii directe a informaţiilor pentru decontare.
Contribuie la creşterea calităţii actului medical de prescripţie prin aplicaţia informatică
de prescriere asistată a medicaţiei, reducându-se considerabil riscul de eroare pe parcursul
înscrierii medicaţiei recomandate. Motorul de reguli medicale (interacţiuni între
medicamente, contraindicaţii, corelaţii între diagnostic, vârsta şi medicamentele prescrise,
protocoale de tratament etc.), întreg cadrul tehnic al reţetei electronice, creează premiza
garantării atât pentru finanţator - CNAS, cât şi pentru asigurat a siguranţei tratamentului şi
reducerea riscului de complicaţii.
Toate acţiunile legate de utilizarea aplicaţiei pentru medicul specialist prescriptor,
indiferent care este - medic de familie, medic de ambulatoriu sau medic de spital sunt
condiţionate în primul rând de relaţia contractuală care trebuie să existe între medic şi CAS.
Totodată, trebuie să existe o aplicaţie funcţională şi o semnătură electronică extinsă
care să autentifice legalitatea documentelor transmise în sistem. Furnizorul de servicii
medicale, pentru prescrierea on-line, trebuie sa aibă o conexiune de internet care să permită
comunicarea cu platforma reţetei electronice şi o imprimantă laser, pe care să tipărească
versiunea pe hârtie a prescripţiei electronice.Faţă de procedura actuală, diferenţa constă în
faptul că toate datele din reţetă trebuiesc urcate în sistem on-line sau cel târziu, odată cu
raportarea serviciilor la sfârşit de lună şi că aceste date sunt înscrise într-un cod 2D tipărit pe
reţetă. Face excepţie situaţia reţetelor prescrise la domiciliu unde codul de bare nu conţine
medicaţia recomandată. Pacientul se prezintă la medic pentru prescriere sau acesta poate
beneficia de reţeta fie la domiciliu, fie la externarea sa (acolo unde este cazul). Identificarea
pacientului în sistem se face, ca şi până acum. Odată cu implementarea cardului de asigurat
identificarea se va face prin codul de asigurat (CID).
Odată deschisă o nouă sesiune de prescriere de medicamente se completează automat :
- o nouă serie şi număr de reţetă , din calupul de serii şi numere generate din sistem ;
- datele de identificare ale unităţii medicale :
- denumirea unităţii, a furnizorului, CUI, numărul de contract sau numărul convenţiei cu
CAS
- categoria unităţii - MF, Ambulatoriu, Spital, Altele, MF-MM
- data calendaristică când se efectuează prescrierea ;
18
- datele de identificare ale medicului prescriptor (nume/prenume/specialitate/cod parafa)
numai dacă are semnatură electronică extinsă (a medicului). Dacă nu are va trebui să
introducă manual aceste date.
Seriile şi numerele reţetelor se pot prelua direct (''on-line'') din sistem, pe bază de
cerere (format electronic) sau ''off-line'', de la CAS, odată cu predarea raportării din luna
precedentă. Seriile şi numerele sunt împărţite în două categorii, pentru reţete care se vor
prescrie în regim on-line şi separat pentru cele de prescris în regim off-line.
Înscrierea pe calculator continuă cu elementele de identificare ale asiguratului (pacientului) –
nume, prenume, cetăţenia, CNP (programul va printa numai CIDul -codul de asigurat), număr
Paşaport, Card EU (CE).
Este identificată starea de asigurat şi se înscrie. Prevederile din norme referitoare la
luarea în considerare a stării celei mai favorabile pentru asigurat, nu s-au modificat. Se
introduce numărul de registru de consultaţii, condica de consultaţii sau numărul foii de
observaţie, numărul zilelor pentru care se face prescrierea şi, acolo unde este cazul, numărul
de decizie al Comisiei PNS/Boli Cronice. Se continuă cu înscrierea diagnosticelor, mai întâi
cel principal şi ulterior cele secundare (programul va printa numai codul de diagnostic,
codificarea 1-999, aferent fiecărui diagnostic scris in extenso pe calculator).
Fiecărui medicament trebuie să-i corespundă un cod de diagnostic, denumirea comună
internaţională sau denumirea comercială (când este cazul şi aici normele nu au suferit
modificări), forma, concentraţia, D.S., cantitatea (UT), procent preţ referinţă şi lista pe care se
afla medicamentul. Nu se pot înscrie, pe o reţetă mai mult de 7 medicamente.
Se verifică dacă reţeta este corectă prin validarea în sistemul central dacă medicul
prescrie on-line, iar dacă nu este conectat cu sistemul, deci în starea off-line, validarea se face
local şi parţial în cadrul aplicaţiei proprii (odată validate nu mai pot fi modificate/corectate
ulterior !!!).
Reţetele emise off-line trebuie transmise ulterior în sistem, la o eventuală conectare la
internet (la sistem) printr-o sincronizare automată sau odată cu raportarea periodică a
serviciilor la CAS. În acest caz CAS ul va prelua automat în sistem reţetele din raportarea
medicului.
Procedura de prescriere se încheie cu tipărirea reţetei şi semnarea, parafarea acesteia
de către medic. Pe reţetă se înscrie automat un cod de bare 2D, care conţine toate datele
înscrise în reţetă.
Reţeta se printează în două exemplare, unul se înmânează pacientului iar celălalt se
păstrează pentru arhivă, la medic. Arhivarea este opţională în cazul în care medicul are
19
semnătură digitală şi transmite reţetele electronice în sistem, dar trebuie să se ţină cont şi de
prevederile din legea privind arhivarea documentelor.
Cu această reţetă asiguratul se poate prezenta la orice farmacie din judeţul în care
medicul prescriptor are contract cu CAS.
În cazul reţetei prescrise ''la domiciliu'', medicul prescriptor trebuie sa tipărească, la
cabinet, un set de reţete necompletate (pre-tipărite) în trei exemplare, înainte de deplasarea
spre vizită. Acest tip de reţetă are completate automat seria şi numărul din calupul dedicat
reţetelor off-line ''la domiciliu'', datele unităţii medicale şi datele de identificare ale medicului.
Dacă pacientul căruia i se va prescrie reţeta este cunoscut (se află pe lista lui de pacienţi)
atunci vor fi înscrise şi datele sale de identificare.
Pentru eventualitatea când, cu ocazia unei vizite la domiciliu se preconizează
prescrierea mai multor reţete compensate se recomandă ca medicul să-şi printeze un număr
suficient de reţete completate doar seria şi numărul reţetei, datele unităţii medicale şi datele
de identificare ale medicului. Aceeaşi recomandare o facem şi pentru a preîntâmpina situaţia
când la cabinet sau la unitatea medicală se întrerupe temporar curentul electric.
După consultul la domiciliu pacientul va primi (dacă în urma consultului este necesară
eliberarea unei reţete) un exemplar pretipărit, pe care medicul l-a completat, codul de
diagnostic corespunzător patologiei pentru care face prescrierea, mai întâi cel principal şi
ulterior cele secundare. Medicul va continua procedura de înscriere a medicamentelor pe
reţetă, ca la varianta de prescriere pe calculator la cabinet, cu menţiunea că toate datele
corespunzătoare medicamentelor se scriu de mâna, citeţ, cu litere de tipar (denumirea comuna
internaţională sau denumirea comercială - când este cazul şi aici normele nu au suferit
modificări, forma farmaceutică, concentratia, D.S., cantitatea (UT), procent preţ referinţă şi
lista pe care se afla medicamentul). Nu se pot înscrie, pe o reţetă mai mult de 7 medicamente !
Cu această reţetă asiguratul se poate prezenta la orice farmacie din judeţul în care medicul
prescriptor are contract cu CAS dar nu poate ridica medicaţia şi în regim fracţionat (situaţie
valabilă numai pentru reţetele emise on-line, cu semnătură digitală).
20
persoanele din cabinet. Reprezintă o greşeală majoră obiceiul de a compune reţete din timp
care să poată fi aplicate în diferite situaţii clinice. Scrierea reţetelor este dreptul şi obligaţia
medicului, care nu pot fi delegate personalului medical auxiliar. Nu este admisă încredinţarea
unui cadru mediu a unei reţete parafate în alb ce urmează să fie completată după nevoile
acestuia. Nu este recomandabilă practica de a dicta reţeta unui cadru mediu, deoarece pot
interveni erori, iar bolnavul interpretează aceasta ca o lipsă de atenţie a medicului pentru
persoana şi boala sa.
Conţinutul reţetei
Reţeta are clasic 7 părţi, din care 6 revin medicului, iar una este completată de
farmacist.
1.SUPERSCRIPTIO (ANTETUL) – cuprinde date despre:
unitatea sanitară care eliberează prescripţia medicală
bolnav – nume, prenume, codul numeric personal, vârsta, adresa.
regimul (compensat, gratuit, etc).
numărul din registrul de consultaţii sau al foii de observaţie
pentru formularele speciale se va selecţiona categoria din care face
parte pacientul: elev, student, copil, gravidă, handicapat, veteran de război.
diagnosticul (în concordanţă cu conţinutul prescripţiei) bolii corect şi
complet cu menţiunea formei clinice de boală (acută/subacută/cronică) şi a
stadiului evolutiv.
21
- substanţa activă principală
- substanţa (substanţele) adjuvantă(e)
- substanţele cu rol corectiv
- substanţele stabilizatoare
- excipientul sau vehicolul (pentru formele lichide)
Pentru reţetele magistrale se trece denumirea oficinală din Farmacopee în limba latină,
în cazul genitiv partitiv.
-a – ae.
Ex. aqua – aquae.
-us -i
-um -i
-er -i
- as - is
- ix - is
- ex - is
-o - is
Ex. simplex – simplicis; sulphas – sulphatis.
22
c) medicamentele tipizate se pot prescrie pe reţeta medicală în 2 moduri:
- prin folosirea denumirii comerciale, atunci când medicul doreşte ca bolnavul să
primească produsul unei anumite firme.
- prin folosirea denumirii comune internaţionale (denumire generică) atunci când
acelaşi medicament este produs de mai multe firme farmaceutice, iar medicul nu are o
preferinţă pentru un anume preparat comercial. În această situaţie urmează ca farmacistul să
elibereze preparatul pe care îl are în stoc în acel moment sau care convine cel mai mult
pacientului ca prezentare şi preţ de cost. Dacă medicamentul este condiţionat în doze diferite
la inscripţie, pe acelaşi rând cu denumirea medicametului, se va indica şi cantitatea de
substanţă activă din forma farmaceutică recomandată. Dacă preparatul farmaceutic conţine un
amestec de substanţe active cu un anumit nume comercial, atunci este obligatoriu ca în reţetă
să figureze cu acest nume.
23
c) Ambalajul – ex. sacculum (pungă de hârtie), capsulas amylaceas (caşete de amidon),
chartam cerata (cutie pergamentată), scatula (cutie), tubulus (tub), vitrum guttatorium
(sticlă picurătoare), etc.
24
către medic a tuturor datelor şi menţiunilor legale. Toate cazurile de reţete greşit formulate se
predau conducerii unităţii sanitare pentru luarea măsurilor corespunzătoare, răspunderea
revenind medicului care a formulat prescrierea. Medicul are obligaţia de a aduce la cunoştinţa
bolnavului termenul de valabilitate a reţetei.
Exemple de prescripţii:
a) prescrierea preparatelor magistrale
Vom prescrie o pulbere divizată pentru uz intern care are următoarele ingrediente, care
au dozele unitare menţionate mai jos:
Codeini phosphas DU – 20 mg
Coffeinum DU – 50 mg
Paracetamolum şi Noraminophenasonum, ambele în DU – 250 mg
Rp/ Codeini phosphatis 0,02 g
Coffeini 0,05 g
Paracetamoli
Noraminophenasoni aa 0,25 g
Amyli tritici ad 1,0 g
M.f. pulvis
D.tal.dos.Nr.XX in caps.amylac.
S. int. 3X1 caps. pe zi, după mese.
26
III.FORMELE MEDICAMENTOASE (FORMELE FARMACEUTICE)
27
viteza necesarǎ apariţiei efectului terapeutic: în afecţiuni cronice se prescriu formele
farmaceutice de uz oral/local, iar în cazul urgenţelor medico-chirurgicale se aleg formele
parenterale;
riscul mai redus al apariţiei unor efecte adverse grave pentru o anumitǎ formǎ
farmaceuticǎ comparativ cu alta.
2.Capsulele (capsula, capsulas) – sunt învelişuri care conţin doze unitare de substanţe active
solide sau lichide. După compoziţia lor se clasifică în :
a) amilacee (capsulas amylaceeas) – sunt preparate din amidon. Sunt formate din 2 cilindri
plaţi, turtiţi cu diametrele puţin diferite care se închid prin suprapunere şi uşoară apăsare.
30
Au un perete poros, se folosesc ca ambalaje pentru pulberile dozate, având o greutate de
0,2 –1,5 grame.
b) gelatinoase – se prepară din gelatină, pe cale industrială. După forma lor sunt de 2 tipuri:
-operculate – sunt constituite din 2 cilindri alungiţi, cu marginile rotunjite
care se închid prin îmbucare. Conţin substanţe active sub formă de
pulberi. De exemplu, unele antibiotice se condiţionează sub formă de
capsule: ampicilina, oxacilina, etc. Se prescriu după regulile de la
preparatele tipizate.
-sferice - au formă sferică, având un înveliş continuu. Se mai numesc şi
perle, având un înveliş translucid. Conţin substanţe active în stare
lichidă. Astfel se condiţionează unele vitamine liposolubile, de exemplu
vitamina E.
c) enterosolubile – se obţin prin formolizarea sau cheratinizarea celor gelatinoase. Sunt
gastrorezistente sau alcalinosolubile, rezistând la acţiunea sucului gastric.
O varietate de capsule operculate este reprezentată de spansule, care conţin substanţe
medicamentoase sub formă de granule sau microdrajeuri, unele solubile în sucul gastric, altele
în lumenul intestinal. Eliberarea se face la intervale diferite, realizându-se o absorbţie
prelungită.
31
active solubile în apă, destinate să fie absorbite din tractul
gastrointestinal pentru acţiune sistemică. Cedează substanţa
activă în cca 30-60’.
- comprimatele acoperite - sunt acoperite cu unul sau mai
multe straturi de amestecuri din variate substanţe ca: rezine,
gume, gelatină, ceruri, coloranţi, zaharuri, care sunt aplicate
ca soluţie sau suspensie, urmată de evaporare. Au suprafaţa
netedă, adesea colorată şi lustruită. Dacă învelişul este un
film polimeric subţire sunt numite comprimate filmate.
Acest strat de înveliş se distruge relativ repede.
Comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege în 60', iar
cele filmate în 30'.
-sublinguale – conţin substanţe cu acţiune generală, care se absorb rapid la
nivelul mucoasei bucale foarte bine vascularizată. Medicamentele trec
direct în circulaţia sangvină cu scurtcircuitarea ficatului şi fără a suferi
acţiunea sucurilor digestive. Sunt în general mici şi subţiri, de formă
lenticulară sau plată. Cedează substanţa activă în 3’(ex. Nitroglicerină,
Bronhodilatin).
-bucale – sunt plate cu margini rotunjite pentru a nu provoca iritaţii locale, au
gust plăcut, fiind de obicei dulci şi uneori aromatizate, care se dizolvă în
gură în contact cu saliva (ex. Faringosept).
-efervescente – cedează substanţa activă în 5’. Substanţa activă este inclusă în
amestecuri de acid citric sau tartric cu bicarbonat de sodiu. În contact cu
apa componentele reacţionează cu degajare de CO2 care ajută la
desfacerea sau dizolvarea substanţei active. Ex. Calciu efervescent 200,
preparate polivitaminice, Upsarin. Au un cost mai ridicat decât
comprimatele orale.
-retard (cu acţiune prelungitǎ): este forma farmaceuticǎ care asigurǎ o eliberare
controlatǎ (controlled-release) sau susţinutǎ (sustained-release) a substanţei
active în organism, realizând astfel o absorbţie lentǎ şi uniformǎ a
medicamentului şi un efect terapeutic stabil şi prelungit, de 8 ore sau mai
mult, dupǎ o singurǎ administrare. Avantaje potenţiale ale acestor forme
farmaceutice sunt: reducerea frecvenţei de administrare a medicamentului
comparativ cu forma farmaceuticǎ oralǎ convenţionalǎ, o complianţǎ a
pacientului mai bunǎ, menţinerea unui efect terapeutic prelungit, precum şi
32
scǎderea incidenţei şi/sau intensitǎţii atât a efectelor nedorite cât şi a
concentraţiilor sanguine non-terapeutice ale medicamentului, ce apar deseori
dupǎ administrarea formelor farmaceutice cu eliberare imediatǎ. Ex.: Isoptin
RR 240 mg (antianginos), MST continus cpr. 100 mg morfinǎ sulfat
(analgezic major).
-sisteme terapeutice de uz oral: reprezintǎ perfecţionǎri ale preparatelor cu
acţiune prelungitǎ. Sistemul pompei osmotice de uz oral are mǎrimea unui
comprimat obişnuit, activat de presiunea osmoticǎ: comprimatele OROS. În
pompele osmotice de uz oral s-au încorporat: Nifedipina, Metoprolol,
Acetazolamida, etc. Sistemele comercializate pot fi caracterizate prin douǎ
cifre, de ex.: OROS 19/190. Prima cifrǎ indicǎ masa de substanţǎ
medicamentoasǎ eliberatǎ în unitatea de timp (mg/orǎ), iar a doua cifrǎ
indicǎ masa totalǎ medicamentoasǎ (mg) în unitatea osmoticǎ.
-vaginale – de formă ovoidă, cedează substanţa activă în 2’; conţin de obicei
medicamente cu acţiune locală ca antiseptice, antimicotice,
antitricomonazice. Unele preparate sunt spumogene, ceea ce facilitează
împrăştierea substanţelor active pe mucoasa vaginală.
-pentru prepararea soluţiilor de uz extern – conţin antiseptice cu care se
prepară soluţii ce se aplică la nivelul pielii şi mucoaselor (ex. Cloramina
B).
-pentru implante subcutanate sau pelete – sunt sterile, se introduc cu
ajutorul unei incizii subcutanat şi cedează lent substanţa activă. Conţin
mai ales hormoni şi reprezintă forme de depozit sau retard, eliberând
substanţa lent, timp de zile sau săptămâni. De ex. pelete cu disulfiram.
Greutatea unui comprimat este de 0,5 –1 g pentru adulţi şi de 0,05-0,1 g pentru copii
(microcomprimate).
Avantaje: preparare pe cale industrială cu randament ridicat şi la cost de preţ scăzut,
sunt uşor de mânuit, comod de administrat, se pot identifica relativ uşor (forma, mărimea,
culoarea, pot avea unele litere sau inscripţii imprimate pe suprafaţa lor); se pot diviza uşor
(pot avea unele şanţuri pe suprafaţă); gustul neplăcut se simte mai greu.
Se prescriu după regulile de la tipizate.
De exemplu, să prescriem Acidul acetilsalicilic, comprimate de 0,5 g.
Rp/ Acid acetilsalicilic compr. 0,5 g
Nr.XX
D.S. intern 3X1 comprimate pe zi, după mese
33
4.Drajeurile (compresii obducti) – se obţin numai pe cale industrială. Sunt comprimate
acoperite cu unul sau mai multe straturi, au formă biconvexă, suprafaţă lucioasă, sunt albe sau
colorate. Ex. Lanatozid C, Stamicin, Fenilbutazona.
După locul unde se dezagregă şi cedează substanţa activă se clasifică în:
-drajeuri gastrosolventes - care eliberează substanţa activă în stomac
în 60’.
-drajeuri enterosolventes - care eliberează substanţa activă în
intestin în 120’.
Există drajeuri cu învelişuri duble sau triple (duplex sau triplex) care cedează mai lent
substanţa activă.
Se prescriu după regulile de la tipizate.
Vom prescrie Triferment, drajeuri.
34
Tabletele turnate sunt preparate de formă cilindrică care se mestecă
în cavitatea bucală şi apoi se înghit (Cavit).
Ciocolatele medicamentoase se obţin prin amestecarea substanţelor
active în principal cu cacao sau ciocolată. Pot conţine substanţe purgative,
vitamine.
35
a) lipofili – sunt liposolubili. Se folosesc pentru prepararea supozitoarelor magistrale.
Cel mai utilizat este untul de cacao (Butyrum cacao), un ulei gras cu consistenţă
solidă, care se topeşte foarte repede la temperatura corpului, extras din seminţele
arborelui Theobroma cacao prin prăjire şi presare. Conţine trigliceride ale acizilor
palmitic, stearic, oleic şi acizi graşi liberi. Are dezavantajul că râncezeşte foarte
uşor.
b) hidrofili - sunt hidrosolubili. Se utilizează pentru obţinerea supozitoarelor pe cale
industrială. Sunt 2 reprezentanţi: masa gelatinoasă - un amestec de gelatină şi
glicerină, precum şi apă, care la cald este fluidă, la rece are consistenţă solidă
(gelatina se extrage din ţesuturile animale ce conţin colagen prin hidroliză). De
asemenea se mai folosesc macrogoli sau PEG-uri (din punct de vedere chimic
sunt polimerizate de etilenglicol, care rezultă din condensarea oxidului de etilen cu
apa). În funcţie de greutatea moleculară (GM) au consistenţă solidă sau lichidă
(cei cu GM sub 600 sunt lichizi, iar cei cu GM peste 600 sunt solizi). Pentru
prepararea supozitoarelor tipizate se folosesc cei cu GM 1500-4000. Nu râncezesc,
nu irită, dar la administrarea supozitoarelor este necesară umectarea acestora
pentru a favoriza alunecarea.
Prescrierea supozitoarelor magistrale – este necesar să cunoaştem dozele unitare ale
substanţelor active, numărul de doze care este mic (V-X-XV), excipientul este întotdeauna
Butyrum cacao care se adaugă q.s. (quantum satis), metodele de prescriere fiind cele
cunoscute: metoda dispensatoare sau metoda de divizare.
Să prescriem prin ambele metode supozitoare cu Noraminophenasonum D.U.=0,5 g,
Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,05 g.
- prin metoda dispensatoare:
Rp/ Noraminophenasoni 0,5 g
Phenobarbitali natrici 0,05 g
Butyri cacao q.s.
M.f. supp
D.tal.dos. Nr. VI in chartam cerata
S.intrarectal un supozitor seara
36
Prescrierea supozitoarelor tipizate:
Rp/ Scobutil compus, sup. pentru adulţi
Scat.Orig.Nr. I
D.S. intrarectal, un supozitor în colică
37
1.Geluri de hidrocarburi – sunt hidrocarburi saturate superioare care se obţin la
rafinarea petrolului. Nu râncezesc, nu irită tegumentele, produc stază de căldură. Ex.
Vaselinum album, Paraffinum liquidum.
2.Lipogeluri – sunt trigliceridele acizilor graşi superiori (grăsimi neutre). Ex. Oleum
cacao, Ol.helianthi (ulei de floarea soarelui), Ol.olivarum (ulei de măsline), Ol.ricini, Ol.lini
(ulei de in), Ol.jecoris (ulei de peşte).
3.Baze emulsive tip A/U : grăsimea de pe lâna oilor - lanolina (Adeps Lanae anhidri),
Adeps Lanae hydrosus (conţine 25% apă), Alcoholes lanae. Lanolina poate emulsiona o
cantitate mare de apă. Alte baze A/U: Cetaceum – un produs ceros obţinut din cavităţile
pericraniene ale caşalotului; cerurile – Cera alba, Cera flava. În prescripţiile magistrale se
foloseşte Unguentum simplex, prevăzut de Farmacopeea Română care conţine 90% vaselină şi
10% lanolină.
b)Bazele de unguente hidrofile – sunt hidrosolubile, se usucă la aplicarea pe
tegumente şi permit evaporarea apei, au efect răcoritor.
1.Hidrogelurile – formează cu apa coloizi vâscoşi, cu efect răcoritor, se spală cu apă,
sunt alterabile datorită invadării de către microorganisme. Ex. Unguentum gliceroli
(glicerolatul de amidon), Methylcelulosum (macromolecule care cu apa dau soluţii sub formă
de geluri).
2.PEG (macrogolii) – baze hidrosolubile neiritante, neivadate de microorganisme cu
GM de 400, 1500, 4000, utilizate în diferite amestecuri. Ex. PEG 1540 aa cu PEG 400
(Macrogolum), PEG 400 aa cu PEG 4000 (Unguentum macrogoli).
3.Baze emulsive tip U/A – sunt lavabile, au efect răcoritor. Ex. Tween 80 (Sorbi
macrogoli oleas 300), cetilstearilsulfat de sodiu, alcool cetilic în amestec cu alcool stearilic,
Unguentum emulsificans, Unguentum emulsificans aquosum.
Prescrierea unguentelor magistrale – este necesară cunoaşterea concentraţiei
substanţei active şi cantitatea totală, în funcţie de suprafaţa pe care se aplică. Astfel, se
prescriu 10 g pentru unguentele oftalmice, 30 –50 g pentru faţă, 80-100 g pentru membrele
superioare sau inferioare şi 300 g pentru toată suprafaţa corpului.
Să prescriem unguentul Mikulitz, cu efect antiseptic şi epitelizant pentru escare.
Conţine 1% azotat de argint (Argenti nitras) şi 10% Balsamum Peruvianum (benzoatul de
benzil).
Rp/ Argenti nitratis 1,0 g
Balsami Peruviani 10,0 g
Unguenti simplicis ad 100,0 g
M.f. ung.
D.S. extern, pe escare
38
3.Pastele (pasta, pastae) – sunt unguente ce conţin între 50-60% din compoziţie substanţe
inerte, împreună cu substanţe active, care se aplică pe tegumente în scop sicativ (favorizând
fenomenul de uscare a tegumentelor) sau de protecţie. Excipientul este vaselina albă
(Vaselinum album), care păstrează stază de căldură. Efectul sicativ se datorează pulberilor
inerte: Talcum, Zincii oxydum, Amylum.
Să prescriem o pastă cu acid salicilic 2%.
4.Săpunurile (sapo, sapones) – sunt sărurile alcaline ale acizilor graşi superiori. Săpunurile
de sodiu sunt solide iar cele de potasiu sunt lichide. Au efect de curăţire sau degresare; pot fi
folosite pentru pătrunderea unor substanţe active prin tegumente; există şi săpunuri
medicinale, care încorporează substanţe antiseptice: sulf, gudron, borax, resorcinol.
5.Emplastrele (emplastrum, emplastra) – sunt amestecuri de săpunuri, rezine, ceruri,
substanţe grase, cauciuc şi substanţe medicamentoase. După destinaţie se clasifică în
emplastre terapeutice şi adezive. Cele terapeutice conţin substanţe medicamentoase. Plasturii
adezivi pentru absorbţie transdermică (de tip TDDS - transdermal drug delivery system) se
aplică pe piele şi cedează lent substanţa activă în vederea absorbţiei transcutanate şi a
efectului sistemic. Exemple: cele cu nitroglicerină folosite pentru efectul antianginos sau cu
nicotină. Efectul este prelungit şi poate fi terminat cu uşurinţă prin înlăturarea plasturelui,
complianţa este superioară, dar pot exista inegalităţi în cadrul procesului de absorbţie. Cele
adezive se găsesc sub formă de rulouri de ex. leucoplast (folosit pentru fixarea
pansamentelor), sub formă de dreptunghiuri (include şi o substanţă activă antiseptică) de ex.
Romplast cu rivanol, URGO; dar şi sub formă de lichide adezive, constituite din soluţii de
răşini în eter, cloroform şi benzen de exemplu mastisolul (galifix).
Sistemele terapeutice transdermice
Sunt forme farmaceutice de diferite mǎrimi care aplicate pe tegumentul integru în
anumite regiuni anatomice (torace, abdomen, retroauricular), permit eliberarea şi difuzia
substanţei medicamentoase în circulaţia sistemicǎ dupǎ traversarea barierei cutanate.
Tipuri de dispozitive transdermice:
1. Dispozitive transdermice cu membranǎ au urmǎtoarele elemente constitutive:
39
o membranǎ protectoare externǎ, impermeabilǎ pentru substanţa medicamentoasǎ (ex.:
nitroglicerina);
un rezervor medicamentos;
o membranǎ polimericǎ de control a vitezei de cedare a substanţei medicamentoase;
o membranǎ adezivǎ care este acoperitǎ de o folie protectoare ce este îndepǎrtatǎ înainte de
momentul utilizǎrii.
Ex.:
a)sistemul terapeutic Transderm-Nitro cu nitroglicerinǎ în scopul prevenirii crizelor de
anginǎ pectoralǎ. Plasturele este acoperit cu o membranǎ (laminat de aluminiu şi plastic) care
împiedicǎ volatilizarea substanţei. Cantitatea de nitroglicerinǎ eliberatǎ în 24 ore este de 5 – 10
mg, iar suprafaţa dispozitivului este între 10 – 32 cm2.
ATENŢIE! Se recomandǎ administrarea dicontinuă a plasturelui cu nitroglicerinǎ (10 – 12
ore/zi) întrucât administrarea continuǎ prezintǎ incovenientul instalării rapide a toleranţei şi deci
scăderea efectului antianginos.
În intervalul rǎmas neacoperit pacientul va utiliza un beta-blocant sau un blocant de
calciu.
Reguli de utilizare a plasturelui cu nitroglicerinǎ
- pacienţii cu anginǎ de efort vor folosi plasturele cu nitroglicerinǎ preferabil în timpul zilei în
timp ce pacienţii cu angor nocturn îl vor utiliza numai în timpul nopţii;
40
2. Dispozitiv transdermic de tip matriceal
În acest tip de sistem cu cedare controlatǎ preprogramatǎ substanţa medicamentoasǎ este
dispersatǎ în matriţǎ polimericǎ lipofilǎ sau hidrofilǎ care controleazǎ viteza de cedare.
Cedarea moleculelor substanţei medicamentoase din acest tip de sistem farmaceutic este
realizatǎ prin:
42
1.3.Emulsii pentru uz extern (emulsio) – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute
prin dispersarea a 2 lichide nemiscibile, unul apos şi altul uleios, cu ajutorul emulgatorilor de
tip A/U sau U/A. Se agită înainte de aplicare.
43
vasoconstrictoare (cu excepţia nou-născuţilor la care în scop decongestionant se prescrie
întotdeauna ser fiziologic). Pentru prescriere este necesar să se cunoască concentraţia
substanţei active, cantitatea totală care este de 100 g, solventul este apa distilată.
Să prescriem soluţie de efedrină 1% pentru decongestionarea mucoasei nazale.
Rp/ Ephedrini hydrochloridi 0,1 g
Dinatrii hydrogenophosphatis 0,72g
Natrii dihydrogenophosphatis 0,22g
Natrii chloridi 0,6g
Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% 1g
Aquae destillatae q.s. ad 100g
M.f. rhinoguttae
D.S. în fiecare nară 3x1 pic/zi.
2.3.Picăturile pentru urechi (otoguttae) pot fi preparate cu apă, ulei sau amestecuri,
cu sau fără glicerină. Trebuie să aibă un pH de 5-7,5. Există soluţii pentru urechi tipizate
Boramid., Otocalm.
2.4.Gargarismele sau apele de gură – forme lichide, care după întrebuinţare se
expulzează fără să fie înghiţite. Sunt soluţii care conţin substanţe active cu acţiune antiseptică,
dezinfectantă, dezodorizantă dizolvate în apă, alcool sau amestecuri. Există preparate tipizate,
fie gata preparate, fie concentrate care se diluează în momentul utilizării. De obicei din
acestea se dizolvă 1-2 linguri în ½ pahar cu apă. Ex.Ticiverol.
Alte forme lichide asemănătoare sunt: duşurile buco-faringiene - soluţii apoase
administrate în jet sub presiune cu ajutorul unui dispozitiv adecvat (pară de cauciuc, seringă,
canulă pusă în legătură cu un irigator). Colutoriile sunt soluţii de consistenţă siropoasă,
vâscoasă pentru badijonarea cavităţii bucale, gingiilor, faringelui. Excipientul este un amestec
hidroglicerinat. Aceste soluţii formează un înveliş protector, ce favorizează contactul
prelungit al substanţelor medicamentoase cu mucoasa pe care au fost aplicate (ex. glicerina
boraxată 10%).
44
2.5. Clismele - sunt preparate farmaceutice lichide administrate endo-rectal sub formǎ de
spǎlǎturi sau irigaţii. Clismele au un volum cuprins între 4 – 1000 ml; se numesc microclisme
cele cu volumul de 4 – 10 ml.
Se clasificǎ în funcţie de scop:
clisme cu efect mecanic (evacuator): clismele purgative se utilizeazǎ la bolnavi cu constipaţie
cronicǎ sau preoperator. Conţin: apǎ sau soluţie de sǎpun 10%. sulfat de sodiu 2 – 5%, la care se
pot asocia şi agenţi tensioactivi pentru accelerarea peristaltismului intestinal. Volumul unei
administrǎri este de 250 – 1000 ml.
clisme pentru radiodiagnostic: conţin suspensii cu sulfat de bariu 40%, substanţǎ insolubilǎ în
apǎ cu proprietǎţi radioopace excelente destinate explorǎrii rectului şi colonului. Volumul unei
administrǎri este de 50 – 100 ml.
clisme medicamentoase: formele farmaceutice lichide ce conţin diferite substanţe
medicamentoase cu acţiune localǎ sau generalǎ (antiseptice, sedative, antihelmintice,
antiinflamatoare, anestezice). Volumul unei administrǎri este de 100 – 150 ml.
Microclismele: sunt clisme care conţin substanţe puternic active sau toxice într-un volum
mic de lichid de la 4 – 10 ml. Sunt preparate moderne condiţionate într-un recipient din
plastomer suplu prevǎzute cu un tub rigid.
45
Să prescriem picături pentru uz intern cu Atropini sulphas D.U. = 0,0005 g.
1 g sol …………20 pic…………….0,0005 g
10 g sol ……………………………..X
X= 10x 0,0005 g = 0,005 g Atropini sulphas
46
d) Mucilagiile – sunt soluţii coloidale vâscoase cu rol corectiv şi de protecţie. Din
punct de vedere chimic sunt glucide cu structură poliuronică. Formează o peliculă
fină pe suprafaţa mucoasei tubului digestiv, protejând-o de efectul iritant al
substanţei medicamentoase. Ex. Mucilago gummi arabici – un lichid gălbui
opalescent, produs natural de exsudaţie al arborilor din specia Accacia; Mucilago
gummi arabici diluti, Mucilago methylcelulosi. Sunt necesare când se prescrie
cloralhidrat.
e) Glicerolul sau glicerina – se foloseşte pentru prescrierea poţiunilor cu ioduri.
Să prescriem o poţiune pentru copii cu Paracetamolum D.U.= 0,1 g şi
Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,01 g.
Calculele :
1 linguriţă …….5 g sol…….0,1 g Paracetamolum……0,01 g Phenobarbitalum
20 linguriţe …..100 g sol……………..X…………………………….Y
X= 20 x 0,1 g = 2,0 g Paracetamolum
Y = 20 x 0,01 g = 0,2 g Phenobarbitalum
Un exemplu de poţiune pentru adulţi cu Natrii bromidum, Kalii bromidum, Ammonii
bromidum aa D.U. = 0,3 g. Fiind vorba de bromuri vom folosi ca edulcorant întotdeauna o
limonadă gazoasă.
Rp/ Natrii bromidi
Kalii bromidi
Ammonii bromidi aa 3,0 g
Solutionis effervescentis 15,0 g
Aquae destillatae ad 150,0 g
M.f.solutio
D.S. intern 3X1 linguri pe zi.
Calculele :
1 lingură…..15 g sol…………0,3 g NaBr/ KBr / NH4Br
10 linguri…..150 g sol ………….X
X = 10 x 0,3 g = 3,0 g NaBr/ KBr / NH4Br
47
3.3.Suspensii pentru uz intern – se prescriu ca şi poţiunile. Conţin substanţe
insolubile în solvent, dar şi agenţi de vâscozitate ca metilceluloza, mucilagul de gumă arabică.
Necesită agitare înainte de întrebuinţare.
3.4.Emulsii pentru uz intern – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin
dispersarea a 2 lichide nemiscibile. Omogenizarea se obţine cu ajutorul emulgatorilor.
Emulgatorii sunt substanţe tensioactive care reduc tensiunea superficială la nivelul suprafeţei
de contact între cele 2 faze şi permit o bună omogenizare a preparatului. Aceste emulsii mai
conţin şi agenţi de vâscozitate, de ex. mucilag de gumă arabică. Emulsiile pentru uz intern
sunt totdeauna de tip U/A, ca emulgatori folosindu-se Sorbi macrogoli oleas, PEG-uri.
Cînd prescriem flacoane care conţin pulberi ce se dizolvă extemporaneu (ex tempore),
trebuie să precizăm şi dizolvantul.
Rp/ Oxacilină, flac. 0,25 g
Nr.XX
D.S. i.m. 4X1 flac. pe zi
#
48
Rp/ Apă distilată , f 10 ml
Nr.XX
D.S. pentru dizolvare
49
apoi se filtrează. Soluţia călduţă obţinută este o infuzie. Infuzarea este o metodă de obţinere a
prerparatelor oficinale cu efect expectorant.
Ex. infuzie din Ipecacuanhae radix - se folosesc 0,5 g plantă la 150,0 g apă. Se
administrează 3-4 linguri pe zi.
Rp/ Infusii Ipecacuanhae radicis 0,5 g/150,0 g
D.S. intern 3 X 1 linguri pe zi.
O altă infuzie este din Primulae radix, din care se folosesc 4,0 g la 150,0 g apă.
Rp/ Infusii Primulae radicis 4,0 g/150,0 g
D.S. intern 3 X 1 linguri pe zi.
Întrucât aceste soluţii pot provoca greaţă, se poate adăuga un edulcorant. Se foloseşte
soluţia de clorură de amoniu cu ulei de anason (ultimul având efect antiseptic la nivelul căilor
respiratorii, dar şi gust plăcut, aromat) în cantitate de 5,0 g.
Rp/ Infusii Ipecacuanhae radicis 0,5 g/150,0 g
Solutionis ammonii chloridi anisati 5,0 g
M.D.S. intern 3X1 linguri pe zi.
50
Vinurile medicinale – se obţin prin fermentarea alcoolică a glucozei. Conţinutul în
alcool este redus (12-16%). Se folosesc la convalescenţi, pentru stimularea apetitului. Ex. Vin
tonic, cu efect roborant (tonifiant).
5.3.Extractele sunt forme oficinale care se obţin prin concentrarea soluţiilor extractive
până la o anumită consistenţă, prin evaporarea solventului. Pot avea diferite consistenţe în
funcţie de cantitatea de solvent rămasă.
Ex. - fluide (fluidum) sunt asemănătoare cu tincturile. Extractum Seccalis cornuti
fluidum se foloseşte ca hemostatic uterin în tratamentul meno– şi metroragiilor.
- moi ( spissum) conţin 20 % solvent. Ex. Extractum Valeriane spissum folosit
pentru prepararea pilulelor cu efect sedativ.
- uscate (siccum) conţin numai 5% solvent. Ex. Extractum Belladonnae siccum
se foloseşte pentru efect antispastic, antisecretor, intrând în compoziţia pilulelor,
supozitoarelor, pulberilor dozate.
51
Componenţii unui aerosol medicamentos sunt: propulsorul, recipientul, valva şi
actuatorul (butonul pentru eliberarea medicamentului) precum şi concentratul, soluţia sau
suspensia medicamentoasǎ.
Tipuri de dispozitive pentru aerosoli de inhalaţie
dispozitive de aerosolizare cu valvǎ dozatoare (MDI = “metered – dose inhalers”) sunt
cele mai utilizate, eliberând o dozǎ mǎsuratǎ de substanţǎ medicamentoasǎ cu efect
bronhodilatoator sau antiinflamator; conţin aproximativ 200 de doze unitare.
Dezavantajele sistemului MDI sunt:
- eficacitatea terapeuticǎ dependentǎ de coordonarea între eliberarea pufului şi a inhalǎrii mai
greu de realizat de cǎtre unii pacienţi (copii, bǎtrâni, etc.);
- propulsorul o hidrocarburǎ clorofluoruratǎ (freon) a fost incriminatǎ în ipoteza depleţiei de
ozon. Se preconizeazǎ înlocuirea sa în prima etapǎ, cu hidrocarburi fluorurate;
- substanţa medicamentoasǎ este suspendatǎ într-un solvent (acidul oleic) responsabil de apariţia
bronhospasmului şi a tusei;
- depunerea principiului activ preferenţial în cavitatea bucalǎ şi orofaringe poate favoriza apariţia
candidozei orofaringiene (la corticoizii inhalatori).
53
IV.PRESCRIEREA MEDICAMENTELOR DIN DIFERITE GRUPE TERAPEUTICE
54
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
D.SUBSTANŢE CONTRA Zyban compr. film. elib. prel. 150 mg
DEPENDENŢEI LA bupropion
NICOTINĂ Nicorette freshmint gumă medic.mast. 2 mg, 4 mg nicotină
Niquitin Clear plasture transdermic 7 mg, 14 mg, 21
mg
Champix compr. filmate 1 mg vareniclină
E. CURARIZANTE
a)Antidepolarizante Tubocurarin f. 15 mg/1,5 ml
Pavulon f. 2 mg/ml; 4 mg/2 ml pancuroniu
Alloferin f. 10 mg/2 ml alcuroniu
Norcuron flac.pulb.inj. 4 mg, 10 mg vecuroniu
Tracrium f. 25 mg/2,5 ml atracurium
Mivacron f. 20 mg/10 ml mivacurium
Esmeron flac. 10 mg/ml a 2,5; 5; 10 ml rocuroniu
Nimbex f sol.inj./perfuz.2,5; 5; 10; 25 mg
cisatracurium
Flaxedil, Relaxan f. 40 mg/2 ml ; 80 mg/2 ml galamina
b) Depolarizante Lystenon, Myorelaxin f.50 mg/ml; 100 mg/ml, flac.inj. 500 mg
suxametoniu
F.ALTE RELAXANTE Vistabel pulb.pt.sol.inj 4 U Allergan/0,1 ml
CU ACŢIUNE Toxină botulinică tip A
PERIFERICĂ Neurobloc sol.inj.5000 UI/ml Toxină botulinică tip
B
G. SIMPATOMIMETICE
I. Alfa şi betastimulatoare Adrenalină f. 1 mg/ml epinefrină
Thomasin compr. 10 mg, fiole buvabile 15 mg/ml
etilefrină
Efedrină compr. 50 mg, f. 50 mg efedrină
Ser efedrinat Pic. nayale 0,5%, 1% efedrină
Dopamină clorhidrat f. 10 ml sol 0,5%
Dobutamina Admeda flac.inj 250 mg/50 ml dobutamină
II. Predominant alfa- Noradrenaline tartrate Conc.ptr.sol. perfuz.0,2%, f 4; 8 ml
stimulatoare Aguettant noradrenalină
Rinofug sol.ext. 1mg/ml nafazolină clorhidrică
55
Bixtonim sol.uz ext. cu 0,5 g efedrină, 0,1 g
nafazolină, 0,02 g hidrocortizon alcool
Rinonef-T Pic. nazale cu efedrină clorhidrat 50 mg
şi neomicină sulfat 50 mg
Coldrex sinus Compr. film. paracetamol 500 mg,
pseudoefedrină 30 mg
Ibusinus/ Nurofen Compr. filmate ibuprofen 200 mg,
raceală şi gripă pseudoefedrina 30 mg
Paracetamol sinus compr. cu 0,5 g paracetamol, 3 mg
clorfeniramin, 30 mg pseudoefedrină
IV.Predominant beta- Salbutamol sol.0,2% pt. aerosoli, compr. 2 şi 4 mg
stimulatoare
Beta 2 selective Berotec sol.0,4% fenoterol pt. aerosoli
56
IV.ASOCIAŢII DE Distonocalm compr. filmate cu alcaloizi din Radix
SIMPATOLITICE ŞI Belladonnae, Secara cornută,
PARASIMPATOLITICE propranolol, amobarbital
Calmogen caps. cu alcaloizi din Radix Belladonnae
sau sulfat de atropină;
dihidroergotoxină,
propranolol, hidroxizin
V. ANTIMIGRENOASE Cofedol draj.1 mg ergotamină, 100 mg cafeină
DERIVAŢI DIN ERGOT
VI. ANTIMIGRENOASE Sumacta compr.filmate 50, 100 mg sumatriptan
AGONIŞTI SELECTIVI Nacralid compr. filmate 2,5 mg naratriptan
AI RECEPTORILOR Zolmitriptan compr. orodispersabile 2,5; 5 mg
5 HT-1 zolmitriptan
Maxalt compr. 10 mg rizatriptan
Relpax compr. filmate 20; 40 mg eletriptan
Fromena compr. filmate 2,5 mg frovatriptan
REŢETE TIPIZATE
3.Prescripţie pentru un bolnav cu colică renală. Se indică un antispastic neurotrop din grupa
parasimpatoliticelor semisintetice: bromura de butilscopolamoniu, preparatul Scobutil fiole de
10 mg.
57
Rp/ No spa, compr. 0,04 g OTC
Scat.Orig.Nr.I
D.S. int.3x1 compr./zi
5.Prescripţie pentru tratamentul unei crize uşoare de astm bronşic. Se foloseşte un beta 2
stimulator selectiv sub formă inhalatorie: fenoterol, preparatul Berotec spray.
7.Prescripţie pentru un bolnav cu HTA avansată, cu diabet zaharat asociat. Folosim un alfa 1-
blocant selectiv: prazosinul, preparatul Minipres, compr. de 1 mg.
58
11.Prescripţie pentru un bolnav cu acces de migrenă. Se recomandă vasoconstrictoare în
teritoriul cerebral, preparatul Cofedol, care conţine ergotamină şi cofeină.
REŢETE MAGISTRALE
1. Colir antiglaucomatos: Pilocarpină nitrat 2%.
Rp/ Pilocarpini nitratis 2,00 g
Acidi borici 1,50 g
Natrii tetraboratis 0,15 g
Sol.phenylhydrargyri boratis 0,2% 1,00 g
Aquae destillatae ad 100,00 g
M.f. oculoguttae
D.S. în sacul conjunctival 3x1 pic. pe zi.
3. Picături pentru uz intern cu efect antisecretor şi antispastic: Sulfat de atropină D.U. 1 mg.
Rp/ Atropini sulfatis 0,01 g (miligramatta decem)
Aquae destillatae ad 10,0 g
M.f. sol.
D.S. intern, 3X20 pic. pe zi, pe un cub de zahăr
59
5.Picături pentru uz intern cu efect antispastic musculotrop: Papaverina clorhidrat D.U. 40
mg.
7. Pulbere dozată pentru uz intern cu efect bronhodilatator: Efedrina clorhidrat D.U. 30 mg,
Papaverina clorhidrat D.U. 40 mg, Aminofilină D.U. 200 mg.
8. Poţiune cu efect bronhodilatator pentru adulţi: Efedrina clorhidrat D.U. 20 mg, Aminofilină
D.U. 200 mg.
60
IV.2. MEDICAŢIA APARATULUI CARDIOVASCULAR
I.GLICOZIZI DIGITALICI
Digoxin f 0,5 mg, compr. 0,25 mg digoxină
61
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
V. ANTIANGINOASE ŞI CORONARODILATATOARE (continuare)
C)BETA-BLOCANŢI
1.Neselectivi Propranolol compr.10, 40 mg, f 5mg/5 ml
propranolol
Visken compr. 5 mg pindolol
Darob compr.80, 160 mg sotalol
2.Selectivi Bloxan/Egiloc compr.25, 50, 100 mg metoprolol
Atenocor/Tenormin compr.50, 100 mg atenolol
Acecor compr. 200 mg acebutolol
Lokren compr.film.20 mg betaxolol
Concor compr.film.2,5; 5; 10 mg bisoprolol
Nebilet compr.5 mg nebivolol
3.Beta-blocant cu acţiune Dilatrend compr.6,25; 12,5; 25 mg carvedilol
alfa-blocantă
D)CORONARODILATATOARE SELECTIVE
Dipiridamol draj. 25 şi 75 mg, f 10 mg
dipiridamol
E)ALTE VASODILATATOARE
Corvaton compr., f 2 mg molsidomin
Preductal compr.elib.mod. 35 mg trimetazidină
Angedil compr. 10; 20 mg nicorandil
F) ALTE PREP.PTR. TRAT. ANGINEI PECTORALE
Corlentor compr. film. 5; 7,5 mg ivabradinum
Ranexa compr. film .elib. prel. 375; 500; 750
mg ranolazinum
VI. ANTIARITMICE
62
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
63
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia
ANTIHIPERTENSIVE (contin.)
II.VASODILATATOARE Hipopresol draj. 25 mg dihidralazină
DIRECTE Nipride pulb.inj. 50 mg nitroprusiat de sodiu
Nifedipin(Adalat, draj., caps. 10 mg, compr.retard 20
Corinfar) mg nifedipină
Baypress compr. 10; 20 mg nitrendipină
Norvasc compr. 5; 10 mg amlodipină
Plendil compr.retard 2,5; 5; 10 mg felodipină
Nimodipin compr. 30 mg nimodipină
64
c. Alte substanţe care Rasilez/Sprimeo compr. film. 150; 300 mg aliskiren
acţionează pe sistemul
renină-angiotensină
Inhibitor al reninei
IV.SALURETICE Nefrix compr.25 mg hidroclorotiazidă
Clortalidon compr. 100 mg
Tertensif compr.film. 2,5 mg indapamid
Furosemid compr.40 mg, f 20 mg/2 ml
furosemid
V. COMBINAŢII CU Enap H compr.20 mg enalapril, 25 mg
hidroclorotiazidă
EFECT Ampril HD compr. 5 mg ramipril, 25 mg
ANTIHIPERTENSIV hidroclorotiazidă
Skopryl compr. 10 mg lisinopril, 25 mg
hidroclorotiazidă
Accuzide compr.10 mg quinapril, 12,5 mg
hidroclorotiazidă
Indapril compr. perindopril 2/4 mg,
indapamidă 0,625/1,25 mg
Zomen Plus compr.film. zofenopril 30 mg,
hidroclorotiazida 12,5 mg
Coripren compr.film. enalapril 10/20 mg,
lercanidipin 10 mg
Lisonorm compr. lisinopril 10/20/20 mg,
amlodipină 5/10/5 mg
Eneas compr. nitrendipin 20 mg, enalapril
10 mg
Amlessa compr. perindopril 8/8//4/4 mg,
amlodipină 5/10/5/10 mg
Egiralmon compr. 2,5/5/5/10/10 mg ramipril,
2,5/5/10/5/10 mg amlodipină
Hyzaar compr. film. losartan 50 mg,
hidroclorotiazidă 12,5 mg
Co-Avassan compr. fil. 80/160/160 mg valsartan,
12,5/12,5/25 mg hidroclorotiazidă
Coaprovel compr. 150/300 mg irbesartan,
12,5/12,5 mg hidroclorotiazidă
Micardisplus compr. 40/80/80 mg telmisartan,
12,5/12,5/25 mg hidroclorotiazidă
Atacand plus compr. 16/32/32 mg candesartan,
12,5/12,5/25 mg hidroclorotiazidă
Exforge compr.160/160/80 mg valsartan,
10/5/5/ mg amlodipină
Twynsta compr.40/80 mg telmisartan, 5/10
mg amlodipină
Exforge HCT compr. valsartan, amlodipină,
hidroclorotiazidă 160/5/12,5 mg,
320/10/25 mg
Inovum HCT compr.olmesartan, amlodipină,
hidroclorotiazidă 20/15/12,5 mg,
40/10/25 mg
65
REŢETE TIPIZATE
1.În insuficienţa cardiacă congestivă se prescriu tonicardiace, medicamente care cresc forţa de
contracţie, îmbunătăţesc randamentul cardiac, scad frecvenţa şi încetinesc conducerea
atrioventriculară. În caz de supradozare au efect batmotrop pozitiv şi tonotrop pozitiv. Aceste
medicamente au un indice terapeutic mic, o margine de siguranţă îngustă, astfel că la unii
bolnavi, mai ales în prezenţa unor factori favorizanţi (hipopotasemie, hipoxie) dozele
terapeutice produc fenomene toxice. Cele mai cunoscute tonicardiace sunt digitalicele,
glicozide extrase din diferite specii de Digitalis (purpurea, lanata). Se administrează conform
unei scheme numită “digitalizare” care cuprinde o doză de atac, o doză de saturaţie şi una de
întreţinere.
Pentru Digoxin, doza de atac 1-2 mg/zi, doza de saturaţie 2 mg, doza de întreţinere 0,25
mg/zi.
Rp/Digoxin, f 0,0005 g P-RF
Nr. IV
D.S. i.v. 2x1 f pe zi, 2 zile
#
Rp/Digoxin, compr. 0,00025 g P-6L
Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 1 compr. pe zi, 5-6 zile pe săptămână
Calculele:
1 f Digoxin ………….0,0005 g
X…………………… 0,002g (doza de saturaţie)
X=4 fiole, care trebuie administrate în 2 zile, deci 2 fiole pe zi (0,001 g/zi, adică doza de
atac). După ce se realizează digitalizarea, se trece la tratament de întreţinere, doza fiind de
0,00025 g pe zi, deci exact cantitatea conţinută într-un comprimat de Digoxin.
3.Pentru prevenirea crizelor de angină pectorală se poate aplica nitroglicerină plasture (TTS)
ce conţine 25 mg (se eliberează 5 mg pe 24 ore) şi care se aplică pe pielea toracelui şi se ţine
8-12 ore (tratament discontinuu) sau 24 ore (tratament continuu). O alternativă este
administrarea per os a nitraţilor cu acţiune prelungită: izosorbid dinitrat şi mononitrat. Pentru
prevenirea instalării toleranţei în cazul tuturor acestor preparate se recomandă efectuarea
pauzelor în administrare, pentru refacerea grupărilor tiol de la nivelul endoteliului vascular,
responsabile de eliberarea de NO.
66
4.Pentru tratamentul de fond al cardiopatiei ischemice foarte mult se prescriu blocanţii
canalelor calciului: nifedipină, amlodipină, felodipină. Dezavantajul nifedipinei constă în
absorbţia foarte rapidă, care determină vasodilataţie marcată, bufeuri de căldură, congestia
feţei şi chiar tahicardie reflexă. Aceste efecte adverse sunt scăzute la celelalte substanţe
amintite mai sus, care se administrează într-o singură priză pe zi.
sau
Rp/Dopegyt, compr. 0,25 g P-6L
Scat. orig. Nr. I
D.S. int. 1 compr. pe zi…………4 compr. pe zi
sau
Rp/Captopril, compr. 0,025 g P-6L
Scat. orig. Nr. I
D.S. int. ¼ compr. pe zi 3 zile………½ compr. pe zi 3 zile…2 compr.
pe zi (în funcţie de valorile TA)
Foarte bine tolerate și cu eficacitate crescută sunt combinaţiile cu efect antihipertensiv, care
asociază de exemplu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau sartani cu
hidroclorotiazidă, sau cu BCC din grupa dihidropiridine sau cu ambele.
67
În urgenţe hipertensive se poate administra un diuretic de ansă – furosemidul, sau
vasodilatatoare în perfuzie – de ex. nitroprusiat, nitroglicerină, diazoxid.
7.În sindroame ischemice periferice se prescriu vasodilatatoare care acţionează prin mecanism
neurotrop sau musculotrop. Un exemplu de vasodilatator prin mecanism musculotrop este
pentoxifilina, un derivat xantinic, care are şi efect reologic. Se indică în arteriopatii obliterante
ale membrelor inferioare, tulburări de circulaţie cerebrală. Atenţie! Potenţează efectul
hipoglicemiant al insulinei şi glibenclamidei; la asocierea cu anticoagulante sau antiagregante
plachetare se monitorizează timpul de sângerare sau indicele de protrombină.
REŢETE TIPIZATE
1.În edeme cardiace, pentru tratamentul de fond al HTA se prescriu diuretice tiazidice sau cu
profil asemănător (potenţă medie, inhibă reabsorbţia a cca 10% din sodiul din ultrafiltrat). Se
pot asocia cu Aspacardin sau KCl pentru a contracara pierderile de potasiu, hipopotasemia
fiind un mecanism autolimitant al efectului acestor diuretice.
2.Un diuretic folosit foarte mult ca antihipertensiv este indapamida (Tertensif) care se
administrează zilnic în doză de 1,5 mg.
68
Rp/ Tertensif, compr. 0,0015 g P-6L
Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 1 compr. pe zi, dimineața
Rp/Samsca, compr. 15 mg S
Scat.Orig.Nr. I
D.S. int. 1 compr. pe zi
69
IV.4. MEDICAŢIA SISTEMULUI SANGVIN
Grupa de Denumirea comercială Forma şi compoziţia
medicamente
I. ANTITROMBOTICE
Anticoagulante Heparina f 5000 UI/ml a 1 ml și 5 ml
naturale Antithrombin III Imuno Liofilizat conţinând 500 UI sau 1000
50 UI/ml UI antitrombina III umană x 10 sau 20
ml solvent şi trusă ptr. reconstituire şi
administrare
Atryn f cu pulb. ptr. sol. inj. iv 1750 UI
antitrombina alfa
Fragmin f 2500UI/ml a 4 ml, 10.000 UI/ml
dalteparină sodică
Clexane f 20 mg/0,2 ml, 40 mg/0,4 ml, 60
mg/0,6 ml, 80mg/0,8 ml enoxaparina
Fraxiparine sol.inj.s.c. 9500 UI AXa/ml
nadroparină
Clivarin seringi preumplute 1432 UI/ 0,25 ml,
3426 UI/ 0,6 ml reviparină
Innohep sol.inj.1000UI antiFXa/ml tinzaparina
70
Inhibitori direcţi ai Revasc pulb. ptr. sol. inj. 15 mg, solv. ptr. sol.
trombinei inj.0,5 ml desirudinum
Refludan pulb. ptr. sol. inj./perf. 20 mg, 50 mg
lepirudinum
Angiox pulb. ptr. conc. ptr. sol. inj./perf. flac.
250 mg bivalirudinum
Pradaxa caps. 75, 110, 150 mg dabigatran
etexilat
Inhibitori direcţi ai Eliquis compr. film. 2,5; 5 mg apixaban
factorului XA
Alte antitrombotice Arixtra seringi preumplute sol. inj.1,5 mg/0,3
ml; 5 mg/0,4 ml fondaparinux sodium
Xarelto compr. film. 10 mg rivaroxabanum
II. HEMOSTATICE-COAGULANTE
71
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia
III. ANTIANEMICE
A. PREPARATE CU FIER
a. Fe bivalent – Ascofer compr. 40 mg gluconat de fier
preparate orale
Ferro-gradumet compr.retard 325 mg sulfat feros (105 mg fier)
72
IV. SUBSTITUENŢI DE PLASMĂ
Naturali Albumina umană flac. inj. 50 g/l, 250 ml albumină umană
5%
Baxter
Plasmă defibrinată flac.pulb.(se diz.în 500 ml ser fiz.)
Plasmă uscată flac. 150 ml
Artificiali Dextran 40 flac.sol.perf. 10% în ser fiz sau G5%
500 ml
Dextran 70 flac.sol.perf. 6% în ser fiz sau G 5%
500 ml
Gelofusine flac.sol.perf. 4% succinilgelatină, 500 ml
73
REŢETE TIPIZATE
Medicamente mai noi cu efect antiagregant plachetar sunt eptifibatida - un inhibitor peptidic
de tip RGD a receptorilor plachetari GPIIb/IIIa, tirofibanul - un inhibitor nepeptidic al
receptorilor plachetari GPIIb/IIIa şi abciximabul - un anticorp monoclonal blocant al
receptorilor GPIIb/IIIa.
74
Rp/Clexane, f 0,04 g P-RF
Nr. VIII
D.S. s.c. 1 f cu 12 ore înaintea intervenţiei ortopedice, apoi 1 f
pe zi o săptămână
7.În caz de hemoragii prin hiperfibrinoliză (la canceroşi, bolnavi cu leucemie, în intervenţii
ginecologice, urologice) se indică antifibrinolitice - acid tranexamic, acid aminometilbenzoic
sau aprotinina (aceasta inhibă activatorii plasminogenului, dar este şi un inhibitor de proteaze
şi kalicreină, fiind de asemenea indicată în pancreatita acută necrotico-hemoragică şi şoc
toxicoseptic). Preparatul Exacyl conţine acid tranexamic, prezentându-se sub formă de fiole
buvabile pentru uz intern şi fiole injectabile.
8.În caz de anemie feriprivă se prescriu preparate cu fier. De obicei se administrează oral, sub
formă feroasă (Fe2+), în asociere cu substanţe care să menţină fierul în stare redusă – vitamina
C, fructoză. Pe cale orală poate determina iritaţie gastrică, constipaţie, colorarea scaunului în
negru (diagnostic diferenţial cu melena), diaree, hemocromatoză în doze mari. În cazuri
grave, intoleranţă la preparate orale, bolnavi necooperanţi se administrează preparate
injectabile (situaţie nefiziologică de administrare a fierului, cu posibilitatea apariţiei unor
reacţii vasomotorii, spasme ale musculaturii netede, chiar şoc anafilactic). Injectarea
intramusculară se face conform tehnicii injecţiei “în Z” (deplasând pielea înainte de a
introduce acul, astfel încât după retragerea lui orificiul respectiv să fie acoperit de piele
intactă, evitând refularea soluţiei). Doza totală necesară pentru corectarea anemiei se
calculează din formula următoare: greutatea corporală în kg x deficitul de hemoglobină
(100% minus concentraţia actuală a Hb) x 0,66 / 50. Valoarea obţinută se împarte la 2 şi
astfel se stabileşte numărul de fiole necesare. Antidotul în caz de intoxicaţie acută este
desferoxamina (Desferal) un chelator al fierului, care se poate administra oral şi parenteral.
75
Rp/Ferrogradumet, compr. retard 0,325 g P-6L
Nr. XXX
D.S. int. 1 compr. pe zi
sau
Rp/Monofer, f 0,1 g P-RF
Nr. XX
D.S. i.m. profund în muşchiul fesier (injecţie în “Z”) 1 f la 2 zile
9. În anemie macrocitară prin deficit de acid folic, dar şi profilactic în sarcină şi lactaţie, după
gastrectomie se administrează acidul folic.
10.În anemia Biermer (anemia pernicioasă datorată lipsei factorului intrinsec Castle, cu
imposibilitatea absorbţiei digestive a factorului extrinsec) se administrează cianocobalamina
(Vitamina B12). Poate produce reacţii anafilactice, hipopotasemie. Atenţie! E contraindicată
în stări precanceroase şi în cancer, fiind un factor de creştere.
76
IV.5.MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
A. ENZIME
ENZIME PANCREATICE ŞI Triferment draj.cu tripsină, lipază, amilază
COMBINAŢII
Kreon Caps. gastrorezistente pancreatină
77
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
2.ANTISECRETOARE (continuare)
2.2. Parasimpatolitice Atropina Vezi Medicaţia SNV
Scopolamina Vezi Medicaţia SNV
Propantelina Vezi Medicaţia SNV
Buscopan/Buscorem Vezi Medicaţia SNV
Gastrozepin Vezi Medicaţia SNV
Spasmomen compr.film.40 mg otilonium
2.3.Inhibitori ai pompei de Omeprazol caps. 10, 20 mg omeprazol
protoni Lanzap compr. gastrorezistente 30 mg
lansoprazol
Controloc/Nolpaza compr.20, 40 mg pantoprazol
Nexium compr. gastrorezistente 20, 40 mg
esomeprazol
Rabelinz compr.gastrorezistente 20; 40 mg
rabeprazol
2.4.Prostaglandine Cytotec compr.200 mcg misoprostol
3.ALTE ANTIULCEROASE
Gastrofait/Venter compr. 1 g sucralfat
De Nol compr.120 mg subcitrat coloidal de
bismut
C. ANTIEMETICE ŞI PROPULSIVE
Antiemetice Emetiral draj. 5 mg, sup. 5, 25 mg
proclorperazină
Emend caps. 80 mg, 125 mg aprepitantum
Osetron compr. 4 şi 8 mg, f 2 mg/ml mg
ondansetron
Kytril compr.film.1 mg, f 3 mg
granisetron
Aloxi sol. inj. 250 mcg/5 ml, caps. moi
500 mcg palonosetron
Metoclopramid/Reglan compr.10 mg, f 10 mg/2 ml
metoclopramid
Propulsive Motilium compr. 10 mg domperidon
78
Grupa de Denumirea Forma şi compoziţia
medicamente comercială
D. PURGATIVE ŞI LAXATIVE
IRITANTE Eucarbon compr. extr. Rhei, fol. Sennae, sulf,
carbune, mentol
Cortelax draj.extract cruşin, Rhei, Cichorium,
Glicirrhiziae
Laxatin draj.cruşin, fenolftaleină, stricnină,
atropină
Dulcolax/Stadalax draj.5 mg bisacodil
Dulcopic sol. orală 7,5 mg/ml picosulfat de sodiu
Tisasen compr. film. 10 mg senozid A şi B
DE VOLUM Galcorin granule cu mucilag de Carrageen
Diom -fibra compr. tărâţă de grâu stabilizată, lactoză,
dextroză
Mucofalk-apple, -orange plicuri cu granule ptr. suspensie orală cu
seminţe de Psylla (Ispaghula)
LUBREFIANTE Paragel gel cu ulei de parafină, corectori de gust
Ceolat compr.mastic.dimeticon
Microorganisme antidiareice Enterolactil caps.0,25 g liofilizat de Lactobacillus
acidophilus şi L.casei
Enterol-250 caps. 250 mg pulb.liofil.celule vii de
Saccharomyces boulardi
Biotics caps. cu minimum 1×109 organisme
viabile/capsulă: Lactobacillus
acidophilus 4,72 mg şi Bifidobacterium
breve 2,02 mg.
Linex capsule conţinând Lactobacillus
acidophilus,Bifidobacterium infantis,
Enterococcus faecium
79
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
F. COLAGOGE ŞI COLERETICE
Ursofalk caps.25 mg ac.ursodezoxicolic
Colebil draj.bilă de bou uscată, salicilat de
Na, metenamină, ulei de mentă
Fiobilin compr.250 mg ac.dehidrocolic
Anghirol compr. 3,25 mg Extr.Cynara scolimus
80
REŢETE TIPIZATE
1.În pancreatita cronică, dispesii cauzate de abuz alimentar se folosesc enzime pancreatice.
Există mai multe tipuri de preparate, unele care au numai enzime pancreatice (ex. Triferment),
iar altele care mai conţin şi alte enzime (hemicelulază, bromelină, papaină) sau bilă de bou.
81
secreţiei de prostaglandine endogene prin care este crescută producerea de bicarbonat şi
mucus.
9.În caz de constipaţie acută se pot administra laxative şi purgative. Se pot administra şi
purgative osmotice, de felul macrogolilor (Forlax, Fortrans).
110.În tratamentul diareei acute sau cronice la adulţi şi copii se poate folosi diosmectita
(Smecta), un compus aluminosilicat natural, care creşte vâscozitatea şi cantitatea gelului
mucos de la suprafaţa epiteliului tubului digestiv, neutralizează virusuri, bacterii toxinogene,
săruri biliare, agenţi chimici, este citoprotector.
82
Rp/Smecta, pulbere OTC
Pachete Nr. X
D.S. int.3x1 pachete pe zi. Se suspendă conţinutul unui pachet în ½ pahar
cu apă
11.Un antidiareic activ, inhibitor al peristaltismului este loperamida (Imodium), opioid sintetic
care nu traversează bariera hematoencefalică.
12.În scop antidiareic la sugari cu vârstă între 1 şi 9 luni, se poate folosi un inhibitor de
enkefalinază, racecadotril (Hidrasec), pulbere pentru suspensie orală 10 mg.
13.La un bolnav cu diskinezie biliară hipotonă, sindrom dispeptic se indică un colagog, care
conţine bilă de bou: preparatul Colebil.
83
IV.6.MEDICAŢIA APARATULUI RESPIRATOR
A. ANTITUSIVE
Codeină fosfat compr. 15 mg codeină fosforică
Paxeladine sirop 0,2 g% oxeladină
84
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
C. ANTIASTMATICE
I. BRONHODILATATOARE
I.a.Simpatomimetice Salbutamol sol.0,2% pt. aerosoli, compr. 2 şi 4
mg salbutamol
85
IV.ANTIALERGICE
Antagonist al leucotrienelor Singulair compr.masticabile 4; 5 mg; compr.
film. 10 mg montelukast sodic
V. ALTE Eurespal compr. film. 80 mg; sirop 10 mg/5 ml
ANTIASTMATICE PTR. fenspiridum
REŢETE TIPIZATE
1.În caz de tuse uscată, chinuitoare, care împiedică odihna bolnavului se indică un antitusiv cu
acţiune centrală, de ex. codeina, opioid natural. Atenţie! Este contraindicat la copii mici (sub
5 ani), deoarece deprimă centrul respirator. Se recomandă prudenţă la astmatici, bolnavi cu
emfizem pulmonar.
2.La copii mici se indică un antitusiv central eupneic, oxeladina (Paxeladine). Nu produce
somnolenţă şi constipaţie.
4.La un bolnav cu astm bronşic sau bronşită astmatiformă se poate prescrie un bronhodilatator
prin mecanism musculotrop, teofilina (o metilxantină).
5.Dacă bolnavul este în criză de rău astmatic, se administrează i.v. foarte lent (în cca 10-20
minute!) aminofilină (Miofilin) 6 mg/kgc dacă era fără teofilină anterior, sau 2,5 mg/kgc dacă
86
se afla sub tratament cu teofilină. Atenţie! La injectarea prea rapidă poate apare hipotensiune
arterială, aritmii, convulsii, moarte subită.
6.În crize uşoare de astm bronşic se indică spray-uri cu beta 2-mimetice, salbutamol, fenoterol
sau terbutalină. Atenţie! Sunt contraindicate în starea de rău astmatic.
7.În tratamentul de fond al astmului bronşic (treapta a 3-a a Ghidului de tratament) se pot
prescrie glucocorticoizi inhalator, de ex. beclometazon, fluticason sau budesonid. Atenţie!
Sunt contraindicaţi la bolnavii cu tuberculoză pulmonară. Se recomandă clătirea cavităţii
bucale după fiecare inhalare cu soluţie de bicarbonat de sodiu, pentru a preveni apariţia
candidozei bucale.
8.În astmul indus de aspirină şi pentru prevenirea bronhoconstricţiei produse de efort se indică
un antagonist al receptorilor pentru leucotriene, motelukast sodic (Singulair). Nu are efect în
criză.
Rp/ Singulair, compr. 0,010 g P-6L
Scat. Orig. nr. I
D.S. int. 1 compr. seara la culcare
87
IV.7.PRESCRIPŢII TIPIZATE PENTRU EXAMEN (SEMESTRUL I)
2.Prescripţie cu un beta-2 stimulator selectiv sub formă inhalatorie pentru tratamentul unei
crize uşoare de astm bronşic. Se foloseşte fenoterolul - preparatul Berotec, spray. Un flacon
trebuie să ajungă 3 luni.
Rp/Triferment, draj.
Scat.Orig. Nr. I
D.S. int 3X2 draj. pe zi, în timpul meselor
Rp/Dicarbocalm, compr.
Nr. L
D.S. int. 3-5 compr. pe zi, între mese
88
Rp/Ranitidină, compr. 0,15 g
Nr.LX
D.S. int. 2 compr. pe zi, seara la culcare, timp de o lună
Rp/Emetiral, draj.5 mg
Scat.Orig.Nr.I.
D.S.int. 3X1 draj.pe zi
Rp/Zofran, compr. 8 mg
Nr.X
D.S. int. 2X1 compr. pe zi
89
Rp/ Dulcolax, draj. 5 mg
Scat.Orig.Nr.I
D.S. int. 1 drajeu seara
17. Prescripţie cu un antitusiv central eupneic (nu deprimă centrul respirator). Se indică
oxeladina – preparatul Paxeladine, sirop sau gelule de 40 mg.
90
22. Prescripţie cu un inhibitor al enzimei de conversie al angiotensinei la un bolnav cu
HTA. Se poate da enalapril – preparatul Enap, compr. de 10 sau 20 mg, în una sau două prize
zilnice. Tratamentul va fi strict individualizat, în funcţie de valorile tensiunii arteriale.
Rp/Nefrix, compr.25 mg
Scat.Orig.Nr.I
D.S.int.1 compr. pe zi, luni, joi și sâmbătă
Rp/Furosemid, f. 0,02 g
Nr. IV
D.S. i.v. 1-2 f. în criză de HTA
Rp/Dipiridamol, draj. 25 mg
Scat.Orig.Nr.I
D.S.int. 3x1 draj. pe zi
Rp/Clexane, f 0,04 g
Nr.VIII
D.S.s.c. 1 f cu 12 ore înaintea intervenţiei chirurgicale, apoi 1 f pe zi
Rp/Trombostop, compr.2 mg
Scat.Orig.Nr.I
D.S. int.2 compr. pe zi dimineaţa (funcţie de INR)
91
IV.8.PRESCRIPŢII MAGISTRALE PENTRU EXAMEN
93
13. Pulbere dozată pentru uz intern cu efect antidiareic
94
Exemple de cazuri clinice
Prescripţie medicală:
Rp/ Enalapril 20 mg – cpr. LX
D.S. int. 2X1/zi
/Teofilină retard 150 mg- cpr. XXX
D.S. int.1 compr. seara
/Spironolactonă cpr. 25 mg- cpr. LX
D.S. int. 2X1 / zi
/Indapamidă cpr. 1,5 mg – cpr. XXX
D.S. int. 1/zi
/Salbutamol inhalator
D.S. inhalator, la nevoie
Răsp. corecte: A, C, D
Răsp. corecte: B, D, E
95
4.Ca antihipertensiv(e) de elecţie în sarcină se utilizează:
A. Inhibitorii enzimei de conversie
B. Beta-blocantele
C.Alfa-metildopa
D.Diazoxidul
E. Nitroprusiatul de sodiu
Răsp. corect: C
5.În cazul în care pacientul face o criză de rău astmatic (status astmaticus) se va
interveni de urgenţă cu:
A. Efedrină parenteral
B. Salbutamol p.o.
C. Aminofilină i.v.
D. Corticosteroizi (hemisuccinat de hidrocortizon i.v.)
E. Cromoglicat de sodiu inhalator
Răsp. corecte: C, D
Diagnostic:
HTA grad 2.
Diabet zaharat de tip II
Răsp. corecte: B, C, D
96
2.Dacă pacientul prezintă disurie, nicturie şi i se depistează un adenom de prostată,
cum consideraţi că ar trebui reevaluată medicaţia antihipertensivă (care este/sunt
antihipertensivele/ul de elecţie):
A. Inhibitor al enzimei de conversie
B. Diuretic de ansă
C. Alfa-1 blocant selectiv
D. Clonidină
E. Alfa-metildopa
Răsp. corect: C
3.Dacă pacientul prezintă fibrilaţie atrială, ce i se poate prescrie pentru a reduce riscul
de embolie?
A. Dabigatran
B. Heparine fracţionate
C. Acenocumarol
D. Vitamina K
E. Batroxobină
Răsp. corecte: A, B, C
Răsp. corecte: C, D
M.M., 60 ani, sex masculin, 73 kg, 165 cm; TA: 130/85; Frecvenţă cardiacă 105/min
Dg: HTA gr 2 (sub tratament). Adenom de prostată. BPOC. Angină pectorală. Diabet
zaharat de tip 2
Date paraclinice:
Hematii (/mm3): 5,9 . 106 (valori normale: 4-5 . 106 )
Leucocite (/mm3): 7700 (valori normale: 4000-10000)
Creatinină (mg%): 1,23 (valori normale: 0,6-1,4)
Hematocrit (g%): 42,2 (valori normale: 37-47 )
ALAT (U/l): 78 (valori normale: < 55)
ASAT (U/l): 65 (valori normale: < 40)
Trigliceride (mg%): 220 (valori normale: 40-160)
Colesterol (mg%): 280 (valori normale: 160-220)
97
1.Care consideraţi că este antihipertensivul/ele de elecţie, ţinând cont de co-
morbidităţile pacientului (inclusiv semne vitale, date de laborator):
A. Metoprolol
B. Captopril
C. Prazosin
D. Diuretic tiazidic
E. Diltiazem
Răsp. corecte: C, E
Răsp.corecte: A, C
Rp.
/Teofilină retard – cpr. 300 mg LX
D.S. int.: 1/zi
/Bromură de ipratropiu + salbutamol clorhidrat (Combivent) - 0,02 + 0,10 mg/puf
D.S. inhalator 4 X 2 pufuri/zi
A. Beta-blocante
B. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
C. Alfa1-blocante selective
D. Blocanţi ai canalelor de calciu din grupa 1,4-dihidropiridinelor
E. Blocanţi ai receptorilor AT1 pentru angiotensina II (sartani)
Răsp.corecte : C, D, E
Răsp.corecte: A, B
98
3. În cazul în care pacientul face o criză de rău astmatic (status astmaticus) se va
interveni de urgenţă cu:
A. Efedrină parenteral
B. Salbutamol p.o.
C. Aminofilină i.v.
D. Corticosteroizi (hemisuccinat de hidrocortizon i.v)
E. Cromoglicat de sodiu inhalator
Răsp. corecte: C, D
Răsp. corecte: A, B, C, D
Răsp. corecte: C, D, E
99
SEMESTRUL II
IV.9.ANESTEZICE LOCALE
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia
REŢETE TIPIZATE
1.Prescripţie pentru realizarea unei anestezii locale prin infiltraţie. Folosim Xilină 1%.
100
IV.10.ANESTEZICE GENERALE
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
REŢETE TIPIZATE
1.Pentru realizarea unei anestezii generale intravenoase pentru reducerea unei fracturi sau
deschiderea unui abces se poate prescrie ketamina. Preparatul Calypsol, flac. cu 50 mg/ml a
10 ml. Doza este de cca 2 mg/kgc pentru calea i.v. La un bolnav de 75 kg avem nevoie de 150
mg substanţă, deci 3 ml din soluţia 5%.
102
MEDICAMENTE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL ANXIETĂŢII (ANXIOLITICE,
TRANCHILIZANTE MINORE)
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
103
IV.12. NEUROLEPTICE (ANTIPSIHOTICE)
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
NEUROLEPTICELE TIPICE
104
IV.13.ANTIDEPRESIVE
105
IV.14.ANTIMANIACAL
REŢETE TIPIZATE
2.La un bolnav agitat, cu hiperexcitabilitate nervoasă se poate prescrie tot fenobarbital, dar în
doză sedativă de 15 mg odată.
3.În caz de insomnie există şi alte opţiuni terapeutice, care implică mai puţine riscuri şi efecte
adverse. De ex. se pot indica benzodiazepine, care prezintă o toxicitate mai mică sau
hipnotice moderne, cu profil asemănător benzodiazepinelor de tipul zopiclonei sau
zolpidemului.
106
5.La un bolnav cu nevroză se poate prescrie în scop anxiolitic o benzodiazepină, de ex.
diazepam, preparatul Diazepam compr. de 2 mg, sau compuşi fără efect sedativ cum ar fi
medazepamul - preparatul Ansilan, compr. de 10 mg şi alprazolamul- preparatul Xanax,
compr. de 0,25 mg.
8.În caz de anxietate cronică în afara de benzodiazepine se mai poate folosi un alt compus
care este un agonist al receptorilor 5-HT1A: buspirona, care are un efect sedativ slab.
Preparatul se numeşte Stressigal, compr. de 5 mg.
107
NEUROLEPTICE (ANTIPSIHOTICE)
1.Un neuroleptic fenotiazinic foarte cunoscut este clorpromazina, care se indică astăzi foarte
rar în boli psihice, dar are frecvente utilizări simptomatice, de ex. în vărsături incoercibile,
sughiţ, colici, pentru prevenirea şocului traumatic, hiperpirexie, pentru potenţarea acţiunii
anestezicelor generale şi analgezicelor. Doza folosită în aceste indicaţii este de 25-50 mg.
3.În stări de agitaţie psihomotorie, de ex. la alcoolici în cursul sevrajului, care prezintă în plus
şi halucinaţii, se poate folosi haloperidolul în doză mică, de 1-2 mg/zi. Folosim preparatul
Haldol, sol. pentru uz intern, 1 ml are 2 mg, respectiv 20 pic. Administrăm o doză pe zi de 1
mg, deci făcând calculele: 1 mg are 10 picături, pe care le repartizăm în 3 prize.
4.Şi în prezent, uneori, se mai folosesc în tratamentul schizofreniei neurolepticele tipice, mai
ales haloperidolul. La aceşti pacienţi, este necesară, în cazul în care apar simptome
extrapiramidale, adăugarea în tratament a unui preparat antiparkinsonian anticolinergic, cel
mai des trihexifenidil (Romparkin).
108
Aceste preparate îşi păstrează utilitatea şi în prezent. Pentru un astfel de pacient prescriem o
reţetă cu flupentixol sub formă de preparat de depozit (Fluanxol).
ANTIDEPRESIVE
1.În trecut, mai puţin în prezent, în tratamentul depresiei se foloseau antidepresive triciclice şi
tetraciclice. Vom da două exemple de reţete cu preparate antidepresive, unul triciclic
(clomipramina – Anafranil, doza minimă eficace 100 mg/zi) şi unul tetraciclic (maprotilină –
Ludiomil) pentru un pacient diagnosticat cu depresie, care prezintă dispoziţie depresivă,
anhedonie, ideaţie suicidară, idei de devalorizare şi culpabilizare, anorexie şi insomnie.
Atenţie! Aceste preparate sunt foarte periculoase în caz de supradozaj, datorită
cardiotoxicităţii lor, motiv pentru care este indicat să nu fie prescrise o dată cantităţi pentru
mai mult de aprox. 10 zile, ţinând cont şi de faptul că aceşti pacienţi prezintă de obicei un risc
autolitic.
2.În prezent, cel mai des sunt folosite în tratamentul depresiei, inhibitorii selectivi ai
recaptării serotoninei, care sunt mult mai bine toleraţi de către pacienţi şi mai siguri în caz de
supradozaj, putându-se elibera o dată cantitatea pentru o lună de tratament. Vom prescrie o
astfel de reţetă cu fluoxetină (Prozac).
109
IV.15. MEDICAMENTE EXCITANTE ALE SNC
REŢETE TIPIZATE
110
3.Prescripţie pentru un bolnav cu parapareză post-traumatică. Se indică un stimulator al
reflectivităţii medulare, stricnina.
111
IV.17.ANTIEPILEPTICE
112
REŢETE TIPIZATE
1.Pentru un pacient cu crize focale (parţiale) simple (sau crize parţiale complexe – epilepsie
de lob temporal), tratamentul de primă intenţie este cu carbamazepină.
3.Pentru un copil cu crize de tip petit mal (absenţe), este recomandată etosuximida, care este
totuşi în prezent de a doua alegere, după valproat. Etosuximida (Petinimid) este activă numai
în tratamentul absenţelor. Absenţele sunt crize epileptice specifice copilăriei.
4.Antiepilepticele sunt şi analgezice adjuvante, folosite mai ales în cazul durerilor neuropate.
De ex. se poate prescrie la un pacient adult cu durere neuropată periferică pregabalina,
preparatul Lyrica.
113
IV.18.ANTIPARKINSONIENE
114
REŢETE TIPIZATE
IV.19.MIORELAXANTE CENTRALE
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia
115
IV.20.ANALGEZICE OPIOIDE ŞI ANALGEZICE ANTIPIRETICE ŞI
ANTIINFLAMATOARE
Fortral f. 30 mg pentazocină
116
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia
117
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia
A) ANALGEZICE OPIOIDE
F.S.
Rp/ Morfină f 0,02 g
Nr. IX (nouă)
D.S. s.c. 3X1 f pe zi
2.Tot din grupa opioidelor face parte şi petidina (Mialgin), un compus sintetic cu acţiune
analgezică de cca 5 ori mai redusă decât a morfinei. Se poate administra şi în dureri
colicative, de asemenea în edem pulmonar acut, combaterea frisoanelor. Nu se injectează
subcutanat, deoarece injecţia este foarte dureroasă. Atenţie la injectarea intravenoasă, datorită
pericolului deprimării centrului respirator!
3.Un analgezic opioid sintetic mai puternic decât morfina este metadona (Sintalgon). Are un
t1/2 lung, de cca 35 de ore şi o tendinţă la cumulare. Produce un sindrom de abstinenţă mai
blând decât morfina, fiind indicat în cura de dezintoxicare a morfinomanilor.
118
F.S. Rp/ Sintalgon, compr. 0,0025 g
Scat.Orig. Nr. I (una)
D.S. int. 4X1 compr. pe zi
4.Pentru dureri moderat-severe, acute şi cronice, inclusiv dureri neuropatice se poate prescrie
tramadol (Mabron, Tramal), un opioid sintetic cu mecanism de acţiune dual: opioid şi de
creştere a concentraţiei extraneuronale a noradrenalinei şi serotoninei prin inhibarea recaptării
acestor monoamine. Nu necesită reţetă cu timbru sec, putându-se prescrie pe formular
obişnuit, care se reţine la farmacie. Are un potenţial redus de deprimare a centrului respirator
şi de instalare a dependenţei majore.
5.În fazele incipiente ale durerilor canceroase sau pentru analgezia la naştere se poate folosi
pentazocina (Fortral), un opioid sintetic antagonist pe rec.miu şi agonist pe rec.kappa, care nu
produce euforie sau deprimarea respiraţiei. Atenţie! Poate induce sindrom de sevraj la
morfinomani. Se preferă calea i.m. deoarece s.c. apar edem, induraţie locală, atrofie cutanată.
119
inhibă ambele forme ale enzimei COX. Astfel, prin inhibarea COX-2 se explică apariţia
efectelor analgezic, antipiretic şi antiinflamator, iar prin inhibarea COX-1 apariţia unor efecte
adverse ale acestor compuşi, cum ar fi acţiune iritantă la nivelul mucoasei gastrice, chiar ulcer
gastric prin inhibarea sintezei de prostaglandine protectoare, perturbarea circulaţiei renale,
reacţii de tip anafilactoid prin inhibarea sintezei de prostaglandine E2 şi prostacicline (PGI2)
cu efect bronhodilatator şi totodată prin creşterea sintezei de leucotriene, cu acţiune
bronhoconstrictoare; cea mai frecventă formă de manifestare a reacţiilor de tip anafilactoid
sunt crizele de dispnee expiratorie - de ex. astmul indus de aspirină. Dar, enzima COX-2
este constitutivă şi la nivel renal, de aceea inhibitorii selectivi ai COX-2 pot produce retenţie
de sodiu şi apă şi nefrotoxicitate. Astăzi există şi compuşi inhibitori selectivi ai enzimei COX-
2 - în special coxibele, dar şi nimesulidul sau meloxicamul - înalt selectivi, însă pentru aceste
substanţe, care practic prezintă un potenţial scăzut de a induce reacţii adverse
gastrointestinale, au apărut tot mai multe date privind riscul de creştere a incidenţei
trombozelor arteriale, ceea ce a dus în 2004 la retragerea de pe piaţă a unui preparat – Vioxx
(rofecoxib).
1.Pentru un bolnav cu febră sau dureri nevralgice, cefalee se poate prescrie acid acetilsalicilic,
în doză de 0,5-1 g odată de 2-3 ori pe zi. Datorită efectului iritant gastric se recomandă
dezagregarea comprimatului în cavitatea bucală şi administrarea după mese, cu multă apă.
Riscul de apariţie a ulceraţiilor este cu atât mai mic cu cât dimensiunea particulelor care vin în
contact cu mucoasa este mai mică. Atenţie! Nu se poate folosi aspirina în caz de infecţii
virale cu virusul gripal sau al varicelei, deoarece mai ales la copii, poate apare sindromul
Reye (encefalopatie şi necroză hepatică), care poate fi mortal.
2. Pentru prevenirea trombozelor arteriale, ex. a infarctului miocardic acut se poate folosi acid
acetilsalicilic în doză mică, de 0,05-0,1 g pe zi, care are un efect antiagregant plachetar. Se
foloseşte un preparat special Thrombo AAS sau Aspenter.
120
5.Un analgezic şi antipiretic foarte eficient este noraminofenazona (Metamizol, Algocalmin),
care are şi efect antispastic musculotrop, putând fi administrat şi în dureri colicative. Atenţie!
Injectarea intravenoasă foarte rapidă poate duce la colaps. Poate determina şoc anafilactic şi
foarte rar, agranulocitoză. Nu se injectează s.c. datorită unor fenomene de intoleranţă locală.
7.La copii cu febră şi dureri se poate recomanda ibuprofenul - preparatul Nurofen, sirop 100
mg/5 ml. Este bine tolerat gastric, comparativ cu alte antiinflamatoare nesteroidiene.
8.La un bolnav cu boală artrozică se poate indica un inhibitor selectiv al COX-2, celecoxibul,
care nu este aşa de nociv pentru mucoasa gastrică. Totuşi, la bolnavi cu antecedente de ulcer
sau hemoragii digestive superioare, este strict interzis şi acest preparat.
121
IV.21. ANTIREUMATICE SPECIFICE ŞI ANTIGUTOASE
I.ANTIREUMATICE SPECIFICE
122
IV.22.MEDICAŢIA ANTIALERGICĂ ŞI ANTIINFLAMATOARE
MEDICAŢIA ANTIALERGICĂ
123
CORTICOSTEROIZII ŞI ACTH-UL
Grupa de Denumirea comercială Forma şi compoziţia
medicamente
Celestone f. 4 mg betametazonă
124
ANTIALERGICE (ANTIHISTAMINICE H1-BLOCANTE ŞI ANTISEROTONINICE)
2. Pentru un bolnav care urmează să fie supus unei intervenţii chirugicale, în seara dinaintea
operaţiei va primi premedicaţie cu prometazină (Romergan), antihistaminic H1-blocant din
gen. I, de noapte, care are efect sedativ puternic dar şi antivomitiv.
CORTICOSTEROIZII ŞI ACTH-UL
125
3. Prescripţie recomandată unui bolnav cu astm bronşic, care prezintă crize foarte frecvente,
care nu mai răspund la spray-uri cu bronhodilatatoare sau glucocorticoizi. Se indică
prednisonul, antiinflamator şi antialergic mai eficient de cca 4-5 ori decât hidrocortizonul, dar
cu efecte de tip mineralocorticoid mai reduse. Se administrează într-o doză de atac de 1
mg/kgc/zi, realizându-se o scădere progresivă a dozelor cu 5 mg la 3-5 zile pentru a preveni
atrofia corticosuprarenalei. Doza de întreţinere este de 10-15 mg/zi. Având în vedere efectele
adverse ale acestui preparat, se recomandă unele măsuri igieno-dietetice, precum şi
administrarea unor simptomatice. Astfel, bolnavul va urma un regim hiposodat, hipoglucidic,
hipolipidic, bogat în proteine. Va primi zilnic cca 3-5 g de KCl (sau Aspacardin) pentru a
înlocui pierderile de K. I se vor administra pansamente gastrice sau antisecretoare,
antidiabetice orale, dacă este cazul, steroizi anabolizanţi, sedative sau hipnotice.
126
IV.23.ANTIINFECŢIOASE
ANTIBIOTICE ANTIBACTERIENE
A) BETALACTAMINE
A1.PENICILINE
127
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia
A2.CEFALOSPORINE
128
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia
B.MACROLIDE ŞI LINCOSAMIDE
Macrolide Eritromicină propionil compr. 0,2 g
129
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
ANTITUBERCULOASE
SULFAMIDE
a. Cu acţiune generală de Sulfafurazol compr. 0,5 g sulfafurazol
durată scurtă
b. Pentru infecţii intestinale Salazopyrin-EN compr. 0,5 g salazosulfapiridină
(sulfasalazină)
c. Pentru infecţii locale Colir cu sulfacetamidă colir 10%
130
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
ANTISEPTICE URINARE Nitrofurantoina Arena compr. 0,1 g nitrofurantoină
131
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
ANTIMICOTICE
a. Sistemice Ketoconazol compr. 0,2 g ketoconazol
Diflucan caps.50, 150 mg, sol.perf.2 mg/ml
fluconazol
132
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
CHIMIOTERAPICE ANTIPROTOZOARICE
Antimalarice Plaquenil compr. film. 0,2 g hidroxiclorochină
133
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
ANTIVIRALE
Relenza pulb. unidoză inhal. 5 mg
zanamivirum
Aciclovir ung.oft 3%, compr.0,2; 0,4 g
aciclovir
Ribavirin TEVA caps. 200 mg ribavirină
134
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
ANTISEPTICE
ANTISEPTICE PENTRU UZ Dermobacter sol. cutanată clorură de
EXTERN benzalconiu 0,5 %, digluconat de
clorhexidină 0,2%
Betadine sol. ext. 10%, săpun chir., ung.
10% polividonum
Septozol flacon 500 ml sol. ext. nonilfenol-
polietoxilat şi iod
Dettolmed spray cut., sol. 02% benzalconiu
clorură
Fenosept flac. sol. ext. 2%0 fenilmercuriborat
135
REŢETE TIPIZATE
sau
136
Rp/Amoxicilină, caps. 0,5 g P-RF
Nr. XXI
D.S. int 3x1 caps. pe zi, cu 30’ înainte de mese, sau în caz de iritaţie
gastrică, la o oră după mese.
sau
Rp/Augmentin, compr. 1 g P-RF
Nr. XV
D.S. int. 2x1 compr. pe zi, cu 30’ înainte de mese, sau în caz de
iritaţie gastrică la o oră după mese
5.În caz de alergie sau rezistenţă la peniciline se pot folosi ca antibiotice de rezervă
cefalosporinele. Cele din generaţia I au spectru şi proprietăţi asemănătoare ampicilinei, fiind
indicate în infecţii respiratorii, urinare, de părţi moi, profilaxia infecţiilor chirurgicale. Se
foloseşte de ex. cefalexina (Ospexin), care se dă oral, în doză de 2-4 g/ zi la adult în 4 prize.
Cele din generaţia a II-a acţionează pe coci Gram pozitiv, bacili Gram negativ, se folosesc în
penumonii, sinuzite, infecţii biliare, urinare – ex. cefamandol, cefuroxima. Cele din generaţia
a III-a se indică în infecţii nosocomiale cu bacil Gram negativ multirezistenţi, septicemii cu
germeni neidentificaţi la bolnavi imunocompetenţi sau imunodeprimaţi neutropenici,
meningite cu H. influenzae, pneumococi, meningococi – ex. ceftriaxona, cefoperazona,
ceftazidima. Cele din generaţia a IV-a sunt utilizate exclusiv pentru tratamentul infecţiilor
nosocomiale şi a infecţiilor grave, septicemiilor, eventual în asociere cu aminoglicozide
pentru lărgirea spectrului –în infecţiile cu P.aeruginosa.-ex. cefepima.
7.Un macrolid cu eficacitate superioară eritromicinei este claritromicina, care este activă pe
M. avium, hemofili, H. pylori. Se dă în 2 prize pe zi.
137
Rp/ Klacid, compr. film, 0,5 g P-RF
Nr. XIV
D.S. int. 2x1 compr.pe zi
138
13. Un alt antibiotic cu spectru larg, bacteriostatic este tetraciclina care se poate folosi în
infecţii biliare, urinare, respiratorii, dentare, fiind medicament de elecţie în holeră. Poate
produce disbioză, cu suprainfecţii micotice, mai ales cu Candida albicans, precum şi
fenomene de hipovitaminoză B şi K. De aceea, se poate administra un antimicotic activ pe
Candida albicans, nistatina (Stamicin), precum şi vitamine din complexul B. Atenţie! În
cursul tratamentului este interzis consumul preparatelor lactate, a medicamentelor antiacide, a
fierului, datorită proprietăţilor chelatoare ale antibioticului, producându-se o scădere a
absorbţiei digestive a acestuia. După terminarea tratamentului bolnavul va face cura de iaurt
sau de kefir, pentru reînsămânţarea intestinului cu lactobacili, şi deci înlăturarea efectelor
dismicrobismului. Contraindicaţii: la copii sub 8 ani, producându-se o hipoplazie a smalţului
şi o coloraţie cenuşie negricioasă a dentinei; la gravide. Se va evita expunerea la soare şi la
radiaţiile UV pe durata tratamentului, datorită pericolului fotosensibilizării.
15.În infecţii urinare acute se poate prescrie o sulfamidă cu acţiune sistemică de durată scurtă,
sulfafurazol (Neoxazol). Datorită legării de proteinele plasmatice, la început se administrează
o doză de atac de 2 g (4 comprimate odată), apoi se dă o doză de întreţinere de 1 g (2
comprimate) din 6 în 6 ore. Ca reacţii adverse se citează alergii cutanate, fotosensibilizare,
sindrom Lyell, sindrom Stevens Johnson, hemoliză.
139
17. Un preparat eficient care conţine o sulfamidă cu acţiune de durată – sulfametoxazol- şi un
chimioterapic inhibitor al dihidrofolatreductazei – trimetoprim (în proporţie de 5:1) este co-
trimoxazolul (Biseptol, Tagremin). Are efect bactericid şi spectru antimicrobian mai larg. Se
poate folosi în infecţii urinare recurente, dizenterie bacilară, salmoneloze, otite cu
Hemophylus influenzae, pneumonia cu Pneumocystis carinii (dar în acest ultim caz doze mari,
corespunzând la 20 mg/kgc trimetoprim). Atenţie! Contraindicat la gravide şi bolnavi cu
anemie megaloblastică. În timpul tratamentului se recomandă consumul unor cantităţi mai
mari de lichide (1,5-2 l pe zi) pentru a preveni precipitarea sulfamidei la nivel urinar, care
poate duce la cristalurie, hematurie.
18. În infecţii urinare acute se foloseşte frecvent un inhibitor de girază, o chinolonă din
generaţia I: acidul nalidixic (Negram). Se administrează în doză de 1 g odată, de 4 ori pe zi,
timp de 7 zile. Se contraindică în primul trimestru de sarcină, perioada de alăptare, copii până
la pubertate, epileptici.
Rp/Negram, compr. 0,5 g P-RF
Nr. LVI
D.S. int. 4x2 compr. pe zi, 7 zile
20. În diarei banale, estivale sau dizenterie amibiană, formă uşoară, se poate indica o
oxichinoleină halogenată: clorchinaldol (Saprosan). Este un eubiotic intestinal şi
antiprotozoaric. După administrate îndelungată (3 săptămâni) poate produce neuropatie
mielooptică subacută.
140
21. În enterocolite, toxiinfecţii alimentare sau lambliază se poate prescrie furazolidonul, un
derivat de nitrofuran. În asociere cu alcoolul poate produce reacţii de tip disulfiram.
25. În candidoză vaginală se poate prescrie un antimicotic local, de ex. clotrimazol (Canesten)
care are şi efect antistafilococic, antitrichomonazic. Se contraindică în timpul sarcinii şi al
ciclului menstrual.
Rp/ Clotrimazol, compr. vaginale 0,1 g OTC
Nr. VII
D.S. intravaginal profund, 1 compr. seara
26. În lambliază se indică un derivat imidazolic metronidazolul. Doza pe zi este de 3x250 mg,
timp de 7 zile. Poate produce gust amar, parestezii, ataxie. Atenţie! Are efect teratogen. A nu
se asocia cu alcoolul, datorită riscului reacţiilor de tip disulfiram. Se mai poate folosi în
infecţii cu anaerobi (Bacteroides), trichomonază, amibiază, dar într-un alt regim al dozelor.
141
Reţete magistrale cu preparate pentru uz local (antiseptice, antimicotice,
antibiotice, antivirale)
Solutii si suspensii
142
6. Prescripţie cu efect antiinflamator, antiinfecţios şi astringent pentru tratamentul
infecţiilor cutanate
Rp/ Medrol 4mg (metilprednisolon) 7tbl
Tetraciclină 250mg 8tbl
Talc 10g
Oxid de zinc 10g
Glicerină 10g
Apa distilată ad 100g
M.f. suspensie
D.S. extern, pe tegumente
143
12. Prescripţie cu efect antiseptic pentru spălarea plăgilor neinfectate
Rp/ Acid boric 9g
Apa distilată ad 300g
M.f. solutie
D.S. extern, pentru spălături
2.Creme si unguente
15. Cremă pentru tratamentul efelidelor
Rp/ Bismut subnitric 2,5g
Precipitat alb de mercur 2,5g
Vaselină 20g
M.f. unguent
D.S. extern pe tegumente, dimineaţa şi seara
144
18. Cremă cu efect keratolitic şi antimicotic
Rp/ Uree 6g
Biazol crema 1tub(15g)
M.f. crema
D.S. extern, pe tegumente
145
24. Unguent cu efect antimicotic, antiseptic şi antipruriginos
Rp/ Rezorcina 5g
Unguent simplu 45g
M.f. unguent
D.S. extern, pe tegumente
146
IV.24. ANTIDIABETICE
147
Silubin retard draj. retard 100 mg buformin
Combinații metformin și alte Bidiab caps. metformin 400 mg,
hipoglicemiante orale glibenclamid 2,5 mg
Avandamet compr. metformin 1000 mg,
rosiglitazonă 2 sau 4 mg
Competact compr. film. metformin 850 mg,
pioglitazonă 15 mg
Efficib compr. film. 50 mg/850 mg; 50
mg/1000 mg metformin/sitagliptin
Eucreas compr. film. 50/850 mg; 50/1000 mg
metformin/vildagliptin
Tiazolidindione Avandia compr. film. 2, 4 mg rosiglitazon
Actos compr.15, 30, 45 mg pioglitazon
REŢETE TIPIZATE
148
3. Prescripţie la un bolnav cu diabet zaharat de tip 2, în asociere cu metformina sau derivaţi de
sulfoniluree, la pacienţi care nu au realizat control glicemic adecvat cu dozele maxime
tolerate ale acestor tratamente orale. Se poate administra o substanţă din grupa
incretinomimeticelor, care manifestă câteva acţiuni hipoglicemiante ale peptidei 1,
asemănătoare glucagonului (GLP-1). Creşte secreţia de insulină din celulele pancreatice beta.
Se alege exenatida, preparatul Byetta, sol. inj. 5 microg/doză.
149
IV.25.MEDICAŢIA UTERINĂ, ANTIDIURETICĂ, STEROIZII ANABOLIZANȚI,
MEDICAȚIA TIROIDEI, HIPOLIPEMIANTE
150
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
HIPOLIPEMIANTE
A. Inhibitori ai HMG CoA Simvastatina/Zeplan/ Compr.film. 10; 20; 40 mg simvastatină
reductazei Zocor
Lovastatin Compr. 20 mg lovastatină
Pravator Compr. 20; 40 mg pravastatină
Lescol Caps. 20; 40 mg; compr. elib. prel. XL 80
mg fluvastatină
Atoris/Sortis Compr. 10; 20; 30; 40; 60 mg
atorvastatină
Crestor/Rosucard Compr. film. 5; 10; 20; 40 mg
rosuvastatină
B. Fibrați Bezafibrat Arena Compr. 200 mg bezafibrat
Fenofibrat Compr. film. 160 mg fenofibrat
Terapia/Triglipo/
Lipanthyl
Lipanor Caps. 100 mg ciprofibrat
C. Chelatori ai acizilor Cholestagel Compr. film. 625 mg colesevelam
biliari
D.Acid nicotinic şi derivaţi Tredaptive Compr. elib. modif. acid nicotinic 1000
mg, laropiprant 20 mg (antagonist al rec.
prostaglandinici D2, subtipul 1)
D. Alte Omega 3 Sandoz Caps. moi 1000 mg acizi grași
hipocolesterolemiante şi polinesaturaţi din seria omega-3
hipotrigliceridemiante
REŢETE TIPIZATE
1.La bolnavi caşectici, în convalescenţă, după arsuri extise, pentru grăbirea formării calusului
după fracturi osoase, corticoterapie, distrofii musculare, anemie aplastică se indică steroizi
anabolizanţi. De ex. metandienon, preparatul Naposim. Atenţie! Substanţă dopantă. A nu se
administra în cancer de prostată, graviditate. Precauţie la cântăreţe.
5. Prescripție în caz de hipertrigliceridemie, hiperlipidemie tip IIa, IIb, III, IV, V la bolnavi
care nu beneficiază de măsuri dietetice și prezintă risc cardiovascular ridicat. Se recomandă
un fibrat, angonist al receptorilor nucleari PPAR-alfa, care creşte nivelul HDL, având şi efect
antiagregant plachetar, fenofibrat, preparatul Fenofibrat Terapia compr. 160 mg. Poate
produce miozită, tulburări hepatice, litiază biliară.
152
IV.26. MEDICAMENTE CARE INFLUENŢEAZĂ STRUCTURA OASELOR ŞI
MINERALIZAREA
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
Bisfosfonaţi Bonefos conc.ptr.sol. perf. 60 mg/ml flac. a 5 ml,
compr. 800 mg acid clodronic
153
IV.27. HORMONI SEXUALI ŞI MODULATORII SISTEMULUI GENITAL
154
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
Androgeni Androgel gel 50 mg/50 g gel testosteron
155
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
Antiandrogeni Androcur compr. 50 mg ciproteron
156
IV.28.ANTICANCEROASE
Grupa de Denumirea Forma şi compoziţia
medicamente comercială
X. Alţi antagonişti Firmagon 120 mg Pulb. + solv. ptr. sol. inj. 120 mg degarelixum
hormonali şi Zytiga Compr. 250 mg abirateron
substanţe înrudite
159
IV.29.IMUNOSUPRESOARE, IMUNOMODULATOARE
160
Pegasys Sol.inj. în seringă preumplută 135
microg/0,5 ml; 180 microg/0,5 ml
peginterferon alfa 2a
BCG-Medac Pulb.+ solv.ptr sol. adm. intravez.bacil
Calmette-Guerin
161
IV.30.PRESCRIPŢII TIPIZATE PENTRU EXAMEN, SEMESTRUL II
1.Prescrieţi un anestezic local pentru realizarea unei anestezii locale de conducere. Folosim
Xilină cu adrenalină, f cu 2% xilină şi 0,0005 % adrenalină.
162
8.Prescrieţi un anxiolitic de zi la un bolnav cu atac de panică. Alegem alprazolamul,
preparatul Xanax, compr. 0,25 mg.
Rp/Atarax, compr.25 mg
Scat Orig. nr. I (unu)
D.S. intern 3X1 compr. pe zi
Rp/ Plegomazin, f 50 mg
Nr.IV
D.S. i.m. profund 1-2 f odată
Rp/Zyprexa, compr. 10 mg
Nr. XXX
D.S. intern 1 compr. seara
163
Folosim un neuroleptic tipic flupentixol, sub formă de preparat de depozit, Fluanxol depot f
20 mg.
18.Prescripţie la un pacient cu crize parţiale simple sau epilepsie de lob temporal. Alegem
carbamazepina, preparatul Carbamazepină, compr. de 200 mg.
Rp/Reductil, caps.0,01 g
Scat.Orig.Nr. I
D.S. intern, 1 caps.pe zi dimineaţa. Dacă scăderea în greutate e mai mică de
5% în 3 luni, se întrerupe.
164
22.Prescripţie la un bolnav intoxicat cu central-deprimante (alcool, benzodiazepine). Se
recomandă un analeptic bulbar, cafeina, preparatul Cofeina natriu benzoic, f de 0,25 g.
165
Rp/ Narcanti, f 0,0004 g
Nr. II
D.S. i.v. 1-2 f în stadiul II al travaliului
30. Prescripţie pentru un bolnav cu febră sau dureri nevralgice, cefalee se poate prescrie acid
acetilsalicilic, preparatul Aspirină, în doză de 0,5g odată de 3 ori pe zi.
31.La un bolnav cu poliartrită reumatoidă, aflat într-un puseu de acutizare a acesteia, se poate
administra acid acetilsalicilic, însă în doză mai mare, de 4 g pe zi, care are efect
antiinflamator.
32. Pentru prevenirea trombozelor arteriale, ex. a infarctului miocardic acut se poate folosi
acid acetilsalicilic în doză mică, de 75 mg pe zi, care are un efect antiagregant plachetar. Se
foloseşte un preparat special Aspenter, compr. de 75 mg..
Rp/Algocalmin, f 1,0 g
Nr. X
D.S. i.m. 1 f în colică renală
166
36. La copii cu febră şi dureri se poate recomanda un antiinflamator nesteroidian
ibuprofenul - preparatul Nurofen, sirop 100 mg/5 ml. Este bine tolerat gastric, comparativ cu
alte antiinflamatoare nesteroidiene.
38.La un bolnav cu alergie sezonieră la polen (conjunctivită, rinită) sau la cei cu dermatoze
alergice, după înţepături de insecte, se poate prescrie un antihistaminic H1-blocant, din
generaţia a II-a, loratadina, preparatul Claritine compr. de 10 mg.
39. Pentru un bolnav care urmează să fie supus unei intervenţii chirugicale, în seara dinaintea
operaţiei va primi premedicaţie cu prometazină (Romergan – draj. de 30 mg), antihistaminic
H1-blocant din gen. I, de noapte, care are efect sedativ puternic dar şi antivomitiv.
167
42. La un bolnav în stare de rău astmatic se indică administrarea de hidrocortizon
hemisuccinat -preparatul Hidrocortizon hemisuccinat, f de 25 mg, intravenos în doză de
250-500 mg odată, putându-se ajunge până la 1 g pe zi, maximum 3-5 zile. Fiola transparentă
conţine 25 mg -1 ml de substanţă activă, iar fiola brună 4 ml solvent - bicarbonat de sodiu.
Soluţia se prepară extemporaneu şi este incompatibilă cu alte medicamente.
43.Prescripţie recomandată unui bolnav cu astm bronşic, care prezintă crize foarte frecvente,
care nu mai răspund la spray-uri cu bronhodilatatoare sau glucocorticoizi. Se indică
prednisonul- preparatul Prednison, compr. de 5 mg, antiinflamator şi antialergic mai eficient
de cca 4-5 ori decât hidrocortizonul, dar cu efecte de tip mineralocorticoid mai reduse. Se
administrează într-o doză de atac de 1 mg/kgc/zi, realizându-se o scădere progresivă a dozelor
cu 5 mg la 3-5 zile pentru a preveni atrofia corticosuprarenalei. Doza de întreţinere este de 10-
15 mg/zi.
Rp/Fluocinolon N, ung.
Tub Orig. nr. I
D.S. local, 2-3 aplicaţii pe zi
168
alergiei se va face înaintea injecţiei testare intradermică cu soluţie de penicilină G 100
U.I./ml.
Rp/Penicilina G potasică, flac. 1.000.000 U.I.
Nr. XXVIII
D.S. i.m. 4X1 flac. pe zi
#
Rp/Ser fiziologic, f. 10 ml
Nr. XXVIII
D.S. pentru dizolvare
51. Prescripţie cu o cefalosporină din generaţia a III-a în caz de infecţie nosocomială sau
într-o infecţie cu Pseudomonas aeruginosa. Se poate administra cefoperazona – preparatul
Cefoperazona, flac. cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1,0 g, în doză de 2 g pe zi în două
prize, intramuscular, timp de 7 zile.
169
Rp/Cefoperazona, flac. 1,0 g
Nr. XIV
D.S. i.m 2X 1 flac. pe zi, 7 zile
#
Rp/ Apă pentru injecţii, flac. 250 ml
Nr. I
D.S. pentru dizolvare (5 ml pentru fiecare flacon)
170
Rp/Cuminol, compr. 0,5 g
Nr. X
D.S. int. 2X1 compr. pe zi, 5 zile
57. Prescripţie cu un antiseptic intestinal care nu afectează flora saprofită (eubiotic) la un
bolnav cu diaree estivală. Se poate da clorchinaldolul – preparatul Saprosan, draj. de 100
mg, în doză de 3 x 100 mg pe zi, timp de 5 zile.
171
IV.31.PRESCRIPŢII MAGISTRALE PENTRU EXAMEN, SEMESTRUL II
172
6. Picături pentru uz intern cu efect analgezic puternic
173
12. Soluţie cu efect antimicotic, antiseptic şi keratoplastic
Rp/Rivanol 0,5 g
Apă distilată ad 500,0 g
M.f. sol.
D.S. extern, ptr spălături
174
19.Soluţie pentru badijonarea mucoasei bucale în candidoză
Rp/Tetraborat de sodiu 3,0 g
Glicerină ad 30,0 g
M.f. sol.
D.S. extern pentru badijonarea mucoasei bucale
Rp/Anestezină 0,3 g
Oxid de zinc
Subgalat de bismut aa 0,5 g
Unt de cacao q.s.
M.f. supp.
D. tal. dos. Nr.VI
S. intrarectal, 1 sup.seara
175
26. Soluţie alcoolică antipruriginoasă pentru frecţii
Rp/Mentol 1,0 g
Timol
Fenol aa 2,0 g
Alcool diluat ad 200,0 g
M.f. sol.
D.S. extern, pentru frecţii
Rp/Anestezină 10,0 g
Mentol 1,0 g
Unguent simplu ad 100,0 g
M.f. ung.
D.S. extern, pe tegumente
176
Cazuri clinice
Caz clinic Nr. 1.
R.M., sex masculin
Dg. Carcinom de prostată cu metastaze osoase, pe fond de abuz cronic de steroizi anabolizanţi
(uz continuu timp de 3 ani)
Răsp. corecte: B, D
Răsp. corecte: C, E
3. Bolnavul prezintă insomnie; pentru aceasta se poate administra seara pe perioada internării
ca hipnotic:
A. Zolpidem
B. Nitrazepam
C. Midazolam p.o.
D. Alprazolam
E. Clonazepam
Răsp. corecte: A, B, C
Răsp. corecte: A, C, E
177
2. Care sunt opţiunile terapeutice prin care se poate încerca corectarea oligospermiei?
A. Administrare continuă de analogi de gonadorelină
B. Administrare de inhibitori de 5alfa-reductază
C. Administrarea de gonadotropine hipofizare
D. Tratament cu citrat de clomifen
E. Tratament cu citrat de tamoxifen
Răsp. corecte: C, D
Răsp. corect: E
Răsp. corect: B
Răsp. corecte:B, E
178
Caz clinic Nr. 4.
R.M.,59 de ani, 73 kg, 165 cm, TA: 155/95 mmHg, frecvenţă cardiacă 85/min; transplant
cardiac în urmă cu 2 ani, pe tratament imunosupresor cronic (imunosupresoare specifice şi
glucocorticoizi – metilprednisolonă).
Dg.: HTA grad 2; Infecţie fungică sistemică cu Candida albicans; Gastrită hiperacidă
Date paraclinice:
Hematii (/mm3): 4,9 · 106 (valori normale: 4,5-5,5 · 106 )
Leucocite /mm3)> 10200 (valori normale 4000/10000)
Creatinină (mg%): 1,9 (valori normale 0,6-1,4)
Hematocrit (g%): 42,2 ( valori normale 37-47)
ALAT (U/I): 76 (valori normale < 55)
ASAT (U/I): 62 (valori normale < 40)
Trigliceride (mg%): 155 ( valori normale 40-160)
Colesterol (mg%): 310 ( valori normale 160-220)
K+ (mmol/l): 5,3 (valori normale 2,8-5,1)
Glicemie (mg%): 160 ( valori normale 80-110)
Hemoglobina glicozilată (%): 6,6 (valori normale < 6,5)
1. Care dintre valorile anormale de laborator sau patologii iatrogene pot fi imputabile
glucocorticoizilor?
A. Hipercolesterolemia
B. Hiperpotasemia
C. Creşterea valorilor hemoglobinei glicozilate
D. Infecţia fungică
E. Gastrita hiperacidă
Răsp. corecte: C, D, E
Răsp. corecte: A, C
Răsp. corecte: B, C, E
179
Caz clinic Nr. 5.
V.O., sex feminin, 23 de ani, internată cu toxiinfecţie alimentară cu Salmonella enterocolitica.
Răsp. corecte:A, B, C
Răsp. corecte: B, C
3. Antibioticul prescris pacientei i-a declanşat o reacţie alergică, manifestată prin urticarie şi
prurit intens. Care ar putea fi medicaţia corectivă?
A. Loratadină
B. Ciproheptadină
C. Prednisolon(ă)
D. Azatioprină
E. Clemastină
Răsp. corecte: A, B, C, E
180
V. LUCRĂRI PRACTICE DE FARMACOLOGIE EXPERIMENTALĂ
Materiale: 2 şoareci sau broaşte, 2 pâlnii de sticlă, cutie Petri mică, sită de metal,
pipetă gradată, placă de sticlă, ulei de parafină, cloroform, vată.
Metodă: Sub 2 pâlnii de sticlă de aceeaşi mărime, astupate la vârf se pune câte un
animal de experienţă, aproximativ de aceeaşi greutate. Sub una din pâlnii se aşează un vas
plat (cutie Petri mică) cu ulei de parafină, acoperit cu sită. Sub ambele pâlnii se introduc
concomitent câte o bucată de vată pe care s-a pipetat câte 1 ml de cloroform. Se
cronometrează timpul de inducţie a narcozei. După 10 sec. de la instalarea narcozei animalele
se scot de sub pâlnii şi se cronometrează timpul de trezire. (vezi fig. 2)
Rezultate: Animalul de sub pâlnia unde se găseşte vasul cu ulei, adoarme mai târziu şi
se trezeşte mai devreme decât celălalt animal.
Fig. 2. Sub pâlnia din dreapta, unde se află cutia Petri cu ulei de parafină,
animalul se trezeşte mai devreme
182
Realizându-se astfel o concentraţie mai mică în aerul inspirat, o cantitate mai mică de narcotic
ajunge la SNC. Datorită lipotropiei, în organism narcoticele se repartizează preferenţial în
nevrax şi în ţesutul adipos.
Cloroform
Cloroform+
Ulei de vaselină
Materiale: 3 şoareci, 3 pâlnii de aceeaşi mărime, astupate la vârf, seringă de 1 ml, eter
etilic, halotan, clorură de etil.
Metodă: Se narcotizează pe rând câte un şoarece, cu substanţele de mai sus în felul
următor: lângă animalul aşezat sub o pâlnie se pune un tampon de vată imbibat cu 0,5 ml de
anestezic. Se cronometrează timpul decurs până la apariţia stării de narcoză şi se observă
fazele narcozei. După 5-10 secunde de somn narcotic, animalele se scot de sub pâlnie, se
aşează pe flanc şi se măsoară timpul de trezire.
Rezultate: Eterul produce narcoză după o fază de excitaţie marcată ca intensitate şi
durată. Narcoza cu halotan se instalează repede, producând o relaxare musculară bună.
Clorura de etil acţionează rapid, dar semnele de excitaţie motorică sunt pronunţate chiar şi în
timpul narcozei.
Interpretare: Desfăşurarea narcozei depinde de fluxul şi refluxul substanţelor narcotice
(în funcţie de gradientul de concentraţie), precum şi de afinitatea acestora faţă de diferitele
etaje ale sistemului nervos central (determinată de proprietăţile lor fizico-chimice şi
farmacodinamice). Timpul de inducţie lung al eterului se explică prin solubilitatea mare în
sânge.
Halotan
Clorură de etil
183
V.1.4. Potenţarea acţiunii narcoticelor prin clorpromazină
Material: 5 şoareci, exicator de 4,5 litri, eter pentru narcoză, pipetă de 5 ml, seringă de
1 ml, placă de sticlă, sită de sârmă, soluţie de clorpromazină 0,1 %, cronometru.
Metodă: În exicatorul cu capacitatea de 4.5 litri se aşează 5 şoareci, se pipetează 3 ml
de eter etilic pe o bucată de vată pusă în exicator şi vasul se închide repede. În urma
evaporării eterului animalele se narcotizează. După 3 minute de somn narcotic scoatem
animalele, culcându-le pe flancuri. Se cronometrează timpul necesar până la trezire, adică
până la momentul apariţiei reflexelor de redresare, şi se calculează valoarea medie a timpului
de trezire.
După 20 minute se administrează subcutanat clorpromazină 10 mg/kg corp, adică 0,1
ml /10g corp din soluţia de 0,1% şi după un interval de încă 15 minute se repetă narcotizarea
animalelor în aceleaşi condiţii ca mai înainte. Se determină din nou valoarea medie a timpului
de trezire.
Rezultate: Potenţarea narcozei prin premedicaţie cu clorpromazină se manifestă prin
prelungirea considerabilă a timpului de trezire.
Interpretare: Potenţarea narcozei prin clorpromazină este rezultatul acţiunii central-
nevoase a medicaţiei neuroleptice, având un mecanism complex. Intensificarea efectului
narcotic nu se datoreşte inhibării metabolizării eterului, deoarece această substanţă nu se
descompune în organism.
184
V.1.5. Desfăşurarea narcozei cu propanidid (Epontol®)
Materiale: lot de şoareci, cântar, borcan mare, Epontol® fiole 5%,cristalizoare, seringi
de 1 ml, cronometru.
Metodă: se administrează i.p. unui lot de şoareci (10 animale) propanidid în doza de
500 mg/kg corp. Se măsoară timpul până la instalarea narcozei, din momentul administrării
substanţei, observând când animalele cad pe flanc datorită dispariţiei reflexului de redresare.
Animalele narcotizate se scot din borcan şi se aşează pe rând pe o placă de sticlă. Se
va determina durata narcozei, adică timpul scurs de la instalarea ei până la trezire (reapariţia
reflexului de redresare a capului şi a trunchiului).
Rezultate: imediat după administrarea substanţei apare o uşoară excitaţie motrică,
urmată de instalarea narcozei care durează 3-5 minute. În funcţie de reactivitatea individuală,
animalele adorm şi se trezesc pe rând. Rezultatele se trec în tabel.
185
V.1.6. Acţiunea substanţelor neuroleptice, anxiolitice şi miorelaxante centrale în
testul de redresare pe bară
187
Interpretare: Pilocarpina declanşează salivaţie, având o acţiune parasimpatomimetică.
Acest efect este antagonizat de atropină, care este un parasimpatolitic. Această interacţiune se
produce la nivelul receptorilor colinergici muscarinici din celulele glandelor salivare.
188
Nr. Tratament Efecte
2. Atropină +
neostigmină
2. Neostigmină
3. Atropină +
fizostigmină
3. Fizostigmină
Efecte
Nicotină
20 mg/kgc
189
adică 0,15 ml la 10 g corp din soluţia 1/2000. După 5 minute, apoi la intervale de câte 5
minute se testează capacitatea animalelor de a se menţine pe bară. Se notează momentul în
care aceasta dispare şi momentul când reapare.
Rezultate: Sub efectul Flaxedilului, în doza folosită, dispare capacitatea animalelor de
a se redresa pe bară, fără să se producă paralizie musculară sau stop respirator. Incapacitatea
de a se menţine pe bară se datoreşte relaxării musculare şi scăderii forţei de contracţie, care se
manifestă prin căderea capului pe planul mesei. Animalele lăsate pe burtă prezintă tahipnee cu
respiraţie superficială. Efectul durează cca. 30 de minute.
Intrepretare: În doze mici curarizantele produc relaxare musculară. La doza
administrată în această experienţă produc efect asupra muşchilor: capului, gâtului,
abdomenului şi membrelor. Nu se extinde asupra muşchilor intercostali şi a diafragmului.
Trebuie însă ţinut cont de faptul că răspunsul la curarizante prezintă o variabilitate individuală
mare şi sunt diferenţe mici între dozele care produc relaxare, paralizie sau stop respirator. De
aceea doza trebuie riguros calculată (în funcţie de greutatea corporală). În clinică, la utilizarea
curarizantelor trebuie să existe la îndemână modalităţi de respiraţie asistată.
Materiale: 4 şoareci, seringă de 1 ml, Flaxedil (galamină) sol. 1/2000 (0,5 mg/ml),
neostigmină metilsulfat (Miostin) sol. 1/20000 (0,05 mg/ml), colorant, 2 borcane.
Metodă: La 2 şoareci se injectează intraperitoneal Flaxedil 10 mg/kgc (0,2 ml la 10 g
corp din soluţia de 1/2000. La alte 2 animale, concomitent cu aceeaşi doză de Flaxedil, se
administrează tot intraperitoneal neostigmină 0,5 mg/kgc (0,1 ml la 10 g corp din soluţia de
1/20000). Aceste animale se marchează cu semn colorat.
Rezultate: La câteva minute după administrarea Flaxedilului apare tahipnee, adinamie,
hipotonie musculară. Animalele nu-şi mai pot ridica capul, îşi târăsc picioarele, se
imobilizează complet, respiră tot mai rar şi la urmă sucombă prin stop respirator. Animalele
tratate concomitent cu neostigmină îşi menţin motricitatea spontană, dar tonusul şi forţa
musculară diminuă.
Interpretare: Flaxedilul (galamina), ca şi d-tubocurarina, este un curarizant
antidepolarizant, fixându-se pe receptorii N-colinergici ai plăcii motorii, împiedicând acţiunea
acetilcolinei prin mecanism competitiv. Neostigmina are efect anticurarizant datorită inhibării
acetilcolinesterazei şi acumulării de acetilcolină în sinapse, dar în parte acţionează şi direct,
intrând în competiţie cu moleculele de curarizant la nivelul plăcii motorii.
190
V.2.6. STUDIUL IN VITRO AL ACŢIUNII FARMACODINAMICE A
SUBSTANŢELOR ACTIVE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV
191
segment intestinal se leagă la ambele capete cu câte un fir de aţă, unul fiind mai lung, iar al
doilea mai scurt şi legat în formă de laţ. Segmentul se introduce în vasul Magnus umplut cu
soluţie Tyrode, cu o temperatură de 37°C, în vas barbotându-se aer. Baia exterioară este
termostatată, asigurându-i-se astfel organului prelevat condiţii fiziologice (izotonie, izoionie,
prezenţa O2, temperatură constantă de 37°C). Firul superior de care este ataşat organul
prelevat se racordează la peniţa inscriptoare, care se echilibrează în poziţie orizontală cu o
greutate de 0,1-0,2 g. Se aşteaptă 15-20 de minute până ce musculatura intestinală îşi reia
tonusul normal şi reactivitatea, tulburată prin manipulare. În baie se introduc cu ajutorul
seringii medicamentele studiate, urmărindu-se efectul fiecărei doze timp de 60-90 de secunde.
Atunci când este indicat în protocolul de lucru, se spală organul izolat prin golirea şi
reumplerea băii. Substanţele de cercetat se administrează în următoarea ordine, în dozajul
indicat:
Substanța adăugată Cantitatea necesară Concentrația finală
Pilocarpină 1% 0,1 ml 5 x 10 -5
Spălare, așteptare
Nicotină 0,1 % 0,4 ml 2 x 10 -5
Spălare, așteptare
TEAB 0,5 % 0,4 ml 1 x 10 -5
Nicotină 0,1 % 0,4 ml 5 x 10 -5
Pilocarpină 1% 0,1 ml 5 x 10 -5
Spălare, așteptare
Pilocarpină 1% 0,1 ml 5 x 10 -5
Atropină 0,2 %o 0,2 ml 2 x 10 -6
Clorură de bariu 1% 0,2 ml 1 x 10 -4
Papaverina 0,2 % 0,4 ml 4 x 10 -5
193
de azot (NO) şi de prostaciclină (PGI2). NO-sintetaza constitutivă a celulelor endoteliale este
dependentă stimulativ de creşterea Ca2+ liber intracelular, efect pe care îl au numeroşi agenţi,
precum acetilcolina, bradikinina, serotonina, ATP. NO-sintetaza constitutivă are o acţiune
imediată, producând o mică cantitate (picomoli) de NO, cu o durată foarte scurtă, dar care
activează guanilat-ciclaza (G.C.) celulelor musculare netede vasculare. Ca urmare, creşte
cantitatea de GMPC care e un mesager secund responsabil de un proces de fosforilări ce au ca
efect relaxarea (in vitro), respectiv vasodilataţia ( i n vivo). Verificarea prezenţei endoteliului
se face adăugând acetilcolină 0,1 ml din soluţia 400ug/ml (10-5M), după provocarea
contracţiei cu fenilefrină 10-6M (0,1 ml din soluţia 40ug/ml), care acţionează agonist pe
receptorii α-adrenergici. Apariţia unei relaxări musculare faţă de contracţia iniţială provocată
de fenilefrină arată existenţa unui endoteliu vascular rămas viabil şi permite calculul
procentului acestuia, el neputând depăşi 5-10% . S-a subliniat deja înainte că prin blocarea
selectivă a unor receptori implicaţi în mecanismul relaxare-excitaţie de la nivelul
fibreimusculare netede vasculare se pot trage unele concluzii preliminare privind modalitatea
de acţiune a preparatului studiat.
După verificarea viabilităţii organului izolat şi a îndepărtării stratului endotelial preparatul se
spală cu soluţie Krebs-Henseleit şi se administrează următoarea medicație prezentată succint:
194
Interpretare: substanţele α-adrenomimetice provoacă vasoconstricţie (in vivo), respectiv
contracţie (in vitro), efecte care pot fi blocate de α-simpatolitice cum este tolazolina.
Substanţele β-stimulatoare selective, precum izoprenalina, prin acţionarea receptorilor β2
vasculari sunt vasodilatatoare, fiind antagoniste cu β -blocantele. Chiar atunci când receptorii
adrenergici vasculari sunt blocaţi cu oxprenolol, contracţia poate fi iniţiată prin depolarizare
directă, prin mărirea concentraţiei ionului K+.
3. Studiul unor substanţe β -adrenotrope asupra musculaturii netede din traheea izolată
de cobai
Fibrele musculare netede de la nivelul căilor respiratorii superioare au o configuraţie
receptorială care să asigure un tonus funcţional corespunzător printr-un echilibru dinamic
între controlul adrenergic (prin prezenţa receptorilor β2-simpatomimetici, a căror stimulare
produce bronhodilataţie) şi componenta colinergică, vagală, căreia i se datorează
bronhoconsticţia şi hipersecreţia mucoasei. În plus, intervin alţi mediatori, precum histamina,
serotonina, prostaglandinele,etc. În experienţa de faţă, vom studia efectele bronhodilatatoare
ale substanţelor β-simpatomimetice asupra spasmului fibrei musculare netede produs de
histamină asupra traheei izolate de cobai.
Materiale: cobai, instrumentar chirurgical, baie de organ termostatată, dispozitiv de aerare,
soluţie fiziologică Krebs-Henseleit, soluţii de clorhidrat de histamină 1,85‰, adrenalină 10-6
%, izoprenalină 10-6 %, efedrina 10 -4 %.
Metodă: după sacrificarea animalului, acestuia i se depilează regiunea anterioară a gâtului şi a
toracelui şi i se fac incizii pe linia mediană, se îndepărtează plastronul sternocostal şi i se
evidenţiază traheea. Aceasta se umectează cu soluţie Krebs-Henseleit de la gheaţă, izolându-
se un fragment de 3-4 cm. Fragmentul izolat se curăţă de ţesuturile adiacente şi se secţionează
în spirală la câte două inele distanţă, avînd grijă să se păstreze la fiecare extremitate câte un
inel cartilaginos intact. Cele două inele integre se leagă cu câte un fir de aţă la cârligul dela
baza băii, respectiv la peniţa inscriptoare a kimografului. Aerarea băii se efectuează cu gaz
carbogen (amestec în procente de volum de 95% O2 şi 5% CO2). Pentru revenirea tonusului
funcţional şi acomodarea la noile condiţii, se aşteaptă 15-20 de minute, apoi se adaugă în baie
următoarele substanţe:
195
Substanța adăugată Cantitatea necesară
Clorhidrat de histamină 1,185 % 0,1 ml
Clorhidrat de adenalină 10 -6 % 0,1 ml
Spălare, așteptare
Clorhidrat de histamină 1,185 % 0,1 ml
Clorhidrat de izoprenalină 10 -6 % 0,1 ml
Spălare, așteptare
Clorhidrat de histamină 1,185 % 0,1 ml
Clorhidrat de efedrină 10 -4 % 0,1 ml
Durerea e un fenomen comun la toate animalele, cel puţin la cele vertebrate, similar
durerii la oameni, efectul analgezic al diferitelor substanţe observat la animale fiind similar
efectului terapeutic al aceloraşi substanţe administrat pentru tratarea diferitelor afecţiuni
însoţite de durere. Nocicepţia implică percepţia unor stimuli nocivi şi diferă de durere, care
este o experienţă subiectivă care include o importantă componentă emoţională (afectivă).
Modele animale de durere măsoară nocicepţia şi implică testarea reacţiei unui animal la un
stimul dureros. Deseori există o corelaţie slabă între activitatea analgezicelor în testele
animale, care în principal măsoară activitatea antinociceptivă) şi utilitatea clinică a acestora.
Spre deoasebire de caracterul polimorf al durerii descrise ca o senzaţie de oameni, la
animalele de experienţă, durerea poate fi doar estimată direct prin examinarea răspunsului la
diferiţi stimuli nociceptivi. Acest obstacol este similar celui întâlnit de pediatri, geriatri sau
psihiatri care trebuie să trateze pacienţi care nu se pot întotdeauna exprima adecvat verbal.
196
Studiile de analgezie experimentală pe animale sunt numite şi “studii
comportamentale”, deoarece toate răspunsurile urmărite, chiar şi simplele reflexe de retragere
sunt părţi ale repertoriului comportamental ale animalelor.
Fig. 5. Stânga - Aparatul Hot Plate al firmei Ugo Basile folosit în cadrul experienţei.
Dreapta – Prelungirea timpului de reacţie după administrarea unui analgezic (după
Timmons R, Hamilton L: Principles of Behavioral Pharmacology, Prentice Hall in
1990).
197
Materiale: 10 şoareci, 2 borcane, seringă de 1 ml, ace, cântar, cronometru, aparatul
Hot Plate, colorant, noramidopirina (noraminofenazona) sol. 0,8%, clorpromazina sol. 0,1%.
Metoda : Se selecţioneaza 2 loturi de câte 5 şoareci determinându-se timpul de reacţie
iniţial (TRI) al animalelor la stimulul temic. Se calculează media pe lot a valorilor TRI. La un
lot se administrează intraperitoneal clorpromazină 10 mg/kgc (0,1ml la 10g corp) din soluţie,
apoi ambele loturi se tratează cu noramidopirină 80 mg/kgc pe cale subcutană (0,1ml la 10g
corp din soluţia de 0,8%). După 30 min de la administrarea noramidopirinei se repetă
determinarea timpului de reacţie şi se calculează media pe lot a valorilor timpului de reacţie
medicamentos (TRM). Dacă un animal nu reacţionează în cel mult 60 secunde, atunci această
valoare se consideră ca timp de reacţie medicamentos. Se calculează la cele 2 loturi
prelungirea timpului de reactie exprimată în secunde şi procentual, ca şi în experienţa
precedentă. Cifrele se trec in tabel.
clorpromazină 10mg/kg
+ noramidopirină
80mg/kgc
198
V.3.2. Studiul efectului analgezic al dioninei, metamizolului şi al codeinei prin
metoda stimulului chimic (testul contorsionării - writhing test)
200
Interpretare: Dionina şi codeina (analgezice opioide) au acţiune analgezică evidentă,
deşi mai slabă decât morfina, care în doză de 4-5 mg/kg corp suprimă complet sindromul de
contorsionare. Metamizolul este un analgezic neopioid, de asemenea eficace în testul
contorsionării.
201
V.3.4. Acţiunea deprimantă a morfinei asupra respiraţiei
La 30 min. după
administrarea morfinei
La 60 min. după
administrarea morfinei
La 90 min. după
administrarea morfinei
×
A=
.
A = activitatea anestezică (%) a substanței de cercetat
Tcocaină = timpul instalării anesteziei cu cocaină (minute)
Tsubst. = timpul instalării anesteziei cu substanța cercetată administrată în
concentrație egală cu a cocainei
V.4.3. Acţiunea diferenţiată a anestezicelor locale pe fibrele senzitive şi motorii ale unui
nerv mixt
Materiale: lot de broaşte, planşetă, bobină de inducţie, sursă de curent continuu de 2 V,
electrozi, foarfeci, pensă, aţă, soluţie Ringer pentru broaşte, soluţie de clorhidrat de procaină
0,5 %, tampoane de vată.
Metodă: se fixează o broască decapitată în decubit ventral pe o planşetă. Se descoperă nervul
sciatic pe o lungime de 2 cm şi se izolează cu un fir de aţă. Se determină pragul de
excitabilitate al nervului, observându-se contracţia labei inervate şi mişcările reflexe. Se
aplică în porţiunea de mijloc a sciaticului un manşon de vată îmbibată în soluţie de procaină.
După 5, respectiv 25 de minute se repetă excitabilitatea nervului la nivel proximal şi distal
faţă de porţiunea anesteziată.
Rezultate: mai întâi se observă că excitabilitatea porţiunii proximale (centrale) a nervului
produce contracţia labei şi mişcări reflexe din partea celorlalte extremităţi. În acelaşi timp,
excitarea porţiunii distale (periferice) duce numai la contracţia labei, fără să se producă reacţii
205
reflexe. Mai târziu, excitarea în partea distală va avea acelaşi efect ca şi mai înainte, în schimb
la excitarea nervului deasupra porţiunii anesteziate se va produce numai reacţia reflexă şi nu
va mai apare contracţia muşchilor inervaţi.
206
Rezultate: în urma anesteziei terminaţiilor nervoase senzitive din conjunctivă şi cornee,
reflexul de clipire poate fi declanşat numai printr-un număr tot mai mare de atingeri, fiind
apoi abolit. Reflexul reapare treptat după 30-60 de minute.
1. Cocaină 1%
2. Xilină 1%
Interpretare: sumarea stimulilor repetaţi poate declanşa reflexul în cazul unei anestezii slabe
sau incomplete. Astfel gradul anesteziei se exprimă prin numărul de stimuli necesari pentru
declanşarea reflexului. Datele înregistrate caracterizează pe de o parte intensitatea
acţiuniianestezice a soluţiilor studiate, pe de altă parte oglindesc desfăşurarea în timp a
efectului. Calculând suma atingerilor aplicate într-un interval de o oră după administrarea
anestezicelor (sau de la administrare până la revenirea completă a reflexului corneean), cifra
obţinută exprimă activitatea anestezică a medicamentului.
208
V.4.7. Acţiunea generală toxică a anestezicelor locale
Materiale: 4 loturi de şoareci, cântar, borcane, seringi de 1 ml, clorhidrat de procaină soluţie
3,5%, lidocaină clorhidrică (xilină) soluţie 2,5%, cocaină clorhidrică soluţie 1,5%, clorhidrat
de cincocaină soluţie 0,5%, cristalizoare, colorant.
Metodă: se observă comportamentul, motilitatea, respiraţia animalelor, apoi se injectează câte
un anestezic local s.c.în următoarele doze:
lotului nr. 1: procaină 350 mg/kg corp;
lotului nr. 2: xilină (lidocaină) 250 mg/kg corp;
lotului nr. 3: cocaină 150 mg/kg corp;
lotului nr. 4: cincocaină 50 mg/kg corp.
Se notează toate modificările observate în comportamentul animalelor.
Rezultate: după 10-20 de minute de la administrare, cocaine provoacă o stare de agitaţie,
hipermotilitate, polipnee. Animalele prezintă apoi tremurături, ataxie, respiraţie sacadată,
convulsii tonico-clonice, paralizie şi sucombă prin asfixie. Celelalte anestezice locale
provoacă de asemenea o stare de agitaţie; aceasta se manifestă prin mişcări necoordonate,
ataxice, care evoluează spre convulsii tonico-clonice; respiraţia este iniţial accelerată, apoi
devine neregulată, se instalează o hipotonie musculară, paralizie şi urmează moartea prin
asfixie.
Interpretare: prin absorbţia de la locul de administrare, anestezicele locale pot provoca efecte
toxice generale, afectând pregnant sistemul nervos central. La acest nivel, predomină mai
întâi fenomenele de stimulare (foarte marcate în cazul cocainei), care sunt urmate apoi de
deprimare. Deşi structura chimică a anestezicelor locale studiate diferă, acţiunea lor asupra
S.N.C. este asemănătoare, indicând deprimarea unor funcţii şi stimularea altora.O diferenţă
esenţială constă în faptul că numai cocaina are efect euforizant. Cocaina prezintă deosebiri
mari şi la nivel periferic: are efect simpatomimetic, vasoconstrictor, în timp ce toate celelalte
anestezice locale produc vasodilataţie. Cele 4 substanţe studiate diferă marcat sub aspectul
gradului de toxicitate. Cocaina şi cincocaina sunt mult mai toxice decât lidocaină şi procaină.
În cazul asocierii procainei sau xilinei cu adrenalina, efectele general-toxice se vor manifesta
mai târziu datorită încetinirii absorbţiei anestezicului ca urmare a vasoconstricţiei locale
produse de adrenalină.
209
V.5. STUDIUL ACŢIUNII SUBSTANŢELOR CU EFECTE LOCALE,
ANTIINFLAMATOARE ŞI CU EFECT ASUPRA TRACTULUI DIGESTIV
210
hidroxid de sodiu acid clorhidric nitrat de argint
Materiale: 4 şoareci cu greutăţi apropiate, seringi de 1ml, ace, şubler pentru măsurarea
diametrului dorsoplantar al labei, hidrocortizon hemisuccinat sol 0,25%, formalină sol. de
0,5%.
Metodă: Se măsoară diametrul dorsoplantar al labelor posterioare ale animalelor. Doi
şoareci se tratează intraperitoneal cu hidrocortizon hemisuccinat 25-50 mg/kgc (0,1-
0,2ml/10g din sol. 0,25% preparată extemporaneu prin amestecarea soluţiei din fiola cu
solvent). Două animale primesc ser fiziologic în aceeaşi cantitate. Apoi se administrează la
toate cele 4 animale în porţiunea dorsală a regiunii metatarsiene a labei drepte 0,02 ml sol.
formalină 0,5%. După 30 si 60 min se examinează animalele şi se măsoară din nou diametrul
dorsoplantar al labelor.
Rezultate: La cele 2 animale martore, la nivelul injectării formalinei apar fenomenele
inflamatiei acute: tumefierea accentuată a labei, roşeaţă de nuanţă lividă, creşterea
temperaturii locale, tulburare funcţională motorie. Leziunea este şi dureroasă, ceea ce se
constată din comportamentul animalelor care devin agitate, îşi ling laba şi zona adiacentă, îşi
apără membrul afectat. Pot prezenta frisoane. Cele 2 animale pretratate cu hidrocortizon
prezintă fenomene locale de inflamaţie mult mai atenuate, iar reacţia generala abia se
schiţează.
211
Interpretare: Formaldehida determină o inflamaţie acută, prin care se produce
vasodilataţie, creşterea permeabilităţii capilare, dezvoltarea unui exsudat şi a unei infiltraţii
celulare locale. Glucocorticoizii exercită o acţiune antiinflamatoare pronunţată în toate
tipurile şi formele de inflamaţie. În cazul de faţă, au acţionat prin reducerea permeabilitătii
capilarelor (efect antiexsudativ), împiedicând totodată diapedeza granulocitelor, îngrămădirea
histiocitelor si macrofagelor in focarul inflamator.
media
2 sulfat de magneziu +
cărbune
3 tinctură de opiu +
cărbune
Materiale 2 şoareci, nitrat de stricnină, sol. 1‰, seringă de 1 ml, cărbune medicinal, 2
eprubete mici, stativ de eprubete, 1 pâlnie, hârtie filtru.
Metodă Într-o eprubetă se amestecă bine 5 ml din sol. de stricnină cu o linguriţă de
cărbune medicinal şi se filtrează. Se iau 2 şoareci, unul marcat pe spate cu un colorant. Primul
animal se injectează intraperitoneal cu 0,2 ml din sol de stricnină, iar altul cu aceeaşi cantitate
din soluţia filtrată.
Rezultate. Animalul tratat cu stricnină prezintă convulsii tonice şi sucombă, iar la
celălalt nu se observă nimic dosebit.
Interpretare. Este vorba despre o interacţiune fizică înaintea procesului de absorbţie:
stricnina din soluţie a fost adsorbită pe particulele de cărbune şi rămânând cu acestea pe filtru,
nu s-a putut absorbi. Stricnina este un stimulent al reflectivităţii care are o margine terapeutică
foarte îngustă, putând duce la o supradozare periculoasă care se manifestă prin convulsii
tonice.
213
Nr. Soluţia injectată Efectul
animal
1. Soluţie de stricnină
Materiale:
animale si instrumente: 1 broască, planşetă, kimograf, peniţă de înscriere
montată pe stativ, canulă Straub cu dop de plută, clamă cu mufă, foarfecă mare si mică,
serfin cu aţă, ac pentru distrugerea măduvei, clamă de eprubeta din lemn, pahar
Berzelius, pipeta Pasteur, aţă, cârpă.
substanţe: sol. Ringer pentru broască, sol. Ringer fără conţinut de calciu, sol.
Ringer cu conţinut de potasiu mărit la 3:1, strofantină sol. 1/10000, clorură de calciu
sol. 1%, clorură de K sol. 1%.
Metoda: Se decapitează broasca, se distruge măduva spinarii şi se fixează animalul pe
o planşetă în decubit dorsal. Se incizează pielea sub capătul inferior al sternului şi se face un
lambou în forma de V. Se face apoi o incizie transversală în musculatura abdominală şi
introducând capătul bont al foarfecii înspre umărul drept şi stâng, se secţionează claviculele.
Plastronul costal astfel obţinut se apucă cu pensa la extremitatea inferioară, se ridică usor şi
se îndepărtează printr-o incizie transversală făcută în regiunea supraclaviculară. În continuare
se decolează pericardul şi se secţionează frâul cu foarfeca mică. Se prinde cu un serfin vârful
inimii, se ridică uşor şi se introduc cu o pensă două fire de aţă sub cele două arcuri aortice.
Se ligaturează venele mari cât mai profund dedesubtul sinusului venos. Apoi se face o mică
incizie pe ramura stânga a aortei, introducând o canulă Straub care conţine sol. Ringer şi este
astupată cu dop. Vârful canulei se împinge până la nivelul valvulelor aortice, urmând să fie
introdus în cavitatea ventriculară printr-o uşoară apăsare în timpul unei sistole. Se fixează cu
fir de aţă arcurile aortice de canulă. Se îndepărtează inima secţionând arcurile aortice
deasupra, iar venele dedesubtul ligaturilor. Se scoate dopul din canulă şi cu ajutorul pipetei
214
Pasteur se schimba sol. Ringer amestecată cu sânge, înlocuind-o cu soluţia proaspată. Canula
se fixează cu o clemă pe stativ, legând firul de aţă al serfinului de pârgia înscriptoare -
echilibrată izotonic- în aşa fel ca peniţa să înscrie o curbă ascendentă în timpul sistolelor. În
cursul experienţei se umectează din când în când suprafaţa cordului cu sol. Ringer. După
înregistrarea contracţiilor cardiace normale, se trece la administrarea substanţelor de cercetat
adăugându-le la cantitatea de 1 ml de lichid din canulă, în succesiunea de mai jos. (se va opri
cilindrul kimografului atunci când se spală conţinutul canulei) Se cercetează efectul
urmatoarelor substante:
1. sol. Ringer fără conţinut de calciu
2. se spală canula cu sol. Ringer
3. sol. de CaCl2 1%, 3-5 picături, asteptând 1 minut
4. sol. Ringer cu conţinut de potasiu sporit, 5-10 picături
5. spălare cu sol. Ringer
6. sol. de strofantină 1/10000, 10-15 picături
7. sol. de CaCl2 1%, 3-5 picături
8. sol. Ringer cu conţinut de K sporit, 5-10 picături
9. spălare cu sol. Ringer
10. sol. de strofantina 1/10000, 20 de picături.
Rezultate: Deficitul în calciu şi excesul în potasiu duce la diminuarea amplitudinii
contracţiilor sistolice. Excesul moderat de calciu măreşte tonusul şi contracţiile miocardului.
Sub acţiunea strofantinei se accentueaza efectul excesului de calciu asupra miocardului.
Concentraţia crescută a ionilor potasiu antagonizează efectele intoxicaţiei cu strofantină şi
calciu (aritmia, oprirea cordului în contractură sistolică ).
Interpretare: Există o corelaţie sinergică între sărurile de calciu şi efectul digitalicelor
care măresc concentraţia ionilor de calciu liberi din mioplasmă în timpul sistolei. Acest
sinergism se poate manifesta prin accentuarea fenomenelor de intoxicaţie. Surplusul de
potasiu, având un efect antagonist faţă de calciu, combate contractura sistolică şi alte
simptome ale intoxicaţiei cu digitalice. Excesul de potasiu, deprimând miocardul, micşorează
amplitudinea contracţiilor inimii.
215
substanţe: sol. Ringer pentru broască, chinidină sulfurică sol. 1/5000, cafeină
natriubenzoica sol. 1/5000, izoprenalină sol. 1/10000.
Metoda: Se experimentează pe cordul izolat de broască după metoda lui Straub
descrisă în experineţa anterioară. Se cercetează efectul următoarelor substanţe:
1. chinidină sol. 1/5000, 2 picături
2. spălare, administrare de izoprenalina sol. 1/10000, 4 picături
3. spălare, administrare de cafeină sol. 1/5000, 4 picături.
Rezultate: Chinidina scade amplitudinea contracţiilor sistolice şi poate rări ritmul
activităţii ventriculare. Izoprenalina măreste atât amplitudinea contracţiilor, cât şi frecvenţa
cardiacă. Cafeina stimulează uşor activitatea inimii.
Interpretare: Chinidina deprimă, spre deosebire de cafeină şi mai ales de
izoprenalină, care stimulează activitatea cordului. Efectul izoprenalinei se produce prin
activarea receptorilor beta-adrenergici şi a adenilatciclazei, ce duce la sporirea concentraţiei
de AMPc şi a influxului ionilor de Ca++. Cafeina actionează pe receptorii adenozinici, măreşte
nivelul AMPc prin inhibarea enzimei fosfodiesterază, favorizează eliberarea de Ca++ în
mioplasmă.
216
Interpretare: Eterul etilic şi cloroformul sunt lichide volatile folosite în trecut ca
narcotice inhalatorii. Cloroformul se deosebeşte de eter, printre altele, printr-o puternică
acţiune deprimantă directă asupra fibrelor cardiace. Datorită cardiotoxicităţii, dar şi a
hepatotoxicităţii, cloroformul este prea periculos pentru folosirea în practică.
Materiale: 4 broaşte, planşete numerotate, uretan etilic, foarfeci mari şi mici, pense
anatomice, ace cu gămălie, cântar, ciocan, seringă de 2 ml, pipetă, digitoxină sol. 0,1%,
digoxină 0,2%, sol. Ringer pntru broască.
Metodă: Animalele se spinalizează apoi se fixează pe planşetele numerotate, în
decubit dorsal. În regiunea precordială se îndepărtează peretele toracic, se decolează
pericardul, punându-se în evidenţă cordul şi se observă activitatea cardiacă. În sacul limfatic
dorsal se injectează următoarele soluţii:
lotul I (la animalele 1 şi 2) - digitoxină sol. 0,1%, 0,5 ml/50 g corp.
lotul II (la animalele 3 şi 4) - digoxină sol. 0,2%, 0,5 ml/50 g corp.
Se notează momentul administrării. Se urmăresc modificările frecvenţei cardiace, ale
amplitudinii contracţiilor (gradul de umplere şi golire a ventricolului), apariţia tulburărilor de
ritm, ale conducerii atrioventriculare şi timpul opririi inimii în sistolă. Din când în când inima
se umezeşte cu o picătură de sol. Ringer. Datele înregistrate la intervale de 10 minute se trec
în tabel.
218
Lot Tratament Timpul Frecvenţa/mi Amplitudinea Conducerea atrio-
observaţiilor n. (media contracţiilor şi ventriculară şi
(min.) pentru tonusului excitabilitatea
animalele 1
şi 2)
I. Digitoxină Iniţial
10
20
30
40
50
60
II. Digoxină Iniţial
10
20
30
40
50
60
219
V.6.7. Înregistrarea modificărilor activităţii cardiace în cursul intoxicaţiei cu
digoxină
Materiale:: 1 iepure, aparat EKG, masă de contenţie, sol. BaCl2 2%, sol. de propranolol
1%, seringă de 1 ml., ace, vată.
Metodă:: Se urmăreşte pe EKG acţiunea aritmogenă a clorurii de bariu, precum şi
influenţa chinidinei şi a propranololului asupra acestui tip de aritmie cardiacă. Se
înregistrează EKG-ul
ul normal în derivaţ
derivaţiile standard DII şi precordial V1. Se administrează lent
(în decurs de 20 de secunde) BaCl2 în doză de 4 mg/kgc (0,2 ml kgc din sol. 2%), în vena
marginală a urechii animalului. După câteva secunde apare o aritmie extrasistolică politopă de
origine ventriculară.
culară. Din acest moment EKG
EKG-ul
ul se înregistrează din 30 în 30 de secunde. La 2
220
minute de la injectarea de BaCl2 se administrează i.v. chinidină sulfurică în doză de 6 mg/kgc.
(0,3 ml la kgc din sol. de 2%). Rezultatul va fi sistarea promtă a aritmiei, efectul
efec având o
durată de câteva minute. După reapariţia aritmiei (la aproximativ 5 minute), se injectează
propranolol i.v. în doză de 4 mg/kgc. (0,4 ml la kgc. din sol. de 1%), înregistrându-se
înregistrându EKG-ul
din minut în minut. După o latenţă de câteva minute, se co
constată
nstată normalizarea temporară a
ritmului cardiac şi scăderea frecvenţei cardiace.
Interpretare: Chinidina îşi exercită efectul antiaritmic printr-o
o acţiune stabilizatoare
membranară. Astfel este inhibat influxul ionilor de Na+ în celulele miocardice şi implicit
im
depolarizarea, fiind suspendată activitatea focarelor ectopice. Propranololul contracarează
efectul BaCl2 atât prin blocarea receptorilor β-adrenergici cât şi printr-o
o acţiune directă de tip
chinidinic.
221
Codurile folosite (conform Ord. Guv. Nr. 152/1999 şi hotărârii Consiliului ştiinţific al
ANM Nr. 9/1999) privind modul de eliberare a medicamentelor este următorul:
S = medicamente eliberate în spaţii cu destinaţie specială
P-6L = medicamente eliberate în farmacii pe bază de prescripţie medicală valabilă 6 luni
P-RF = medicamente eliberate în farmacii pe bază de prescripţie medicală care se reţine la
farmacie
OTC = medicamente eliberate în farmacii sau drogherii fără prescripţie medicală
G = medicamente eliberate gratuit
222
ANEXA
Legea 339/ 2005 actualizată privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi
preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în Monitorul Oficial nr. 1095 din 5
decembrie 2005
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1
(1) Prezenta lege stabileşte regimul juridic privind cultivarea, producerea, fabricarea,
depozitarea, comerţul, distribuţia, transportul, deţinerea, oferirea, transmiterea, intermedierea,
achiziţionarea, utilizarea şi tranzitul pe teritoriul naţional ale plantelor spontane sau cultivate,
substanţelor şi preparatelor prevăzute în tabelele I, II şi III din anexa care face parte integrantă
din prezenta lege.
(2) Substanţele prevăzute în tabelele II şi III din anexă şi preparatele lor sunt supuse, atunci
când sunt utilizate în scop medical, şi altor dispoziţii aplicabile substanţelor şi preparatelor de
uz uman sau veterinar, în măsura în care acestea nu contravin prezentei legi.
223
Art. 2
Pentru aplicarea prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a) convenţii internaţionale încheiate cu privire la substanţele stupefiante şi psihotrope -
Convenţia unică asupra substanţelor stupefiante din 1961, la care România a aderat prin
Decretul nr. 626/1973, şi Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971, la care România
a aderat prin Legea nr. 118/1992 pentru aderarea României la Convenţia asupra substanţelor
psihotrope din 1971 şi la Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe
psihotrope din 1988;
b) prescripţie medicală - document scris, semnat şi parafat de un medic care recomandă un
tratament medical unui pacient clar identificat şi care autorizează eliberarea de către farmacist
a unei cantităţi determinate de medicamente aflate sub controlul legislaţiei naţionale în
domeniu;
c) substanţă psihotropă - termen desemnând substanţele înscrise în anexele la Convenţia
asupra substanţelor psihotrope din 1971;
d) substanţă stupefiantă - termen desemnând substanţele înscrise în anexele la Convenţia
unică din 1961 a Naţiunilor Unite asupra substanţelor stupefiante, modificată prin Protocolul
din 1972;
d1) plante şi substanţe aflate sub control naţional - termen desemnând plantele şi substanţele
cu proprietăţi psihoactive, introduse în anexele la prezenta lege prin procedura naţională
prevăzută la art. 8 alin. (3);
e) transport - operaţiune de deplasare a unor bunuri dintr-un loc în altul sau, după caz,
cantitatea de plante, substanţe şi preparate ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope
prevăzute în tabelele I, II şi III din anexă, autorizată pentru o singură operaţiune de transport;
f) transportator - persoana fizică sau juridică autorizată în scopul efectuării transportului;
g) uz medical - utilizarea pe bază de prescripţie medicală licită a medicamentelor aflate sub
controlul legislaţiei naţionale;
h) plante - plantele care conţin substanţe stupefiante sau psihotrope, originare din România ori
procurate din import;
i) preparat - o soluţie sau un amestec, oricare ar fi starea sa fizică, conţinând una ori mai multe
substanţe stupefiante sau psihotrope; acest termen desemnează, de asemenea, una sau mai
multe substanţe stupefiante sau psihotrope divizate în unităţi de administrare;
j) abuz - consumul plantelor, substanţelor şi preparatelor ce conţin substanţe stupefiante şi
psihotrope în afara unei prescripţii medicale;
224
k) fabricare - toate operaţiile, altele decât producţia, care permit obţinerea de substanţe
stupefiante sau psihotrope, inclusiv purificarea şi transformarea substanţelor stupefiante ori
psihotrope în alte substanţe stupefiante sau psihotrope; acest termen cuprinde, de asemenea,
fabricarea preparatelor, altele decât cele care sunt efectuate pe bază de prescripţie medicală
într-o farmacie;
l) producere - operaţia care constă din culegerea opiului, a frunzei de coca, a canabisului şi a
răşinii de canabis din plantele care le produc;
m) producător - persoana fizică sau juridică ce realizează operaţii de producţie ori fabricaţie;
n) canabis - vârful florifer sau fructifer al speciei Canabis indica, exceptând seminţele sau
frunzele care nu sunt însoţite de vârfurile ramurilor, a cărui răşină nu a fost extrasă, oricare ar
fi întrebuinţarea acestuia;
o) planta canabis - toate speciile din genul Canabis;
p) opiu brut - latexul îngroşat prin deshidratare parţială recoltat în urma incizării capsulelor
verzi;
q) mac opiaceu - specia Papaver somniferum L;
r) pai sau tulpină de mac - toate părţile aeriene ale plantei, cu excepţia seminţelor macului
opiaceu, după cos i re;
s) concentrat de pai sau tulpină de mac - materie obţinută când tulpina de mac a suferit un
tratament în vederea concentrării alcaloizilor care intră în compoziţia acesteia.
Legea 339 2005 stupefiante actualizată prin:
OUG 6/2010 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005
privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope din
10 februarie 2010, Monitorul Oficial 100/2010;
Art. 3
Toate plantele şi substanţele ce sunt prevăzute în convenţiile internaţionale, la care România
este parte, ca stupefiante sau psihotrope, precum şi preparatele lor, ce pot fi periculoase pentru
sănătatea populaţiei, din cauza efectelor pe care abuzul acestora le poate produce, sunt
prevăzute în tabelele I, II şi III din anexă.
Art. 4
Cultivarea, producerea, fabricarea, depozitarea, comerţul, distribuţia, transportul, deţinerea,
oferirea, transmiterea, intermedierea, achiziţionarea, utilizarea, importul, exportul şi tranzitul
pe teritoriul naţional ale plantelor, substanţelor şi preparatelor prevăzute în tabelul I din anexă
sunt interzise, cu excepţia situaţiilor prevăzute de prezenta lege.
225
Art. 5
Cultivarea, producerea, fabricarea, depozitarea, comerţul şi distribuţia, transportul, deţinerea,
oferirea, transmiterea, intermedierea, achiziţionarea, utilizarea, importul, exportul şi tranzitul
pe teritoriul naţional ale plantelor, substanţelor şi preparatelor prevăzute în tabelele II şi III
din anexă sunt permise numai în condiţiile prevăzute de prezenta lege
Art. 6
(1) Preparatele ce conţin o substanţă prevăzută în tabelele II şi III din anexă, care nu prezintă
un risc de abuz şi a căror substanţă nu poate fi recuperată într-o cantitate care să permită o
utilizare ilegală, pot fi scutite de anumite măsuri de control, conform legislaţiei naţionale.
(2) Lista preparatelor prevăzute la alin. (1) şi măsurile de control de care sunt scutite sunt
prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 7
(1) Orice persoană fizică sau juridică ce desfăşoară o operaţiune cu plante, substanţe şi
preparate prevăzute în tabelele I, II şi III din anexă se află sub controlul şi supravegherea
Ministerului Sănătăţii, prin inspecţii efectuate de inspectorii farmacişti.
(2) Sunt supuse controlului şi supravegherii prevăzute la alin. (1) şi trusele de prim ajutor care
conţin substanţe stupefiante şi psihotrope aflate în mijloacele de transport aerian, naval şi în
ambulanţe.
(3) În unităţile medico-farmaceutice de producţie ori în alte locuri autorizate unde se
desfăşoară operaţiuni cu substanţe stupefiante sau psihotrope, atunci când există indicii de
încălcare a activităţii legale cu acestea, specialişti din cadrul formaţiunii specializate în
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului
General al Poliţiei Române se adresează specialiştilor din cadrul Ministerului Sănătăţii care
exercită astfel de atribuţii, potrivit legii, în vederea verificării situaţiilor sesizate.
(4) Verificările se fac în comun de către reprezentanţii celor două instituţii.
CAPITOLUL II
Clasificarea plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope
Art. 8
(1) Tabelele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege pot fi modificate
printr-o nouă înscriere, radiere sau transfer dintr-un tabel în altul, în baza modificărilor
transmise de Comisia pentru Stupefiante a Organizaţiei Naţiunilor Unite sau de organismele
europene competente, conform normelor metodologice de aplicare a prezentei legi.
226
(2) Prin modificările prevăzute la alin. (1) nu se poate înscrie o substanţă aflată sub control
naţional şi internaţional sub un regim mai puţin strict decât în condiţiile prezentei legi şi ale
convenţiilor internaţionale.
(3) Plantele şi substanţele nesupuse controlului internaţional care, datorită proprietăţilor
psihoactive, prezintă un risc pentru sănătatea publică se înscriu în secţiunea Plante şi
substanţe aflate sub control naţional din tabelele din anexa la prezenta lege, la propunerea
Ministerului Sănătăţii.
(4) Secţiunea Plante şi substanţe aflate sub control naţional se actualizează ori de câte ori este
necesar.
Legea 339 2005 stupefiante actualizată prin:
OUG pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi a art. 8 din Legea nr. 339/2005 privind
regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, Monitorul
Oficial 855/2011
OUG 6/2010 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005
privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope din
10 februarie 2010, Monitorul Oficial 100/2010;
Art. 9
Plantele şi substanţele sunt prevăzute în tabelele I, II sau III din anexă sub denumirea lor
comună internaţională, iar în lipsa acesteia, sub denumirea ştiinţifică ori sub numele lor
comun.
Art. 10
(1) Preparatele sunt supuse aceluiaşi regim ca şi substanţele pe care le conţin şi, dacă ele
conţin două sau mai multe substanţe, sunt supuse regimului substanţei celei mai strict
controlate.
(2) Lista preparatelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope se aprobă prin ordin al
ministrului sănătăţii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, odată cu
publicarea normelor metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 11
Cultivarea fără drept a plantelor ce conţin substanţe aflate sub control naţional, prevăzute în
tabelele I, II şi III din anexă, este interzisă.
227
CAPITOLUL III
Cultivarea plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope
Art. 12
(1) Este permisă cultivarea plantelor ce conţin substanţe aflate sub controlul legislaţiei
naţionale numai dacă sunt prelucrate în scop tehnic, în vederea producerii de tulpini, fibre,
sămânţă şi ulei, în scop medical şi ştiinţific şi numai cu autorizarea Ministerului Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene
sau a municipiului Bucureşti, pe baza estimărilor anuale stabilite potrivit dispoziţiilor art. 42
alin. (1) lit. e) din prezenta lege şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia.
(2) Cultivarea în scop industrial şi/sau alimentar sau pentru producerea de sămânţă a plantelor
ce conţin substanţe aflate sub control naţional sub limitele stabilite prin normele metodologice
de aplicare a prezentei legi se autorizează de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, prin direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene sau a
municipiului Bucureşti.
(3) Furnizorii de seminţe de canabis şi mac opiaceu au obligaţia de a livra asemenea seminţe
numai către deţinătorii autorizaţiei de cultivare.
(4) Cultivatorii de canabis şi mac opiaceu autorizaţi au obligaţia de a însămânţa terenurile
deţinute numai cu seminţe din soiurile înregistrate în Catalogul oficial al soiurilor şi hibrizilor
de plante de cultură din România sau în Cataloagele Comunităţilor Europene, produse de
unităţile autorizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin autorităţile
teritoriale de control şi certificare a seminţelor.
CAPITOLUL IV
Producerea, fabricarea şi distribuţia plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi
psihotrope
Art. 15
(1) Desfăşurarea activităţilor de producere, fabricare, depozitare, comerţ, deţinere şi
distribuire a plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope este interzisă fără
autorizaţia eliberată de Ministerul Sănătăţii.
(2) Eliberarea autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute la alin. (1) se face după
verificarea spaţiului, personalului şi mijloacelor tehnice destinate desfăşurării operaţiunilor
solicitate, în condiţiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Autorizaţiile pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) sunt eliberate dacă utilizarea
plantelor, a substanţelor şi a preparatelor prevăzute în tabelele II şi III din anexă este limitată
228
în scopul utilizării în industrie sau pentru producerea de sămânţă, precum şi pentru uz
medical, ştiinţific sau tehnic.
(4) Încetarea activităţii, precum şi orice modificare a situaţiei care a justificat eliberarea
autorizaţiei se notifică autorităţii emitente, înainte de a fi efectuată, în termenul şi în condiţiile
stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(5) Valabilitatea autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute la alin. (1) nu poate
depăşi termenul autorizaţiei de funcţionare.
Art. 16
(1) Ministerul Sănătăţii aprobă pentru fiecare an cantităţile estimate din diferite substanţe şi
preparate pe care orice cultivator, producător, distribuitor, importator sau exportator autorizat
are dreptul să le cultive, să le producă, să le fabrice, să le importe ori să le exporte. Aceste
limite pot fi modificate, dacă este necesar, în cursul anului.
(2) Orice producător sau importator autorizat are dreptul să producă, să fabrice sau să importe
numai cantităţile de substanţe şi preparate necesare operaţiunii aprobate.
CAPITOLUL VII
Utilizarea medicală şi distribuţia substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope
Art. 34
Farmaciile cu circuit deschis, farmaciile cu circuit închis, cabinetele medicale în specialitatea
medicina de familie, precum şi centrele de tratament pentru toxicomani îşi desfăşoară
activitatea cu plante, substanţe şi preparate stupefiante şi psihotrope, în baza autorizaţiei de
funcţionare, conform normelor metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 37
(1) Preparatele şi substanţele stupefiante şi psihotrope pot fi utilizate în scop medical numai
pe baza prescripţiilor medicale, în conformitate cu normele metodologice de aplicare a
prezentei legi.
(2) Prescrierea substanţelor şi preparatelor prevăzute în tabelul II din anexă se face pe
formulare speciale, securizate, sau în condici de prescripţii medicale ori condici de aparat,
destinate exclusiv prescrierii acestora, în cadrul unităţilor sanitare umane sau veterinare, în
condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Prescrierea substanţelor şi preparatelor prevăzute în tabelul III din anexă se face pe
formulare care se reţin la eliberare, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de
aplicare a prezentei legi.
229
(4) Eliberarea substanţelor şi preparatelor prevăzute în tabelele II şi III din anexă, fără
prescripţie medicală, este interzisă, cu excepţia preparatelor prevăzute în normele
metodologice de aplicare a prezentei legi, în baza art. 6 alin. (2).
Art. 38
(1) Plantele şi substanţele prevăzute în tabelele II şi III din anexă pot fi prescrise pacienţilor în
conformitate cu prevederile art. 37, numai sub formă de preparate farmaceutice, realizate
industrial sau în farmacie, de către:
a) medicii titulari ai autorizaţiei de liberă practică, în conformitate cu normele metodologice
de aplicare a prezentei legi;
b) medicii veterinari titulari ai autorizaţiei de liberă practică, în conformitate cu normele
metodologice de aplicare a prezentei legi.
(2) Pacienţii aflaţi în tratament cu medicamente care conţin substanţe stupefiante sau
psihotrope prevăzute în tabelul II din anexă pot deţine cantitatea prescrisă numai în baza
prescripţiei medicale.
(3) Medicamentele care conţin substanţe stupefiante sau psihotrope, obţinute pe bază de
prescripţie medicală, rămase neutilizate, vor fi distruse conform procedurilor stabilite prin
normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 39
Modalitatea privind prescrierea şi eliberarea preparatelor farmaceutice prevăzute în tabelele II
şi III din anexă, precum şi modelul formularelor sunt prevăzute în normele metodologice de
aplicare a prezentei legi.
Art. 40
Este interzisă deţinerea, în orice scop, a plantelor, substanţelor şi preparatelor prevăzute în
tabelele l, II şi III din anexă, în afară de cazul în care este autorizată, potrivit prevederilor
prezentei legi şi ale normelor metodologice de aplicare a acesteia.
CAPITOLUL VIII
Obligaţii ale persoanelor autorizate să efectueze operaţiuni cu plante, substanţe şi
preparate care conţin substanţe stupefiante şi psihotrope
Art. 48
Distrugerea substanţelor şi preparatelor identificate ca necorespunzătoare calitativ de către
persoana juridică autorizată sau de Agenţia Naţională a Medicamentului, după caz, cu termen
de valabilitate expirat ori care au fost returnate, se efectuează de către o societate autorizată,
230
în baza aprobării de distrugere emise de Ministerul Sănătăţii şi în prezenţa unei comisii
constituite în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
CAPITOLUL X
Sancţiuni
Art. 50
În cazul în care există sau se presupune în mod justificat că există un risc iminent şi grav
pentru sănătate, autorităţile sanitare vor adopta măsurile de precauţie, care vor consta în:
a) blocarea mărfii, retragerea de pe piaţă şi interzicerea utilizării specialităţilor farmaceutice,
formulelor magistrale şi preparatelor oficinale, precum şi suspendarea activităţilor, publicităţii
şi închiderea provizorie a localurilor, centrelor sau serviciilor;
b) suspendarea elaborării, prescrierii, eliberării şi furnizării de preparate în faza de cercetare
clinică sau pentru cercetare pe animale.
Art. 52
(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează, după cum urmează:
a) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1), art. 37 alin. (2)-(4) şi ale art. 44-46, cu amendă
de la 200 lei (RON) la 1.000 lei (RON);
b) nerespectarea prevederilor art. 43, cu amendă de la 500 lei (RON) la 2.000 lei (RON);
c) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (4), ale art. 47 şi 48, cu amendă de la 1.000 lei
(RON) la 5.000 lei (RON);
d) nerespectarea prevederilor art. 42 alin. (1)-(3) şi ale art. 43, cu amendă de la 5.000 lei
(RON) la 20.000 lei (RON).
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul anume
împuternicit din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog şi
Agenţiei Naţionale Antidrog.
(3) Dispoziţiile referitoare la contravenţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se completează cu
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
231
TABELUL I - PLANTE, SUBSTANŢE ŞI PREPARATE CU SUBSTANŢE
PSIHOTROPE ŞI STUPEFIANTE INTERZISE, LIPSITE DE INTERES
RECUNOSCUT ÎN MEDICINĂ*)
___________
STUPEFIANTE
1. Acetorfină
2. Acetil-alfa-metilfentanil
3. Alfa-metilfentanil
4. Alfa-metiltiofentanil
5. Beta-hidroxifentanil
6. Beta-hidroxi-metil-3-fentanil
7. Cetobemidonă
8. Dezomorfină
9. Etorfină
10. Heroină
11. 3-metilfentanil
12. 3-metiltiofentanil
13. MPPP
14. Para-fluorofentanil
15. PEPAP
16. Tiofentanil
PSIHOTROPE
1. Brolamfetamină
2. Catinonă
3. 2C-B
4. 2C-I
5. 2C-T-7
6. DET
7. DMA
8. DMHP
9. DMT
10. DOET
11. Eticiclidină
12. Etriptamină
13. N-hidroxi MDA
14. (+)-LYSERGIDE
15. N-etil MDA, MDE
16. MDMA
17. Mescalină
18. Metcatinonă
19. Metil-4aminorex
20. MMDA
21. 4-MTA
22. Parahexil
23. PMA
24. PMMA
25. Psilocină, psilotsin
26. Psilocibină
27. Roliciclidină
28. STP, DOM
232
29. Tenamfetamină
30. Tenociclidină
31. Tetrahidrocanabinol, izomerii următori şi variantele lor stereochimice:
▪ tetrahidro-7,8,9,10 trimetil-6,6,9 pentil-3 6H-dibenzo[b,d] piran ol-1
▪ (9R, 10aR)-tetrahidro-8,9,10,10a trimetil-6,6,9 pentil-3 6H-dibenzo[b,d] piran ol-1
▪ (6aR, 9R, 10aR)-tetrahidro-6a,9,10,10a trimetil-6,6,9 pentil-3 6H-dibenzo[b,d] piran ol-1
▪ (6aR, 10aR)-tetrahidro-6a,7,10,10a trimetil-6,6,9 pentil-3 6R-dibenzo[b,d] piran ol-1
▪ tetrahidro-6a,7,8,9-trimetil-6,6,9 pentil-3 6H-dibenzo[b,d] piran ol-1 (6aR, 10aR)-
hexahidro-6a,7,8,9,10,10a dimetil-6,6 metilenă-9 pentil-3 6H-dibenzo[b,d] piran ol
32. TMA
Sunt supuse aceloraşi reguli şi:
a) izomerii acestor substanţe, cu excepţia cazului în care sunt menţionaţi expres numai
anumiţi izomeri, în toate cazurile în care asemenea izomeri pot exista, conform formulei
chimice corespunzătoare a substanţei în cauză;
b) eterii şi esterii acestor substanţe, în cazurile în care pot exista;
c) sărurile acestor substanţe, inclusiv cele ale eterilor, esterilor şi izomerilor, în toate
cazurile în care pot exista.
233
31. Dimenoxadol
32. Dimepheptanol
33. Dimetiltiambutenă
34. Dioxafetilbutirat
35. Difenoxilat
36. Dihidrocodeină*)
37. Dipipanonă
38. Drotebanol
39. Ecgonină, esterii şi derivaţii care se pot transforma în ecgonină şi cocaină
40. Etilmetiltiambutenă
41. Etilmorfină*)
42. Etonitazen
43. Etoxeridin
44. Fenadoxonă
45. Fenampromidă
46. Fenazocin
47. Fenomorfan
48. Fenoperidină
49. Fentanil
50. Folcodin*)
51. Furetidină
52. Hidrocodon
53. Hidromorfinol
54. Hidromorfonă
55. Hidroxipetidină
56. Izometadon
57. Levometorfan
58. Levomoramid
59. Levofenacilmorfan
60. Levorfanol
61. Metazocin
62. Metadonă
63. Metadonă, intermediar al
64. Metildezorfină
65. Metildihidromorfină
66. Metopon
67. Moramidă, intermediar al
68. Morferidină
69. Morfină
70. Morfină metobromidă şi alţi derivaţi morfinici cu azot pentavalent
71. Morfină N-oxid
72. Myrofină
73. Nicocodină*)
74. Nicodicodină*)
75. Nicomorfină
76. Noracimetadol
77. Norcodeină*)
78. Norlevorfanol
79. Normetadonă
80. Normorfină
81. Norpipanon
82. Opium
234
83. Oxicodon
84. N-oximorfină
85. Oximorfon
86. Petidină
87. Petidină, intermediar A al
88. Petidină, intermediar B al
89. Petidină, intermediar C al
90. Piminodină
91. Piritramidă
92. Proheptazină
93. Properidină
94. Propiram*)
95. Racemetorfan
96. Racemoramidă
97. Racemorfan
98. Remifentanil
99. Sufentanil
100. Tebaconă
101. Tebaină
102. Tilidină
103. Trimeperidină
___________
*) Cu excepţia preparatelor.
PSIHOTROPE
1. Amfetamină
2. Dexamfetamină
3. Dronabinol (Această DCI desemnează numai una din variantele stereochimice de delta-9-
tetrahidrocanabinol, şi anume (-)trans-delta-9-tetrahidrocanabinol.) Delta-9-
tetrahidrocanabinol şi variantele ei stereochimice
4. Fenetilină
5. Levamfetamină
6. Levometamfetamină
7. Meclocvalon
8. Metamfetamină
9. Metacvalon
10. Metilfenidat
11. Fenciclidină
12. Fenmetrazină
13. Racemat de metamfetamină
14. Secobarbital
15. Zipeprol
Sunt supuse aceloraşi reguli şi:
a) izomerii acestor substanţe, cu excepţia cazului în care sunt menţionaţi expres numai
anumiţi izomeri, în toate cazurile în care asemenea izomeri pot exista, conform formulei
chimice corespunzătoare a substanţei în cauză;
b) eterii şi esterii acestor substanţe, în cazurile în care pot exista;
c) sărurile acestor substanţe, inclusiv cele ale eterilor, esterilor şi izomerilor, în toate
cazurile în care pot exista.
235
TABELUL III - PLANTE, SUBSTANŢE ŞI PREPARATE CE CONŢIN SUBSTANŢE
STUPEFIANTE ŞI PSIHOTROPE CARE PREZINTĂ INTERES ÎN MEDICINĂ,
SUPUSE CONTROLULUI*) PREPARATE CU SUBSTANŢE STUPEFIANTE
1. Acetildihidrocodeină
2. Codeină
3. Dihidrocodeină
4. Etilmorfină
5. Nicocodină
6. Nicodicodină
7. Norcodeină
8. Folcodin
PSIHOTROPE
1. Allobarbital
2. Alprazolam
3. Amfepramon
4. Aminorex
5. Amobarbital
6. Barbital
7. Benzfetamină
8. Bromazepam
9. Brotizolam
10. Buprenorfină
11. Butalbital
12. Butobarbital
13. Catina*)
14. Camazepam
15. Ciclobarbital
16. Clordiazepoxid
17. Clobazam
18. Clonazepam
19. Clorazepat
20. Clotiazepam
21. Cloxazolam
22. Delorazepam
23. Diazepam
24. Estazolam
25. Etclorvynol
26. Etinamat
27. Etilamfetamină
28. Fencamfamină
29. Fendimetrazin
30. Fenobarbital
31. Fenproporex
32. Fentermină
33. Fludiazepam
34. Flunitrazepam
35. Flurazepam
36. GHB
37. Glutetimidă
38. Halazepam
39. Haloxazolam
236
40. Ketazolam
41. Lefetamină
42. Loflazepat de etil
43. Loprazolam
44. Lorazepam
45. Lormetazepam
46. Mazindol
47. Medazepam
48. Mefenorex
49. Meprobamat
50. Mezocarb
51. Metilfeno-barbital
52. Metiprilon
53. Midazolam
54. Nimetazepam
55. Nitrazepam
56. Nordazepam
57. Oxazepam
58. Oxazolam
59. Pemolină
60. Pentazocin
61. Pentobarbital
62. Pinazepam
63. Pipradol
64. Prazepam
65. Pirovaleron
66. Secbutabarbital
67. Temazepam
68. Tetrazepam
69. Triazolam
70. Vinilbital
71. Zolpidem
___________
*) Substanţă psihotropă din arbustul Catha edulis Forsk (Celastraceae), popular khat, nu
specia Hippophae rhamnoides L. (Eleagnaceae), cunoscută popular drept cătină.
Sunt supuse aceloraşi reguli şi:
a) izomerii acestor substanţe, cu excepţia cazului în care sunt menţionaţi expres numai
anumiţi izomeri, în toate cazurile în care asemenea izomeri pot exista, conform formulei
chimice corespunzătoare a substanţei în cauză;
b) eterii şi esterii acestor substanţe, în cazurile în care pot exista;
c) sărurile acestor substanţe, inclusiv cele ale eterilor, esterilor şi izomerilor, în toate
cazurile în care pot exista.
237
BIBLIOGRAFIE
238
17. Mungiu OC, Jaba IM, Tarţău L – Prescripţia medicală, Ghid practic. Editura Edit
DAN, Iaşi, 2004
18. Popovici I, Lupuleasa D - Tehnologie farmaceutică, vol.1, Editura Polirom, Iaşi, 1997
19. Popovici I, Lupuleasa D - Tehnologie farmaceutică, vol. 2, Editura Polirom, 2008
20. Popovici I, Lupuleasa D - Tehnologie farmaceutică, vol.3, Editura Polirom, 2009
21. Stroescu V, Constantinescu Corciovei I, Fulga I, Coman OA - Îndreptar pentru
prescrierea medicamentelor. Ed. A III-a. Editura ALL, 1998
22. Rang HP et al: Pharmacology, Seventh edition, Churchill Livingstone 2011
23. Stroescu V, Corciovei CI, Fulga I, Coman OA – Îndreptar pentru prescrierea
medicamentelor. Editura ALL, Bucureşti, 1998
24. Vogel G, Vogel W (editori): Drug discovery and evaluation. Pharmacological assays.
Springer, 1997
25. http://www.anm.ro/anmdm/
26. http://legeaz.net/legea-339-2005-stupefiante/
239