BAZELE GENERALE ALE INOTULUI

1.1. Obiectivele si finalitatile practicarii inotului.

O prima finalitate ar fi asigurarea unei stari optime a sanatatii intregii populatii,

exprimata prin robustele si vigoarea fizica, prelungirea duratei vietii active. lmportanta
acestei activitati in planul sanatatii publice este considerabila daca |inem seama de faptul
ci inotul contribuie, in cel mai inalt grad la cresterea si dezvoltarea fizica armonioasa, la
imbunatatirea functiilor vitale ale organismului. De asemenea, inotul sub forma lui
analitica, are un rol activ in prevenirea si cresterea activitatilor corporale vicioase si ale
deflcien|elor fizice, mai ales in timpul perioadei de crestere,
Mentinerea unui nivel ridicat de functionalitate optima si adaptare la efortul fizic si psihic
specific inotului, indiferent de varsta si sex, determina o stare de echilibru biologic,
cu          alte cuvinte, asa - numila homeostazie.
A doua finalitate din care deriva o suita de alte obiective, vizeaza formarea
uneicapacitati fizice ridicate a omului, exprimata prin dezvoltarea la un nivel superior a
calitatilormotrice de baza (forta, viteza, rezistenta, indemanare, mobilitate), care
reprezinta suportulformarii maiestriei motrice.
A treia finalitate se refera la latura psihicului uman, care este si el profund angajat
in efortul fizic. Calitatile psihice din sfera cognitiva (senzatii, perceptii, reprezentari,
gandiri, imaginatie, e.t.c), volitiva (curaj, spirit de initiativa, hotarare, perseverenta, e.Lc),
afectiva (sentimente, emo(ii) si esteticatsimtul ritmului al armoniei, al coordonarii
miscarilor, expresivitatea combinata cu exactitatea actului motric tot mai rafinat), precum
si trasaturile de personalitate (caracter, aptitudine, constiinta), sunt stimulate si educate in
acest context, conturand o fiinta umana echilibrata, cu o personalitate armonios
dezvoltata.
Mentinerea unei bune functionalitati a organismului uman reprezinta o consecinta a
practicarii sistematice a activitatii de inot, cu rol recreativ si compensator.
In domeniul inotului de performanta, una dintre principalele finalitati o vizeaza
cresterea prestigiului natatiei romanesti in lume, sporirea contributiei sale la realizarea
idealurilor in sport. Pentru infaptuirea acestei finalitati, se impune ridicarea Ia un nivel
superior a intregii activitati de performanta, a calitatii si eficientei procesului de selectie si
pregatire a sportivilor, in redarea unor performante si rezultate de nivel international,
pentru reprezentarea cu demnitate a natatiei romanesti la marile competitii ale planetei:
Campionate Europene, Campionate Mondiale, Jocuri Olimpice.
I.2. Influenfa apei asupra organismului.
a)      Presiunea hidrostatica.
Corpul scufundat in apa, suporta pe toata suprafata de contact cu apa, o presiune
mecanica hidrostatica. Valoarea acestei presiuni este de 0, l atm. la adancimea de  1m.
Toracele suporta in permanenta o presiune de aproximativ 30 Kg./ forta, acest lucru
avand implicatii asupra functiei respiratorii.
b) Termoliza
Temperatura apei este mai mica decat temperatura corpului omenesc, ceea ce
produce termoliza. Conductibilitatea termica a apei este de patru ori mai mare decat cea a
aerului. La o temperatura a apei de aproximativ 30 gr.C. intr-un timp de 4 minute, se
pierd aproximativ 50K/cal, iar in aceleasi conditii de temperatura' dar in aer, aceiasi
cantitate de K/cal se pierde intr-o ora.
1.3. Influenta inotului asupra organismului
a) Respiratia
Functia respiratorie este ingreunata de mai multi factori cum ar fi:
-  Presiunea hidrostatica care actioneaza asupra toracelui inotatorului, solicitand in mod
deosebit atat contractia muschilor respiratori care trebuie sa depuna un efort suplimentar
de a invinge aceasta presiune superioara pentru a putea elimina aerul din plamani.
-   Necoordonarea miscarii bratelor cu executarea respiratiei, in functie de procedeul
folosit. Acest factor limiteaza posibilitatile schimburilor gazoase, astfel inspiratia este de
scurta durata, iar expiratia foarte activa. Absorbtia de oxigen ajunge pana la 2500tnl.
-  Un alt factor il reprezinta tempoul si frecventa miscarii bratelor executata in cursa. Cu
cat viteza de deplasare este mai mare, cu atat timpul afectat respiratiei este mai scurt.
Frecventa respiratiei este legata de tehnica de inot si poate avea valori de 30-40 de
respiratii pe minut. Inotul influenteaza cresterea perimetrului toracic, a capacitatii vitale, a
debitului respirator si a consumului maxim de oxigen.
Functia respiratorie are un rol dublu la inotatori :unul fiziologic, legat de activitatea
in apa si unul fizic care determina plutirea si pozitia inotatorului pe apa.
b)  Circulatia
Circulatia in timpul inotului se desfasoara in conditii favorizate, datorita pozitiei
orizontale a corpului in apa, datorita presiunii hidrostatice, precum si datorita contractiilor
ritmice ale muschilor membrelor superioare si inferioare.
Temperatura scazuta a apei si conductibilitatea mai mare a acesteia, creeaza
conditii nefavorabile, mai ales pentru circulatia periferica.
Volumul sistolic si debitul cardiac cresc datorita pozitiei orizontale a inotatorului
in apa. La inceputul efortului, volumul sistolic creste, iar pe parcursul efortului, debitul
cardiac creste considerabil, ajungand pana la valori de 30 de litri pe minut, asta in functie
de proba si de individ.
Volumul si greutatea inimii cresc datorita fenomenului de hipertrofie de
adaptare. Sangele, de asemeni, prezinta modificari importante legate de adaptarea la
efort. Numarul hematiilor creste in timpul efortului precum si ca efect tardiv, in repaus.
Cantitatea de hemoglobina creste de la 15,5% la 18,5%.
c) Excretia
In timpul efortului pe care il face inotatorul, organismul nu are posibilitatea sa
se detoxice prin transpiratie, in consecinta aceasta functie fiind preluata integral de rinichi.
Solicitarea intensa a functiei renale se reflecta in acidificarea urinei a carui pH scade
la valori de 4g- 5,2 si prin cresterea cantitatii de albumina eliminata, aceasta atingand
valori de peste 50 mg la un litru.
d) Aparatul locomotor
Faptul ca efortul se desfasoara cu corpul in pozitie orizontala, influenteaza
sistemul osteoarticular, favorizand cresterea
Miscarile pe care le executa inotatorul sunt lipsite de eforturi musculare
mari, contribuind la dezvoltarea fusiforma a muculaturii, iar caracterul simetric al miscarilor
de inot exclude instalarea unor deficiente ale coloanei vertebrale asa cum se intampla in
cazul altor discipline.
e) Metabolismul
Procedeele de producere metabolica a energiei, devin eficiente prin antrenament
sistematic. Ratia alimentara a unui inotator trebuie sa se prezinte in urmatoarele proportii:
-  15-18%-proteine
- 60-70% - glucide
-  15-20%-lipide
 Nu trebuie neglijate vitaminele si sarurile minerale deosebit de importante in
sustinerea efortului si in procesele de refacere dupa efort.
Salvarea de la inec
Gravitatea unui accident petrecut in apa este, de regula mare, iar actiunile legate
de salvarea si acordarea primului ajutor sunt complexe si deosebit de importante.
Formarea deprinderii de a inota are in vedere si insusirea cunostintelor necesare
pentru a interveni prompt in cazurile de inec, de a acorda primul ajutor celui expus
pericolului.
Inecul se produce ca urmare a unui stop respirator sau cardiac, in special cand apa
este rece. De asemenea, poate fi cauzat de oboseala asociata cu frica de apa, de crampe
musculare sau traumatisme. in aceste situatii victima se sufoca datorita blocarii cailor
respiratorii, apoi inghite apa, suprapunandu-se starii de asfixie si diluarea sangelui
(hemoliza). DecesuJ se produce datorita unui edem pulmonar, unei fibrilatii ventriculare
sau anoxiei creierului.
Procedeele de transport  ale inecatului sunt practicate cu urmatoarele prize:
a} sub axila  - se trece bratul pe sub axila victimei, pentru a-i sustine barbia
degetele, astfel incat capul victimei se sprijina pe umarul salvatorului. Acesta poate inota
pe spate sau pe o parte (over), cu ajutorul miscarilor de picioare si al unui singur brat;
b)sub axila  - victima este sustinuta cu mainile pe sub axile. Se inoata pe spate cu miscari
de picioare bras;

c) la cap  - se apuca cu mainile fata inecatului (degetele cuprind maxilarul inferior) si se

inoata pe spate cu miscari de picioare bras.
Este indicata apropierea de inecat prin spatele acestuia. Indiferent de tehnica
adoptata, victima trebuie deplasata pe spate, cu fata afara din apa, evitand trecerea
bratului peste pieptul sau.
In cazul in care salvatorul este  prins energic din fata, pentru a se elibera, el se
scufunda, iar daca este prins prea tare, trebuie sa impingi cu palmele barbia inecatului
pentru a-i da capul pe spate.
Daca este prins din spate, salvatorul se grupeaza si se rastoarna cu capul 1n jos,
asezandu-si talpile pe abdomenul victimei, in care se impinge puternic. Cand cel salvat
este doar obosit se recomanda urmatoarele:
•     salvatorul inoata bras, iar victima se sprijina pe umerii sai;
•     salvatorul inoata over, mentinand un brat la suprafata apei, brat pe care se sprijina
victima;
•     doi salvatori inoata bras, la distanta de un metru unul fata de celalalt, iar cel salvai se
sprijina pe umerii lor. in cazul in care salvatorii inoata unul inaintea celuilalt, victima se
sustine cu mainile pe umerii celui avansat si cu picioarele pe umerii celuilalt.
Cand nu exista materiale de salvare speciale, cum ar fi: barca de salvare, vesta de
salvare, centura sau colac, pot fi folositi busteni, scanduri, bidoane din plastic goale e.t.c.
Odata ce a scos victima din apa, salvatorul trebuie sa intervina rapid, in maxim 6
minute de la declansarea tulburarilor generale de inec, pentru a-i oxigena si a-i restabili
functiile vitale.
Dupa scoaterea victimei din apa , primul ajutor incepe cu evacuarea apei aflate in
caile respiratorii. Pentru aceasta, se deschide gura ivictimei, i se scoate limba, se curata
cavitatea bucala, apoi se aseaza pe genunchi si se incearca prin cateva presiuni,
evacuarea apei. Dupa aceste manevre, care trebuie sa dureze foarte putin, se aseaza
victima cu fata in sus, cu capul st barbia ridicate si se incepe respiratia 'gura la gura' cu o
frecventa de 15-20 insuflatii pe minuU in acelasi timp trebuie verificam daca bataile inimii
se simt, iar daca un se simt se trece la masajul cardiac extern, cu o frecventa de 60 de
miscari pe minut. Aceasta manevra se executa pana la sosirea personalului calificat, care
transporta accidentatul la cel mai apropiat spital. Aceste manevre se pot efectua 1-2 ore,
si se recomanda in cazul in care victima adusa la ma! este in stare de inconstienta.
La unii accidentati, dupa eliminarea apei, acestia isi revin, iar in acest caz trebuiesc
urmariti 2-3 ore pentru a previn complicatiile reflexe tardive, apoi va fi prezentat
medicului.
            Accidentatul nu are voie sa doarma aproximativ 6-8-ore dupa accident.

PROBLEME    LEGATE    DE   IGIENA,    PROFILAXIE    Sl ALIMENTATIE
Efortul de a inota reprezinta solicitarea biologica a activitatii neuromusculare si a
sistemului locomotor care sunt direct implicate si realizeaza adaptarea organismului la
conditiile de miscare in apa.
Pornind de la premisa ca inotul este o ramura a sportului care se practica intr-un mediu
strain de adaptare a organismului uman, intretinerea unei stari de sanatate perfecta, ca si
prevenirea imbolnavirilor, vor imbraca aspecte particulare, determinate de specificitatea
mediului acvatic.
Primul grup de probleme se refera la igiena si anume:
Jgiena bazelor sportive.  Bazele sportive in care se desfasoara activitatea la inot trebuie sa
indeplineasca normele igienico-sanitare de baza.
In bazinele special amenajate este obligatoriu sa existe urmatoarele utilitati:  
•     Vestiare cu dusuri, grupuri sanitare si cabine de schimb;
•     Circuitul destinat respectarii igienei personale: dezechipare - dus - bazin - dus
-echipare.
•     Cabinet medical utilat corespunzator unei baze sportive;
•     Un sistem practic de filtrare si dezinfectare a apei;
•     Alte anexe: tribune, sauna, materiale ajutatore invatarii inotului.
Igiena apei.  Apa din bazinele de inot trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii
obligatorii:
•     Sa fie filtrata si dezinfectata prin clorinare, cantitatea de clor fiind de 0,5 mg la un
litru de apa;
•     Temperatura apei in bazinele descoperite trebuie sa fie de aproximativ 24°-26°C, iar
in bazinele acoperite de aproximativ 26°-28°C.
Igiena inotatorului.  inotatorul trebuie sa tina seama de o serie de indicatii de o importanta
majora cum ar fi:
•     Starea de sanatate care trebuie sa fie cat mai buna;
•     Echipamentul obligatoriu - costum de baie sau slip, casca de inot, papuci, prosop,
halat.
•     Spalarea pielii cu apa si sapun, efectuarea spalaturilor oculare cu ceai de musetel sau
solutie slaba de acid boric (400g acid boric la un litru de apa) este obligatorie !a
terminarea activitatii, apa clorurata avand o actiune iritanta asupra pielii:
•     Dezinfectarea periodica a mucoasei nazale cu solutie de coralgol (2-3 picaturi de --5
ori pe zi). in cazul racelilor insotite de guturai, in special le inotatori, se mai poale folosi
pentru dezinfectia nazo-faringiana, si solutie de sulfatizol.
•     incalzirea pe uscat inainte de intrarea in apa este obligatorie, ea avand o dubia
semnificatie: angrenarea organismului la efort si pregatirea organismului pentru contactul
cu apa.
•     Nu se recomanda intrarea in apa imediat dupa masa, ci aproximativ dupa doua
ore de la servirea mesei, explicatia fiziologica fiind ca in primele ore ale digestiei, o buna
parte a volumului sangvin este dirijat spre viscerele abdominale, deci adaptarea
cardiovasculara la efort se va realiza mai dificil si la un nivel mai scazut
•      Odihna trebuie sa fie corespunzatoare sub aspect cantitativ si calitativ.
Alimentatia inotatorului
Categoriile de substante cu valoare nutritiva ce Irebuie incluse in regimul alimentar al
inotatorului sunt urmatoarele;
•     Substanjele cu roi energetic (proteinele), si cu rol plastic (glucide, lipide);
•     Biocatalizatori exogeni (vitaminele);
•     Saruri minerale;
•     Apa;
Aportul alimentar necesar desfasurarii activitatii de inot este determinat in
rezolvarea necesitatilor energetice ale organismului supus la efort. De aceea sunt necesare
cateva recomandari esentiale cu privire la alimentatia inotatorilor:
Alimentatia trebuie sa fie suficienta din punct de vedere energetic, ea trebuind
sa acopere cheltuielile de energie impuse de efort;
-     principalele alimente de care trebuie sa se tina seama in alcatuirea ratiei, se vor
incadra in urmatoarele limite:
-proteine                  20-25%
- hidrocarbonate'     50-60%
-lipide                      15-20%
-     alimentele prevazute in regimul alimentar sa posede o valoare biologica ridicata,
preferandu-se proteinele de origine animala, lipide de origine vegetala, glucide simple,
mono si dizaharide, deci alimente mai usor digerabile, aprobate ca structura a substratului
energetic al efortului fizic specific;
Alimentele sa fie proaspete, se vor evita conservele ;
-     alimentele sa fie cat mai variate si mai apropiate de starea lor naturala ;
-     supraalimentarea cu vitamine sa nu se realizeze in doze exagerate ;
-     pranzul inainte de efort sa fie usor digerabil, mai putin abundent, semilichid, cu
alimente de valoare biologica.