Analiza Unor Compusi Organici Bioactivi Din Materii Prime Vegetale Folosite in Prepararea Alimentelor 1

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI
MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA

BRAD” IAŞI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR
ALIMENTARE
PROIECT DE DIPLOMĂ
Coordonator ştiinţific:
Lector Dr. Antoanela PATRAȘ
Absolvent:
Grigore Liviu
- 2015 -
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR
ALIMENTARE
„Analiza unor compuși organici bioactivi din

materii prime vegetale folosite în prepararea
alimentelor”
Coordonator ştiinţific:
Lector Dr. Antoanela PATRAȘ
Absolvent:
Grigore Liviu
- 2015 –
CUPRINS
LISTA FIGURILOR....................................................................................................................6
LISTA TABELELOR..................................................................................................................8
INTRODUCERE..........................................................................................................................9
PARTEA I - CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1. COMPUȘII BIOACTIVI...............................................................................13
1.1. Definiții ale compușilor bioactivi.........................................................................................13
1.2. Clasificarea compușilor bioactivi.........................................................................................13
1.2.1. Compuşii polifenolici.........................................................................................................13
1.2.2. Fibrele alimentare..............................................................................................................18
1.2.3. Proteinele si peptidele bioactive........................................................................................18
1.2.4. Carotenoidele.....................................................................................................................19
1.2.5. Lipidele funcționale...........................................................................................................19
1.3. Fructele de pădure.................................................................................................................20
1.3.1. Principalele fructe de pădure cultivate în România...........................................................20
1.3.2. Compușii bioactivi din fructele de pădure.........................................................................21
CAPITOLUL 2. METODE CUNOSCUTE DE DETERMINARE A ANTIOXIDANȚI
LOR ..............................................................................................................................................26
2.1. Metoda ORAC......................................................................................................................26
2.2. Metoda PCLP........................................................................................................................26
2.3. Metoda Folin-Ciocâlteu........................................................................................................26
2.4. Metoda TRAP.......................................................................................................................27
2.5. Metoda DPPH.......................................................................................................................27
CAPITOLUL 3. DESCRIEREA UNITĂȚII DE PRACTICĂ................................................28
3.1. Scurt istoric și descrierea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion
Ionescu de la Brad” din Iași...........................................................................................................28
3.2. Descrierea laboratorului de cercetare pentru analiza compușilor bioactivi
antioxidanți....................................................................................................................................29
PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 4. OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚIILE DE EXPERIMENTARE,
MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII............................................................32
4.1. Obiectivele studiului.............................................................................................................32
4.2. Materialul de studiu..............................................................................................................32
4.2.1. Aronia (Aronia melanocarpa)............................................................................................32
4.2.2. Păducelul (Crataegus monogyna)......................................................................................36
4.2.3. Cătină (Hippophaë rhamnoides L).....................................................................................38
4.3. Condițiile de experimentare..................................................................................................40
4.4. Metodologia cercetării..........................................................................................................42
4.4.1. Determinarea activității antiradicalice cu ajutorul readicalilor liberi DPPH-....................42
4.4.2. Determinarea polifenolilor totali, a flavonoizilor și a taninurilor prin metoda
Folin-Ciocâlteu............................................................................................................................44
CAPITOLUL 5 REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA
ACESTORA.................................................................................................................................46
5.1. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică a extractelor ......................................46
5.1.1. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică la extractele de aronie.....................46
5.1.2. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică la extractele de păducel..................47
5.1.3. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică la extractele de cătină.....................48
5.1.4. Rezultatele centralizate privind activitatea antiradicalică la extractele de aronie,
păducel și cătină............................................................................................................................48
5.2. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali.....................................................49
5.2.1. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de aronie..............49
5.2.2. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de păducel...........50
5.2.3. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de cătină..............51
5.2.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în polifenoli la extractele de aronie,
păducel și cătină.............................................................................................................................52
5.3. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi.............................................................53
5.3.1. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extractele de aronie......................53
5.3.2. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extractele de păducel....................54
5.3.3. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extractele de cătină.......................54
5.3.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în flavonoizi la extractele de aronie,
păducel și cătină............................................................................................................................55
5.4. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri.................................................................56
5.4.1. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de aronie..........................56
5.4.2. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de păducel.......................56
5.4.3. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de cătină..........................57
5.4.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în taninuri la extractele de aronie, păducel și
cătină..............................................................................................................................................58
CONCLUZII................................................................................................................................59
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................60
LISTA FIGURILOR
Figura 1.1 - Structura chimică a luteolinei.....................................................................................15
Figura 1.2 - Structura chimică a daizdeinei...................................................................................15
Figura 1.3 - Structura chimică a genisteinei..................................................................................15
Figura 1.4 - Structura chimică a catechinei...................................................................................15
Figura 1.5 - Structura chimica proantocianidinei..........................................................................15
Figura 1.6 - Structura chimică a cianidinei....................................................................................16
Figura 1.7 - Structura chimică a acidului cinamic.........................................................................16
Figura 1.8 - Structura chimică a acidului elagic............................................................................16
Figura 1.9 - Structura chimică a α-tocoferolului............................................................................17
Figura 1.10 - Structura chimică a alcoolului coniferilic................................................................17
Figura 1.11 - Structura chimică a resveratrolului..........................................................................18
Figura 1.12 - Structura chimică a proantocianidinelor de tip C4-C8..............................................18
Figura 1.13 - Reprezentarea grafică a fenolilor totali, a flavonoizilor și antocianilor din fructele
de pădure (mg/g)............................................................................................................................23
Figura 3.1 - Sigla Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la
Brad” din Iași.................................................................................................................................28
Figura 3.2 - Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad" din
Iaşi..................................................................................................................................................28
Figura 3.3 - Laboratorul de cercetare pentru analiza compușilor bioactivi antioxidanți...............29
Figura 4.1 - Aronia........................................................................................................................33
Figura 4.2 - Păducelul...................................................................................................................36
Figura 4.3 - Cătina.........................................................................................................................39
Figura 4.4 - Balanță analitică.........................................................................................................41
Figura 4.5 - Extracte din fructele de pădure analizate...................................................................41
Figura 4.6 - Centrifugă „LCEN-102”............................................................................................42
Figura 4.7 - Principiul metodei de determinare a activității antioxidante cu ajutorul radicalului
liber DPPH.....................................................................................................................................42
Figura 4.8 - Spectofotometrul „SPECORD 200 PLUS”................................................................43
Figura 5.1 - Reprezentarea grafică a activității antiradicalice a extractelor de aroniei..................47
Figura 5.2 - Reprezentarea grafică a activității antiradicalice a extractelor de păducel................47
Figura 5.3 - Reprezentarea grafică a activității antiradicalice a extractelor de cătină...................48
Figura 5.4 - Reprezentarea grafică a rezultatelor centralizate a activității antiradicalice a
extractelor......................................................................................................................................49
Figura 5.5 - Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelor
6
de aronie.........................................................................................................................................50
de păducel.....................................................................................................................................51
de cătină........................................................................................................................................52
Figura 5.8 - Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelor ..............52
Figura 5.9 - Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor de aronie................53
Figura 5.10 - Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor de păducel...........54
Figura 5.11 - Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor de cătină..............55
Figura 5.12 - Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor ............................55
Figura 5.13 - Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor de aronie.................56
Figura 5.14 - Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor de păducel...............57
Figura .15 - Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor
de cătină.........................................................................................................................................58
Figura 5.16 - Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor.................................58
7
LISTA TABELURILOR
Tabelul 1.1 Suprafața cultivată cu fructe de pădure din România (ha).........................................20
Tabelul 1.2 Producția de fructe de pădure din România (tone).....................................................21
Tabelul 1.3 Conținutul de minerale din fructele de pădure (mg/100g)..........................................22
Tabelul 1.4 Fenolii totali, flavonoizii și antocianii din fructele de pădure (mg/g)........................23
Tabelul 1.5 Efecte benefice asupra sănătății umane a fructelor de pădure....................................24
Tabelul 4.1.Compoziția chimică a fructelor de aronie...................................................................34
Tabelul 4.2 Compușii fenolici din fructele de aronie....................................................................34
Tabelul 4.3 Compoziția chimică a fructelor de păducel ...............................................................37
Tabelul 4.4 Compușii bioactivi din păducel (mg/ 100g) ..............................................................38
Tabelul 5.1 Activitatea antiradicalică a extractelor de aroniei......................................................46
Tabelul 5.2 Activitatea antiradicalică a extractelor de păducel.....................................................47
Tabelul 5.3 Activitatea antiradicalică a extractelor de cătină........................................................48
Tabelul 5.4 Conținutul în compuși polifenolici a extractelor de aronie........................................49
Tabelul 5.5 Conținutul în compuși polifenolici a extractelor de păducel......................................50
Tabelul 5.6 Conținutul în compuși polifenolici a extractelor de cătină.........................................51
Tabelul 5.7 Conținutul în flavonoizi a extractelor de aronie.........................................................53
Tabelul 5.8 Conținutul în flavonoizi a extractelor de păducel.......................................................54
Tabelul 5.9 Conținutul în flavonoizi a extractelor de cătină..........................................................54
Tabelul 5.10 Conținutul în taninuri a extractelor de aronie...........................................................56
Tabelul 5.11 Conținutul în taninuri a extractelor de păducel.........................................................56
Tabelul 5.12 Conținutul în taninuri a extractelor de cătină...........................................................57
8
INTRODUCERE
Noțiunea de „aliment” poate avea diferite sensuri pentru diferiți oameni, astfel unii
oamenii văd alimentele ca pe niște mijloace de supravețuire, alții le văd ca făcând parte din
patrimoniul lor cultural, alții ca pe niște simboluri religioase etc. Deci putem să spunem că, pe
lângă nevoile fizice de bază, alimentele mai satisfac și nevoi emoționale, sociale, și psihologice.
De-a lungul timpului oamenii au fost în căutare de resurse de alimente, axându-se pe
metode de producție a acestora. Probabil, primii oameni, până să descopere focul, mâncau
alimentele sub formă crudă, apoi au început să mănânce alimente gătite care aveau proprietăți
organoleptice superioare celor negătite dar erau și mai ușor de digerat.
Odată cu dezvoltarea civilizațiilor, oamenii au început căutarea de alimente și prin locuri
mai îndepărtate. În secolul XV, marinarii portughezi, englezii, spanioli și olandezi au descoperit
noi tărâmuri și în același timp noi alimente, dar, la rândul lor, și ei au introdus în țările cu care
intrau în contact, produsele pe care le trasnportau. De exemplu, spaniolii au introdus grâul și
trestia de zahăr în America de Nord iar englezii merele și nucile. Aceste schimburi au dus la
creșterea varietății alimentelor în întreaga lume (www.g-w.com).
În zilele noastre, s-a dezvoltat un sistem complex ce ține de la producerea până la
consumul alimentelor, acestea devenind din ce în ce mai sigure, gustoase, hrănitoare, diverse,
convenabile, mai puțin costisitoare și mult mai acesibile. Știința alimentelor și tehnologia au
contribuit foarte mult la succesul acestui sistem modern prin integrarea biologiei, chimiei, fizicii,
ingineriei, științei materialelor, microbiologiei, nutriției, toxicologiei, biotehnologiilor,
genomicii, informaticii, și multor altor discipline cu scopul de a se rezolva probleme dificile,
cum ar fi: problema deficienței nutriționale sau a siguranței alimentare.
Impactul metodelor moderne folosite în industria alimentară se face simțit în produsele
alimentare din zilele noastre:
- calitatea și siguranța produselor alimentare poate fi menținută sau chiar înbunătățită,
- nutrienții sensibili se pot conserva,
- se pot face adaosuri de vitamine și minerale esențiale,
- se pot elimina toxinele și antinutrienții iar alimentele pot fi concepute astfel încât să
ducă la înbunătățirea sănătății și reducerea ricului apariției bolilor.
9
Pe lângă aceasta, modernizarea industriei alimentare a dus și la reducerea pierderilor de
producție, distribuția alimentelor în lumea întreagă (favorizarea disponibilității sezoniere a
acestora), înbunătățirea calității vieții unor persoane cu anumite probleme, prin modificarea unor
alimente (de exemplu: alimente în care zahărul este înlocuit cu alți indulcitori pentru persoanele
ce suferă de diabet zaharat) (John D.F și colab, 2010).
Consumul de alimente are ca principal scop menținerea funcționalității organismului,
alimenetele conferind un aport important de substanțe de bază necesare acestuia. Aceste
substanțe din alimente sunt clasificate în:
- macronutrienți: în organismul uman este nevoie de o cantitate mare de macronutrienți
pentru a asigura energia necesară menținerii funcționalității organismului și realizarea
activităților zilnice. Aceștia se împart la rândul lor în: carbohidrați, proteine și lipide.
- micronutrienți: alcătuiți din vitamine și minerale, sunt substanțe ce nu pot fi sintetizate
de organism (sunt introduse prin consumul de alimete), nu au valoare energetică și sunt necesare
în cantități mai mici decât macronutrienții, ei îndeplinesc funcții de o importanță ridicată în
procesele vitale din organism.
- fibrele dietetice: reprezentate de acea parte din aliment rezistentă la procesul de digestie
și absorbție din intestinul subțire, având ca principal rol stimularea digestiei. Ele se găsesc în
produsele alimentare de origine vegetală (fructe, legume, cereale, etc.).
- apa: este componenta care se găsește în cea mai mare cantitate în aliment și contribuie
considerabil la aportul total de apă necesar organismului.
- compușii bioactivi: se găsesc în cantități mici in fructe și legume, ele având rol în
menținerea sănătații organismului, deoarece îl ajută în lupta impotriva bolilor degenerative.
Interesul pentru compuşii bioactivi creşte din ce în ce mai mult în diferite ramuri de
aplicare: geo-medicină, ştiinţa plantelor, agrochimie, industria alimentară etc.
Acest domeniu se află în continuă dezvoltare ceea ce a dus la creşterea numărului
lucrărilor de cercetare care au rolul de a diversifica resursele de copmuși bioactivi şi de a
înbunătăți metodele de păstrare şi sinteză a lor.
Dacă la început, oamenii foloseau plantele în alimentație doar pentru valoarea lor
nutritivă, cu trecerea timpului au descoperit că acestea au și un important rol medical datorită
compușilor bioactivi pe care îi conțin, compuși cu un puternic efect antioxidant. Chiar dacă
oamenii din antichitate nu cunoșteau noțiunea de „compus bioactiv”, folosirea plantelor în acest
scop reprezintă istoria utilizării compușilor bioacivi.
Papirusurile egiptene au aratat că planta coriandru, era folosită în medicină, cosmetică și
pentru prevenirea unor boli. În timpul Imperiului Roman, cercetători ca Hippocrate, Teofrastus,
Celsus, Dioscoride au descris mii de plante cu efect terapeutic. Românii erau cunoscuți pentru
10
folosirea plantelor medicinale din cele mai vechi timpuri. Herodot menționează în scrierile sale
că locuitorii de la nord de Dunăre foloseau planta Leonurus cardiaca, cunoscută și astăzi ca
Talpa Gâștei (Azmir J. și colab, 2013).
Deoarece fructele de pădure sunt cele mai bogate alimente în comuși bioactivi, prin acest
proiect s-a determinat conținutul în compuși bioactivi dar și activitatea antiradicalică a unor
fructe de pădure.
Proiectul este împărțit pe două părți. Prima parte este reprezentată de considerațiile
generale, care include definiții și clasificarea compușilor bioactivi, principalele metode
cunoscute utilizate până în prezent pentru determinarea activității antiradicalice și a compușilor
bioactivi și descrierea unității unde s-au efectuat lucrările practice. În partea a II-a sunt
prezentate obiectivele studiului, condițiile de experimentare, materialul, metodologia cercetării,
și rezultatele proprii la care s-a ajuns.
11
PARTEA I
CONSIDERAŢII GENERALE
CAPITOLUL. 1
COMPUȘII BIOACTIVI
1.1. Definiții ale compușilor bioactivi

Termenul „bioactiv” este compus din punct de vedere etimologic din două cuvinte: „bio”
şi „activ”: „bio” provine din grecescul „βίο” şi se referă la viaţă iar „activ” de la latinescul
„activus” şi înseamnă: dinamic, plin de energie.
Din punct de vedere ştiinţific, termenul „bioactiv” este un termen alternativ pentru
termenul „biologic activ”. Un compus bioactiv este pur şi simplu o substanţă care are o activitate
biologică.
În dicţionarele medicale, o substanţă bioactivă este definită ca o substanţă care are un
efect, provoacă o reacţie, sau declanşează un răspuns în ţesutul viu. Un compus (o substanţă) are
o activitate biologică, atunci când are un efect direct asupra unui organism viu. Acest efect poate
fi pozitiv sau negativ, în funcţie de substanţă, doză sau biodisponibilitate.
Compuşii bioactivi sunt substanţe chimice care se găsesc în general în plante, în cantităţi
mici: în fructe, legume, nuci, uleiuri, cereale integrale etc, având acţiuni ce duc la înbunătățirea
stării de sănătate a organismului uman şi animal, ei, sunt produşi ca metaboliţi secundari care nu
sunt necesari pentru creşterea plantei de zi cu zi dar joacă un rol inportant în apărare, atragere şi
semnalizare (Abdelkarim G. şi colab.,2014).
1.2. Clasificarea compușilor bioactivi

Compuşii bioactivi pot fi clasificaţi în funcţie de identitatea moleculară sau de tipul
biopolimerului astfel:
- compuşi polifenolici,
- glucide nedigerabile (fibre alimentare),
- lipide funcţionale (în special în cereale şi seminţe),
- proteine / peptide şi carotenoizi.
13
1.2.1. Compuşii polifenolici
Compuşii polifenolici se definesc prin prezenţa a, cel puţin, unui ciclu aromatic ce
cuprinde unul (fenoli) sau mai mulţi (polifenoli) substituenţi hidroxil, incluzând derivaţii lor
funcţionali (esteri şi glicozide). Polifenolii se găsesc sub formă de metaboliţi secundari ai
plantelor, sunt distribuiţi pe scară largă în regnul vegetal şi reprezintă un antioxidant abundent în
dieta umană (Margot S. şi Denise H.,2013).
Radicalii liberi, denumiți şi speciile reactive de oxigen, sunt produşi de multe reacţii
biologice în organism şi pot produce deteriorarea unor biomolecule importante. Dacă aceşti
radicali liberi nu sunt eliminaţi, ei pot duce la producerea diferitor stări de boală. Aceşti radicali
liberi, cum ar fi: superoxidul, radicalul hidroxil, radicalii peroxidului de hidrogen şi peroxidul
lipic, joacă un rol important în apariţia bolilor cronice degenerative, cum ar fi: cancerul, bolile
inflamatorii, cardiovasculare, neurodegenerative şi îmbătrânire. Acţiunile nocive ale acestor
radicali liberi pot fi blocate de antioxidanţi, aceștia îi elimină, având ca rezultat detoxifierea
organismelor. Prin urmare antioxidanţii sunt nişte compuşi ce pot contracara efectele
devastatoare a oxigenului în ţesuturi, acest termen le este dat moleculelor care au rol în protecţia
împotriva orcarui radical liber (Fan L. și col., 2007)
Majoritatea antioxidanţilor naturali sunt compuşi polifenolici şi sunt grupaţi în:
tocoferoli, flavonoide, acizi fenolici, derivaţi ai acidului cinamic, lignani, stilbene, tanini şi
cumarine (Von Elba şi Schwartz, 1996).
a) Flavonoidele sunt principalii compuşii bioactivi ce se găsesc în fructe. Acestea includ
un grup mai mare de antioxidanţi naturali.
Structura flavonoidelor conţine un schelet de carbon C6-C3-C6 (două inele aromatice
legate printr-un lanţ alifatic cu trei carboni care este condensat pentru a forma un piran sau un
inel furan).
Flavonoidele cuprind următoarele subclase: flavone, izoflavone, flavonoli, flavani,
flavanone, antocianidine, antociani şi calcone. Cele care sunt legate la una sau mai multe
molecule de zahăr se numesc glicozide flavonoidice; când nu sunt legate la molecule de zahăr se
numesc agliconi. Flavonoidele se găsesc de obicei sub formă de glicozide, care sunt mai puţin
eficiente decât agliconii (Shahidi şi Naczk, 1995).
Flavonolii sunt cei mai cunoscuți în grupa flavonoidelor, găsindu-se în mod natural sub
forme glicozilate (adesea glucoză sau ramnoză). Cei mai întâlniţi flavonoli agliconici sunt
quercetina, campferolul şi miricetina.
Flavonele sunt formate din glicozidele luteolinei și apigeninei, se găsesc în concentrații
mai mari în citrice. Principalii agliconi sunt: naringenina, care se găsește în grapefruit,
hesperetina, în portocale și eriodictiolul din lămâi (El Gharras, 2009).
14
Figura 1.1 - Structura chimică a luteolinei (http://upload.wikimedia.org)
Izoflavonii pot fi atât agliconi cât și glicozide, ei se găsesc mai ales în leguminoase, ca
exemplu putem să dăm soia. Cei mai cunoscuți sunt daizdeina și genisteina.
Figura 1.2 - Structura chimică a daizdeinei Figura 1.3 - Structura chimică a genisteinei
(http://upload.wikimedia.org) (http://upload.wikimedia.org)
Flavanolii se găsesc sub formă monomerică (catechina) și polimerică (proantocianidina);

acești doi flavanoli fiind cei mai intâlniți în fructe, în struguri găsindu-se o cantitate mare de
galocatechină, epigalocatechină și galat- epigalocatechină (Margot S., si Denise H.,2013).
Figura 1.4 - Structura chimică a catechinei Figura 1.5 - Structura chimică a proantocianidinei
(http://upload.wikimedia.org) (http://upload.wikimedia.org)
Antocianii sunt pigmenți care conferă fructelor de pădure și altor fructe cularea: roșie,
albastră, purpurie și violet. La fel ca și celelalte flavonoide, antocianii se găsesc sub formă
15
glicolizată. Formele agliconice ai antocianilor sunt cunoscute ca antocianidine. Se cunosc sute de
antociani, fiecare având un schelet antocianic de bază: cianidina, delfinidina, pelargonidina,
malvina, petunidina și peonidina. Diversificarea structurală se realizează în funcție de poziția în
care sunt atașate la scheletul antocianic glicozidele (glucoza, galactoza, ramnoza și arabinoza) și
grupările acil, incluzând acizi fenolici, cum ar fi: cafeic, p-cumaric, ferulic și sinapic (Shahidi E.
şi Naczk M., 1995).
Figura 1.6 - Structura chimică a cianidinei (http://upload.wikimedia.org)
b) Acizii fenolici. Se cunosc două mari clase de acizi fenolici, acestea sunt: derivații
acidului benzoic și derivații acidului cinamic. Acizii hidroxicinamici sunt: acidul cinamic, acidul
cumaric, acidul cafeic, acidul ferulic iar acizi hidroxibenzoici sunt: acidul elagic, acidul galic,
acidul vanilic și acidul salicilic.
Acizi fenolici se găsesc rareori sub formă liberă, cel mai des se intâlnesc sub formă
conjugată ca esteri și glicozide. Prin combinarea acidului cafeic și acidului chinic se formează
acidul clorogenic, care se găsește în cantități mari în fructe. Activitatea antioxidantă a acizilor
fenolici și esterilor lor depinde de numărul de grupări hidroxil din moleculă. Acizii
hodroxicinamici sunt mai eficienți decât acizii hidroxibenzoici (Shahidi și Naczk, 1995).
Figura 1.7 - Structura chimică a acidului cinamic Figura 1.8 - Structura chimică a acidului
(http://upload.wikimedia.org) elagic (http://upload.wikimedia.org)
c) Taninurile sunt de două tipuri: taninuri condensate ( proantocianidine, prodelfinidine)

și taninuri hidrolizabile, care sunt la randul sau împărțite în galotanine (esteri ai acidului galic) și
16
elagitanine ( esteri ai acidului hexahidrodifenic). Sunt foarte răspândite în regnul vegetal: în
scoarța copacilor (stejar, plop), în fructele crude, conferindu-le acestora gustul astringent.
Taninurile au rol în protecția plantelor împotriva virusurilor și microorganismelor, determină
valoarea alimentară și organoleptică din fructe și produse alimentare. Sunt utilizate în diverse
domenii: la limpezirea vinurilor și a berii, tăbăcirea pieilor, industria farmaceutică etc (Savu M.,
1994).
d) Tocoferolii sunt antioxidanți biologici importanți, utilizați pe o scară largă. Aceștia
sunt alcătuiți din două familii, și anume: tocoli și tocotrienoli. Acestia sunt de tipul α, β, ϒ, Ϭ, în
funcție de numărul și poziția grupărilor metil. Cel mai important antioxidant al acestui grup este
α-tocoferolul.
Din grupa tocoferolilor face parte și vitamina E, ea asigură condițiile fiziologice în
sistemul de reproducție la oameni și animale (carența duce la sterilitate), protejează vitaminele
A, D, F și unele enzime de agenții oxidanți și participă la formarea acizilor nucleici polifosforici
(Savu M., 1994).
Fructele conțin cantități considerabile de tocoferoli, în timp ce în produsele de origine
animală se găsesc doar urme. Față de ceilalți compuși polifenolici, tocoferolii au efect slab
antioxidant (Gordon M. și colab, 2001).
Figura 1.9 - Structura chimică a α-tocoferolului (http://f.tqn.com)
e) Lignanii sunt compuși polifenolici formați prin condensarea unor alcooli aromatici
care au grupări hidroxilice și metoxilice și derviă din fenilpropan. Principalii lignani sunt:
alcoolul coniferilic și alcoolul sinapinic. Lignanii însoțesc fibrele de celuloză în organele și
țesuturile plantelor, conferindu-le acestora o soliditate mai mare (Savu M., 1994).
Figura 1.10 - Structura chimică a alcoolului coniferilic (http://upload.wikimedia.org)

17
f) Stilbenele sunt compuși pe bază de fenoli, ca exemplu putem să dăm resveratrolul,
care are efecte anticancerigene și se găsește în vin.
Figura 1.11 - Structura chimică a resveratrolului (http://upload.wikimedia.org)
g) Proantocianidinele sunt dimeri, oligomeri și polimeri ai catechinelor, care sunt

îmbinate cu legături între C4 și C8 sau C6. Proantocianidinele sunt principalii polifenoli din
struguri și sunt responsabili pentru caracterul astringent al fructelor (El Gharras H., 2009).
Figura 1.12 - Structura chimică a proantocianidinelor de tip C4-C8

(http://upload.wikimedia.org)
1.2.2. Fibrele alimentare

Fibrele alimentare sunt polimeri carbohidrați cu zece sau mai multe unități monomerice
care nu sunt nici digerați și nici absorbiți în intestinul subțire.
Acestea au urmatoarele efecte în organismul uman: scăderea timpului de tranzit
intestinal, reducerea nivelului colesterolului total din sânge și a lipoproteinelor cu densitate
scazută, a glucozei din sânge și a nivelului de insulină, tamponarea efectului de exces de acid din
stomac și ajută la prevenirea constipației. Peretele celular al fructelor este o sursă bogată de fibre
alimentare (Margot S. și Denise H.,2013).
1.2.3. Proteinele si peptidele bioactive

Deși rolul principal al proteinelor și peptidelor este de a furniza acizi azotici și aminoacizi
esențiali, în unele cazuri acestea oferă efecte benefice suplimentare, cum ar fi: antimicrobian,
18
antioxidant, antitrombotic, antihipertensiv și activități imunomodulatoare. Ca exemple avem:
lunazinul (din soia), inhibitorii proteazei, hidrolizate proteice etc. (Gordon M. și colab., 2001).
1.2.4. Carotenoidele
Carotenoidele sunt compuși liposolubili, care dau culoarea galben, portocaliu, roșu și
violet. Se găsesc, alături de clorofilă, în țesuturiile verzi, cantitatea lor variind în funcție de: faza
de vegetație, condițiile de lumină și temeratură. Sunt prezente în unele fructe, flori, semințe,
rădăcini, ciuperci, bacterii dar și în organismul animal. Ele au rol important în fotosinteză, în
respirația și creșterea plantelor iar pentru animale, constituie provitaminele retinolului.
Carotenoidele bioactive se clasifică în: hidrocarburi carotenoidice și derivati
carotenoidici (xantofile). Principalele hidrocarburi carotenoidice sunt:
- β-carotenul este cel mai răspândit carotenoid, se găsește în cantitate mare în rădăcinile
de morcov dându-le culoarea portocalie, este prezent și în unele bacterii;
- α-carotenul, se găsește în cantități mai mici, de obicei însoțește β-carotenul;
- licopina, se găsește în fructele de tomate, în pepenele verde, în piersici, conferindu-le
culoarea roșie (Savu M., 1994).
Principalii derivați carotenoidici sunt: criptoxantina (de culoare roșu violet, se găsețte în:
porumb, ardei roșu, portocale), luteina (dă culoarea roșie-violet, însoțește clorofila în toate
țesuturile verzi), zeaxantina (are culoarea galben-roșcată).
Unele carotenoide bioactive conțin provitamina A, care ajută la prevenirea bolilor
cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare și cancerul de piele (Von Elbe și Schwartz, 1996).
1.2.5. Lipidele funcționale

Lipidele funcționale (fitosterolii) se găsesc sub formă liberă sau esterificați. Sunt în
cantități mai mari în semințe și în cantități mai mici în fruct. Cei mai întâlniți fitosteroli din
fructe sunt sitosterolii (componentul principal al uleiului de soia si bumbac), campesterolii,
stigmasterolii (se găsește în uleiul Physostigma venenosum și ajută la sinteza hormonului sexual,
progesterona.), brasicasterolii (identificati în uleiul de Brassica rapa, Brassica napus, în ceara de
trestie de zahăr), spinasterolii (din uleiul de spanac), fucosterolii (din algele brune) (Savu M.,
1994).
Fitosterolii acționează împotriva cancerului și ajută la reducerea lipoproteinelor cu
densitate scazută (Margot S., și Denise H.,2013).
19
1.3. Fructele de pădure
1.3.1 Principalele fructe de pădure cultivate în România

Fructele de pădure sunt deja foarte populare în rândul consumatorilor datorită
proprietăților organoleptice dar și a efectelor benefice pe care le au asupra organismul uman, de
asemenea ele fac parte din tradiția majorității popoarelor. Este cunoscut și faptul că ele s-au
folosit în medicina tradițională încă din cele mai vechi timpuri. De exemplu, indigenii din
America de Nord foloseau fructele de pădure, din specia Rubus ca tratament împotriva diareei și
pentru ameliorarea durerilor (Gordon J. M. și Derek S., 2012).
Sunt din ce în ce mai multe dovezi care arată că fructele de pădure au o reală contribuție
la înbunătățirea stării de sănătate.
Conform Penciu S., 2012, care a analizat suprafața cultivată și producția de fructe de
pădure în perioada 2006-2010, în țara noastră producția de fructe de pădure a atins valoarea
maximă în anul 2006 , ea ajungând la 28,5 mii de tone. Deși în următorul an, suprafața cultivată
cu fructe de pădure a fost cu 341 de hectare mai mare decât suprafața din anul 2006 avut loc o
scădere a producției la 23,3 mii de tone.
Tabelul 1.1
Suprafața cultivată cu fructe de pădure din România (ha) (Penciu S., 2012)
Perioada 2006 2007 2008 2009 2010
Afine 300 285 291 285 280
Coacăze 59 8 12 16 50
Căpșune 2,397 2,826 2,591 2,507 2,664
Merișoare 87 83 85 83 80
Zmeură 100 100 4 26 15
Alte fructe de
348 330 337 330 320
pădure
Total fructe
3,291 3,632 3,320 3,247 3,409
de pădure
În anii 2008 și 2009, deși au fost anii în care criza economică s-a simțit cel mai mult ,
producția de fructe de pădure și-a revenit ridicându-se la o valoare de 26, 3 mii de tone, respectiv
27,4 mii de tone.
Tabelul 1.2
20
Producția de fructe de pădure din România (tone) (Penciu S., 2012)
Perioada 2006 2007 2008 2009 2010
Afine 2000 2000 2,220 2,353 2,200
Coacăze 115 29 11 18 19
Căpșune 21,612 16,496 21,233 21,969 21,434
Merișoare 402 328 364 386 360
Zmeură 2,200 2,200 17 48 31
Alte fructe de
2,200 2,200 2,442 2,588 2,400
pădure
Total fructe
2,200 2,200 2,442 2,588 2,400
de pădure
Principalele fructe cultivate în România, în perioada 2006-2010, au fost căpșunele, care

au ocupat 72,8-78,1 din toată suprafața de fructe de pădure cultivată și 70,9-81,1% din producția
totală. Pe locul doi s-au situat afinele, care, în același interval de timp ocupau doar 7,8-9,1 din
suprafață și 7,0-8,6 din producție. Zmeura a evoluat în mod descendent, acest lucru a fost
rezultatul crizei economice dar și a condiților meteorologice, astfel: dacă în perioada 2006-2007,
zmeura se regăsea printre principalele fructe de pădure din țara noastră, cu o suprafață de 100 de
hectare și o producșie de 2,200 de tone, suprafața cultivată în următorul an s-a micșorat la doar 4
hectare. În anul 2010, suprafața cultivată de zmeură a crescut doar până la 15 hectare.
1.3.2 Compușii bioactivi din fructele de pădure

Marea majoritate a fructelor de pădure conțin zaharuri (glucoză, fructoză și sucroză) ceea
ce le dă gustul de dulce. Toate fructele de pădure conțin carotenoizi, aici incluzându-se compușii
precursori ai vitaminei A. Unele vitamine se găsesc într-o cantitate semnificativă, de exemplu
100 g de coacază negră pot furniza 40 % din doza zilnică recomandată de vitamnia K, iar 100 g
de zmeură, capșune și mure pot furniza aproximativ 15-18 % din doza zilnică recomandată de
acid folic (Seeram N.,2012).
Fructele de pădure sunt cunoscute pentru conținutul lor bogat în antioxidanți (polifenoli,
carotenoizi și vitamina C). Conform Halvorsen B. și colab., 2006, fructele de pădure se numără
printre produsele cu cea mai mare capacitate antioxidantă dintre alimentele consumate frecvent.
Cantitatea de antioxidanți din fructele de pădure variază de la o specie la alta, de la un soi
la altul dar și în funcție de condițiile de creștere. De exemplu 100 g de coacază neagră sau 100 g
de cătină conțin cantități de vitamina C ce depășesc doza zilnică recomandată, pe când la afine
conținutul este nesemnificativ.
21
Unele fructele de pădure, cum ar fi cătina, sunt bogate în carotenoizi dar de asemenea
acumulează multe grăsimi, majoritatea acestora fiind nesaturate. Carotenoizii, pe lângă faptul că
se comportă ca precursori ai vitaminei A, contribuie și la menținerea stării de sănătate a fructului.
Conținutul de polifenoli totali variază de asemenea în funcție de specie, soi și condițiile
de creștere dar poate fi puternic influențat și de tratamentele de după recoltare și procesare
(Gordon J. M. și Derek S., 2012).
Conform Hancock R. și Stewart, D., 2010, coacăza neagră, zmeura și căpșunele au un
conținut asemănător de polifenoli totali, acesta variind între 100 și 300 mg / 100g.
Compoziția polifenolilor poate da culoarea și gustul speciilor de fructe de pădure și poate,
de asemenea, influența efectele benefice pe care le au acestea asupra sănătății. Culorile roșii,
purpurii și albastre a fructelor de pădure sunt date de prezența antocianilor. Culoarea roșie-
portocalie a căpșunilor este dată de pelargonidina care se găsește atât în pulpa cât și pe suprafața
fructului, pe când, cularea purpuriu-închis a coacăzei negre este dată de acumulare unor cantități
ridicate de delfinidină și cianidină pe suprafața acesteia.
Deși aroma fructelor de pădure este dată de balanța acizi / zaharuri, compușii polifenolici,
pot influența gustul sau percepția senzorială. Prezența taninurilor, cum ar fi elagitanina din
zmeură sau elagitanina și proantocianina din căpșuni, contribuie la caracterul astrigent a
fructelor. Flavonolii contribuie și ei la gustul amărui a unor fructe de pădure (Gordon J.
McDougall și Derek Stewart, 2012).
Nile S. H., Park S. W., 2014 în urma unei recenzii asupra studiilor efectuate pe câteva
fructe de pădure cunoscute, a ajuns la următoarele rezultate cu privire la conținutul acestora în
minerale (tabelul 2.1).
Tabelul 1.3
Conținutul în minerale din fructele de pădure (mg / 100g) (Nile S. H., Park S. W., 2014)
Fructe de
Calciu Magneziu Fier Fosfor Potasiu Sodiu Zinc Mangan Cupru
padure
00,15- 0,11- 0,06- 1,20- 0,03-
Coacăză 15-35 6-10 10-15 56-80
0.60 0,22 0,12 3,90 0,06
100- 0,3- 0,02-
Mure 20-30 17-20 1-2 25-30 2-4 1,2-2,6
150 0,5 0,04
0,16- 0,02- 0,3- 0,13-
Merișor 3-5 3-7 1-4 24-30 4-6
0,40 0,04 0,10 0,20
Tabelul 1.3 (continuare)
22
15- 20- 200- 0,5- 0,32-
Zmeură 1-5 0,4-0,6 1,5-2,0 Urme
30 22 225 1,0 0,61
1,5- 0,33- 0,11-
Soc 3,2-4,5 0,5-0,6 5-8 25-32 1-3 0,3-0,6
3 0,51 0,26
35- 35- 300- 1,7- 0,25- 0,35- 0,15-
Coacăza neagră 15-18 1,3-2,5
45 40 320 2,5 0,31 0,52 0,20
Penru aceleași fructe de pădure au adunat informații cu privire la conținutul principalilor

compuși bioactivi (tabelul 1.4).
Tabelul 1.4
Fenolii totali, flavonoizii și antocianii din fructele de pădure (mg / g)
(Nile S. H., Park S. W., 2014)
Fructe de padure Flavonoizi Fenoli Antociani
Coacăză 50 261-585 25-495
Mure 276 486 82-325
Merișor 157 315 67-140
Afine 44 525 300
Zmeură 6,0 121 99
Soc 42 104 45-791
Coacăza neagră 46 29-60 44
600
500
400
Flavonoizi
300 Fenoli
Antociani
200
100
0
Coacăză Mure Merișor Afine Zmeura Soc
Figura 1.13 – Reprezentarea grafică a fenolilor totali, a flavonoizilor și antocianilor din fructele
de pădure (mg/g) (Nile S. H., Park S. W., 2014)
23
In cele din urmă au prezentat compușii bioactivi din fiecare fruct în parte dar și
proprietățile biologice benefice pe care le au acestea asupra organismului uman pe baza unor
studii efectuate până în prezent (tabelul 1.5)
Tabelul 1.5
Efecte benefice asupra sănătății umane a fructelor de pădure (Nile S. H., Park S. W., 2014)
Fructe de padure Compușii bioactivi Proprietățile biologice
Anticancerigen, anti-inflamator,
antidiabetic.
Bogate în antioxidanți, vitamina C, E Previne pierderile în greutate,
și A degenerarea moleculara. Ajută la
Coacăze Bogate în seleniu, zinc, fier, și prevenirea Alzheimerului,

mangan. Conține β-caroten, luteină, și încetinește semnele de
zexantină. îmbătrânire, protejează și
înbunătățește circulația sângelui,
reduce colesterolul
Luptă împotriva acțiunii
Bogate în antioxidanți, polifenoli,
radicalilor liberi, întârzie
mangan, acid folic, fibre, cianidin-3-
Mure procesul de îmbătrânire, este un
O-glucozidă și vitamina C, salicilat și
analgezic, oferă rezistență vaselor
taninuri.
de sânge.
Bogat în vitaminele C, A, calciu, fier,
Antibacterial, antiseptic și
acid folic, magneziu și mangan.
diuretic, ajută digestia, înlătură
Merișor Conține un procent mai mare de
grăsimile din sistemul limfatic și
compuși fenolici față de celelalte
ajută sistemul cardiovascular.
fructe de pădure studiate.
Bogate în antociani, flavonoli,
Efect benefic pentru: gură, ochi,
vitamina C, E și mangan.
Afine gingii, protejează vasele de
Conține carotenoizi, luteină și
sânge, dă rezistență arterială.
zexantină.
Bogate în vitaminele C și B, ω-3, Anticancerigen, previne acțiunile
Zmeură fibre, acid galic, acid elagic. radicalilor liberi, antimicrobial,

Conține acid folic, fier, potasiu, crește rata metabolismului.
24
Bogat in vitaminele C, A și B. Protejează ADN ul împotriva
Conține majoritatea flavonoizilor și radicalilor liberi
Soc carotenilor Înbunătățește sistemul respirator,

Conținut bogat în fier și calciu. și stimuleaza funcționarea
sistemului digestiv.
Are efect antiinflamator, ajută la
Bogată în antociani, calciu, zinc, eliminarea sau reducerea
Coacăza neagră
potasiu, vitamina A, B2. colesterolului din sânge,
stimulează digestia, sucul secreția
Cum am mai spus, capacitatea antioxidantă a polifenolilor poate contribui la înbunătățirea

stării de sănătate a organismului, prin ameliorarea efectelor dăunătoare produse de speciile
reactive de oxigen. Deși polifenolii din fructele de pădure pot avea o capacitate antioxidantă
mare la analizele din eprubetă, trebuie sa ținem cont, că eficacitatea lor este limitată de absorbția
acestora, de multe ori scăzută, în fluxul sanguin (Gordon .M., Derek S., 2012).
25
CAPITOLUL. 2
PRINCIPALELE METODE CUNOSCUTE DE DETERMINARE A
ANTIOXIDANȚILOR
Deși aflate în continuă dezvoltare pentru a crește ușurința de utilizare și obținerea de

rezultate într-un timp cât mai scurt, majoritatea analizelor de determinare a antioxidanților din
prezent au limitări tehnice dar și conceptuale.
Principalele metode folosite până în prezent pentru determinarea activității antioxidante a
unor compuși bioactivi din produsele alimentare sunt: metoda ORAC, metoda PCLP, metoda
Folin-Ciocâlteu, metoda bazată pe detecția TRAP și metoda DPPH.
2.1. Metoda ORAC

Metoda ORAC („oxygen radical absorbance capacity”), calculează capacitatea în care
antioxidanții inhibă oxidarea produsă de către peroxil, care a rezultat în urma descompunerii
termice a unui compus azo. Prin reacționarea peroxilului cu un substrat fluorescent, cum ar fi
fluoresceina sau roșu de pirogalol, rezultă un compus nonfluorescent. Se înregistrează curbele de
tip intensitate de fluorescență în funcție de timp apoi se determină aria curbei în prezența și în
lipsa antioxidantului, rezultatele fiind exprimate în µmolTE / g produs (*** Raport științific
tehnic, 2014).
2.2. Metoda PCLP

Metoda PCL („photochemiluminescent”), după cum spune și denumirea are la bază
măsurarea fotochemiluminescenței, fotochemiluminescență rezultată din reacția unor specii
radicalice cu compuși excitabili fotochimic, cum ar fi luminolul sau lugicenina. Avantajele
acestei metode sunt: cheltuielile scăzute pe care le necesită și faptul că poate fi folosită pentru
antioxidanți hidrofili și lipofili, la valori diferite de pH și temperatură (Lidia Varvari, 2011).
2.3. Metoda Folin-Ciocâlteu

Metoda Folin-Ciocâlteau are la bază o reacție de oxidare, ce are loc în mediu puternic
bazic , apărută datorită unui molibdowolframat (Na2WO4/ Na2MoO4), reacție din care se
desprinde O2 și reacționează cu molibdatul, astef se formează ionul Mo4+ de culoare albastră.
26
Absorbanța se urmărește spectofotometric pe intervalul 745-750 nm. Antioxidantul de referință
folosit este acidul galic. Această metodă este simplă, rapidă și specifică (Lidia Varvari, 2011).
2.4. Metoda TRAP

Metoda TRAP („total radical-trapping antioxidant parameter”) are la bază reacții similare
celor de la metoda ORAC, ea urmărește capacitatea antioxidantului de a se intersecta cu reacția
dinte peroxil și substratul fluorescent. Diferența dintre metoda TRAP și ORAC, constă în faptul
că prima definește activitatea antioxidantului în funcție de perioada de inhibiție, în prezența
antioxidantului a timpului util pentru apariția substratului oxidat (Lidia Varvari, 2011).
2.5. Metoda DPPH-

Metoda DPPH folosește drept sursă radicalică pentru aprecierea activității
antioxidantului, radicalul DPPH. Monitorizare se face fie spectrofotometric fie electrochimic.
DPPH, care dă culoare violetă în prezența antioxidantului, este redus la un compus de culoare
ușor gălbuie, variația absorbanței este calculată la 517 nm, valorile activității antioxidante apoi
este exprimată cantitatea de antioxidanți. Această metodă este una rapidă, simplă, are la bază un
principiu simplu de determinare, dar ar avea ca dezavantaj existența posibilității suprapunerii
spectrului antioxidanților cu cel al DPPH, cum ar fi în cazul carotenoizilor (*** Raport științific
tehnic, 2014).
27
CAPITOLUL. 3
DESCRIEREA UNITĂȚII DE PRACTICĂ
3.1. Scurt istoric și descrierea Universității de Științe Agricole și Medicină

Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași
Istoria învățământul agricol din moldova debutează cu secolul XIX- lea, când primul
agronom român, Ion Ionescu de la Brad formează primele teme în domeniul agriculturii. Mai
târziu, în anul 1905, are loc înființarea cadrelor de Chimie Agricolă și Chimie Tehnologică în
cadrul Facultății de Științe a universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În anul 1948 la Iași se
formează Institutul Agronomic, conținând facultatea de Agricultură. În anul 1951 se înființează
și Facultatea de Horticultură și de Zootehnie, ca apoi, în 1961 să se formeze și Facultatea de
Medicină Veterinară. În prezent acest institut poartă denumirea de Universitatea de Ştiinţe
Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad".
Figura 3.1 – Sigla Universității de Figura 3.2 - Universitatea de Ştiinţe Agricole

Științe Agricole și Medicină şi Medicină Veterinară
Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi
din Iași (original) (original).
28
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi
este o instituţie foarte cunoscută la nivelul țării dar și în Europa, ea are ca și specializare un
învățământ superior agronomic și medical veterinar. Misiunea Universității este aceea de a creea
ingineri agricoli, montanologi, horticoli, zootehniști, ingineri specializați în inginerie economică,
prelucrarea produselor agricole, biologie agricolă dar și doctori medici veterinari
3.2. Descrierea laboratorului de cercetare pentru analiza compușilor bioactivi

antioxidanți
Laboratorul de cercetare pentru analiza compușilor bioactivi antioxidanți aparține
facultății de Horticultură (departamentul de Științe Exacte), din cadrul Universității de Științe
Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Laboratorul a fost echipat prin
proiectului internațional "Formation de préparation et de perfectionnement à l’analyse moderne
des composés chimiques bioactifs dans les produits agro-alimentaires d’origine végétale",
proiect realizat în anii 2013-2014. Acest proiect a fost finanțat de către Agenția Universitară a
Francofoniei (AUF) și cofinanțat de către Universitatea de Științe Agricole și Medicină
Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași.
Figura 3.3 – Laboratorul de cercetare pentru analiza compușilor bioactivi antioxidanți

(original)
Agenţia Universitară a Francofoniei (AUF) este o instituţie multilaterală ce grupează
universităţi publice şi private, centre şi institute de cercetare, dar şi reţele instituţionale din ţările
29
membre ale Organizaţiei Internaţionale ale Francofoniei. Ea formează un sistem de 770 de
instituţii din 90 de ţări și are ca principal obiectiv colaborarea între instituţiile universitare
francofone, având un rol important în înbunătățirea învăţământului superior şi a cercetării.
Laboratorul este echipat cu următoarele aparate:
- instalaţie de distilare pentru apa;
- centrifugă de laborator;
- frigider, utilizat pentru depozitarea la temperatură scazută a probelor de analizat;
- spectofotometru „SPECORD 200 PLUS”, utilizat pentru determinarea unor compuși
bioactivi prin metoda spectofotometrică;
- mixer de tip vortex „VELP”, folosit la omogenizarea amestecurilor;
- balanţa electronică -utilizată pentru cântărirea cu precizie de 3 zecimale;
30
PARTEA a II-a
CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 4
OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚIILE DE EXPERIMENTARE,
MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1.Obiectivele studiului
Prezenta lucrare are drept obiectiv principal determinarea activității antioxidante,
determinarea conținutului de polifenoli totali, de flavonoizi, și de taninuri din fructele de pădure:
aronie, păducel și cătină. Activitatea antioxidantă va fi determinată prin metoda radicalului liber
DPPH-, iar compușii bioactivi prin metoda indicelui Folin-Ciocâlteu.
4.2. Materialul de studiu

Materialul de studiu este reprezentat de fructele de pădure: Aronia (Aronia melanocarpa),
Păducel (Crataegus monogyna) și Cătina (Hippophaë rhamnoides L).
4.2.1. Aronia (Aronia melanocarpa)
a) Caracteristici generale
Aronia face parte din familia Rosaceae, în mod normal există două specii: Aronia
melanocarpa și Aronia arbutifolia, dar prin combinația acestor două rezultă o a treia, și anume:
Aronia prunifolia.
Soiurile utilizate în producție sunt din specia Aronia melanocarpa. Cele mai importante
soiuri sunt: „Nero” (Cehia), „Viking” (Finlanda), „Kurkumäcki” (Finlanda), „Hugin” (Suedia),
„Fertodi” (Ungaria ) și „Aron” (Danemarca).
Arbuștii aroniei pot crește până la o înălțime de 2-3 m, ei produc din luna mai până în
iunie aproximativ 30 de flori mici, albe, care la coacere devin boabe de culoare roșu aprins
(aronia rosie) sau negru-purpuriu (aronia neagra), boabe cu diametrul de 6-13 mm, și greutatea
de 0,5-2g.
32
Figura 4.1 - Aronia (http://upload.wikimedia.org)
Fructele de pădure Aronia, provin din estul Americii de Nord și din estul Canadei.
Migrarea lor spre Europa a avut loc în jurul anului 1900, prin intermediul Germaniei, fiind
ulterior preluate și de Rusia. În jurul anului 1946, planta a fost înregistrată ca specie în fosta
Uniune Sovietică. Ulterior a început să fie cultivată în majoritatea țărilor est-europene (Rod
Taheri, 2011).
b) Compoziția chimică
Ca și la celelalte fructe de pădure, compoziția chimică a aroniei depinde de o serie de
factori, cum ar fi soiul, fertilizarea, gradul de maturare a boabelor, perioada de recoltare, sau
habitatul. Compoziția chimică acesteia se diferențiază de alte fructe de pădure printr-un conținut
ridicat de sorbitol și polifenoli.
Sabine E.K., Harshadai M. R., 2008 au adunat mai multe informații, din analizele
efectuate până atunci, cu privire la compoziția chimică (tabelul 4.1)
Tabelul 4.1.
Compoziția chimică a fructelor de aronie (Sabine E.K., Harshadai M. R., 2008)
Compusul chimic Cantitatea Compusul chimic Cantitatea
glucoză și fructoză 66–100;130–176g/kg tocoferoli 17.1mg/kg
fibre dietetice 56g/kg vitamina K 242μ g/kg
33
4400;5800
Pectine 3.4–5.8g/kg Cenușa
mg/kg
Grăsimi 0.14% Na 26mg/kg
Proteine 0.7% K 2180mg/kg
acid malic 13.1g/kg Ca 322mg/kg
acid citric 2.1g/kg Mg 162mg/kg
vitamina C 137mg/kg Fe 9.3mg/kg
200μg/kg
acid folic Zn 1.47mg/kg
vitamina B1 180μg/kg carotenoizi 48.6mg/kg
Compușii polifenolici sunt cei mai importanți constituenți prezenți în fructele de aronie,
și de asemenea responsabili pentru multe din proprietățile lor medicinale, ele sunt mai bogate în
conținut de procianidină, antociani și acizi fenolici.
Tabelul 4.2
Compușii fenolici din fructele de aronie (Sabine E.K., Harshadai M. R., 2008)
Cantitatea Cantitatea
Compușii polifenolici Compușii polifenolici
(mg/100g) (mg/100g)
Procianidine 5182; 3992; 664 Derivații querecetinei >71; 101;
307-631;
Antociani Querecetin-3-galactozida 30,2; 37
428;461
146; 142; 399;
Cianidin-3-arabinozida Querecetin-3-glucozida 27,3; 22
582
315; 237; 990;
Cianidin-3-galactozida Querecetin-3-rutinozida 15
1282
alți derivați ai
Cianidin-3-glucozida 10; 1,7; 37,6; 42 27
querecetinei
Cianidin-3-xilozida 10; 47;51,5; 53 epicatechina 15,4
34
Pelagronidin-arabinoza 2,3 acid clorogenic 302; 61
Pelagronidin-galactozida urme acid neoclorogenic 291;123;
c) Efecte benefice asupra organismului uman

În urma analizelor efectuate asupra aroniei, nu s-au constatat până în prezent efecte
nedorite sau toxice pe care le poate da ci doar contribuții la înbunătățirea sănătății. Efectele
fiziologice și biologice pe care le conferă fructele de aronie se datorează conținutului acestora în
polifenoli, acizi clorogenici și a antocianilor.
- efect antioxidant: fructele proaspete de aronie au o puternică capacitate antioxidativă.
Analize efectuate pe diferite specii de animale au arătat că antocianii din aronie reduc
peroxidarea lipidelor și mărește activitatea enzimelor care sunt implicate în sistemul de apărare.
O dietă suplimentată cu suc de aronie reduce efectele negative oxidative asupra celulelor roșii
din sânge care apar la sportivi.
- efect asupra proliferării celulelor canceroase: extractul bogat în antociani din aronie
inhibă dezvoltarea tumorii și stimulează apoptoza celulelor cancerului de colon uman.
- efect antimutagenic: antocianii izolați din aronie inhibă activitatea mutagenică a
benzopirenului și a 2-aminofluorenului.
- efect hepatoprotectiv: la o analiză asupra șobolanilor s-a observat cum antocianii din
aronie scad toxicitatea și acumularea de cadmiu din rinichii și ficatul șobolanilor.
- efect favorabil împotriva bolilor cardiovasculare: s-a demonstrat că, compușii fenolici
contribuie la protejarea și refacerea celulelor endoteliale. S-a constatat că la un bărbat cu o
hipercolesterolemie medie, care a bea regulat suc de fructe de aronie, 250 mL / zi, timp de 6
săptămâni, are loc scădere colesterolului total din ser.
- efecte antidiabetice antocianii aroniei ar putea fi utili în prevenirea și controlul
diabetului zaharat de tip II și complicațiilor care apar. Prin administrarea de suc de aronie
șobolanilor ce sufereau de diabet, s-a observat atenuarea hiperglicemiei si hipertriglicemiei. Un
studiu a arătat că dacă se bea zilnic 200mL suc de aronie, timp de 3 luni are loc scăderea rapidă a
nivelului de glucoză la pacienții cu diabet insulinodependent (Sabine E.K., Harshadai M. R.,
2008).
35
4.2.2. Păducelul (Crataegus monogyna)
Păducelul este un arbust spinos de 2-6 m, din familia Rosaceae , care în mod normal, are
frunzele de culoare verde-aprins, flori albe, cu miros puternic la înflorire și fructele de culoare
roșu-aprins, cu un singur sâmbure în interior, partea cărnoasă este galbenă.
Figura 4.2 - Păducelul (http://upload.wikimedia.org)
Păducelul s-a folosit încă din cele mai vechi timpuri în medicina tradițională chineză și în
medicina pe baza de plante europeană. Acesta a fost menționat pentru prima dată în Tang Ben
Cao, prima farmacopee oficiala din lume, în anul 659 d. Hr.
În Europa, păducelul se utiliza pentru proprietățile sale benefice încă din primul secol .,
iar pentru tratamentul bolilor de inimă la sfârșitul anilor 1800. Fructele păducelului erau folosite
pentru stimularea digestiei și înbunătățirea funcțiilor stomacului și a circulației sângelui. De
asemenea se foloseau atât fructele ,frunzele, florile sau o combinație dintre ele, ca agent
astrigent, antispasmodic, cardiotonic, diuretic, hipotensiv și antiaterosclerotic ( Qi Chang și
colab., 2002).
b) Compoziția chimică.
Frunzele cu flori conțin: flavonoide, proantocciani, acizi titerpenici, și amine biogene.
Fructele au un conținut ridicat în pectine, antociani, flavonoide și proantociani.
În urma unor analize efectuate pe păducel în diferite stadii de dezvoltare, Barros L. și
colab., 2010 , a obținut rezultatele din tabelul 4.3 cu privire la compoziția chimică.
36
Tabelul 4.3
Compoziția chimică a fructelor de păducel (Barros L. și col. 2010)
Compusul Cantitatea în fructele Cantitatea în fructele Cantitatea în fructele
chimic crude maturate supracoapte
Umiditatea (%) 76.81 60.00 59.76
Cenușa,
2.39 3.21 3.25
(g/100g)
Carbohidrați,
91.24 91.99 92.75
(g/100g)
Proteine,
5.57 3.97 3.40
(g/100g)
Lipide, (g/100g) 0.80 0.83 0.60
Energie,
394.43 391.32 389.98
(Kcal/100g)
Fructoza,
0.29 7.24 10.16
(g/100g)
Glucoza,
1.48 33.39 44.44
(g/100g)
Sucroza,
0.36 0.14 0.66
(g/100g)
Trehaloza,
0.08 0.25 0.36
(g/100g)
Total zaharuri,
2.21 41.03 56.07
(g/100g)
Ca și în cazul aroniei, compușii bioactivi din păducel sunt cei mai importanți constituenți,
responsabili pentru multe proprietăți benefice asupra organismului. Principalii compuși bioactivi
fiind: tocoferolii, acidul ascorbic și β-carotenul. Barros L. și col. 2010 au determinat conținutul
în compușii bioactivi din tabelul 4.4.
37
Tabelul 4.4
Compușii bioactivi din păducel (mg/100g) (Barros L. și colab., 2010)
Cantitatea în
Cantitatea în fructele Cantitatea în fructele
Compusii bioactivi fructele
crude maturate
supramaturate
α-tocoferol, 16.03 113.42 57.34
β-tocoferol 1.02 2.33 2.23
γ-tocoferol 3.87 3.34 3.53
δ-tocoferol 0.84 0.90 0.88
tocoferoli totali 21.75 119.99 63.99
Acid ascorbic 130.33 220.24 28.40
β-caroten 16.42 54.84 94.15

- efecte pozitive asupra insuficientei cardiace: extractul standardizat de fructe proaspete
de păducel a demonstrat un efect puternic la pacienții cu insuficiență. Un total de 143 de pacienți
a fost tratat de trei ori cu 30 de picături de extract pe cale orală timp de opt săptămâni.
Rezultatele au arătat o înbunătațire semnificativă a stării de sănătate.
- efect antiinflamator, gastroprotectiv și antimicrobial: administrarea pe cale orală a
extractului de păducel a dus la scăderea edemului de la lăbuța șobolanilor. De asemenea extractul
de păducel a avut si efect gastroprotectiv la șobolanii care sufereau de ulcer.
- efect antiviral asupra virusului Herpes simplex (Serhat Keser și colab., 2014).
4.2.3. Cătină (Hippophaë rhamnoides L)
Cătina este un arbust mic cu o înălțime de 3-4 m. Frunzele sunt întregi, liniar-lanceolate,
de culoare verde-cenușie la suprafață și albicios-argintie pe partea inferioară. Florile, dioice, sunt
mici și apar înaintea frunzelor; cele mascule sunt sesile, au 2 sepale și 4 stamine, iar cele femele
sunt scurt pediculate și au 2 sepale. Fructele sunt ovoide sau globuloase, cu o lungime de 5-10
mm și late de 4-8 mm, având culoarea verde la început și galben-portocalie la maturitate.
38
Figura 4.3 - Cătina (http://www.pom-fructifer.ro)
Datorită sistemul său radicular puternic și complex, cu noduli fixatoari de azot, arbustul
de cătină ajută la conservarea solului în zonele erodate.
Cătina era folosită în medicina tradițională chineză încă din perioada dinastiei Tang,
acum mai bine de 1000 de ani. Cele mai vechi documente de botanică prezintă cătina, ca fiind
utilizată în mod tradițional de către localnicii de pe continentul Asiei, din țarile nordice și din
zona baltică, în diferite scopuri: ca produs alimentar, sub formă de combustibil, în medicină
(pentru tratarea astmului, bolilor de piele, ulcerelor gastrice și tulburări pulmonare), pentru
construcția gardurilor vii, etc (Geetha S. și col., 2011).
b) Compoziția chimică
Cătina are o compoziție unică, care combină o multitudine de componente de obicei
găsite doar separat. Compușii bioactivi variază în funcție de gradul de maturitate a fructelor,
dimensiunea lor, locația geografică, clima și metodele de extracție
Boabele, care au o culoare de la galben-portocaliu la roșu, sunt o sursă bogată de compuși
valoroși, cum ar fi vitamine (C și E), carotenoide (β-carotenul, licopenul, luteina și zeaxantina),
flavonoide ( izoramnetin-3 -beta-D-glucozide; izoramnetin-3-beta-D-glucosaminide;. kampferol,
etc.) acizi organici, aminoacizi, micro și macroelemente .
Conform Geetha Suryakumar și col., 2011, din boabe de cătină s-au izolat, urmatorii
copuși bioactivi: acidul oleanolic, acidul ursolic, acid 19-alfa-hidroxiursolic, acid dulcioic, 5-
39
hidroximetil-2-furancarbox-aldehida, cirziumaldehida, acidul octacosanoic, acidul palmitic și –
hexadecanolenina.
Prin analize cromatografice au fost identificați esterii zexantina și β-criptoxantina, aceștia
putându-se folosi în fabricarea aditivilor alimentari, ingredientelor cosmetice și nutraceuticilor.
Pe lângă multitudinea de antioxidanți, boabele de cătină sunt bogate și în acizi grași (13,7%
saturati și 86,3% nesaturati): acid palmitic, acid oleic (omega-9), acid palmitoleic (omega-7),
acid linoleic (omega 6), acid linolenic (omega-3); și fitosteroli.
Frunzele de cătină conțin și ele nutrienți și substanțe bioactive care sunt în principal
flavonoide, carotenoizi, steroli liberi și esterificați, triterpenoli, și izoprenoli. Frunzele sunt o
sursă la fel de bogată de antioxidanți importanți, inclusiv β-caroten, vitamina E, catechine, acid
elagic, acid ferulic, acid folic și valori semnificative de calciu, magneziu și potasiu. Compușii
polifenolici din frunzele sunt reprezentați de flavonoli, leucoantocianidine, epicatechine,
galocatechine, acidul galat și galic (Geetha Suryakumar și col., 2011).

- efectul antioxidant al cătinei a fost studiat în vivo utilizând șobolani albi, masculi,
extractul alcoolic din frunzele de cătină (500 μg / ml) a inhibat producerea radicalilor liberi, și a
restaurat statusul antioxidant.
- efect hepatoprotectiv: administrarea extractului de alcool din fructe de cătină a produs
reducerea leziunilor hepatice de la șobolani.
- efect cardioprotectiv: unele studii au arătat că extractul de cătină reduce tromboza
patogenică la șoareci (Geetha Suryakumar și col., 2011).
4.3. Condițiile de experimentare

Pentru cercetările care s-au efectuat, materialul biologic a fost procurat din comerț, din
„Piața Alexandru cel Bun” și „Piața Nicolina” din Iași.
Fructele de pădure s-au uscat la temperatura camerei, apoi au fost mărunțite și trecute
printr-o sită fină , astfel s-a obținut un praf format din particole de mărimi asemănătoare. S-a
cântărit câte 2 g din fiecare material biologic sub formă de praf la balanța analitică.
40
Figura 4.4 – Balanță analitică (original)
Extractele au fost preparate cu ajutorul soluțiilor de etanol 60 %, ținând cont de valoarea

hidromodulului, astfel:
- pentru aronie: s-a utilizat un volum total de 36 mL;
-pentru păducel: s-a utilizat un volum total de 40 mL;
-pentru cătină: s-a utilizat un volum total de 24 mL.
Figura 4.5 – Extracte din fructele de pădure analizate (original)
41
S-a menținut și s-a agitat timp de o oră pe baia de apă la 300C, 450C și 650C apoi s-a
centrifugat timp de 5 minute la 6000 de rotații/minut.
Figura 4.6 – Centrifugă „LCEN-102” (original)
4.4. Metodologia cercetării
4.4.1. Determinarea activității antiradicalice cu ajutorul radicalilor liberi DPPH-

Determinarea activității antiradicalice libere s-a realizat cu metoda lui Brand Williams
(Brand W., 1995). Această metodă spectofotometrică cu ce folosește radical liber DPPH-
funcționează pe principiu că absorbanța radicalului se reduce atunci când există antioxidanți.
DPPH- este un radical stabil din cauza delocalizării electronului neânperecheat de pe întreaga
moleculă, aceasta determinând producerea unei culori violet, ce formează o bandă de absorbție
care are maximul plasat la circa 520 nm. În cazul acestei lucrări examinările s-au făcut la
lungimea de undă λ= 515 nm.
Figura 4.7 - Principiul metodei de determinare a activității antioxidante cu ajutorul radicalului

liber DPPH (Crucicovschi A., 2013)
42
S-a realizat reacția directă necesară citirii notificărilor spectofotometrice, astfel: s-a
introdus 3,9 ml de soluție DPPH- de concentrație 60 μM dizolvată în metanol și 0,1 mL probă
analiztă, iar proba de referință folosită a fost metanolul. Reacția s-a desfășurat pe un interval de
timp de 30 de minute, într-un spațiu lipsit de lumină, timp în care la fiecare minut folosindu-se
spectofotometrul „SPECORD 200 PLUS”, s-a citit absorbanța pentru a se constitui curbele
cinetice ale interacțiunii extractelor analizate cu soluția radicalului liber DPPH-.
Activitatea antiradicalică s-a prezentat sub formă de procent de reducere a DPPH- (AA,
%):
A0  A30
AA%  *100
A0
în care avem: A0 - absorbanța soluțiilor DPPH în timpul t=0 s;

A30 – absorbanța soluțiilor DPPH după 30 de minute;
Figura 4.8 - Spectofotometrul „SPECORD 200 PLUS” (original)
43
4.4.2 Determinarea polifenolilor totali, a flavonoizilor și a taninurilor prin metoda Folin-
Ciocâlteu.
Principiul acestei metode se bazează pe faptul că amestecul dintre acizi fosfotungistic
(H3PW12O40) și fosfomolibdic (H3Pmo12O40), se reduce la oxizi albaștri de tungisten (W8O23) și
molibden (Mo12O23), în mediu bazic și în prezența fenolilor.
Colorația albastră exprimă un maxim de absorbție la λ = 750 nm, ea depinzând de
conținutul de compuși fenolici totali. Culoarea nu este stabilă ci evoluează în funcție de timp,
astfel există 2 faze: una rapidă, pe intervalul 0 – 30 de minute (culoarea albastră) și una lentă,
după 30 de minute (culoarea evoluează spre albastru închis). Atunci când citirea se face pe
intervalu 30 -45 de minute apare o eroare foarte mică.
a) Determinarea polifenolilor totali

S-a introdus 1mL extract din fiecare probă, 50 mL apă, 5 mL reactiv Folin-Ciocâlteau și
20 mL carbonat de sodiu într-un balon cotat și s-a adus la semn cu apă distilată. Analiza s-a făcut
după un interval de 30 de minute în spectofotometru la lungimea de undă λ= 750 nm.
b) Determinarea flavonoizilor
S-a introdus 10 mL extract, 5 mL HCl:H2O 50:50 , 5 mL formaldehidă într-o sticlă
brună. După ce amestecul a fost lăsat timp de 24 de ore în stare de repaus, într-un balon cotat de
100 mL, s-a introdus 1 mL filtrat, 50 mL apă, 5 mL reactiv Folin-Ciocâlteu, 20 mL carbonat de
sodiu, aducându-se la semn cu apă distilată. Dupa un interval de timp de 30 de minute s-a făcut
analiza la spectofotometru la lungimea de undă λ= 750 nm.
Concentrația în polifenoli totali și în flavonoizi a probelor de analizat s-a calculat
cu ajutorul curbei etalon, realizate în aceleași condiții ca soluțiile probă. Pentru curba de
etalonare s-a folosit o soluţie de acid galic în concentraţiile de: 0; 0,08; 0,1; 0,12; 0,15; 0,17; 0,2;
0,3. Ecuația curbei de etalonare este:
A = 1.237x - 0.0011, unde:
A- absorbanța citită
x- masa de compuși fenolici / flavonoizi
Datele obţinute s-a reprezentat grafic: pe abscisă concentraţia soluţiilor de acid galic,iar
pe ordonată densităţile optice pentru fiecărei soluţii. În urma unirii punctelor corespunzătoare
fiecărei perechi de date, s-a obţinut curba etalon.
44
c) Determinarea taninurilor
Într-un vas de 50 ml s-a introdus 0,5 ml extract, s-a adaugat 25 mL apă distilată, s-a
amestecat, apoi s-a adaugat 2,5 mL de reactiv Folin-Ciocâlteu și 10 mL soluție carbonat de
sodiu, de concentrație 20% . S-a adus la semn cu apă distilată și s-a agitat bine, și s-a lăsat 30 de
minute. S-a măsurat absorbanța la spectrofotometru, la lungimea de undă de 750 nm. Proba
martor a fost pregătita la fel, însă fără extract.
Rezultatul a fost calculat după urmatoarea formulă :
mt  Ct M t 103 50Vext 103 (mg)
unde: mt - masa de taninuri în 0,5 ml extract, mg;
C t -concentrația de taninuri totale;
M t -masa molară de taninuri, g/mol;
Vext -volumul extractului, ml.

Pentru a obține cantitatea totală de taninuri din extract, valoarea obținută a fost înmulțită
cu volumul de extract obținut (ml). Pentru a determina concentrația de taninuri (mol/l) a fost
elaborată curba de etalonare astefel : S-a pregătit soluția etalon de enotanin (3 mg de tanin
obținut din semințe de struguri se dizolvă în 100ml de apă alcoolizată 10 % ). În baloane cotate
de 50 ml s-a introdus în ordine crescătoare 0,5; 1; 2,5; 5; 7,5; 10 ml de soluție etalon de tanin, s-a
adaugat în fiecare balon câte 1mL reactiv Folin-Ciocâlteu, 10 ml sol. carbonat de sodiu de
concentrație 20 % și s-a adus la semn cu apă distilată. După 30 de minute s-a măsurat intensitatea
optică la spectrofotometru la lungimea de undă de 750 nm în cuve de 10 mm
Pe axa abscisei se indică conținutul de tanin mg / ml, pe ordonată absorbanța λ, nm.
Concentrația enotaninului este de la 0,0003 mg/ml pînă la 0,006 mg/ml. Ecuația curbei de
etalonare este :
A= 0,0717x + 0,0112, unde :
A- absorbanța citită
x- masa de compuși fenolici / flavonoizi
45
CAPITOLUL 5
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA ACESTORA
5.1. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică- a extractelor
5.1.1. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică la extractele de aronie
La fructele de aronie, se observă faptul că, cu cât temperatura de extracție a fost mai
ridicată cu atât scade activitatea antiradicalică a extrasului deoarece compușii bioactivi sunt
degradați la temperaturi ridicate.
Tabelul 5.1
Activitatea antiradicalică a extractelor de aroniei
Temperaturi de
30°C 45°C 65°C
extracție
Activitatea
78.48 76.15 74.88
antiradicalică (%)
După cum se vede și în figura 5.1 , dacă la temperatura de 300C activitatea antiradicalică
este 78,48 %, la temperatura de extracție de 600C, ea scade la 74,88 %.
46
79 78.48
78
77
76.15
30°C
76
74.88 45°C
75 65°C
74
73
72
aronia
Figura 5.1 – Reprezentarea grafică a activității antiradicalice a extractelor de aronie
5.1.2. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică la extractele de păducel
Tabelul 5.2
Activitatea antiradicalică a extractelor de păducel
Temperaturi de
30 45 65
extracție
Activitatea
86.2 85.53 85.59
antiradicalică (%)
La păducel are loc același fenomen ca la aronie. La extractul obținut la o temperatură de

300C, activitatea antiradicalică este de 86,2 %, iar la cel obținut la temperatura de 650C,
actictivitatea antiradicalică este de 85,59 %.
86.6
86.4
86.2
86.2 86.1
86
85.8 30°C
85.59
85.6 45°C
85.4
65°C
85.2
85
84.8
Păducel
Figura 5.2 – Reprezentarea grafică a activității antiradicalice a extractelor de păducel
47
5.1.3 Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică la extractele de cătină
Tabelul 5.3
Activitatea antiradicalică a extractelor de cătină
Temperaturi de
30°C 45°C 65°C
extracție
Activitatea
91.72 91.12 88.46
antiradicalică (%)
La extractul obținut la 300C, activitatea antiradicalică este de 91.72 %, iar la cel obținut la
65°C, scade la 88.46 %.
93
92 91.72
91.12
91
30°C
90
45°C
89 88.46
65°C
88
87
86
catina
Figura 5.3 – Reprezentarea grafică a activității antiradicalice a extractelor de cătină
5.1.4. Rezultatele centralizate privind activitatea antiradicalică la extractele de aronie,

păducel și cătină.
După centralizarea rezultatelor, obținute în urma analizei activității antiradicalice a celor

3 extracte de fructe de pădure, putem observa că, indiferent de temperatura la care s-a obținut
extractul, fructele de cătină au activitatea antiradicalică cea mai mare, acest lucru se datorează
faptului că fructele de cătină conțin în compoziția lor și o cantitate considerabilă de carotenoizi și
vitamina C, acestea având un puternic efect antiradical.
48
100
90
80
70
60 30°C
50 45°C
40 65°C
30
20
10
0
aronia păducel catina
Figura 5.4 – Reprezentarea grafică a rezultatelor centralizate a activității antiradicalice a

extractelor
Rezultatele de la fructele de cătină și aroinie obținute, se află în corelație cu rezultatele

obținute de Crucicovschi A., 2013, care a obținut o activitate antiradicalică a fructelor de cătină,
de 89, 92 %, mai mare decât cea a fructelor de aronie, de 61, 11 %.
5.2. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali
5.2.1. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de aronie
Dacă activitatea antiradicalică era mai mică la extractele obținute la temperaturi mai
ridicate, aceste temperaturi ridicate stimulează extragerea compușilor polifenolici.
Tabelul 5.4
Conținutul în compuși polifenolici a extractelor de aronie
Temperaturi de
300C 450C 650C
extracție
Conținutul în compuși
polifenolici (mg acid 43.91 45.93 48.92
galic / g extract)
49
După cum se observă și în figura 5.5, extractul obținut la temperatura de 300C are un
conținut de comuși polifenolici totali de 43.91 mg acid galic / g extract, pe când extractul obținut
la temperatura de 650C are un conținut mai mare, 48.92 mg acid galic / g extract.
50
48.92
49
48
47
45.93 30°C
46
45°C
45
43.91 65°C
44
43
42
41
aronia
Figura 5.5 – Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelor de

aronie
5.2.2. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de păducel
Tabelul 5.5
Conținutul în compuși polifenolici a extractelor de păducel
Temperaturi de
300C 450C 650C
extracție
galic / g extract)
Dacă la extractul obținut la temperatura de 300C, păducelul are un conținut de

comuși polifenolici totali de 10.63 mg acid galic / g extract, la temperatura de 650C are un
conținut mai mare, 12.84 mg acid galic / g extract.
50
14 12.84
12 11.34
10.63
10
8 30°C
45°C
6 65°C
0
păducel
Figura 5.6 – Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelor de păducel

.
5.2.3. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de cătină
Spre deosebire de aronie și păducel, la cătină, odată cu creșterea temperaturii de extracție,
conținutul în compuși polifenolici este mai mic. Acest lucru se poate datora faptului că la
temperaturi mai ridicate s-au extras și alți compuși, cum ar fi lipidele, care au interacționat cu
polifenolii, formându-se combinații cu moleculă mai mare, care au fost reținute pe hârtia de
filtru, în procesul de filtrare.
Tabelul 5.6
Conținutul în compuși polifenolici a extractelor de cătină
Temperature de
300C 450C 650C
extracție
galic / g extract)
51
31
30.17
30
29
28
27.23 30°C
27 45°C
26.01 65°C
26
25
24
23
cătina
Figura 5.7 – Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelor de cătină
5.2.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în polifenoli- la extractele de aronie,

După centralizarea rezultatelor, obținute în urma analizei celor 3 extracte de fructe de

pădure, putem observa că fructele de aronie sunt cele mai bogate în compuși polifenolici.
60
50
40
30°C
30 45°C
65°C
20
10
0
aronia păducel cătina
Figura 5.8 – Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelor
52
Rezultatele analizelor efectuate în diferite lucrări de pănă acum, depind foarte mult de
soiul, fertilizarea, gradul de maturare, perioada de recoltare, sau habitatul acestor fructe de
pădure.
Conform Sabine E.K., Harshadai M. R., 2008, conținutul compușilor fenolici din fructele
de aronie studiate este cuprins intre 34, 40 mg/g extract și 42, 10 mg/g extract, rezultate foarte
apropiate de rezultatul determinat ]
5.3. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi
5.3.1. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extractele de aronie
Tabelul 5.7
Conținutul în flavonoizi a extractelor de aronie
Temperaturi de
300C 450C 650C
extracție
Conținutul în
flavonoizi (mg acid 39.84 41.44 44.2
galic / g extract)
La fel ca și în cazul conținutului în compuși fenolici, odată cu creșterea temperaturii de

extracție, și conținutul în flavonoizi este mai mare.
45
44.2
44
43
42 41.44
30°C
41 45°C
39.84 65°C
40
39
38
37
aronie
Figura 5.9 – Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor de aronie
53
5.3.2. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extractele de păducel
Tabelul 5.8
Conținutul în flavonoizi a extractelor de păducel
Temperaturi de
300C 450C 650C
extracție
Conținutul în
galic / g extract)
Și aici se observă o creștere a conținutului în flavonoizi, atunci când temperatura de

extracție a crescut.
10
8.89
9
8 7.24 7.5
7
6 30°C
5 45°C
4 65°C
3
2
1
0
păducel
Figura 5.10 – Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor de păducel
5.3.3. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extractele de cătină
Tabelul 5.9
Conținutul în flavonoizi a extractelor de cătină
Temperaturi de
300C 450C 650C
extracție
Conținutul în
galic/g extract)
54
După cum am observat și în cazul conținutului de compuși fenolici la cătină, odată cu
creșterea temperaturii de extracție, conținutul în taninuri este mai mic. Explicația este aceeași,
deoarece flavonoizii aparțin și ei de polifenolii totali.
30
25
20
30°C
15 45°C
65°C
10
0
cătină
Figura 5.11 – Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor de cătină
5.3.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în flavonoizi- la extractele de aronie,

Și în conținutul de flavonoizi tot aronia este cea mai bogată. Conform datelor din
cercetările efectuate pe unele fructele de pădure, aronia se află pe primul loc, în ceea ce privește
conținutul de flavonoizi, fiind urmată de afine și coacăzele negre, astfel putem să spunem că
datele obținute se află în corelație cu acestea (Nile S. H., Park S. W., 2014).
50
45
40
35
30 30°C
25 45°C
20 65°C
15
10
5
0
aronie păducel cătină
Figura 5.12 – Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor
55
5.4. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri
5.4.1. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de aronie
Tabelul 5.10
Conținutul în taninuri a extractelor de aronie
Temperaturi de
300C 450C 650C
extracție
Conținutul în taninuri
(mg acid tanic / g 67.25 70.31 75
extract)
La temperatura de extracție de 300C, aronia are un conținut de taninuri de 67.25 mg acid

tanic / g extract, pe când la temperatura de 650C, conținutul este de 75 mg acid tanic / g extract
76 75
74
72
70.31
70 30°C
45°C
68 67.25
65°C
66
64
62
aronia
Figura 5.13 – Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor de aronie
5.4.2. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de păducel
Tabelul 5.11
Conținutul în taninuri a extractelor de păducel
Temperaturi de
300C 450C 650C
extracție
16.32 17.42 19.73
(mg a tanic / g extract)
56
25
19.73
20
17.42
16.32
15 30°C
45°C
10 65°C
0
păducel
Figura 5.14 – Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor de păducel
5.4.3. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de cătină
Tabelul 5.12
Conținutul în taninuri a extractelor de cătină
Temperaturi de
300C 450C 650C
extracție
(mg acid tanic / g 46.29 41.74 39.86
extract)
Cum era de așteptat, și în acest caz, conținutul de taninuri scade odată cu creșterea
temperaturii de extracție.
57
48
46.29
46
44
30°C
41.74
42 45°C
65°C
39.86
40
38
36
cătina
Figura 5.15 – Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor de cătină
5.4.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în taninuri- la extractele de aronie,

După centralizarea rezultatelor putem observa că fructele de aronie sunt cele mai bogate
în taninuri, urmate de cătină și de păducel.
80
70
60
50
30°C
40 45°C
65°C
30
20
10
0
aronia păducel cătina
Figura 5.16 – Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor
58
CONCLUZII
În urma acestui studiu s-a determinat activitatea antiradicalică, conținutul în compuși

fenolici totali, conținutul în flavonoizi și conținutul în taninuri a fructelor de pădure: Aronia,
Păducel și Cătina.
S-a putut observa următoarele:
- oricare a fost temperatura folosită pentru extracție, cea mai bogată în compuși din clasa
polifenolilor a fost aronia, urmată de cătină și de păducel;
- temperatura folosită stimulează extracția compușilor polifenolici din probe, în general,
dar în cazul cătinei am întâlnit un comportament particular, posibil datorat faptului că la
temperatură ridicată s-a extras și alți compuși, cum ar fi lipidele, care au interacționat cu
polifenolii și s-au format combinații cu moleculă mai mare care au fost reținute pe hârtia de
filtru, atunci când extractul a fost filtrat;
- cătina are activitatea antiradicalică / antioxidantă, cea mai pronunțată datorită
conținutului bogat în vitamina C și în carotenoizi, fiind urmată de păducel și de aronie;
- activitatea antiradicalică scade odată cu creșterea temperaturii de extracție, acest lucru
se poate datora faptului că odată cu creșterea temperaturii, unii compuși cu activitate
antiradicalică pot fi distruși.
Se recomandă ca aceste 3 fructe de pădure să fie consumate ca atare dar și să se
folosească pentru prepararea diferitor alimente funcționale prin tehnologii ce nu presupun
folosirea de temperaturi ridicate. Pe lângă activitatea antiradicalică pe care o oferă alimentului,
acestea contribuie și la înbunătățirea insușirilor organoleptice.
59
BIBLIOGRAFIE
1. Abdelkarim G., Soumaya B., Naima E., Mohammed B., Abdellah H., 2014. What is a
bioactive compound? A combined definition for a preliminary consensus. International Journal
of Nutrition and Food Sciences, nr. 3, pp. 174-179.
2. Azmir J., Zaidul ,Rahman M.M., Sharif K.M, Mohamed., A, Sahena F, 2013. Techniques
for extraction of bioactive compounds from plant materials. Journal of Food Engineering, nr.
117, pp. 426–436.
3. Barros L. Carvalho A.M., Ferriera I.C., 2010. Comparing the composition and bioactivity
of Crataegus Monogynaflowers and fruits used in folk medicine, Phytochem Anal, nr. 22, Ed 2,
pp 181-188.
4. Brand-Williams, W., Cuvelier, M.E., Berset, C., 1995, Use of free radical method to
evaluate antioxidant activity, LWT-Food Science and Technology, 28, 25-30.
5. Crucicovschi A., 2013, Studierea activității antioxidante a extractelor obținute din material
primă autohtonă. Revista Institutului Național de Metrologie din Republica Moldova Vol 4. Ed
10 pp 8-10.
6. El Gharras H., 2009. Polyphenols: food sources, properties and applications- a review.
International Journal of Food Science and Technology, nr. 44, pp. 685-693.
7. Fan L., Zhang S., Yu L., Ma L., 2007. Evolution of antioxidant property and quality of
breads containing Auricularia auricula polysaccharide flour. Food Chemistry, nr. 50, pp. 3579-
3585.
8. Geetha S., Asheesh G., 2011. Medicinal and therapeutic potential of Sea buckthorn
(Hippophae rhamnoides L.). Journal of Ethnopharmacology, nr. 138, pp. 268-278.
9. Gordon .M., Derek S., 2012. Berries and Health: A review of the evidence.
10. Gordon M., Pokorny J., Yanishlieva N., 2001. Antioxidants in Foods. Editura CRC Press,
pp. 7-21, Florida, USA.
11. Halvorsen B.L., Carlsen M.H., Phillips K.M., Bøhn S.K., Holte K., Jacobs D.R. Jr.,
Blomhoff R., 2006. Content of redox-active compounds in foods consumed in the United States.
The American Journal of Clinical Nutrition, nr. 84, pp. 95-135.
12. Hancock, R.D., Stewart, D., 2010. Biotechnology in Functional Foods and Nutraceuticals.
Editura CRC Press, pp. 463-482, Florida, USA.
60
13. John D.F., Rosetta N., William F., 2010. Feeding the World Today and Tomorrow: The
Importance of Food Science and Technology. Comprehensive Reviews in Food Science and
Food Safety, vol. 9, pp. 572-599.
14. Lidia V., 2011, Procedee neconvenționale de detecție electrochimică a unor specii chimice
de interes în biotehnologii și protecția mediului. Teză de doctorat, Universitatea „Babeş-Bolyai”
Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică Cluj-Napoca.
15. Margot S., Denise H., 2013. Bioactives in Fruit: Health Benefits and Functional Foods.
Editura Wiley-Blackwell, Ed. I, New Jersey, USA.
16. Nile S. H., Park S. W., 2014. Edible berries: Bioactive components and their effect on
human health. Nutrition, nr. 30, pp. 134-144.
17. Penciu S., 2012, Potențialul de export al României: Fructe de pădure. Centrul Român pentru
Pomovarea Comerțului și Investițiilor Străine.
18. Qi C., Zhong Z.,Francisco H.,Moses S. S.C., 2002. Hawthorn. Journal of Clinical
Pharmacology, nr. 42, pp. 605-612
19. Rod T., 2011. Polyphenol Composition of Underutilized Aronia Berries and Changes in
Aronia Berry Polyphenol Content Through Ripening. Master's Theses, University of
Connecticut.
20. Sabine E.K., Harshadai M. R., 2008. Chokeberry (Aronia melanocarpa) – A Review on the
Characteristic Components and Potential Health Effects. Planta Med, nr. 74, pp. 1625–1634.
21. Savu M., 1994. Biochimie vegetală curs. Editura Universitatea Agronomică „Ion Ionescu de
la brad”, Iași.
22. Seeram N.,2012. Emerging research supporting the positive effects of berries on human
health and disease prevention. J. Agric. Food Chem, nr. 60, pp. 5685-5686.
23. Serhat K., Sait C., Semra T., Ökkes Y., Ismail T., 2014. The investigation of some
bioactive compounds and antioxidant properties of hawthorn (Crataegus monogyna subsp.
monogyna Jacq). Journal of Intercultural Ethnopharmacology, nr. 2 pp. 52-55.
24. Shahidi E., Naczk M., 1995. Antioxidant properties of food phenolics. Food Phenolics:
Souces, Chemistry, Effects, Applications, pp. 235-275.
Singleton, V., Rossi, J., 1965, Colorimetry of total phenolics with phosphomolybdic-
phosphotungstic acid reagents, Am. J. Enol. Vitic., 16, 144-158.
25. Von Elbe J., Schwartz S., 1996. Colorants. Food Chemistry, pp. 655-722.
26. The importance of food, http://www.g-w.com/pdf/sampchap/9781605251509_ch01.pdf
27. *** - Raport științific și tehnic, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe
Biologice București, 2014, pp. 14-17.
61
28. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/60/Luteolin.svg/220px-
Luteolin.svg.png
29. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/ca/Daidzein.svg/220px-
Daidzein.svg.png
30. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1b/Genistein.svg/220px-
Genistein.svg.png
31. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/44/(%2B)-Catechin.png/200px-
(%2B)-Catechin.png
32. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/bb/Dimeric_4-
8_Procyanidin_B_numbered.PNG/200px-Dimeric_4-8_Procyanidin_B_numbered.PNG
33. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/df/Cyanidin_structure.png
34. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9e/Zimts%C3%A4ure_-
_Cinnamic_acid.svg/220px-Zimts%C3%A4ure_-_Cinnamic_acid.svg.png
35. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/da/Ellagic_acid.svg/220px-
Ellagic_acid.svg.png
36. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/bb/Dimeric_4-
8_Procyanidin_B_numbered.PNG/200px-Dimeric_4-8_Procyanidin_B_numbered.PNG#
37. http://f.tqn.com/y/chemistry/1/S/Y/R/1/alpha-tocopherol.jpg#
38. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/02/Coniferyl_aldehyde.svg/250px-
Coniferyl_aldehyde.svg.png
39. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/17/Resveratrol.svg/1280px-
Resveratrol.svg.png
40. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/8e/Aronia_melano-
carpa_HabitusFruitsLea-ves_BotGardBln0906a.JPG
41. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b8/Crataegus-monogyna-frugt.JPG
42. http://www.pom-fructifer.ro/wp-content/uploads/2014/10/catinax.jpg
https://eshop.reachback-cy.com/image/cache/data/LCEN102PICM-500x500.png
62

Analiza Unor Compusi Organici Bioactivi Din Materii Prime Vegetale Folosite in Prepararea Alimentelor 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Unor Compusi Organici Bioactivi Din Materii Prime Vegetale Folosite in Prepararea Alimentelor 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA

„Analiza unor compuși organici bioactivi din

1.1. Definiții ale compușilor bioactivi

1.2. Clasificarea compușilor bioactivi

Flavanolii se găsesc sub formă monomerică (catechina) și polimerică (proantocianidina);

Figura 1.6 - Structura chimică a cianidinei (http://upload.wikimedia.org)

c) Taninurile sunt de două tipuri: taninuri condensate ( proantocianidine, prodelfinidine)

Figura 1.9 - Structura chimică a α-tocoferolului (http://f.tqn.com)

Figura 1.10 - Structura chimică a alcoolului coniferilic (http://upload.wikimedia.org)

Figura 1.11 - Structura chimică a resveratrolului (http://upload.wikimedia.org)

g) Proantocianidinele sunt dimeri, oligomeri și polimeri ai catechinelor, care sunt

Figura 1.12 - Structura chimică a proantocianidinelor de tip C4-C8

1.2.2. Fibrele alimentare

1.2.3. Proteinele si peptidele bioactive

1.2.5. Lipidele funcționale

1.3.1 Principalele fructe de pădure cultivate în România

Principalele fructe cultivate în România, în perioada 2006-2010, au fost căpșunele, care

1.3.2 Compușii bioactivi din fructele de pădure

Tabelul 1.3 (continuare)

Penru aceleași fructe de pădure au adunat informații cu privire la conținutul principalilor

Fructe de padure Compușii bioactivi Proprietățile biologice

Coacăze Bogate în seleniu, zinc, fier, și prevenirea Alzheimerului,

Zmeură fibre, acid galic, acid elagic. radicalilor liberi, antimicrobial,

Soc carotenilor Înbunătățește sistemul respirator,

Cum am mai spus, capacitatea antioxidantă a polifenolilor poate contribui la înbunătățirea

Deși aflate în continuă dezvoltare pentru a crește ușurința de utilizare și obținerea de

2.1. Metoda ORAC

2.2. Metoda PCLP

2.3. Metoda Folin-Ciocâlteu

2.4. Metoda TRAP

2.5. Metoda DPPH-

3.1. Scurt istoric și descrierea Universității de Științe Agricole și Medicină

Figura 3.1 – Sigla Universității de Figura 3.2 - Universitatea de Ştiinţe Agricole

3.2. Descrierea laboratorului de cercetare pentru analiza compușilor bioactivi

Figura 3.3 – Laboratorul de cercetare pentru analiza compușilor bioactivi antioxidanți

4.2. Materialul de studiu

4.2.1. Aronia (Aronia melanocarpa)

Compusul chimic Cantitatea Compusul chimic Cantitatea

glucoză și fructoză 66–100;130–176g/kg tocoferoli 17.1mg/kg

fibre dietetice 56g/kg vitamina K 242μ g/kg

Proteine 0.7% K 2180mg/kg

acid malic 13.1g/kg Ca 322mg/kg

acid citric 2.1g/kg Mg 162mg/kg

vitamina C 137mg/kg Fe 9.3mg/kg

vitamina B1 180μg/kg carotenoizi 48.6mg/kg

c) Efecte benefice asupra organismului uman

Figura 4.2 - Păducelul (http://upload.wikimedia.org)

β-tocoferol 1.02 2.33 2.23

γ-tocoferol 3.87 3.34 3.53

δ-tocoferol 0.84 0.90 0.88

tocoferoli totali 21.75 119.99 63.99

Acid ascorbic 130.33 220.24 28.40

β-caroten 16.42 54.84 94.15

c) Efecte benefice asupra organismului uman

4.2.3. Cătină (Hippophaë rhamnoides L)

c) Efecte benefice asupra organismului uman

4.3. Condițiile de experimentare

Extractele au fost preparate cu ajutorul soluțiilor de etanol 60 %, ținând cont de valoarea

Figura 4.5 – Extracte din fructele de pădure analizate (original)

Figura 4.6 – Centrifugă „LCEN-102” (original)

4.4. Metodologia cercetării

4.4.1. Determinarea activității antiradicalice cu ajutorul radicalilor liberi DPPH-