UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Medicină Veterinară
Program de studiu: Expertiza Produselor Agroalimentare

REFERAT

Autentificarea și certificarea produselor

agroalimentare

Coordonator:
Prof. Conf. Carmen Petcu
Masterand:
Brăgaru Elena Olguța

BUCUREȘTI
2021
Autentificarea și certificarea cașcavalului
marcă înregistrată

2
 Cuprins

Introducere...........................................................................................................................................4
Tehnologia de obținere a cașcavalului de Săveni................................................................................5
Legătura cu aria geografică................................................................................................................6
Cașcavalul de Săveni (IGP)..................................................................................................................7
Norme specifice privind etichetarea.....................................................................................................8
Plan HACCP.........................................................................................................................................8
Plan HACCP Cașcaval.......................................................................................................................10
Bibliografie.........................................................................................................................................11

3
 Introducere

Reputaţia pentru „Caşcaval de Săveni” este strâns legată de „meşterul” în prelucrarea

caşcavalului, Nicolae Caranica. Provenind dintr-o familie de aromâni, care prin tradiţie se ocupau
de creşterea animalelor şi prelucrarea laptelui, Nicolae Caranica a început ucenicia (1950) în
meşteşugul caşcavalului în sudul ţării, trecând prin toate etapele, de la închegarea laptelui,
prelucrarea caşului başchiu, opărirea acestuia şi până la turnarea pastei în forme. Aici a învăţat
amestecarea caşului opărit (cca 80 oC) cu „barula” în coşuri din nuiele de răchită (care permit
scurgerea saramurii fierbinţi), framântarea manuală şi turnarea pastei fierbinţi, strângerea
„buricului” şi înţeparea pentru eliminarea aerului şi formarea unei paste compacte. În arealul
geografic, localnicii ştiau să facă caş, brănză de burduf şi telemea, dar nu ştiau nimic despre
caşcaval. Nicolae Caranica a „şcolit” timp de peste 30 de ani generaţii de tineri lucrători, învăţând-i
secretele prelucrării laptelui în caşcaval. Dintre aceste secrete amintim momentul scurgerii zerului
care se făcea după „proba boţului” (verificarea elasticităţii coagului prin strângere în pumn),
verificarea momentului temperaturii cu mâna liberă, precum şi momentul opăririi care era ales în
funcţie de gustul şi „desenul” caşului başchiu (găuri de fermentare). Tinerii lucrători de atunci au
devenit la rândul lor meşteri în „arta” caşcavalului, păstrând şi transmiţând prelucrarea laptelui crud
de vacă în caşcaval. O parte din ei sunt în prezent cei care au pus bazele Asociaţiei Producătorilor
Caşcavalul de Săveni, din arealul geografic delimitat.

În scurt timp de la înfiinţarea fabricii, reputaţia caşcavalului realizat la Săveni a depăşit

graniţele ţării, fiind căutat în Orientul Apropiat (Liban, Egipt) sau în fosta URSS.

Fabrica de caşcaval de la Săveni a fost renumită în ţară şi în străinătate, în presa vremii

existând numeroase referiri la caşcavalul produs aici. Astfel, menţionăm articolul “Omul care a dat
caşcaval ţării şi lumii întregi” apărut în Jurnalul de dimineaţă - ediţia din 28 februarie 2001 şi cartea
lui Corneliu Filip “Secvenţe botoşănene” apărută la editura Sport – Turism în anul 1983, pag. 96 –
97. O prezentare detaliată a îndelenicirii localnicilor şi a reputaţiei Caşcavalului de Săveni se
gaseşte menţionat în cartea Profesorului Constantin Cojocaru, Oraşul Săveni- monografie, editura
AXA, Botoşani, 2001, pag. 194-195.

Accesul la o largă piaţă de desfacere naţională dar şi internaţională a contribuit la

dezvoltarea Fabricii de Caşcaval şi odată cu aceasta a arealului geografic, cât şi la întărirea
reputaţiei Caşcavalului de Săveni. Produsul Caşcaval de Săveni este ambasadorul României la
evenimentele organizate pentru promovarea produselor agroalimentare de calitate. Astfel, Asociaţia

4
Producătorilor Caşcavalul de Săveni a fost prezentă în ultimii ani la Salonul Sommet de l′Elevage,
de la Clemont - Ferrad, Republica Franceză, Târgul Internaţional de Agricultură AGRA din
Slovenia, Săptămâna Verde de la Berlin, Expo Milano. Consumatorii români se bucură de reputaţia
produsului din zona Săveni la evenimentele din toată ţara şi cele organizate în Bucureşti:
INDAGRA, Ziua Mondială a Alimentaţiei FAO etc.

Tehnologia de obținere a cașcavalului de Săveni

Tehnologia de obţinere a Caşcavalului de Săveni are două faze importante, obţinerea caşului
başchiu şi fabricarea caşcavalului, fiecare fază constând din mai multe etape dintre care menţionăm
închegarea laptelui, prelucrarea coagulului, formarea şi maturarea caşului başchiu, opărirea caşului
başchiu, turnarea pastei în forme, maturarea caşcavalului.
Fabricarea caşului başchiu:
În procesul de fabricaţie al Caşcavalului de Săveni se foloseşte laptele de vacă crud fiind
astfel asigurată obţinerea unui produs alimentar de calitate superioară. Lipsa tratamentului termic
permite acţiunea florei microbiene locale asupra laptelui.
Materia primǎ folositǎ pentru fabricarea acestui produs este laptele crud de vacǎ colectat din
zona geografică delimitată. Laptele se obţine prin mulgerea bovinelor sǎnǎtoase, hrǎnite şi îngrijite
în mod corespunzǎtor, în conformitate cu normele sanitar-veterinare.
Pentru a corespunde procesului tehnologic de obţinere a produsului Caşcaval de Săveni, laptele
trebuie să prezinte următoarele caracteristici:
➢ Densitatea laptelui crud - min. 1,026 g/cm3.
➢ Aciditatea totalǎ - 15-19 oT (Thὄrner)
➢ Conţinutul de grǎsime - min 3,2 % grǎsime
Colectarea laptelui are loc de la trei categorii de ferme: ferme mici, ferme mijlocii, ferme
mari.
Mulgerea se face manual (mai ales în cazul fermelor mici/mijlocii) sau automat, cu
respectarea condiţiilor de igienă impuse de normele sanitar veterinare în vigoare. Perioada de
gestaţie a vacilor influenţează calitatea laptelui colectat. Nu se procesează laptele de la vacile
gestante cu o lună înainte de fătare si 35 zile după fătare.
Laptele proaspăt muls este transportat în cel mai scurt timp (max. 2 ore) la punctul de
prelucrare şi este procesat imediat, ceea ce asigură calitatea şi caracteristicile deosebite ale

5
produsului finit. Laptele este transportat cu ajutorul unor autocisterne de colectare un boţ, care nu se
mai desface, este elastic, prezintă un gust puţin sec şi rezistenţă la masticaţie), se lasǎ totul în repaos
pentru sedimentare şi se eliminǎ prin sifonare cât mai mult zer.
Formarea coagulului şi formarea başchiului
Coagulul având consitenţa dorită este scos cu scafa şi pus într-o sedilă pentru presare şi
eliminarea zerului. Presarea se realizează fie prin agăţarea sedilei într-un stativ (autopresare), fie cu
ajutorul greutăţilor.
Maturarea caşului başchiu
După scurgerea zerului caşul se maturează, printr-un proces de fermentaţia lactică (aciditate 180
-230 °T), necesar obţinerii unui produs de calitate. În funcţie de anotimp şi de temperatura mediului
ambiant, acest proces durează de la 16 ore până la doua zile.
Prin maturare, caşul capătă o culoare uşor gălbuie, lucioasă în tăietură, un gust acrişor de
fermentaţie lactică şi devine mai elastic, iar în secţiune prezintă goluri de fermentare dese.
Când caşul nu prezintă aceste aspecte, maturarea nu este încheiată, dar determinarea
încheierii maturării caşului prin verificarea aspectului şi gustului presupune experienţa meşterului.
Verificarea maturării caşului se face şi prin proba de prelucrare, introducându-se în saramură
fierbinte 2 - 3 felii de caş, la o temperatură cuprinsă între 72-80 0C, timp de câteva minute, după
care se scot şi se frământă între degete. Saramura este constituită din apă şi sare (circa 9- 12%) şi
încălzită la temperatura de prelucrare a caşului başchiu. Dacă se obţine o pastă compactă, lucioasă
şi foarte elastică, ce se întinde uşor, fără să se rupă, caşul este suficient maturat şi se poate trece la
fabricarea Caşcavalului de Săveni. Dacă nu se obţine consistenţa dorită şi caşul opărit este lipsit de
elasticitate şi se rupe la întindere, maturarea nu este încheiată şi trebuie continuată.

Fabricarea caşcavalului:
După încheierea maturării, caşul başchiu se feliază (felii de până la 4 mm) şi se aşează într-
un coş din nuiele de răchită opărite şi curăţate de coajă cu împletitură deasă (cca. 8-10 kg felii caş
başchiu odată), conform metodei moştenite şi transmisă prepatorilor de Caşcaval de Săveni.
Coşul din nuiele de răchită se introduce în cazanul cu saramurǎ de 9-12% concentraţie, la
temperatură cuprinsă între 72-80 0C.
Caşul başchiu se opăreşte prin amestecare cu paletă din lemn (denumită popular barula)
până capătă o consistenţă elastică, uşor de modelat, după care se răstoarnă pe o planşetă din lemn.
Meşterul preparator frământă la cald pasta de caş opărită în săramură, prin împachetarea marginilor
exterioare către mijloc până se uniformizează structura, obţinându-se o masă lucioasă şi foarte
elastică . Denumirea populară buric provine de la modul de turnare a masei de pastă opărită în

6
forma circulară, meşterii preparatori eliminau excesul de pastă de la partea superioară a formei prin
strângerea manulă a surplusului către centrul formei. Pasta înlăturată avea forma unui buric mare.
Pasta caldă turnată în forme (cilindrice sau paralelipipedice), se înţeapă pentru eliminarea golurilor
de aer. Din acest moment, produsul este caşcaval. Aşezat în forme, Caşcavalul de Săveni stă o zi la
zvântare, pe sidile din bumbac, formele se întorc de 3-5 ori, pentru zvântarea uniformă a suprafeţei
caşcavalului.

Legătura cu aria geografică

Specificitatea ariei geografice

Asocierea dintre zona geografică, substratul pedologic Şi condiţiile climatice locale este
favorabilă dezvoltării unor păşuni naturale cu o floră diversificatǎ care contribuie direct la calitatea
laptelui folosit pentru obţinerea Caşcavalului de Săveni. De asemenea, furajarea vacilor contribuie
în mod direct la obţinerea unui lapte de calitate superioară, calitate care se transmite produsului
„Caşcaval de Săveni”. Astfel, produsul finit capătă o serie de caracteristici particulare, unice care
contribuie la tipicitatea sa (aromă datorată furajării, în stabulaţie libera sau la grajd, cu fân specific
zonei geografice delimitate). Calitatea şi abundenţa laptelui în zona Săveni au condus la construirea
fabricii de prelucrare a laptelui în anul 1959. Pentru prelucrarea laptelui în diferite sortimente de
caşcaval a fost adus din sudul ţării meşterul Caranica (1963), specialist recunoscut ca „meşter
de caşcaval”.

Specificitatea produsului
Specificitatea CaŞcavalului de Săveni este dată de metoda de obţinere, de tip gospodăresc,
bazată pe o reţetă transmisă din generaţie în generaţie Şi de prelucrare a laptelui de vacă crud
(provenit din arealul geografic delimitat). Specific ”Caşcavalului de Săveni” este utilizarea laptelui
de vacă crud încălzit la 30-33 grade Celsius pentru activarea cheagului, lucru ce permite acţiunea
florei microbiene locale. Această etapă are un rol foarte important in obţinerea caracteristicilor
unice ale CaŞcavalului de Săveni.
Mare parte a operaţiunilor din fluxul tehnologic se execută manual iar o parte din uneltele şi
accesoriile de lucru sunt din lemn de alun, brad, stejar sau tei.
La operaţiunile de prelucrare se pot folosi, dar nu în mod exclusiv: cuţite din lemn pentru
tăierea masei de lapte închegat, palete din lemn de stejar pentru amestecare, zdrobitor din lemn de

7
tei pentru zdrobirea bobului, sedile din bumbac pentru adunatul coagulului, lopăţică din lemn de fag
(barula) pentru amestecarea caŞului başchiu, coŞ confecţionat din nuiele cojite de răchită.
Frământarea caşului opărit se face manual pe un blat din lemn de tei sau brad. Înţeparea
golurilor de aer din interiorul pastei ce se formează la frământare se face, dar nu în mod exclusiv, cu
ac din lemn de alun ascuţit la un capăt.
Zvântarea caşcavalului se face pe suprafeţe acoperite cu sedilă de bumbac iar maturarea
caşcavalului se face pe rafturi cu scânduri din lemn de brad.
Verificarea temperaturii se facea cu mâna liberă. Proba ,,boţului” sau proba de prelucrare
sunt alte etape manuale care atestă experienţa meşterilor în prelucrarea laptelui.
Maturarea îndelungată de 60 zile, în başamale, reprezintă o altă caracteristică a acestei metode
originale de obţinere a Caşcavalului de Săveni. Odată cu maturarea caşcavalul capătă o uşoară
aromă specifică de la lemnul de brad specifică produsului Caşcaval de Săveni.

Cașcavalul de Săveni (IGP)

Produsul „Cașcaval de Săveni” – Indicație Geografica Protejata este o brânză maturată, cu

pastă opărită, având o consistență semitare. Acest sortiment de cașcaval se obține din lapte de vacă
crud prin coagularea enzimatică cu cheag și prelucrarea conform unei metode specifice zonei.
„Cașcavalul de Săveni - IGP” se comercializează în două forme de prezentare: cașcaval
protejat cu amestecuri de ceruri sau cașcaval protejat cu folii termocontractibile, de formă
paralelipipedică sau cilindrică, cu o greutate cuprinsa între 0,450 kg și 9 kg.
Felia de cașcaval se desface în fâșii, fără a se sfărâma. Gustul este plăcut, dulceag și sărat în
același timp, simțindu-se o savoare ușor amăruie asemănător miezului de nucă, datorat fermentației
proteolitice. Aroma se intensifică în timpul maturării, apropiindu-se de cel al pământului reavan.
Materia primă folosită pentru fabricarea produsului „Cașcaval de Săveni - IGP” este laptele
de vacă crud colectat din aria geografica delimitată, provenit de la animale locale care sunt metiși ai
unor rase vechi locale precum „Șura de stepă” și „Bucșan” încrucișate cu alte rase de bovine cu
performante productive ridicate.
Laptele de vacă crud este încălzit la 30-33 de grade Celsius pentru activarea cheagului, lucru
care permite acțiunea florei microbiene locale, ducând la diferențierea de alte produse similare.
Această etapă are un rol foarte important în obținerea caracteristicilor produsului „Cașcaval de
Săveni-IGP”.

8
 În zona Săveni, în anul 1959 a fost construită fabrica de prelucrare a laptelui unde a fost
adus meșterul Caranica (1963), specialist recunoscut ca „meșter de cașcaval”, în vederea obținerii
unui produs care să pună în valoare potențialul ariei geografice cu scopul de a diversifica modul de
prelucrare a laptelui.
Meșterul Nicolae Caranica, specialist în prelucrarea laptelui, a „școlit” generații de tineri
lucrători din Săveni și din zonele învecinate care moșteniseră îndeletnicirea prelucrării laptelui,
învățându-i secretele prelucrării laptelui în cașcaval, îmbinând tehnicile de producere a cașcavalului
cu metodele locale: utilizarea „barulei” la amestecarea cașului opărit (cca 80 °C) în coșuri din
nuiele de rachită (care permit scurgerea saramurii fierbinți), frământarea manuală și turnarea pastei
fierbinți, strângerea „buricului” și eliminarea aerului pentru obținerea unei paste compacte.
Tinerii lucrători de atunci au devenit, la rândul lor, meșteri în „arta cașcavalului”, păstrând și
transmițând până în prezent tehnica de prelucrare a laptelui crud de vacă în „cașcaval”, înființând
Asociația Producătorilor "Cașcavalul de Săveni" în vederea dobândirii protecției europene pentru
denumirea ”Cașcaval de Săveni” – Indicația Geografică Protejată (IGP).

Caracteristicile specifice ale produsului „Cașcaval de Săveni - IGP” se datorează:

• calității laptelui materie primă cu un conținut de grăsime de min. 3,2 % și aromelor specifice
datorate furajării;
• prelucrării tradiționale a laptelui, cu etape efectuate manual, precum tăierea coagulului cu
harfa, opărirea bașchiului, frământarea și turnarea buricului în forme;
• maturării îndelungate de 60 de zile la temperatura scăzută (+2..+8 °C) pentru obținerea
caracteristicilor specifice produsului.

Asocierea dintre zona geografică, substratul pedologic și condițiile climatice locale este
favorabilă dezvoltării unor pășuni naturale cu o floră diversificată care contribuie la calitatea
laptelui utilizat pentru obținerea produsului „Cașcaval de Săveni – IGP”.

Romania avea până acum, șapte produse înregistrate pe sisteme de calitate europene:
Magiun de prune Topoloveni - Indicație Geografică Protejata (2011), Salam de Sibiu - Indicație
Geografică Protejată (2016), Novac afumat din Țara Bârsei - Indicație Geografică Protejată (2017),
Scrumbie de Dunăre afumată - Indicație Geografică Protejată (2018), Cârnați de Pleșcoi - Indicație
Geografică Protejată (2019), Telemea de Sibiu - Indicație Geografică Protejată (2019) și Telemea de
Ibănești - Denumire de Origine Protejată (2016), la care se adaugă, încă un produs protejat la
nivel european, respectiv Cașcaval de Săveni – Indicație Geografică Protejată.

9
 De asemenea mai sunt în analiză la Comisia Europeana trei produse alimentare în scopul
dobândirii protecției europene, dintre care două pentru sistemul de calitate Indicație Geografică
Protejată: Salata cu icre de știucă de Tulcea și Placintă dobrogeană și un produs pentru dobândirea
protecției europene Specialitate Tradițională Garantată - Salata tradițională cu icre de crap.

Norme specifice privind etichetarea

Etichetarea se face conform legislaţiei în vigoare.

Pe etichetă se va înscrie:
- numele produsului „Caşcaval de Săveni” urmat de menţiunea “Indicaţie
Geografică Protejată” sau acronimul “IGP” (tradus în limba ţării în care este
comercializat produsul);
- simbolul IGP se va marca pe ambalaj în conformitate cu legislaţia europeană;
- numele producătorului;
- însemnele Organismului de Inspecţie Şi Certificare;

Plan HACCP

Sistemului H.A.C.C.P. necesită:

1. Decizia managementului de a utiliza sistemul H.A.C.C.P.;
2. Instruirea şi formarea echipei H.A.C.C.P.;
3. Elaborarea planului H.A.C.C.P. parcurgând următoarele etape:
•  definirea termenilor de referinţă;
•  descrierea produsului şi a distribuţiei acestuia;
•  identificarea utilizării intenţionate şi a consumatorilor;
•  construirea diagramei de flux a procesului
•  verificarea pe teren a diagramei de flux;
•  conducerea analizei riscurilor;
•  identificarea punctelor critice de control;

10
 •  stabilirea limitelor critice;
•  stabilirea procedurilor de monitorizare;
•  stabilirea acţiunilor corective;
•  stabilirea sistemului de păstrare a înregistrărilor;
•  stabilirea procedurilor de verificare;
•  validarea planului H.A.C.C.P..
4. Implementarea planului H.A.C.C.P. pentru a instituţionaliza analiza şi a asigura
funcţionarea sistemului H.A.C.C.P. în întreprindere. Echipa H.A.C.C.P. joacă un rol cheie în aceste
activităţi.
5. Auditarea sistemului H.A.C.C.P. pentru a determina dacă funcţionează corect.

Identificarea punctelor critice de control

Punctul critic de control (CCP) este acel punct/etapă/fază de fabricaţie în care dacă se
instituie controlul asupra riscului, acesta este eliminat sau redus până la un nivel acceptabil.
Pierderea controlului în punctul critic poate avea drept consecinţă punerea în pericol a
sănătăţii consumatorilor.
În practica H.A.C.C.P. se consideră două tipuri de CCP: CCP 1, în care controlul asigură
eliminarea riscului şi CCP2, riscul nu poate fi eliminat, dar se reduce până la un nivel acceptabil.
Ambele tipuri de CCP sunt importante şi trebuie ţinute sub control.

Stabilirea limitelor critice

Limita critică este valoarea prescrisă a unui anumit parametru al produsului sau al procesului
într-un punct critic de control, a cărei depăşire/nerespectare ar pune în pericol sănătatea sau viaţa
consumatorului.
Aciditatea sau pH-ul constituie parametrii prin care se controlează multiplicarea bacteriilor
patogene în timpul fermentării laptelui, a coagulării, precum şi a maturării brânzeturilor. Se
stabilesc anumite valori ale acestor parametri, care vor fi considerate critice pentru inocuitate doar
atunci când există cunoştinţe privind contaminarea laptelui.
Temperatura de opărire şi durata operaţiei sunt parametri critici, şi pentru fiecare tip de
brânză cu pastă filată se stabilesc valorile limită pentru aceşti parametri, luându-se în considerare
dacă brânza respectivă se obţine din lapte crud sau pasteurizat, dacă există date privind posibilitatea
contaminării laptelui după pasteurizare sau a caşului.

11
 Stabilirea procedurilor de monitorizare
Monitorizarea este o secvenţă planificată de observaţii şi măsurători a parametrilor critici
ai produsului sau procesului, realizată cu scopul de a aprecia dacă un CCP este sub control şi se
finalizează printr-o înregistrare exactă, utilizată ulterior în procesul de verificare La operaţia de
maturare a brânzeturilor se monitorizează temperatura, umiditatea relativă a aerului în depozit,
durata de maturare, starea igienică a depozitului.

Stabilirea acţiunilor corective

Sistemul automatizat al pasteurizatoarelor cu plăci care recirculă laptele ce nu a atins
temperatura de pasteurizare constituie un exemplu de acţiune corectivă eficientă.

Stabilirea sistemul de păstrare a înregistrărilor

Existenţa unui sistem de stocare a înregistrărilor determină unul dintre cele mai importante
atribute, trasabilitatea produselor. Trasabilitatea reprezintă capacitatea de refacere a traseului urmat
de un produs în orice etapă a fabricaţiei, prin intermediul înregistrărilor efectuate. Totodată
înregistrările constituie dovada modului în care funcţionează sistemul la verificarea acestuia.

Stabilirea procedurilor de verificare

Anumite analize microbiologice şi chimice sunt utilizate pentru verificare şi nu ca proceduri de
monitorizare, de exemplu: determinarea numărului total de germeni în laptele crud, determinarea
bacteriilor coliforme pentru a stabili eficienţa pasteurizării, determinarea bacteriilor coliforme,
Salmonella, Listeria, stafilococilor pentru a verifica igiena fabricaţiei, teste de sanitaţie pentru secţie
şi instalaţii pentru a verifica eficienţa spălării şi dezinfectării acestora.

12
Plan HACCP – Cașcaval

13
 Bibliografie
1. Gh. Georgescu –„Laptele şi produsele lactate” Editura CERES, Bucureşti 2000
2. Janeta Codoban, Ioan Codoban, ,,Procesarea laptelui în secţii de capacitate mică’’ Editura
Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2006
3. Azzouz A. -,,Tehnologie şi utilaj în industria laptelui’’ Editura Tehnica – Info, Chişinău,
2002
4. Prof.Univ. Dr.Ing. Ec. Mihai Leonte- „Cerinte de igiene – HACCP si de calitate – ISO
9001 :2000 in unitatile de industrie alimentara conform normelor Uniunii Europene” Editura
Milenium, Piatra Neamt, 2006.
5. V.Guzun,Gr. Mustaţă, S. Rubţov, C Banu, C Vizireanu –„Industrializarea laptelui”
6. Banu Constantin “Industrializarea laptelui” Editura Tehnica Info, Chişinau 2001
7. George Chintescu- „Indrumator pentru tehnologia branzeturilor” Editura tehnica Bucuresti
8. https://www.gazetadeagricultura.info/dezvoltare-rurala/562-produse-traditionale/22962-
cascavalul-de-saveni-obtine-certificarea-de-produs-cu-indicatie-geografica-protejata-igp-in-
ue.html
9. https://www.stiriagricole.ro/cascavalul-de-saveni-atestat-cu-indicatie-geografica-protejata-
national-produsul-urmeaza-sa-fie-protejat-si-la-nivel-european-47134.html
10. https://food-retail.agrointel.ro/cascaval-de-saveni-produs-cu-indicatie-geografica-protejata-
igp-la-nivelul-uniunii-europene/
11. http://madr.ro/docs/ind-alimentara/

14