Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Grupurile Sociale .
Grupurile Sociale .
Master
DPPD - Nivelul II
Grupurile sociale
1
Henri H. Stahl , Teoria şi practica investigaţiilor sociale , vol.I , Bucureşti , Editura Ştiinţifică , 1974 , p.
78.
2
Bottmore, T., B., Introduction à la sociologie, 1974, p. 100
coeziune exercită o influenţă mai puternică asupra membrilor grupului. Cercetările
psihosociologice au pus în evidenţă că factorii de coeziune ai grupurilor sunt, în principal,
mărimea grupului şi similaritatea/diversitatea membrilor grupului. Unii sociologi consideră că doar
grupurile permanente sunt instituţii şi că instituţiile domină toate celelalte grupuri. 3
Grupul social desemnează o formațiunea structurată relativ durabilă, cu o anumită
coeziune, care constă dintr-o mulțime de posesori de roluri, respectiv dintr-o mulțime de roluri.
Grupul social se deosebește de mulțime, categoria socială, straturile sociale, clasele sociale și
stările sociale.
Grupul primar- este un grup format dintr-un număr mic de membri, aflaţi într-o relaţie
directă, coezivă şi de lungă durată. Grupul primar este o structură fundamentală pentru individ și
societate. Primele procese de socializare cunoscute de copil au loc în grupul primar, adică în
familie. În acest cadru, copiii învață de mici norme și valori care trebuie respectate în societate
pentru a fi acceptați și integrați în viața socială de către cei din jur. Astfel, individul își va
organiza propria viață în funcție de cât de bine își însușește educația primită în familie. Orice
individ se formează ca om într-un grup primar. Spre deosebire de alte ființe, omul tinde să își
prezinte cerințele sale asfel încat să obțină, pe de o parte, acceptul grupului, și pe de altă parte, să
aibă sprijin din partea grupului pentru satisfacerea lor. De altfel, grupul primar se instituie și ca
3
Gurvitch, G., La vocation actuelle de la sociologie, vol. I, Paris, P.U.F., 1957, p. 314.
spațiu al exprimării și satisfacerii nevoilor personale. În cadrul grupurilor primare, oamenii
experimentează prietenia,iubirea, securitatea și sensul global al existenței.
Controlul social reprezintă de asemenea o funcție a grupului primar. Astfel, comportamentul
individului trebuie să răspundă cerințelor grupului, normelor și principiilor după care acesta se
conduce.Grupul impune individului un comportament care să se conformeze la valorile și
normele sale, concomitent cu adaptarea la cerințele societății.
Grupul secundar constă în două sau mai multe persoane implicate într-o relație
impersonală și au un scop practic specific. Spre deosebire de grupul primar, în grupul secundar
relațiile între membrii grupului sunt pentru a atinge un anumit scop.În această categorie avem :
școlile, unitățile de muncă, unitățile militare. De asemenea o altă deosebire între grupul primar și
cel secundar este referitoare la faptul că în grupul primar individul era privit ca persoană si toate
acțiunile erau îndreptate către el ca și persoană, pe când în grupul secundar este tratat statusul
individului și rolul acestuia în societate. Relațiile interumane se stabilesc în baza unor
regulamente, pe care, fie că le acceptă sau nu, individul este obligat să le respecte .
Grupul secundar are un rol esențial în formarea individului din punct de vedere al afirmării
sociale si profesionale.
4
Bulgaru, Maria (coordonator). Sociologie (manual). Vol. I.Chişinău, CE USM, 2003, p.43.
de unitate şi solidaritate între membri. Datorită acestor relaţii, grupul funcţionează ca o entitate
coerentă, relativ de sine stătătoare. Într-un grup coeziv, nivelul de integrare a individului este
ridicat, există un acord cu privire la majoritatea problemelor care trebuie rezolvate. Coeziunea
izvorăşte din surse obiective: anumite împrejurări externe, succesul în activitatea comună, dar şi
din surse subiective: atracţia interpersonală, consensul cognitiv şi afectiv al membrilor,
angajarea în sarcina comună5.
Apartenența nu este un fapt administratic deoarece individul nu este obligat să adopte
standardele și să se indentifice cu normele și valorile acestui grup. În grupul de apartenență,
individul preia valori ce sunt în concordanță cu propriile aspirații. Normele și standardele
susținute de grupul de apartenență capătă caracterul de principii pentru judecățile, opiniile și
acțiunile individului.
Conceptul de grup de referință a fost investit cu virtuți sociologice prin accetul pus pe structura
și funcțiile mediului social al indicizilor. Prin urmare, Robert King Merton definește grupul de
referință ca fiind un grup ale cărui norme sau reguli sunt adoptate ca un cadru de referință.
Grupul de referință este o unitate socială utilizată în evaluarea și modelarea atitudinilor, trăirilor
și acțiunilor individului. El poate fi grupul de apartenență al individului, dar de cele mai multe
ori, este un grup exterior.Grupul de referință se instituie ca bază a concepției individului despre
lume.
O primă funcție a grupului de referinșă este funcția normativă. Astfel, individul o dată ce aderă
la grup, se pliază și după normele și valorile grupului de referință. Adoptă stilurile de viață,
anumite preferințe, în acest sens grupul influentează major criteriile și standardele de judecată și
acțiune ale individului.
Funcția comparativă. Evaluarea propriei activităti sau a propriului comportament se face în
comparație cu standardele grupului de referință. În acest fel, oamenii judecă viața,
comportamentul și valorile proprii cum ar fi, sănătatea, inteligența, nivelul de trai, activitatea
profesională. Se întâmplă ca atunci cand grupul de apartenență să fie diferit de grupul de
referință, individul să conștientizeze diferența dintre ce este și reprezintă în grupul de apartenență
și ceea ce crede el că ar putea fi în comparare cu grupul de referință.
Sunt situații în care grupul de apartenență și cel de referință nu coincid. Raportul dintre ele are
diferite grade de compatibilitate: integrală, relativă sau parțială, dar poate fi și incompatibilitate.
5
Dicţionar de psihologie socială, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, p. 49.
Organizațiile
Cuvântul organizaţie se poate referi la o instituţie cum ar fi o
ş c o a l ă , f a b r i c ă , b a n c ă . În acest sens, noţiunea de organizaţie este un grup formal.
Definite ca un grup de dimensiune relativ mare care are norme, un număr de scopuri
sau obiective oficiale, o structură de statusuri şi roluri, precum şi un set de reguli
destinate să promoveze obiectivele sale. Ce disting organizaţiile formale de alte grupuri sociale
este aspectul oficial,în mod obişnuit scris, al naturii obiectivelor, regulilelor şi al structurii
statusurilor. Din punct de vedere ştiinţific, studiul grupurilor sociale contribuie la
comprehensiunea şi utilizarea corectă a conceptelor teoretice în cadrul psihologiei sociale şi
implicit la nivelul disciplinelor conexe din domeniul ştiinţelor socioumane.
Cunoaşterea fenomenelor şi proceselor caracteristice grupului social fundamentează
interpretarea psihologică a datelor obţinute în urma aplicării unor studii empirice de factură
explorativă sau predictivă. Liantul dintre teoretic şi empiric este asigurat de aplicarea metodei
ştiinţifice, toate cele trei elemente completându-se reciproc şi asigurând o armonie a demersului
ştiinţific.
Kurt Lewin este considerat fondatorul “dinamicii de grup”, adică a cercetărilor asupra
funcţionării interne a grupurilor. Utilizând, într-o manieră intensivă, metoda experimentală, el
şi-a propus să studieze modul în care grupul se organizează, se structurează, se asamblează şi
evoluează. 6
6
Albouy, S., Éléments de sociologie et de psychologie sociale, Toulouse, Privat, 1976, p. 176.
Tot acesta a arătat că indivizii sunt situaţi într-un câmp social unde suportă atracţii, repulsii,
încurajări, constrângeri. Rolul social al indivizilor îi face să perceapă, într-un mod diferit, aceeaşi
realitate. Ţăranul nu vede grădina care-i înconjoară casa în acelaşi fel ca pictorul sau turistul.
Viziunea globală antrenează, la rândul său, o altă percepţie a detaliilor pentru că ea provoacă o
alegere.7
Jacob Moreno, sociologul american născut în România, este întemeietorul sociometriei,
ca teorie şi metodă referitoare la aspectul preferenţial-afectiv al vieţii grupului. Moreno
consideră că omul are o anumită creativitate spontană care rămâne, în mare parte, inutilizată. El
îşi propune descoperirea obstacolelor care împiedică spontaneitatea creatoare să se elibereze.
Forţele care ne apropie sau ne îndepărtează de alţi indivizi cu care suntem în contact reprezintă
un obstacol. 8
Sociograma este o tehnică prin care se descrie jocul acestor forţe. Sociograma ne permite să
aflăm de la fiecare subiect care sunt membrii grupului cu care ar dori să se asocieze într-o
anumită situaţie şi care sunt cei cu care nu vor să se asocieze. Criteriile se aleg prin raportarea
la viaţa grupului. Astfel, pot fi puse întrebări de genul: "Cu cine preferaţi să lucraţi la montarea
7
Reynaud, P.L., La psychologie economique, Paris, P.U.F., 1969, p. 31.
8
Albouy, S., op. cit., p. 173
unui agregat?"; "Cu cine nu doriţi să lucraţi la montarea unui agregat?" Se obţine următoarea
sociogramă9:
Concluzii
9
La psychologie sociale, vol. III, Les Dictionnaires Marabout, p. 481 .
preferințe și de ce nu ... aceleași opinii în majoritatea cazurilor. O conviețuire în armonie este
foarte importantă pentru existența umană ingenerală. Începând de la cel mai mic grup, părinții
împreună cu frații, învățăm să dezvoltăm relații de socializare, afecțiune, de iubire față de
semeni. Educația primită în primii ani de viață precum și mediul în care ne-am dezvoltat, își pune
amprenta asupra personalității adultului de mai tarziu. Un copil care se simte iubit, care se
simte important pentru familia lui,căruia îi sunt pronunțate încă de mic valorile ce trebuie
respectate pentru a se integra în societate,ca adult va avea la randul lui mai multă toleranță față
de ceilalți, va fi mult mult mai înțelegător și deschis atât regulilor „nescrise” de comportament
social, căt și regulilor scrise impuse de școală, loc de muncă, în general de apartenența pe viitor
la un grup formal. Dimpotrivă, o copilărie defectuoasă, lipsită de o familie iubitoare , va da
naștere în cele mai multe din cazuri, unui individ introvertit, prea puțin dispus să se integreze în
societate , un antisocial , care va respecta numai regulile absolut obligatorii impuse de lege sau
nu le va respecta, devenind un model negativ pentru restul membrilor societății. Aderarea unui
astfel de individ într-un grup formal, unde trebuie să urmeze un set de reguli, să respecte
o conduită, va fi ca o constrângere ce trebuie dusă la bun sfârșit pentru a obține ceea ce îi este
necesar pentru a-ți satisface nevoile. Atat grupurile primare cât și grupurile secundare sunt strâns
legate , ele tratează cele două aspecte care sunt cercetate și evaluate la o persoană : individual ca
om și caracter și individul ca status, putere , poziție și rol social.
Bibliografie
1. Albouy, Serge., Éléments de sociologie et de psychologie sociale, Toulouse, Privat, 1976.
4. Cazacu, A., Bădescu, I., (1981), Metode şi tehnici de cercetare sociologică. Ghid pentru
Ştiinţifică , 1974.