10.

CONDUITA DE URGENTA IN FRACTURI – IMOBILIZAREA PROVIZORIE

BAREM DE CORECTARE/NOTARE

1. Scrisul este lizibil, exprimarea corecta, logica si se utilizeaza terminologia medicala – 5 puncte.

2. Scopul – 5 puncte (pag.349):

• Pune in repaus tesuturile traumatizate (impiedica miscarile active si pasive)- 1 punct;

• Mentine osul in axa corecta a membrului – 1 punct;

• Diminueaza durerea – 1punct;

• Evita complicatiile (sectionari de vase, nervi, perforarea tegumentelor si transformarea fracturilor

inchise in fracturi deschise- specifica doua complicatii) –2 puncte.

3. Principiile imobilizarii corecte si mijloace folosite – 10 puncte (pag.350);

• Axarea relativa a segmentului imobilizat – 2 punct;

• Imobilizarea sa cuprinda obligatoriu articulatiile de deasupra si dedesubtul focarului de fractura –

2 punct;

• Imobilizarea se adapteaza reliefului anatomic al regiunii interesate – 1 punct;

• Imobilizarea sa fie simpla pentru a putea fi aplicata si de persoane mai putin instruite – 1 punct;

• Mijlocul de imobilizare sa nu ingreuneze circulatia sanguina (sa nu fie fie prea strans, prea lejer)-
2 puncte;

• Mijloace folosite pentru imobilizarea provizorie – 2 puncte

- specifice, un exemplu (atele Cramer, aparat gipsat circular, atela gipsata, atele din lemn, atele din
material plastic simplu sau gonflabil) – (1punct);

- improvizate, un exemplu (scandurele de lemn, rigle, placaj, bete, bastoane, umbrele, coada de
matura, schiuri, scoarta de copac) – (1 punct)

Total = 20 puncte.Bibliografie

L. Titirca- Ingrijiri special acordate pacientilor de catre asistentii medicali

10.Fracturile

IMOBILIZAREA PROVIZORIE (entorse, luxaţii, fracturi)

Imobilizarea provizorie la locul accidentului sau in camerele de gardă ale spitalelor a entorselor,
luxaţiilor şi fracturilor se bazează pe aceleaşi principii, cu toate că aceste leziuni sint diferite ca
gravitate şi ca potenţial de evoluţie.
Măsuri de imobilizare identice se impun şi pentru faptul că in afara spitalului, la locul accidentului şi
chiar intr-un cabinet medical este uneori foarte greu de deosebit tipul de leziune. Necunoscind de la
inceput diagnosticul exact, pentru mai multă siguranţă, trebuie reacţionat ca şi cum ar fi vorba de cea
mai gravă leziune posibilă.
Scopul oricărei imobilizări este:
-de a impiedica mişcările active şi pasive, pentru a pune in repaus organele şi ţesuturile traumatizate;
-de a menţine axarea corectă a membrului atunci cind fragmentele nu sint deplasate, sau cind au
putut fi reduse corect, cu ocazia acordării primului ajutor ;
-de a diminua durerile, care in cazul fracturilor sint deosebit de chinuitoare ;
-de a evita complicaţiile pe care le poate provoca mişcarea in focar a unui fragment osos rupt şi
devenit tăios:
- secţionări ale unor nervi şi vase;
-sfişierea musculaturii din jurul osului;
- perforarea tegumentului şi transformarea fracturii inchise intr-una deschisă ;
-suprimarea sau atenuarea reflexelor nociceptive şi ameliorarea unor tulburări funcţionale (respiraţie
paradoxală şi altele).
-asigurarea funcţiilor vitale are prioritate faţă de alte manevre (de exemplu nu se face imobilizarea
fracturilor de umăr sau a claviculei dacă este asociat şi un traumatism toracic grav;
se va căuta obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat, prin tracţiune atraumatică şi
progresivă in ax in momentul aplicării imobilizării;
-pentru a avea siguranţa că fractura nu se deplasează nici lateral, nici in jurul axului longitudinal,
imobilizarea trebuie să prindă in mod obligatoriu articula- (iile situate deasupra şi dedesubtul
focarului de fractură;
- să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate;
-să fie simplă, pentru a putea fi utilizată şi de persoane mai puţin instruite;
- aparatul gipsat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive, pentru a nu ingreuna circulaţia
sangvină intrun segment in care există deja'tulburări circulatorii secundare traumatismului.
Mijloacele pe care le putem folosi pentru imobilizarea provizorie a fracturilor sint:
-atelele Cramer (făcute din sirmă), care au avantajul că sint lungi şi pot fi mulate pe membrul rănit.
In vederea aplicării atelei, in scopul imobilizării, se aşază un strat de vată pe una din feţele atelei
care vine in contact cu tegumentul, strat ce se fixează la atelă cu ture circulare de faşă;
-aparat gipsat circular, atelă ghipsată;
-atele de lemn (căptuşite cu vată fixată pe atelă cu faşă);
-atele din material plastic simplu sau gonflabil;
-mijloace improvizate care pot folosi orice obiect rigid (scindurele de lemn, rigle, placaj, beţe,
bastoane, umbrele, coadă de mătură, schiuri, scoarţă de copac etc.).
Fixarea segmentului care urmează să fie imobilizat la atelă se face cu feşi sau cu alte mijloace
improvizate: fişii de pinză (cearşaf lenjerie etc.), baticuri, prosoape, fulare, centuri, cordoane, cravate
etc.).
De reţinut: se consideră că cea mai bună atelă pentru imobilizare este atela ghipsată. Ea ar trebui sa
fie folosită la toate unităţile sanitare (dispensar rural, de intreprindere etc.) pentru că poate fi
executată de orice cadru mediu sanitar in orice situaţie, dacă dispune de materialul necesar (ghips şi
feşi).