Delimitarea maritimă în Marea Neagră între

Romania și Ucraina

Student: Grozea Daniel-Alexandru

Facultate: Drept și Științe Administrative
Grupa: 301
Profesor: Dan Gună
 Cuprins

1) Prim istoric al diferendului

2) Punctele de vedere ale celor 2 părți
3) Concluzii
4) Anexe
Prim istoric al diferendului

Disputa dintre România şi Ucraina se referă la stabilirea unei frontiere maritime

unice care să delimiteze platoul continental şi zonele economice exclusive între cele două State
în Marea Neagră. Statul ucrainean susține ca Insulei Șerpilor trebuie să i se acorde, pe lângă ape
teritoriale, platou continental și zonă economică exclusivă în Marea Neagră, reprezentanții
români afirmând că Insula nu se încadrează în normele de drept internațional pentru a i se acorda
platou și zonă economică.

Cele două State, când au încheiat Tratatul de Bună-Vecinătate şi Cooperare, la 2 iulie

1997, au convenit prin Acordul Conex că „vor negocia un Acord privind delimitarea platoului
continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră”. Negocierile pentru semnarea
unui astfel de Acord erau aşteptate să înceapă „cât de curând posibil, într-o perioadă de trei luni
de la data intrării în vigoare a Tratatului de Bună-Vecinătate şi Cooperare.” Tratatul a intrat în
vigoare la 22 Octombrie 1997, negocierile privind delimitarea platoului continental şi a zonei
economice exclusive au debutat în ianuarie 1998.

„Între 1998 și 2004 au avut loc 24 de runde de negocieri în vederea stabilirii liniei de
delimitare maritimă. Cu toate acestea, nu s-a obținut vreun rezultat și nu s-a ajuns la o soluție
acceptabilă de delimitare a spațiilor maritime din Marea Neagră. Pentru a se evita prelungirea
nejustificată a unor discuții care, în opinia părții române, în mod evident nu pot duce la nici un
rezultat, România sesizează prin prezenta cerere Curtea cu diferendul dintre cele doua părți
privind delimitarea maritimă în Marea Neagră și solicită Curții să delimiteze platoul continental
și zonele economice exclusive ale celor două State în Marea Neagră și să stabilească o linie de
delimitare maritimă unică în acest scop.”1

La data de 16 septembrie 2004, partea romană a adus această dispută împotriva

Ucrainei în fața Curții Internaţionale de Justiție cu privire la delimitarea platoului maritim dintre
cele două țări, întrucât insula nu are importanță socio-economică. La 15 august 2005 România a
depus un memoriu referitor la delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive
din Marea Neagră. România a apelat la o astfel de sesizare unilaterală, după ce timp de șapte ani
negocierile cu Kievul nu au dus la nici un rezultat în ceea ce privește delimitarea platoului

1
A se vedea Bogdan Aurescu, Sistemul jurisdicțiilor internaționale (2013), p. 59-60
continental și a zonelor economice exclusive, precum și a statutului Insulei Șerpilor din Marea
Neagră. Ucraina trebuia să-și prezinte poziția pană la data de 19 mai 2006.

Insula Șerpilor, cu o suprafață de doar 17 hectare, nu prezintă o importanță prea mare

din punct de vedere teritorial și economic, în schimb are o foarte mare importanță din punct de
vedere strategico-militar. După destrămarea Uniunii Sovietice în anul 1991, Insula Șerpilor
împreună cu baza militară, de control naval și aerian, de apărare antiaeriană și maritimă, a trecut
în administrarea Ucrainei. Stațiile de radiolocație aflate pe insulă execută o cercetare aeronavală
la mare distanță, într-un perimetru ce cuprinde Marea Neagră și Marea Mediterană, până la
coastele Libiei, rezultatele cercetării fiind transmise unui punct de conducere. Pe insulă sunt
stocate informațiile nucleare intercontinentale de pe teritoriul ucrainean.

De asemenea, aici sunt amplasate stații de bruiaj și ascultare atât a convorbirilor în

fonie, cât și a celor prin cablu. Pe insulă a fost dislocată o garnizoană militară cu mai multe
subunități independente, care deservesc un heliodrom, un miniport militar, stații de radiolocație,
depozite, instalații energetice, un far și sistemul de pază și apărare a granițelor de stat ale
Ucrainei. Apărarea bazei militare ucrainene de pe insulă se realiza printr-o navă de tip fregată, o
navă de patrulare și unul sau două submarine.

În prezent pe insulă locuiesc aproape 100 de persoane, în majoritate grăniceri,

împreună cu familiile lor și un personal tehnic. Din anul 2003 este localizată pe insulă o
expediție științifică permanentă a Universității Naționale din Odessa. Insula în prezent este
demilitarizată și se află într-o dezvoltare rapidă. În conformitate cu Tratatul româno-ucrainean
din anul 1997, autoritățile din Ucraina și-au retras divizia militară, au demolat radarul militar și
au transferat celelalte infrastructuri in mâinile civililor.

În afară de platforma de elicoptere, în anul 2002 a fost construit un debarcader

pentru vapoare de până la 8 metri adâncime și urmează să fie construit un port maritim. Insula
este aprovizionată cu echipament de navigație, inclusiv un far vechi de 150 ani. Energia electrică
este furnizată printr-un generator cu motor diesel și/sau un generator ce exploatează forța
eoliană. Insula are și o infrastructură civilă cum ar fi un oficiu poștal, o filială de banca (a băncii
ucrainene “Aval”), un punct de prim-ajutor, televiziune prin satelit, rețea de telefonie, un turn de
telefonie mobilă și o rețea Internet. Crearea unei comunități permanente ar putea ajuta Ucraina în
revendicarea Insulei Șerpilor. România susține că Insula Șerpilor are statutul de stâncă, deoarece
nu este locuită permanent și nu are surse de apă potabilă. În disperare de cauză, autoritățile
ucrainene au deschis pe insulă, în ultimii ani, un hotel fără canalizare și un cabinet medical, însă
aprovizionarea cu apa se face tot prin intermediul elicopterelor.

Punctele de vedere ale celor 2 părți

România invocă drept fundament pentru stabilirea jurisdicţiei Curţii Articolul 36,
paragraful 1 al statutului Curţii şi paragraful 4 al Acordului Conex, acesta din urmă având
următorul conţinut: „În cazul în care aceste negocieri nu vor determina încheierea acordului sus-
menţionat într-o perioadă de timp rezonabilă, dar nu mai târziu de 2 ani de la iniţierea acestora,
Guvernul României şi Guvernul Ucrainei convin că problema delimitării platoului continental şi
a zonelor economice exclusive va fi soluţionată de Curtea Internaţională de Justiţie a Naţiunilor
Unite, la solicitarea oricărei părţi, cu condiţia ca Tratatul privind Regimul Frontierei de Stat să fi
intrat în vigoare. Totuşi, în cazul în care Curtea Internaţională de Justiţie ar considera că
întârzierea intrării în vigoare a Tratatului privind Regimul Frontierei de Stat este un rezultat al
culpei uneia dintre Părţi, aceasta va avea posibilitatea examinării cererii privind delimitarea
platoului continental şi a zonei economice exclusive înainte de intrarea în vigoarea Tratatului.”

Argumentația părții ucrainene.

Delegația Ucrainei la procesul de la Haga, intentat de București pentru delimitarea

spațiilor maritime în Marea Neagră, a acuzat România că "tratează Insula Șerpilor ca și cum ar fi
într-un vid" si pentru că a folosit "artificii tendențioase" în argumentarea poziției sale privind
modul de trasare a liniei de delimitare a acestor spații.

Rodman Bundy, membru al Baroului din New York si membru al delegației

ucrainene la CIJ, a apreciat ca "Romania încearcă să rescrie și istoria, nu doar geografia". Acesta
a adăugat că România urmărește o "justiție inspirată politic", care nu se regăsește în jurisprudența
internațională. Pe parcursul pledoariilor, delegația ucraineană a cerut CIJ sa tina cont de
activitățile desfășurate de Kiev în zona disputată, iar Insula Șerpilor să fie luată în calcul ca punct
relevant pentru trasarea graniței maritime.
 Loretta Malintoppi, membră a Baroului de la Roma și reprezentantă a Ucrainei în
proces, a adăugat că fosta republică sovietica a notificat României, ca și altor state riverane Marii
Negre, linia provizorie de delimitare și intenția de a exercita activități de patrulare și
supraveghere a apelor în zona aflată în dispută și și-a exercitat deschis aceste drepturi ca stat
suveran.

Ucraina a argumentat, ca Insula Șerpilor ar trebui sa fie luată în considerare ca punct

de bază în trasarea liniei de delimitare în Marea Neagră, deci, practic, să fie considerată "țărm" al
Ucrainei și să extindă cu mult zonă care ar reveni acestei țări.

În ceea ce privește argumentul României că există hărți din timpul Războiului Rece
care descriu frontiera ucraineana de-a lungul arcului de 12 mile în jurul Insulei Șerpilor, Ucraina
a invocat "motive de securitate".

"Ar fi putut exista multe motive pentru a desena în asemenea fel. Insula Șerpilor este
o insula proeminenta in Marea Neagra, iar hărțile erau făcute pentru navigație - pentru vase și
submarine. Hărțile sunt realizate în timpul Războiului Rece, astfel că puteau să fie motive de
securitate pentru care acel semn de frontieră să fie pus acolo. Insula Șerpilor avea o valoare
strategică în acea perioada", a justificat Michael Wood, reprezentant al Ucrainei la Haga.

Ucraina a argumentat, în plus, că hărțile folosite de România, care trasează o

frontieră în jurul Insulei Șerpilor nu reprezintă o recunoaștere de către Ucraina a acestei
delimitări "deoarece cartografii nu sunt juriști și nu înțeleg semnificația a ceea ce desenează".

Experții ucraineni contestă o parte importantă a hărților anexate documentației

românești înaintate CIJ, inclusiv harta 134, considerându-le "eronate". Kievul mai protestează
față de folosirea de către București a unor hărți vechi, fără valoare juridica. Ucraina acuza
România că a prezentat în Replica înaintată CIJ în decembrie 2006, "schițe simple" în loc de
hărți detaliate, "descoperite" întâmplător de partea română.

Kievul mai contestă în termeni duri folosirea de către România a peninsulei Sahalin
și a digului de la Sulina ca punct de referință pentru calcularea distantelor, considerând că
Bucureștiul folosește standarde duble atunci când se referă la Insula Șerpilor.

Tot în documentația înaintată de fosta republică sovietică sunt contestate

argumentele delegației române privind Procesele Verbale din 1949, 1961, 1963 si 1974,
considerând că ele sunt acorduri internaționale obligatorii pentru Părți, fără însă ca ele să
stabilească limitele platoului continental sau al Zonelor Economice Exclusive. "Misiunea
Comisiei comune sovieto-romane care a încheiat Procesul Verbal din 1949 nu includea
delimitarea sectorului maritim al graniței", se mai arata în Suplica ucraineana.

"Termenii actuali ai Proceselor Verbale relevante, subliniază doar că granița este

situata la o anumita distanță (nespecificată) de arcul Insulei Șerpilor" precizează partea
ucraineana. România mai este acuzată că a încercat să excludă "porțiuni însemnate din coasta
maritimă a Ucrainei" din procesul de stabilire a limitelor maritime.

În documentele depuse la Curte pe parcursul fazei scrise a procesului (Contra-

Memoriu, respectiv, Duplica), partea ucraineană a încercat să acrediteze ideea că, în zona supusă
procesului de delimitare s-a conturat o linie de delimitare de facto, care ar coincide cu linia de
delimitare propusa de Ucraina, al cărei traseu ar fi fost confirmat de comportamentul părților, în
sprijinul acestui raționament, au fost invocate diverse concesiuni de explorare și exploatare a
resurselor minerale ale platoului continental, acordate de Ucraina unor companii străine, precum
și intervențiile poliției de frontieră ucrainene, îndreptate împotriva unor activități de pescuit
ilegal întreprinse de pescari, cetățeni ai unor state terțe, în zona de dispută. Aceste activități, pe
care Ucraina pretinde ca le-ar fi întreprins „în exercitarea suveranității sale”, sunt considerate de
către partea ucraineana ca o circumstanță specială a delimitării, de natură să modifice linia de
echidistantă în favoarea sa.

Conform documentației ucrainene "dimensiunile Insulei Șerpilor sunt semnificative.

Conform hârtiei topografice, insula are 615 metri în lungime și 560 de metri în lățime, cu o
înălțime între 37 și 41 de metri, și o circumferință totală de aproximativ 2, 3 kilometri".

Conform fotografiilor anexate Contra - Memoriului, în ambele părți ale capului din
nord-estul Insulei există golfuri ce permit acostarea vaselor. Un complex ce permite acostarea
regulată a vaselor a fost construit in 2005, primind în mod regulat vase" se mai arată în Suplica
ucraineana. "Importanta istorică a Insulei Șerpilor nu poate fi negată. Insula a fost însemnată pe
hărți din cele mai vechi timpuri de numeroși cartografi așa cum se poate vedea din hărțile
reproduse în Atlasul atașat Memoriului României. După cum s-a demonstrat în Contra -
Memoriul Ucrainei, înaintat Curșii de către România, semnificația religioasă a Insulei este
reflectată în literatura și poezia greaca antică" mai adaugă Kievului.
 Anterior, Guvernul ucrainean a lansat mai multe proiecte economice costisitoare
menite sa demonstreze CIJ ca stanca este locuibila și are viață economică proprie. Localitatea de
pe stanca, Satul Alb, înființată recent de Legislativul ucrainean, apare în statisticile oficiale
ucrainene cu una din cele mai ridicate rate de creștere economică din țară, în pofida lipsei unei
populații stabile.

Argumentaţia părţii române

O parte a argumentației analizează, condițiile în care activitățile exercitate de către

Ucraina pot fi puse la socoteală în contextul delimitării maritime, pe baza exemplelor furnizate
de jurisprudența internațională, demonstrând, că în această situație nu pot fi încadrate elementele
invocate de partea ucraineana.

Argumentația are rolul de a demonstra faptul ca invocarea actelor întreprinse de către

Ucraina în exercitarea suveranității, nu au o natură de a produce efectul juridic pe care partea
ucraineana încearcă să și-l atașeze și că o eventuala circumstanță speciala nu se poate constitui in
speța in cauză. Activitățile întreprinse de Ucraina nu pot fi considerate un context al delimitărilor
maritime decât în funcție de anumite criterii riguros determinate și în anumite condiții – pe care
Ucraina nu le îndeplinește.

Pledoaria României demontează aserțiunile ce aparțin Ucrainei, demonstrând că

decizia Curții, a fost determinată de elemente contextuale, in acest caz, elemente care au
particularizat premisele datorită cărora va fi soluționată speța de către autoritatea internațională.

Argumentația română are o alta premisă de bază si anume ideea existenței unei date
critic, de unde se va putea evalua comportamentul părților. Această dată critică (si anume data la
care diferendul dintre părți a luat naștere) simbolizează comportamentului părților (reprezentând
raportarea psihologică a părților la obiectul diferendului) în limita temporala până la care ar
putea prezenta relevanță – principiu recunoscut de CIJ.

Importanța premiselor geografice ale delimitării este totodată subliniată și

concretizată în principiul utilizat în mod constant de CIJ, si anume principiul „pământul domina
marea”.

Activitățile statale invocate de Ucraina sunt lipsite de relevanță deoarece au fost

desfășurat după data critica – iar partea romana a atras atenția, de fiecare data, asupra
caracterului de zona care se afla în disputa ariei maritime respective, cerând Ucrainei in acest
context respectarea normelor dreptului internațional si au arătat că astfel de activități nu sunt
opozabile României si au cerut respectarea intereselor sale.

Prin cea de-a doua concluzie a secțiuni argumentației, România respinge, ideea unui
acord tacit existent între România și Ucraina având obiect o linie de delimitare de facto, al cărei
traseu putea fi dedus în funcție de activitățile diverse statale întreprinse în zona de delimitat.

În cadrul procedurilor, partea română a prezentat o argumentaţie complexă,

consfințită de un material probatoriu amplu. Această argumentație având următoarele linii
principale:

 segmentul iniţial al liniei de delimitare a fost deja fixat printr-o serie de

acorduri româno-sovietice (pe care Ucraina, ca stat succesor al fostei URSS,
trebuie să le respecte) şi care sunt în vigoare între România şi Ucraina, care a
recunoscut acest aspect; această linie de delimitare, care descrie un arc de
cerc cu raza de 12 mile în jurul Insulei Şerpilor (lăsând spaţiile maritime de la
sud de acest arc de cerc României) a fost reprezentată în mod constant pe
hărţi de navigaţie emise de serviciile hidrografice competente din fosta
URSS, Ucraina, România şi state terţe;

 în larg faţă de sectorul iniţial, linia de delimitare trebuie trasată prin utilizarea
metodei folosite de obicei de Curte şi de tribunalele arbitrale în materia
delimitării spaţiilor maritime, denumită „linie echidistantă/mediană-
circumstanţe speciale”; aceasta presupune trasarea unei linii echidistante
(egal depărtate de ţărmuri) între coastele adiacente (în prelungire) ale
României şi Ucrainei şi a unei linii mediane între ţărmurile opuse (faţă în
faţă) ale celor ţări; nici o circumstanţă specială nu justifică modificarea
acestei linii în favoarea uneia dintre părţi;

 chiar făcând abstracţie de acordurile româno-sovietice menţionate, practica

statelor şi jurisprudenţa instanţelor internaţionale demonstrează că Insula
Şerpilor (având în vedere dimensiunile reduse şi poziţionarea sa geografică
izolată, neintegrată în coasta continentală ucraineană) nu poate fi luată în
calcul la trasarea liniei de delimitare, în caz contrar ajungându-se la
consecinţe inechitabile;
 în orice caz, Insula Şerpilor, care nu poate susţine locuirea umană sau o viaţă
economică proprie, este o „stâncă” în sensul Convenţiei de la Montego Bay
privind Dreptul Mării ceea ce presupune că nu este îndreptăţită la platou
continental şi zonă economică exclusivă proprii. Această calificare a Insulei
Şerpilor a fost susţinută de România prin ample mijloace de probă, inclusiv
provenite din anexele incluse de Ucraina în Contra-Memoriul depus în 2006.

 activităţile părţii ucrainene având scopul de a modifica pe cale artificială

caracteristicile naturale ale Insulei Şerpilor nu produc efecte juridice
împotriva României fiind efectuate după data critică a diferendului bilateral;
mai mult, ele reprezintă o recunoaştere implicită din partea Ucrainei a
statutului de „stâncă” al Insulei Şerpilor;

 la acestea se adaugă argumentele istorice cu relevanţă juridică în caz: faptul

că preluarea ilegală de către URSS a Insulei Şerpilor în 1948, precum şi
fixarea abuzivă a frontierei maritime în 1949 nu pot produce efecte
inechitabile suplimentare; compromisul juridic de la încheierea Tratatului
politic din 1997 prin care Ucraina s-a angajat să nu ia în considerare Insula
Şerpilor în delimitare decât ca stâncă, conform art. 121. alin. (3) din
Convenţia ONU privind dreptul mării din 1982.

 aşa-zisa „disproporţie” dintre ţărmurile celor două ţări, invocată de Ucraina,

este bazată pe luarea în calcul a unor segmente ale ţărmului ucrainean care nu
se află în nici o relaţie geografică cu ţărmul românesc şi sunt în consecinţă
irelevante pentru delimitarea dintre cele două ţări; ţărmurile relevante au
lungimi similare, astfel încât nu este justificată ajustarea liniei de delimitare
în funcţie de lungimea ţărmurilor;

 activităţile legate de explorarea şi exploatarea resurselor de hidrocarburi şi de

supravegherea pescuitului invocate de Ucraina sunt irelevante pentru
problematica delimitării (aspect confirmat de practica CIJ şi a instanţelor
arbitrale) şi în orice caz nu susţin în niciun fel linia de delimitare propusă de
Ucraina.
Concluzii

Pe data de 3 Februarie 2009, Curtea de la Haga s-a pronunțat asupra diferendului

dintre România şi Ucraina pentru delimitarea platoului continental al Mării Negre - având drept
miză hidrocarburile din Marea Neagră. Insula Șerpilor a fost considerată irelevantă pentru
delimitarea între România si Ucraina şi nu poate fi asimilată ca ţărm; punct de referinţă va fi
considerat digul Sulina, pentru delimitarea graniţelor. Zonele economice exclusive vor fi
repartizate echitabil intre cele doua state.

Decizia Curţii de la Haga a atribuit României 79,34% din pretențiile avute, ceea ce
reprezintă o suprafaţă de 9.700 de kilometri pătraţi, din platoul continental, din aria totală de
12.000 de kilometri. Astfel, România are acces la o cantitate estimată de 12 milioane tone de
petrol și de 70 miliarde de metri cubi de gaz, ceea ce reprezintă o importanță economică foarte
mare.
Consider că echipa care a gestionat procesul de la CIJ reprezintă cea mai importantă
valoare adăugată a acestei experienţe formidabile. Sunt oameni extraordinari care si-au făcut
datoria si care au fost dedicați pentru interesele României. Oamenii din echipă au fost foarte
profesionali, bine pregătiți și cu foarte multă încredere au reușit să argumenteze partea lor de
speță într-un mod în care au adus României un mare câștig economic și strategic.
Anexe
Bibliografie:

Bogdan Aurescu, Sistemul jurisdicțiilor internaționale, Editura C.H. Beck 2013

https://www.juridice.ro/36744/haga-romania-ucraina-rezumat-pledoarii-vineri.html
https://www.mae.ro/node/24347
https://www.maps.com/
https://www.wikipedia.org/
http://www.icj-cij.org/
http://www.insulaserpilor.info