Examinarea clinică a funcției cerebeloase

Testele clinice pentru evaluarea funcției cerebelului se bazează pe participarea

acestuia în executarea mișcărilor, menținerea tonusului muscular și coordonare.
Evaluarea trebuie să se realizeze simetric, acest aspect fiind esențial, deoarece
pacientul poate manifesta deficite doar pe o parte sau pe ambele părți .
În unele teste, pentru evaluare precisă, pacientul este rugat să închidă ochii, deoarece
poziția poate fi redresată cu ajutorul reperelor vizuale.
Pentru confortul pacientului, examinarea se începe din partea superioară, care implică
mișcări minime, și ulterior consultul evoluează progresiv până când pacientul este
rugat să meargă . Din cauza leziunii ,ce poate afecta poziția, este posibil ca pacientul
să nu poată fi evaluat în clinostatism ,iar unele teste să nu poată fi realizate .

1. Poziția

În cazul ataxiei truncale pacientul nu poate să stea în picioare sau chiar în șezut . O
probă suplimentară pentru a observa ataxia truncala este aceea de a pune pacientul să
se ridice din decubit dorsal în ședstațiune fără sprijinul mâinilor . Aceasta este o probă
suplimentară de a evalua capacitatea de coordonare a trunchiului, atunci că nu ridicăm
pacientul în picioare . O condiție pentru a realiza acest test este ca pacientul să aibă o
musculatura abdominală bună, pe care să o poată încorda .
Pacientul din decubit dorsal este rugat să se țină în brațe și să încerce să se ridice de la
planul patului. Acesta trebuie să încordeze musculatura abdominală și picioarele să ia
punct fix pe planul patului cu genunchii în flexie și călcâiele să se” înfigă “în pat .
Pacientul poate fi ajutat de examinator să își basculeze trunchiul cu totul în sus,
importantă fiind poziția picioarelor.
În afectarea paleocerebeloasă, ataxia tronculara determină flexia trunchiului și
ridicarea genunchilor și călcâielor, deoarece coordonarea nu este asigurată.

2. Evaluarea nistagmusului

Proba de evaluare a nistagmusului

https://www.youtube.com/watch?v=Imu1kk_gOKA
Pacientul stă în șezut sau în decubit dorsal și este rugat să urmărească cu  privirea,
fără să își miște capul, degetul examinatorului sau un obiect indicat pe care
examinatorul îl ține în mănă. Examinatorul realizează mișcări orizontale la nivelul
ochilor pacientului astfel încât acesta să fie în câmpul vizual al pacientului . În cazul
afectării cerebeloase se observă nistagmusul cu fază rapidă de partea afectată. Acest
aspect poate apărea în urma unei leziuni la nivelul vermisului și lobului
floculonodular .

3. Examinarea vorbirii

Pacientul este rugat să pronunțe cuvinte ce conțin consoane și silabe ce se repetă

precum: “hipopotam”.
În cazul afectării cerebeloase pacientul prezintă tulburări de pronunție determinate de
dizartrie și vorbirea este sacadată și expansiva . Acest tip de vorbire apare în urma
leziunii bicerebeloase.

4. Testul deget – nas

Proba deget-nas
https://www.youtube.com/watch?v=Imu1kk_gOKA
Cu ajutorul acestui test se evaluează dismetria și ataxia . Se dorește punerea în
funcțiune a cât mai multe articulații și funcționarea atât a mușchilor agoniști cât și a
celor antagoniști pentru că cerebelul ajută la realizarea mișcării uniforme și
continuie .
Pacientul în șezut este rugat să întindă membrul superior în față și indexul; din acest
punct este rugat să-și atingă nasul și să revină la poziția inițială de câteva ori pe
fiecare parte, cat mai repede posibil.
Pentru o sensibilitate mai mare a evaluării, examinatorul poate stabili un punct unde
pacientul trebuie să ajungă cu indexul după ce își atinge nasul; astfel pacientul trebuie
să atingă degetul examinatorului, care își schimbă poziția după atingere, și apoi să își
atingă iar nasul.
În cadrul afectării cerebeloase, pe măsură ce se apropie de țintă( nas) mișcarea începe
să fie mai puțin controlată, deoarece în acest moment cerebelul ar trebui să intervină
major, iar degetul începe să devieze de la țintă și apare tremurul, ținta fiind depășită .
Mișcarea este încetinită în ultima parte . Semiologic descriem: tremur,
telebradikinezie, hipermetrie sau dismetrie .

5. Tremur

Tremorul cerebelos este diferit de cel întâlnit în boala Parkinson, acesta apărând în
mișcare cu amplitudine mai mare ce crește pe măsură ce se apropie de țintă . Tremorul
este dublat de hipotonie.

6. Proba Drăgănescu – Voiculescu

Se evaluează pierderea secvențialității în contracția mușchilor, asinergia tonică

dinamică.
Pacientul în șezut este rugat să ridice membrele superioare brusc și să le oprească la o
țintă indicată prin mâinile examinatorului . În afectarea neocerebeloasă pacientul va
depăși ținta de partea afectată.

7. Testul Stewart-Holmes

Proba Stewart-Holmes
https://www.youtube.com/watch?v=Imu1kk_gOKA
Examinatorul se opune mișcării de flexie a antebrațului pe braț pe care o face
bolnavul dând drumul brusc antebrațului . În mod normal antagoniștii sunt puse în
funcțiune, tricepsul intervenind la timp și pacientul reușește să oprească mișcarea de
flexie. În cazul afectării cerebeloase, pumnul antrenat în mișcarea de flexie atinge
umărul . Pentru că mișcarea este una necontrolată examinatorul trebuie să protejeze
subiectul să nu se lovească cu propriul pumn, punând mâna pe umărul opus
membrului evaluat .

8. Evaluarea disdiadocokineziei

Se evaluează prin proba marionetelor și răsucirea cheii în broască.

Proba marionetelor: pacientul este rugat să întindă brațele și să rotească mâinile
simultan, cat de repede posibil.
Se poate observa o inegalitate între cele două mâini . Dacă pacientul are afectare
neocerebeloasă mișcarea este amplă , mai lentă și răsucește membrul superior cu totul .
Dacă mișcarea nu este realizată corespunzător pacientul prezintă disdiadocokinezie
distală.

Proba marionetelor
https://www.youtube.com/watch?v=6p2ICYuSrzk
9. Scrisul

Pacientul este rugat să scrie și în cazul afectării se observă macrografia, scris mare,
neregulat și tremurat . Macrografia este o consecința hipermetriei.

10. Evaluarea tonusului muscular

Evaluarea reflexului rotulian

https://www.youtube.com/watch?v=Imu1kk_gOKA
Pacientul cu afectare cerebeloase prezintă hipotonie . Segmentele membrelor pot fi
alipite cu ușurință prin flexia antebrațului pe braț sau a gambei pe coapsă ,acesta fiind
unul din semnele hipotoniei.
Un alt semnal hipotoniei apare după realizarea reflexelor osteotendinoase. Acestea
sunt pendulare. De exemplu, în examinarea reflexului rotulian, pacientul este în
șezut ,picioarele sunt lăsate libere să atârne iar examinatorul lovește cu ciocănelul de
reflexe tendonul rotulian . Reflexul se manifestă și ulterior gamba continuă să
penduleze de 4-5 ori .

11. Proba călcâi-genunchi

Pacientul este rugat să aducă călcâiul ,repede, pe genunchiul membrului inferior opus
și ulterior i se solicită să urmărească cu călcâiul creasta tibiei până la nivelul gleznei .
În cazul afectării cerebeloase pacientul nu poate atinge ținta cu ușurință, iar mișcarea
pe tibie nu este coordonată corect de partea afectată.

12. Proba Romberg

Proba Romberg
https://www.youtube.com/watch?v=4Ii_lFmd7hw&t=78s
Această probă este utilizată în practica medicală și pentru evaluarea cerebelului deși
nu este o probă specifică pentru afectarea cerebeloasă fiind un test care evaluează
proprioreceptorii. Astfel aceasta trebuie corelată cu alte probe clinice pozitive și
trebuie exclusa afectarea nervilor periferici pentru a avea relevanță clinică.
Această probă evaluează capacitatea pacientului de a-și menține echilibrul fără
ajutorul analizatorului vizual care participă la redresarea echilibrului.
Pacientul este rugat să stea în picioare cu membrele inferioare alipite, mâinile pe
lângă corp și ochii închiși . Examinatorul trebuie să stea în spatele pacientului pentru
a-l pot proteja de cădere.
În mod normal apar mici oscilații din cauza lipsei redresării vizuale, dar în afectarea
cerebeloasă aceste oscilații sunt exagerate .
Pentru evaluarea mai precisă se poate realiza și proba Romberg sensibilizată,
micșorând baza de susținere prin solicitarea pacientului să pună un picior în fața
celuilalt, membrele superioare lipite de trunchi și ochii închiși. Dezechilibrul este mai
accentuat ,dar pacientul se redresează prin schimbarea poziției și lărgirea bazei de
susținere.

13. Proba Babinski

Pacientul este în clinostatism și este avertizat că urmează să-l dezechilibrăm.

Examinatorul trebuie să protejeze pacientul deoarece în cazul afectării
paleocerebeloase acesta va cădea pe spate.
În cazul pacientului sănătos, acesta se va reechilibra prin îndoirea genunchilor și
mărirea bazei de susținere .

14. Evaluarea mersului

Evaluarea mersului
https://www.youtube.com/watch?v=4Ii_lFmd7hw&t=78s
În afectarea cerebeloasă mersul este modificat. Pentru a evalua cerebelul îl rugăm pe
pacient să facă câțiva pași. Mersul este instabil, lipsit de coordonare ,cu pași mari și
bază largă. Pacientul are tendința să cadă spre partea afectată. Semiologic descriem
mersul ca fiind ataxic și ebrios.
Acest tip de mers apare din cauza faptului că pacientul încearcă să-și mențină
echilibrul, iar fenomenul inițial de compensare este creșterea bazei de susținere
reprezentată de proiecția trunchiului pe planul solului, acest fenomen purtând numele
de astazobazie.
Din cauza afectării coordonării, mersul este neregulat cu pași ezitanți și mai mari
decât în mod normal .
Un test mai sensibil pentru evaluarea mersului este realizat rugând pacientul să
pășească cu un picior în fața celuilalt, vârf – călcâi, pentru a reduce baza de susținere
și astfel provocăm scăderea stabilității.
Examinatorul trebuie să protejeze pacientul deoarece acesta are tendința să cadă spre
partea afectată .

Aceste probe de evaluare ajută examinatorul în practica medicală să determine partea

afectata a cerebelului și severitatea patologiei deoarece prima manifestare tipică este
pierderea echilibrului, urmată de hipotonie și ulterior de tulburarea de control a
preciziei mișcărilor.
Examinarea clinică neurologică a cerebelului poate orienta medicul spre diagnostic și
îl poate ghida pe acesta în solicitarea analizelor paraclinice și imagistice pentru a
confirma diagnosticul prezumtiv.