Totalizarea nr.

2
TEMA1: ACȚIUNEA FACTORILOR DE MEDIU AMBIANT ASUPRA MICROBILOR.

STERILIZAREA. METABOLISMUL MICROBIAN

1. Acțiunea factorilor fizici asupra microorganismelor (căldura, temperaturi joase,

desicare, presiune osmotică, ultrasunet, radia ții)
Activitatea bacteriilor se realizeaza intr-un complex de factori fizici, chimici si biologici. Rezultatul actiunii acestor factori
este in functie de: intensitatea actiunii factorului, timpul de actiune asupra celulei bacteriene, conditiile de mediu nutritiv sau
natural, structura celulei (prezenta capsulei, sporilor) si sensibilitatea bacteriei ca specie sau individ. Deci principalii agenti
fizici care pot actiona asupra microorganismelor sunt temperatura (caldura sau frigul), uscaciunea (desicarea), pH-ul,
presiunea osmotica, radiatiile, ultrasunetele, electricitatea si filtrarea precum am mentionat.

1.Temperatura - Speciile microbiene au, aproape fiecare dintre ele, o temperatura zisa “optima” si anumite limite sub care
si peste care dezvoltarea este stanjenita. Astfel, din punct de vedere al temperaturii optime bacteriile se clasifica in:

· mezofile – specii patogene sau conditionat patogene adaptate la o temperatura optima de 37-38˚C,
temperatura corpului uman, cu limite intre 25-34˚C/ 10-45˚C;

· psihrofile (criofile) – care cuprind microorganismele a caror temperatura optima este intre 15-20˚C cu limite intre
0 si 20˚C/ 0-35˚C;

· termofile – includ bacteriile de putrefactie a gunoaielor a caror temperatura optima este intre 50-53˚C cu limitele
intre 50-80˚C (85˚C- bacteriile din gheizere).

Bacteriile suporta relativ usor temperaturile joase.Culturile de microorganisme in stare congelata pot fi conservate in
conditii de laborator mai mult de 80 de ani.

Temperaturile joase frineaza procesele de putrefactie si de fermentare.Doar unele specii patogene ( meningocoul,
gonococul etc . ).sint foarte sensibile la temperaturi joase. Microorganisemele termolabile mor destul de repede chiar si la o
refrigerare de scurta durata. La temperaturi joase se produce incetinerea proceselor metabolice, moartea bacteriilor prin
imbatrinere si subalimentare, distrugerea celulelor sub influenta sporirii toxicitatii ionilor.

O influenta nociva exercita asupra microorganismelor temperatura inalta. Majoritatea bacteriilor asporogene mor la
temperatura de 58˚-60˚ C in curs de 30-60 min., la 100˚ C – in timp de 2-3 min. Bacteriile siliciufixatoare isi pastreze
viabilitatea chiar dupa o expunere la o temperatura de 160˚ C . Sporii bacililor si clostriidiilor sunt mai rezistenti decit
formele vegetative.

La baza actiunii bactericide a temperaturilor inalte rezida distrugerea ribozomilor, dezintegrarea structurii tertiare a
proteinelor si membranelor celulare, deteriorarea barierei osmotice. Temperaturile inalte provoaca distrugerea destul de
rapida a numeroase specii de virusuri.

*. Caldura – dincolo de limita superioara este nociva, ducand la dezorganizarea reactiilor metabolice prin coagularea
proteinelor (teoria denaturarii si coagularii proteinelor) sau prin acumularea de produsi toxici rezultati in urma proceselor
biochimice (teoria intoxicatiei).

Exista diferente intre modul de actiune a caldurii uscate si a caldurii umede.

Caldura uscata patrunde mai greu prin peretele celulei bacteriene, spre deosebire de caldura umeda. Caldura uscata este
mai putin eficienta necesitand temperaturi de 140˚C si un timp de expunere intre 5-15 minte (Clostridiile) si 180˚C si 60
minute (Bacillus anthracis).

Caldura umeda patrunde mai usor, datorita inmuierii peretelui celulelor si cresterea permeabilitatii acestuia. Caldura umeda
are efect bactericid asupra formelor vegetative expuse la 100˚C timp 2-3’ sau 60˚C timp de 1 ora. Sporii bacterieni sunt
distrusi in 15’ la 121˚C, presiunea de autoclavare variind intre 1,5 atm – 2 atm.

In practica medicala, caldura este folosita in procesul de sterilizare a instrumentarului medical si a materialelor folosite in
diagnosticul de laborator.

Sterilizarea se efectueaza prin caldura uscata (flambare si pupinel) si caldura umeda (fierbere, autoclavare si
pasteurizare).

2.Desicarea - Sensibilitatea bacteriilor la deshidratare difera in raport cu specia si chiar tulpina. Microorganismele ca
meningococii, gonococii, treponemele, leptospirele sunt foarte sensibile. Bacilii tuberculozei, stafilococii raman viabili
perioade indelungate de timp. Temperatura scazuta, mediul proteic si lipsa oxigenului protejeaza considerabil microbii fata
de efectele nocive ale deshidratarii. Pe aceste principii se bazeaza liofilizarea (criodesicarea). Metoda consta in congelarea
suspensiei microbiene in mediu protector, uscarea in vid si pastrarea in fiole inchise cu gaz inert. Prin liofilizare se
conserva vaccinurile si tulpinile microbiene de referinta.

Uscarea in aer este insotita de deshidratarea citoplasmei si de denaturarea proteinelor bacteriene.Una din metodele de
conservare a produselor alimentare o constituie sublimarea,adica deshidratarea la temperaturi joase in conditii de vid
profund,care este insotita de vaporizarea apei,de racirea si congelarea rapida. Desicarea in vid la temperatura joasa nu
omoara bacteriile si virsurile.Aceasta metoda de conservare a culturilor e utilizata in producerea vaccinurilor stabile contra
pestei,tuberculozei,tularemiei ,etc.

3. Presiunea osmotica -celulele vegetative tinere sunt mai sensibile decat sporii. In medii hipertone se produce
fenomenul plasmoliza(lichidul paraseste celula cu retractia acesteia), in medii hipotone are loc fenomenul
de turgescenta (marirea diametrului celulei), in mediu izoton bacteriile isi pastreaza forma. Dintre acestea, plasmoliza are
efect letal asupra bacteriilor si fungilor. Isi gaseste aplicatii in conservarea alimentelor (saramurare, pregatire dulceturi,
siropuri).

4. Ultrasunetul - sunt vibratii cu frecventa mai mare decat cea a undelor sonore (peste 1000Hz). Sunt bactericide prin
procesul cavitatiei. Unda ultrasonica, la trecerea prin apa extra si intracelulara, determina o miscare intensa a
protoplastului cu dezagregarea structurilor celulare (spargerea peretelui celular).Mecanismul actiunii bactericide a
ultrasunetului consta in faptul ca in citoplasma bacteriilor din mediul acvatic se formeaza o cavitate, care se umple cu
vapori.

Se utilizeaza la dezinfectia si curatirea instrumentarului stomatologic, chirurgical, la analize chimice determinand separarea
enzimelor celulare.

5.Radiatiile - actioneaza asupra bacteriilor prin mecanisme diverse: producerea de peroxizi in mediu cu efect bactericid
(radiatiile ionizante: X, α, β, γ) si prin efect direct asupra acizilor nucleici celulari ( radiatiile solare, ultraviolete).

Radiatiile ionizante (X, α, β, γ, neutroni) au actiune bactericida puternica, fiind purtatoare ale unor energii mai inalte. Ele
produc denaturarea proteinelor si acizilor necleici celulari prin inactivarea ribozomilor, ruperea lanturilor de acizi nucleici, se
produce inactivarea actiunii enzimelor datorita formarii de radicali liberi (OH, H) in apa mediului, formarea de peroxizi (R-O-
O-R) ce actioneaza ca agenti oxidanti.

In doze mici pot produce mutatii bacteriene (radiatii X) cu modificari morfologice si patogenitate. Se utilizeaza pentru
sterilizarea instrumentelor medicale, medicamentelor, alimentelor.

Radiatiile ultraviolete actioneaza prin absorbtie selectiva la nivelul acizilor nucleici (indeosebi ADN). Activitatea
bactericida este maxima la 260nm.

Acest proces se produce prin expunere la lumina puternica (lungimea de unda 400nm). Se produce clivarea dimerilor de
timidina din molecula de ADN ce favorizeaza reluarea multiplicarii bacteriilor “omorate”. Se utilizeaza la sterilizarea
incaperilor, boxelor, materialelor plastice, medicamentelor

.6.Electricitatea are actiuni minore asupra bacteriilor, dar poate produce modificari ale mediului (fizico-chimice) cu efecte
secundare bactericide: cresterea temperaturii, eliberarea clorului din compusi, formarea de ozon.

7. Filtrarea – se realizeaza prin trecerea unui fluid printr-un corp poros (filtru). In functie de diametrul porilor, filtrarea poate
fi clarifianta sau sterilizanta. O membrana cu porozitatea de 0,22μm retine toate bacteriile.

2. Mecanismele de actiune a substantelor chimice asupra microorganismelor (fenolul,

crezolul, colorantii, oxidantii, sarurile metalelor grele , formaldehida, alcoolii )
In functie de structura fizico- chimica a mediului, de concentratie, de durata contactului, de temperatura
substantele chimice exercita o influenta variata asupra microbilor. In doze mici ele se prezinta ca excitanti, pe
cind in concentratii bactericide ele paralizeaza activitatea vitala a bacteriilor. Dupa efectele lor asupra bacteriilor
agentii chimici bactericizi se impart in:

1. Substantele tensioactive sau detergentii – au proprietatea de a provoca o reducere brutala

a tensiunii superficiale avind efect de tulburare a bunei functionari a peretelui celular si
membranei citoplasmice. (Ex: acizii grasi, sapunurile,detergenti sintetici-actualmente se
folosesc pe larg .)
2. Fenolul, crezolul si derivatii lor – lezeaza peretele celular , apoi proteinele celulei.Unele
substante inhiba functia coenzimei care participa la dehidrogenarea glucozei si a.lactic.
 3. Colorantii – au capacitatea de a frina cresterea bacteriilor. Au afinitate accentuata pt gruparile
fosforice ale nucleoproteidelor. ( Ex: verde de briliant , rivanolul, acriflavina )
4. Sarurile metalelor grele (plumbului, cuprului,zincului,argintului,mercurului )- coaguleaza
proteinele celulare si rezulta un albuminat de metal si acid liber.O serie de metale ( Argintul
,aurul , Pl ) au efecte oligodinamice, adica capacitati bactericide.Mecanismul de actiune consta
in faptul ca ionii metalelor cu sarcina + sunt adsorbiti de suprafata cu sarcina - a bacteriilor
,modificind permeabiltatea membranei citoplasmice.Ca consecinta se produce dereglarea
nutritiei si multiplicarii bacteriilor si virusurilor.
5. Oxidantii – actioneaza asupra grupurilor sulfhidrilice ale proteinelor active. Oxidantii mai
puternici au o actiune nociva si asupra altor grupuri( fenolice,aminice, indolice). Spre ex
Clorul denatureaza dehidrazele, hidrolazele,amilazele si proteazele bacteriene, ca urmare
fiind folosit la dezinfectarea apei, precum si clorura de var, cloramina intrebuintate in scopuri
de dezinfectie . Tinctura de iod provoaca denaturarea grupurilor active de proteine din
citoplasma bacteriana , utilizat pe larg in medicina . In practica chirurgicala iodul este substituit
prin clorhexidina, acesta avind activitate antibacteriana mai inalta asupra bacteriilor G+ si G- .
Permanganatul de potasiu de asemenea poseda caractere oxidative ca si peroxidul de
Hidrogen si alte substante.
6. Formaldehida – se foloseste sub forma de solutii de 37-40 % numita formalina.Actiunea ei
antimicrobiana provoaca denaturarea grupurilor aminice ale proteinelor.Omoara atit formele
vegetative cit si sporii.Este folosita pt inactivarea exotoxinelor difteriei si antraxului.

7. Alcoolii -produc o disociere electrolitica, pun in libertate ionii de H + sau actioneaza prin
molecula intreaga, efectul bactericid fiind legat de gradul de disociere de ioni H pe unitatea de
volum.

Fiecare specie se diferentiaza dupa sensibilitatea la actiunea acizilor. Formele vegetative sunt mult mai
sensibile decat sporii. Efect bactericid maxim au: acidul clorhidric, acidul sulfuric, acidul azotic, acidul
sulfocromic. Se folosesc ca dezinfectanti in concentratii de 5%, iar pentru B. Koch de 10%. Alcoolii au o
activitate mai intensa cu cat greutatea moleculara este mai mare. Alcoolul etilic este mai activ decat cel
metilic. Alcoolii sunt bactericizi in concentratii de 50 – 70%. Efectul sporocid antifungic este redus. Sunt
utilizati pentru aseptizarea tegumentului (dar timpul necesar efectului bactericid este de 5 minute).

3.Notiune de dezinfectie.Substante dezinfectante contemporane utilizate in R.

Moldova.Fierberea .Pasteurizarea.
Dezinfectia - operatie cu rezultat momentan ,permite eliminarea/distrugerea microorganismelor si inactivarea
virusilor, cu exceptia sporilor bacterieni

-actioneaza pe medii inerte , prin mijloace fizice/chimic

- reducerea incarcaturii microbiene pentru materialele sanitare ≥5logCF

- exista dezinfectanti chimici numiti “sterilizanti chimici”, care in 6-10 ore sau doar 30 minute au proprietati
sporicide !

Dezinfectant – produs utilizat pentru dezinfectia mediilor inerte ; contin cel putin un principiu activ cu proprietati
anti-microbiene - se utilizeaza imperativ dupa o operatie de curatare - se clasifica in:

*dezinfectanti de nivel inalt – la o expunere de pana in 30 min. distrug micro- organismele cu exceptia unui
numar mare de spori

*dezinfectanti de nivel scazut – distrug majoritatea bacteriilor in stare vegetativa majoritatea virusurilor si a
fungilor intr-o perioada ≤10 min.

*dezinfectanti de nivel intermediar au actiune “cida pentru BK,bacterii vegetative majoritatea virusurilor si a
fungilor intr-o perioada ≤10 min

CLASE CHIMICE DE 1. SUBSTANTE DEZINFECTANTE

  FENOLII -Fenolul si derivatii fenolici (fenoli)

  HALOGENII - compusii care elibereaza clor, brom sau iod

 - Substante chimice care elibereaza clor : Dicloroizocianatul de sodiu;
 Hipocloritii Cloraminele
- Iodul si iodoforii : Iodul; Iodoforii
  COMPUSI CUATERNARI DE AMONIU : Clorura de Benzalkonium;
 Clorura de Didecildimetilamoniu, Cetrimide

  CLORHEXIDINA

  HEXACHLOROPHENE

  TRICLOSAN

  ALCOOLII

  ALDEHIDE: Formaldehida, Glutaraldehida, Succindialdehida

  PEROXIDUL DE HIDROGEN SI COMPUSII IRUDITI

  CHLOROXYLENOL

  ALTI COMUSI ANITIMICROBIENI (colorantii)

Fierberea - metoda de dezinfectie fizica (in apa la 100oC sau utilizarea aburului de 100oC) permite
distrugerea in 10-20 min a formelor vegetative precum si a formelor sporulate mai putin rezistente la
temperaturi ridicate : utilizata pentru alimente, apa potabila, dezinfectia lenjeriei, tacamurilor si veselei
rezistente la fierbere; dezinfectia prin caldura umeda cu fierul de calcat (distrugerea formelor vegetative in
5-10 min si formelor sporulate in 50 secunde

Pasteurizarea- deasemenea este o metoda de dezinfectie fizica, ce foloseste actiunea combinata a caldurii
umede si frigului pentru conservarea lichidelor alimentare. Incalzirea lichdelor alimentare la t intre 62 si 85
grade distruge formele vegetative, dar nu omoara sporii si nici enterovirusurile. Refrigerarea imediata la 4
grade C completeaza, prin soc termic efectul microbiocid al caldurii si impiedica multiplicarea microorg.

Spre ex laptele la t de 85 grade – 8-15 sec

71-74 grade -40-45 sec

62-65 grade – 30 min

4. Notiuni de aseptica si antiseptica. Principalele substante antiseptice. Conservarea

chimica. Aplicarea practica.
Asepsie – ansamblul de metode prin care se previne contaminarea cu microoganisme sau prin care se
mentine “sterilitatea “ tesuturilor mediilor de cultura medicamentelor injectabile etc.

Antisepsie – inlaturarea sau distrugerea formelor vegetative microbiene de pe substraturii vii – ex. Tegumente,
mucosae sau din plagi ; cu ajutorul substantelor antiseptic netoxice pt tegument ex : alcool etilic 70 grade ;
tinctura de iod 5 % ; KMnO4 0,1 %; detergent cationici etc .

Antiseptic – o substanta care inhiba cresterea si dezvoltarea microorganismelor fara sa le omoare

neaparat.Antisepticele se aplica usual pe suprafata corpului.

Substante antispetice : Alcool etilic (50-70%); Clorura de benzalkonium; Clorhexidina;

Iod: solutie 1% in etanol 70% ; Povidone – iodine : 7,5-10% ; Tinctura de iod 5%; Apa oxigenata: 3%.

Conservarea chimica (agenti chimici)

Substanta Domeniu de utilizare Concentratia%

Fenol Seruri immune, Vaccinuri 0.3-0,5 %

Mertiolat de Sodiu Seruri immune, preparate 0,004-0,02 Aplicarea

injectabile practica:
Substante
chimice
Feniol +mertiolat Seruri immune, Colire 0,2+0,005 ; 0,002+0,01 utilizate la
pastrarea
Benzoat de sodium Unguente, Emulsii, Alimente 0,2-1 preparatelor.

5.
Noţiuni de sterilizare, obiect steril şi nesteril.
Sterilizare – distrugerea sau îndepărtarea tuturor microorganismelor, inclusiv a sporilor cu ajutorul metodelor
fizice, chimice sau mecanice.

În laboratoarele de microbiologie sterilizarea se obţine prin tehnici bazate pe următorii agenţi:

 Căldură uscată:
- Încălzirea la roşu
- Fierberea
- Incinerarea
- Aer cald
 Căldură umedă:
- Peste 100oC (autoclavare)
- La sau sub 100oC (tyndalizare)
 Filtrare

Sterilizarea chimică prin oxid de etilen nu se practică.

Obiect steril - obiect care a fost prelucrat special şi au fost distruse sau îndepartate toate microorganismele
(inclusiv sporii) de pe el şi la însămînţare prezintă lipsa creşterii.
Obiect nesteril - obiect care a intrat în contact cu mediul înconjurator sau cu bolnavul şi care la însămînţare
prezintă prezenţa creşterii.

6. Metode fizice de sterilizare prin: ardere, vapori sub presiune, aer cald (căldura uscată).
Sterilizarea prin radiaţii şi ultrasunet.
Sterilizare prin ardere
- Încălzirea la roşu este indicată pentru firul drept, ansa şi spatula de însămînţare.
- Flambarea – înfierbîntarea obiectului de sterilizat prin trecere repetată în flacără timp de cîteva
secunde. Indicată pentru capilarul pipetelor Pasteur, gura eprubetelor şi flacoanelor, cotraindictă
pentru obiectele mari.
- Incinerarea – indicată pentru sterilizarea obiectelor cu unică folosinţă contaminate prin utilizarea în
laborator.
Sterilizare prin vapori sub presiune
 Sterilizare la peste 100 o - în autoclave care realizează 115oC la 0,5 atmosfere(mediile de glucide timp
de 15 min.), 121oC la o atmosferă (timp de 15 min – mediile de cultură uzuale, vesela de laborator cu
materialul infectat; şi 134 oC la 2 atmosfere (timp de 40 min. - materialul şi vesela ce conţin bacilii
anthraxului, clostridiile botulinice).
Autoclava - un cazan cu pereţi rezistenţi , în care după închiderea etanşă cu un capac masiv, presat cu baloane
sau cu un sistem cabestan , vaporii de apă se comprimă la presiunea necesaară sterilizării.

a. Autoclave cu perete simplu

 Indicaţii: sterilizarea soluţiilor, materialului contaminat din laborator, sticlăria pentru culturi de celule şi
aparatele de filtrare.
Vaporii provin din apa aflată în cazanul de presiune şi pătrund în camera de sterilizare de jos în sus prin
suportul de tablă pe care se aşază obiectele de sterilizat. Un manometru controlează presiunea din
interiorul cazanului. Are un robinet superior de vapori, un robinet inferior pentru ce permite evacuarea
apei, o supapă de siguranţă pentru evacuarea vaporilor cînd presiunea lor depăşeşte limita de
siguranţă.
Procedura:
1. Se toarnă apă în cazan prin incinta de sterilizare.
2. Se aşază pe support obiectele de sterilizat ăn ambalajele lor (flacoane, eprubete, calojete, cutii).
3. Se închide etanş capacul.
4. Se conectează la sursa de căldură.
5. Se deschide robinetul pentru evacuarea aerului.
6. Se închide robinetul pentru evacuarea aerului.
7. Cînd presiunea ajunge la valoarea aleasă, se reglează sursa de căldură ca să menţină această
presiune pe toată durata sterilizării.
8. Se întrerupe sursa de căldură şi se lasă să se răcească pînă cînd manometrul indică zero
(presiunea atmosferică) apoi se deschide robinetul de vapori apoi capacul.
9. Se lasă materialele pentru uscare în autoclave deschisă.
b. Autoclave cu manta de abur - asigură uscarea rapidă şi perfectă a materialelor sterilizate. Pot fi vertical
sau orizontale.
Indicaţii: strelizarea materialelor chirurgicale din bumbac, obiectelor şi instrumentelor din cauciuc,
instrumentarului metallic, seringelor cu componente metalice etc. pot fi utliyate şi pentru sterilizarea
soluţiilor sau a altor matriale din laborator.
 Autoclava verticală cu mantade abur. Vaporii de apă provin din rezervorul de apă plasat în partea
inferioară a cazanului de presiune şi pătrund în incinta de sterilizare de sus în jos, după ce au
trecut prin mantaua de abur şi au încălzit-o.
Componente: cele de la autoclave cu perete simplu + o pîlnie de alimentare şi o nivelă pentru
controlul apei din sursa de vapori, robinete ce unesc aceste piese su sursa de vapori, un ronet
de avacuare a apei şi altul a aburului.
Procedura:
1. Se deschid robinetele pîlniei de alimentare cu apă şi ale nivelei.
2. Se toarnă apă în rezervor pînă la marca indicată pe nivelă.
3. Se aşază în incinta de sterilizare materialele în ambalajele lor.
4. Se închide etanş capacul cayanului.
5. Se conectează sursa de căldură.
6. Se deschide robinetul pentru evacuarea aerului şi se închid toate celelalte robinete ale aparatului.
Pentru sterilizarea soluţiilor – etapele 5-9 de la autoclava cu perete simplu.
Pentru sterilizarea materialelor chirurgicale şi a seringelor (după epuizarea timpului de sterilizare):
7. Se întrerupe sursa e de căldură.
8. Se deschide robinetul de evacuare a aburului.
9. La presiunea =0,5 atm. se deschide robinetul de evacuare a condensului.
10. La presiunea =0 atm. se deschide capacul autoclavei.
11. Se scot casoletele şi se închid orificiile după ce au fost răcite în autoclave.
 Autoclava orizontală cu evacuare gravitaţională a aerului poate fi cilindrică sau rectangulară.
Componente: regulator de presiune, sistem cabestan, valve termostatice (capcane pentru aer
pur), termometru, sistem de vacuum(uscare), sistem de racier (scăderea presiunii).
Procedura:
1. Prin admisie de abur, se încălzeşte mantaua pînă la temperature de sterilizare.
2. Se plasează în incinta autoclavei materialele de sterilizat şi se închide uşa etanş.
3. Se dechide accesul vaporilor de apă în incinta de sterilizare cu valve canalului de evacuare a
aerului şi condesului deschisă.
4. Se urmăreşte termometrul canalului de evacuare a incintei de sterilizare, cînd atinge to de
sterilizare se marcheză timpul de sterilizare.
5. La epuizarea timpului de sterilizare se opreşte eccesul vaporilor în incinta de sterilizare.
6. Scăderea presiunii prin deschidereavalvei de evacuare. Uscarea prin sistemul de vacuum
7. Deschiderea autoclavei.
 Tyndalizare (sterilizare fracţionară) – pentru substanţele care degradează şi denaturează uşor la t o de
60 o C (serurile, vitaminele). Evită încălzirea de peste 100 o C.
Indicaţii: Sterilizarea unor medii de cultură, a alimentelor.
 Necesar: Autoclava pentru tyndalizare la 100 o C, în vapori fluenţi, baie de apă sau de nisip pentru
tyndalizări sub 100 oC.
Procedura: Substanţele de sterilizat, în volume mai mici de un litru, se menţin 30-60 min, 3-8 zile
consecutive, la temperature impusă de compoziţia lor. În intervalele dintre încălziri recipientele cu
substanţe supuse sterilizării se menţin la temperatura camerei pentru germinarea sporilor.
 Sterilizare prin aer cald (căldura uscată) – în etuvă la 160-180o
Indicaţii: obiecte de laborator din sticlă (eprubete, flacoane, pipete) sau porţelan( mojare, pistile), seringi
Luer dinsticlă, instrumentar chirurgical, substanţe grase, pulberi termostabile.
Contraindicaţii: soluţii apoase, obiecte din cauciuc, seringi, ţesături, vată.
Etuva este o incintă cilindrică sau paralelipidică cu pereţi dubli, din tablă, termoizolaţi. Componente:
rezistenţe electrice, termostat, sistem de ventilaţie, rafturi din sită metalică pentru obiectele de steriliyat.
Procedura:
1. Plasarea obictelor de sterilizat ambulate în incintă.
2. Se închide uşa aparatului, se deschid orificiile de ventilaţiile şi se conectează la reţeaua electrică.
3. Se marchează timpul de sterilizaredin momentul în care temometrul indică 160-180o
4. Se scot obiectele sterilizate numai după răcirea aparatului.
Sterilizarea prin radiaţii şi ultrasunet
Acţiune bactericidă are radiaţia ionizantă, şi ultrasunetul, care pot fi folosite pentru sterilizarea
produselor alimentare, mediilor de cultură, preparatelor biologice (vaccinuri, seruri ş.a.) şi dezinfecţia
obiectelor.

7.Metoda mecanică de sterilizare. Tipurile de filtre şi aplicarea practică. Sterilizarea

chimică.
Filtrare – trecerea unui fluid printr-un corp poros – filtru. Microorganismele fluidului filtrate sunt reţinute mecanic
ţi electrostatic în porii filtrului, se face prin asipraţie sau prin presiune pozitivă. Indicaţii: sterilizarea aerului, a
unor medii de cultură pentru microbe, a medicamentelor care nu suportă încălziri.

Tipuri de filtre:

- Filtre din porţelan

- Filtre din pămînt de infuzorii
- Filtre Scholl – sticlă poroasă
- Filtre Seitz - plăci filtrante din azbest
- Membrane filtrante din acetat cu porozităţi între 8 şi 0,025 μm – reţine bacteriile.

Sterilizarea chimică – cu gaze (oxidul de etilen, beta-propiolactona, formaldehida). Indicaţii: sterilizarea

echipamentelor de plastic termosensibil în lab. de microbiologie, cateterelor şi componentelor termosensibile
ale endoscoapelor în serviciile de endoscopie; în chirurgie şi stomatologie.

Procedura: În incinte etanşe cu un amestec cu 15% CO2 şi oxid de etilen cu concentraţie de 450-800 mg/l, la
55-60o şi 40% umiditate relativă timp de 2,5-3 ore.

8.Controlul eficienţei sterilizării

Se face prin indicatori:

- Fizici (manometru, termometru)

- Chimici (floare de sulf, acid benzoic, fenacetină, 1,3,5-Tribromfenol, tiouree, sulfametoxipiridazină)
- Biologici (tuburi cu fire de bumbac impregnate cu spori bacterieni şi uscate). După sterilizare se
testează viabilitatea sporilor prin însămînţarea pe medii de cultură.

9.Metabolismul microbian .Particularitati.

 Metabolismul bacterian reprezintă ansamblul de reacţii biochimice care au loc în celula vie.
- Catabolism – reacţii chimice de descompunere a substanţelor complexe în elemente simple, însoţită de
degajarea energiei (metabolism energetic)
- Anabolism – reacţii chimice de sinteză a substanţelor complexe din elemente simple, necesită energie
(metabolism constructiv, de sinteză).
Particularităţile metabolismului bacterian:
 1. Este un metabolism necompartimentat , toate procesele metabolice se desfăşoară intr-o singură celulă
2. Este foarte flexibil, realizându-se prin diverse căi metabolice (bacteriile se adaptează rapid la condiţiile
mediului)
3. Este foarte intens (viteza reacţiilor este mare)
4. Produsele intermediare din procesele catabolice pot fi utilizate direct în calitate de precursori pentru
reacţiile anabolice (amfibolism)
În toate reacţiile metabolice intervin catalizatori proteici specifici – enzimele.

10.Enzimele bacteriene.Clasificarea. Rolul in fiziologia bacteriilor.

 Enzimele bacteriene. Caractere generale:
- Substanţe proteice
- Active în limite largi de temperaturi (0-65°C) şi de pH (2-9)
- Specificitate de substrat şi de acţiune (reacţionează cu un substrat catalizând un tip de reacţie)
- Specificitatea este determinată de centrul activ al enzimei, complementar cu receptorul de pe substrat
- Nu se modifică în cursul reacţiei
Clasificarea enzimelor bacteriene:

I. Constitutive (permanente)
II. Inductive (adaptive), se sintetizează în prezenţa substratului (ex.: lactaza)
III. Represive, sinteza lor este inhibată de acumularea în exces a produsului reacţiei catalizate
 După locul de acţiune (exoenzime, endoenzime)
 După tipul reacţiei catalizate (oxido-reductaze, hidrolaze, transferaze, liaze, izomeraze, ligaze)
 După impactul asupra ma/o
- Enzime metabolice
- Enzime de patogenitate, responsabile de modificări patologice ale ţesuturilor, celulelor ma/o :
hialuronidaza, colagenaza, plasmocoagulaza, hemolizina, fibrinolizina, lecitinaza, proteaze, etc.
- Rolul enzimelor in fiziologia bacteriilor
- Rol în identificarea şi clasificarea bacteriilor (enzimele determină activitatea biochimică specifică a
bacteriilor)
- Unele substanţe chimice, antibiotice se combina cu activitatea unor enzime, inhibând creşterea
bacteriilor (tratament)
- Determinarea mecanismelor patogenezei infecţiilor (unele enzime sunt responsabile de producerea
leziunilor în ţesutul gazdei)
- Aplicarea industrială a enzimelor
11.Nutritia bacteriilor. Tipurile de nutritive si mecanismele transportului nutrientilor in
celula bacteriana.
 Nutriţia – modalităţile prin care bacteriile asimilează din mediu substanţele necesare pentru
metabolism.
 Modul (tipul) de nutriţie la bacterii este absorbtiv.
 Nutrienţi – substanţe, soluţiile cărora pot traversa MCP pentru a fi antrenate în metabolismul celulei. Se
obţin din alimente prin solvire (săruri minerale, CO2, O2) sau după o digestie prealabilă (proteine,
polizaharide, lipide).
 La bacterii digestia este extracelulară (la bacteriile G- şi în spaţiul periplasmic)
 Nutrienţii servesc în calitate de material de construcţie şi sursă de energie pentru sinteza compuşilor şi
menţinerea vieţii bacteriei.
Transportul transmembranar

1. Difuzie simplă, pasivă (conform gradientului de concentraţie, fără consum de energie): O2, CO2, acizi
graşi, nutrienţi liposolubili

2. Difuzie facilitată (conform gradientului de concentraţie) – permite transportul transmembranar al

moleculelor mari prin intermediul proteinelor de transport specifice integrate in MCP - permeaze.

3. Transport activ (contra gradientului de concentraţie, necesită energie). Participă permeazele şi alte
proteine de transport /fixare specifice. Nutrienţii nu suportă modificări.

4. Translocaţie – substratul este modificat chimic (ex.: fosforilat) în timpul transportului membranar;
necesită energie

 Substanţele care au pătruns în citoplasmă sunt descompuse de către enzimele bacteriene conform
căilor metabolice proprii fiecărei specii bacteriene (ex.: Embden-Meyerhof, Entner-Doudoroff, ciclul
pentozelor, ciclul Krebs, etc). Celula obţine energie şi precursori care vor fi antrenaţi în biosinteză
(anabolism).
 Excreţia metaboliţilor – difuzie, proteine de transport, liza bacteriei
Necesităţile nutritive ale bacteriilor

- Necesităţi elementare, de bază: C, H, O, N în cantităţi importante; S, P, Fe, Ca, Mg, K în cantităţi mici
şi urme de Co, Cu, Zn, Mo.
Bacteriile prototrofe sunt capabile a-şi realiza integral sinteza metaboliţilor esenţiali.

- Necesităţi specifice. Bacteriile auxotrofe solicită suplimentar compuşi organici preformaţi (factori de
creştere), care nu pot fi sintetizaţi de bacterie (ex.: AA, baze purinice, pirimidinice, vitamine). Prezenţa lor în
mediul de cultură este indispensabilă creşterii acestor bacterii.

12. Clasificarea microorganismelor dupa sursele de energie si carbon.Notiune de

microorganisme saprofite si parazite.
Clasificarea bacteriilor după sursa de carbon

 Bacterii autotrofe – utilizează CO2 ca unică sursă de carbon (nepatogene)

 Bacterii heterotrofe – utilizează carbonul din compuşii organici (glucide, acizi graşi, alcooli, etc)
Notiune de bacterii saprofite si parazite.

- Bacteriile care utilizează materia organică moartă sunt saprofite (reciclarea materiei organice)
- Bacteriile parazite (obligate, facultative) trăiesc pe contul organismelor vii, aducându-le daune
- Bacteriile patogene reprezintă parazite care afectează grav gazda, provocând maladie sau moarte.
 Surse de azot
- AA sau acizi nucleici
- Săruri de amoniu, nitriţi, azot atmosferic
 Surse de substanţe minerale:
- S - din AA, sulfuri, sulfaţi;
- P - din fosfaţi;
- K, Mg, Ca, Na - din săruri minerale;
 - Zn, Cu, Mn, Mo – din apă
Clasificarea bacteriilor după sursa de energie

 Bacterii fototrofe – utilizează energia solară (fotosinteza)

 Bacterii chemotrofe – folosesc energia degajată din reacţiile chimice de oxido-reducere. Ele necesită
un substrat donor de hidrogen (e- şi H+) şi un substrat acceptor de hidrogen. În transfer participă
transportori intermediari de electroni (lanţul respirator, NAD, NADH, FAD, etc.)
- Bacteriile chemolitotrofe – donorul de H este o substanţă anorganică
- Bacteriile chemoorganotrofe – donorul de H este o substanţă organică (glucoza, lipide...)
Bacteriile patogene sunt chemoorganotrofe.

13. Metabolismul energetic la bacterii chemoorganotrofe. Oxidarea biologica a substratului.

Tipurile oxidarii biologice. Depozitarea si utilizarea energiei.
Bacteriile chemoorganotrofe – donorul de H este o substanţă organică (glucoza, lipide...)

Mecanismele de obţinere a energiei la chemoorganotrofe în funcţie de acceptorul final de H :

 Respiraţie aerobă. Acceptorul final este oxigenul gazos (agent oxidant extern). Implică lanţul respirator
de transport al electronilor asociat MCP. Produs final – H2O sau H2O2 .
 Respiraţie anaerobă. Acceptori finali – compuşi anorganici (nitrat, sulfat, S). Transportul de electroni
prin lanţul respirator. Produse finale – nitritul, amoniacul, sulfura (în prezenţa O2 – H2O2).
 Fermentaţie. Substratul organic este metabolizat fără intervenţia unui agent oxidant extern. Constă în
procese de ox-red care realizează numai o oxidare parţială a substratului, donorul şi acceptorul de H+
fiind substanţe organice. Astfel se ajunge de la un substrat mai redus la o moleculă mai oxidată (ex.:
fermentare lactică, fermentare alcoolică, acidă mixtă, acetoinică, etc). Fermentaţia se poate desfăşura în
prezenţa O2, dar fără intervenţia acestuia.
Conservarea energiei

 O parte din energia eliberată se pierde sub formă de căldură sau poate fi utilizată direct sub formă de
energie electro-chimică (fpm-forta proton motrice) la nivelul MCP (ex.: rotaţia flagelilor, transport
transmembranar) sau stocată în compuşi chimici macroergici “bogaţi în energie”: ATP (sintetizat prin
fosforilare oxidativă sau fosforilare la substrat), fosfoenol-piruvat, acetilfosfat şi acetil-CoA.
 În procesele de respiraţie se elimină mai multă energie decât din fermentaţie (în glicoliză dintr-un mol de
glucoză - 38 moli ATP, prin fermentaţie - 2 moli ATP). În procese de fermentare se formează deşeuri
rejetate de către celulă.