Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Utilaj Petrolier Curs 2016
Utilaj Petrolier Curs 2016
PETRE SĂVULESCU
UTILAJ PETROLIER
5
3.1.2. Ecuaţia fundamentala a transmisiilor hidraulice.....................................85
3.1.3. Randamentul transmisiilor hidraulice.....................................................86
3.1.4. Clasificarea turbotransformatoarelor…..................................................88
3.1.5. Caracteristicile exterioare ale transmisiilor hidraulice............................89
3.2. Transmisii hidrostatice………….……………..........................................90
3.2.1. Principiul unei transmisii hidrostatice.....................................................90
3.2.2. Clasificarea şi construcţia unităţilor hidrostatice…................................92
3.2.3. Simbolizarea şi notarea unităţilor hidrostatice........................................92
3.2.4. Studiul cinematicii unităţilor hidrostatice…...........................................93
3.2.5. Caracteristicile exterioare ale transmisiilor hidrostatice ........................95
3.2.6. Randamentul transmisiilor hidrostatice…..............................................96
Teste de autoevaluare……………………………………................................96
Răspunsurile la testele de autoevaluare…………….…….............................268
Lucrarea de verificare……………………………………...............................97
Rezumatul………………………………………………….............................97
Bibliografia…………………………………………………...........................98
UI 4. Instalaţii de foraj şi intervenţii ................................................................99
4.1. Parametrii definitori ai instalaţiei de foraj..…...........................................99
4.1.1. Sistemul de acţionare…………..……..................................................100
4.1.2. Forţa la cârlig …...………………..…..................................................101
4.1.3. Caracteristicile funcţionale ale diferitelor sisteme de acţionare ..........105
4.1.4. Puterea instalată………………………................................................109
4.2. Alcătuirea, citirea şi optimizarea schemelor cinematice ale instalaţiilor
de foraj şi de intervenţie................................................................................. 112
4.3. Sistemul de manevră………………..………..........................................119
Teste de autoevaluare……………………………………..............................130
Răspunsurile la testele de autoevaluare……………………..........................268
Lucrarea de verificare…………………………………….............................131
Rezumatul…………………………………………………...........................131
Bibliografia………………………………………………….........................132
UI 5. Sisteme de rotire ...................................................................................133
5.1. Sistemul de rotire……………….……………........................................134
5.1.1.Parametrii principali ai regimului de foraj.............................................134
5.1.2. Parametrii sistemului de rotire….…….................................................135
5.1.3. Relaţia fundamentală a sistemului de rotire……..................................137
5.1.4. Masa rotativă…………………….……................................................137
5.1.4.1. Caracteristicile principale ale meselor rotative………......................138
5.1.4.2. Acţionarea mesei rotative………......................................................139
5.1.4.3. Calculul mesei rotative…………......................................................139
5.1.5. Capul hidraulic……..……………..…..................................................142
5.1.5.1. Calculul capului hidraulic………......................................................143
5.1.5.2. Rulmentul principal al capului hidraulic...........................................145
5.1.5.3. Fusul capului hidraulic…………..….................................................146
5.1.5.4. Toarta capului hidraulic………….....................................................147
5.2. Sistemul de circulaţie…………………..…….........................................150
5.2.1.Generalităţi………………………..…...................................................150
5.2.2. Parametrii sistemului de circulaţie..…..................................................151
5.2.2.1. Parametrii sistemului de circulaţie la forajul cu masa rotativă .........151
5.2.3. Cerinţe şi soluţii tehnice cu privire la sistemul de circulaţie ...............152
5.2.4. Probleme de exploatare a pompelor cu pistoane..................................153
5.2.5. Sisteme de depozitare, preparare şi curăţare a fluidului de foraj ........153
5.2.5.1. Depozitarea fluidului de foraj............................................................154
5.2.5.2. Prepararea fluidului de foraj………..................................................154
5.2.5.3. Curăţarea fluidului de foraj………....................................................154
Teste de autoevaluare......................................................................................155
6
Răspunsurile testelor de autoevaluare……….................................................268
Lucrarea de verificare……………………….................................................155
Rezumatul……………………………………...............................................156
Bibliografia………………………………….. ..............................................156
UI 6. Sistem de foraj cu cap hidraulic rotativ motor .....................................157
6.1. Sistem de foraj cu cap hidraulic rotativ motor……...............................158
6.1.1. Clasificare…………………………….................................................159
6.1.2. Structura constructivă şi funcţională....................................................160
6.1.3. Modul de funcţionare………………...................................................167
6.1.4. Avantajele utilizării capului hidraulic motor.......................................168
6.2. Ecuaţiile fundamentale şi caracteristicile funcţionale ale sistemelor de
lucru principale ale instalaţiei de foraj şi de intervenţie ................................171
6.2.1. Obţinerea ecuaţiilor fundamentale pentru instalaţiile fără
turbotransformator ........................................................................................ 173
6.2.2. Ecuaţiile fundamentale şi caracteristicile funcţionale ale sistemelor de
lucru ale instalaţiei de foraj şi de intervenţie cu turbotransformator..............177
6.2.2.1. Legea de variaţie a randamentului turbotransformatorului în funcţie
de factorii de viteză ai sistemului de lucru..................................................... 178
6.2.2.2. Ecuaţia fundamentală şi caracteristica funcţională a sistemului de
lucru……........................................................................................................181
Teste de autoevaluare………………………….............................................184
Răspunsurile testelor de autoevaluare……….................................................268
Lucrarea de verificare.....................................................................................185
Rezumatul.......................................................................................................186
Bibliografia…………………………………….............................................186
UI 7. Unităţi de pompare şi compresoare ......................................................187
7.1. Clasificarea unităţilor de pompare……...................................................188
7.2. Unităţi de pompare cu balansier şi prăjini de pompare. Părţi componente,
principiul de funcţionare…….........................................................................189
7.3. Simbolizarea unităţilor de pompare .…...................................................190
7.4. Parametrii regimului de pompare……….................................................190
7.5. Tipuri de scheme cinematice ale unităţilor de pompare ..........................193
7.6. Cinematica unităţilor de pompare .……..................................................194
7.7. Determinarea forţei de la capul balansierului……...................................197
7.8. Ecuaţia fundamentală a unităţilor de pompare ………......................... ..198
7.9. Determinarea forţei tangenţiale la unităţile neechilibrate........................199
7.10. Clasificarea unităţilor de pompare după echilibrare ….........................200
7.11. Determinarea forţei tangenţiale la unităţile echilibrate pe balansier..... 201
7.12. Determinarea forţei tangenţiale la unităţile echilibrate pe manivelă..... 203
7.13.Compresoare…………….......................................................................204
7.13.1. Compresoare cu piston……................................................................205
7.13.1.1. Ciclul teoretic al compresorului teoretic..........................................205
7.13.1.2. Lucrul mecanic al compresorului teoretic………............................206
7.13.1.3. Ciclul teoretic al compresorului real…..…......................................208
7.13.1.4. Comprimarea în mai multe trepte.................................................... 211
7.13.1.5. Probleme speciale privind exploatarea compresoarelor cu piston...212
7.13.1.5.1. Răcirea cilindrului compresor…...................................................212
7.13.1.5.2. Răcirea intermediară………….....................................................213
7.13.1.6. Tipuri de compresoare cu piston…….….........................................213
7.13.1.6.1. Compresoare de aer………..….....................................................213
7.13.1.6.2. Compresoare de gaze....................................................................213
Teste de autoevaluare…………………………………..................................215
Răspunsurile testelor de autoevaluare…………………............................. ...268
Lucrarea de verificare………………………………….................................215
Rezumatul………………………………………………...............................216
7
Bibliografia……………………………………………….............................216
UI 8. Instalaţii şi echipamente de prevenire a erupţiilor .................. .............217
8.1. Manifestările eruptive ale sondelor de ţiţei şi gaze…..............................218
8.2. Metodele de combatere a manifestărilor eruptive....................................219
8.3. Funcţiunile instalaţiilor de prevenire a erupţiilor................................. ...223
8.4. Componenţa şi rolul subansamblelor componente..................................224
8.5. Clasificarea instalaţiilor de prevenire a erupţiilor....................................225
8.6.Caracteristicile principale ale instalaţiilor de prevenire a erupţiilor.........226
8.7. Prevenitoarele de erupţie………..……....................................................232
8.7.1. Funcţiunile prevenitoarelor de erupţie..................................................232
8.7.2. Principalele elemente ale unui un prevenitor de erupţie şi rolul lor
funcţional.........................................................................................................232
8.7.3. Clasificarea prevenitoarelor de erupţie…..............................................233
8.7.4. Prevenitoare de erupţie orizontale................................................................235
8.7.5. Prevenitoare de erupţie cu bac inelar (verticale)..........................................245
8.8. Echipamentele de acţionare a instalaţiilor de prevenire a erupţiilor.........251
8.8.1.Funcţiile echipamentului de acţionare ..................................................251
8.8.2. Clasificarea sistemelor de acţionare a instalaţiilor de prevenire a
erupţiilor .........................................................................................................252
8.8.2.1.Acţionarea manuală a prevenitoarelor.................................................252
8.8.2.2. Acţionarea hidraulică a prevenitoarelor de erupţie şi robinetelor
aferente………................................................................................................253
8.9. Deranjamente la instalaţiile de prevenire a erupţiilor şi remedierea
acestora............................................................................................................260
Teste de autoevaluare .....................................................................................265
Răspunsurile la testele de autoevaluare..........................................................268
Lucrarea de verificare.....................................................................................266
Rezumatul.......................................................................................................266
Bibliografia................................................................................ ....................267
8
9
UI 1. PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA
INSTALAŢIILOR DE FORAJ ŞI INTERVENŢII
Instalaţia de foraj şi intervenţie (I.F.I.) reprezintă totalitatea echipa-
mentelor, maşinilor, utilajelor, sculelor, aparatelor şi dispozitivelor folosite
în scopul săpării, întreţinerii, exploatării şi reparaţiilor capitale ale sondelor.
OBIECTIVE
SECŢIUNI ŞI SUBSECŢIUNI
9
1.3.17. Calculul funcţional al hidrofoarelor.................................. 43
1.3.18. Calculul volumului de lucru al hidroforului..................... 45
Teste de autoevaluare……………………………………............. 47
Răspunsurile la testele de autoevaluare…………………............. 268
Lucrarea de verificare………………………………………........ 48
Rezumatul………………………………………………….......... 48
Bibliografia…………………………………………………......... 48
10
- sistemul de acţionare
- sistemul de avans automat al sapei-reglează apăsarea sapei;
- sistemul de comenzi - pneumatice;
- hidraulice;
- electrice;
- sistemul de reversare – serveşte la inversarea sensului de rotire la
masa rotativă;
- sistemul de acţionare al motoarelor;
- sistemul de lăcărit;
- sistemul de transport dacă instalaţia este transportabilă;
- sistemul de preparare şi curăţire a fluidului de foraj.
Figura 1.1 Schema funcţională a unei IFI: M – motor (sau grup de motoare);
th – transmisie hidraulică (lipseşte dacă motorul este electric); Ti – transmisie
intermediară; CV – (SM+SR) – cutie de viteze a sistemului de manevra şi rotire;
TF (Ti) – troliu de foraj sau de intervenţie; Cv-SR – cutie de viteze a sistemului de
rotire; MR – masa rotativa;CV-STR –cutia de viteze a sistemului de transport;
MG – sistemul macara geamblac; Te – turla sau mastul; CV-SC – cutia de viteze a
sistemului de circulaţie; PN – pompa de noroi sau grup de pompe; CH – capul
hidraulic; p – pistonul;c – cârligul; t-toba.
11
Indiferent de acestea schema de principiu a unei IFI este prezentată în
figura 1.2.
12
1.3. POMPE CU PISTOANE
Orice proces tehnologic are în componenţa sa mai multe sisteme de lu-
cru.
Un proces tehnologic este realizat pentru un scop bine precizat şi este
caracterizat prin sisteme de lucru principale şi auxiliare.
Un sistem de lucru se compune din trei părţi (figura 1.3).
Maşina de lucru este cel mai important mecanism al unui sistem de lu-
cru. Elementul final al maşinii de lucru efectuează un lucru mecanic util şi
se numeşte organ de lucru (OL).
Pompele cu piston sunt maşini hidraulice care au ca principiu de func-
ţionare variaţia continuă a volumului de lucru. Acestea transformă energia
mecanică în energie hidraulică, preponderent hidrostatică.
Pompa cu piston este una dintre maşinile de lucru ale instalaţiei de fo-
raj (pompa de noroi), aceasta realizând circulaţia fluidului de foraj.
De asemenea, pompele cu piston se folosesc şi la:
extracţia petrolului din sonde;
pe agregatele de cimentare şi fisurare hidraulică;
pentru vehicularea petrolului de la parcurile de separatoare la parcurile
centrale şi de aici către rafinării;
la vehicularea petrolului şi derivatelor acestuia în rafinării.
13
imposibilitatea de a transporta petrol brut care conţine chiar foarte puţi-
ne impurităţi solide;
dificultatea automatizării funcţionării staţiilor de pompe.
14
Se foloseşte următoarea notare:
iDU – 1,36 Pa[kW] ( D"M S " ) în care:
15
Figura 1.6 Schema bloc funcţională a unei pompe cu piston reprezentată prin
dipoli:
MBM – mecanismul bielă manivelă; PHP – partea hidraulică a pompei;
Pm1 – puterea mecanică la intrarea în transmisie; Pm2 – puterea mecanică la ieşi-
rea din transmisie;Ph – puterea hidraulică.
Figura 1.7 Schema bloc funcţională a unei pompe cu piston reprezentată prin
cvadripoli.
În tabelul 1.1 este prezentată sintetic funcţionarea pompei cu pistoane.
16
1.3.6. Debitul teoretic al pompelor cu piston
r 1 1 1
, – în general în tehnică.
l 20 12 4
1 1
La pompele cu piston, ,
6 4
17
Din punct de vedere al exactităţii calculelor studiul cinematicii se poa-
te realiza în 3 teorii:
a) teoria exactă cu relaţiile (1.1), (1.2) şi (1.3);
b) teoria aproximativă sau corectată TA (TC) la care λ<1, λ ≈ 0,2.
1
Se dezvoltă în serie de puteri termenul 1 2 sin 2 1 2 sin 2 .
2
m m m m 1 2 m m 1 m 2 3
1 y 1 y y y ,
1! 2! 3!
1
unde y 2 sin 2 şi m
2
x r 1 cos sin 2 (1.4)
2
dx dx d
v r sin sin 2 (1.5)
dt d dt 2
dv dv d
a r 2 cos cos 2 (1.6)
dt d dt
Relaţiile (1.4), (1.5) şi (1.6) reprezintă legile de variaţie a deplasării,
vitezei şi acceleraţiei pistonului în TA.
c) teoria elementară (TE)
0; r 0; l
x r 1 cos (1.7)
v r sin (1.8)
a r2 cos (1.9)
Relaţiile (1.7), (1.8) şi (1.9) sunt reprezentate grafic în figura 1.9:
18
2
r x 2
v r 1 2rx x . (1.10)
r
a 2 r x . (1.11)
Observaţii:
viteza pistonului are o lege de variaţie sinusoidală;
acceleraţia pistonului este maximă în punctele moarte şi trebuie să deca-
lăm feţele active astfel încât să nu existe mai multe pistoane în aceste
puncte.
Unghiul de defazaj dintre feţele active se calculează astfel:
k k 1 ; k 1, 2, 3, ...., N 1
2
1 , N – numărul de feţe active ale unei pompe
N
N=i·j
19
2
N = 1·1 = 1; 1 2
1
Pentru a fi mai sugestiv se va nota debitul instantaneu al unei feţe acti-
ve cu Qaj în care:
a este numărul de ordine al pistonului;
a = I, II, III, ......
j=1V2
D 2 d 2
A , a t
4 4
Exemplu: QI1 – debitul instantaneu al primei feţe de la primul piston;
Primul piston – cel mai din stânga piston când observatorul stă în faţa
capacelor cilindrilor pompei.
QI2 – debitul feţei doi de la primul piston.
QI1 = Q11 =A·v=Arωsinφ
A = ct., r = ct., ω= ct., Q=f[φ(t)]
Ţinând cont de această particularitate se apelează la o construcţie vec-
torială în care fiecărei feţe active i se asociază un vector. Aceşti vectori se
rotesc în sens trigonometric cu viteza unghiulară ω. Mărimea (norma) aces-
tor vectori este egală cu amplitudinea maximă a debitului realizat de faţa
respectivă. Unghiurile de defazaj dintre vectori sunt egale cu unghiurile de
defazaj dintre feţele active.
I 1 qI 1 , I 1 norma
I 1 11 Ar Qmax 11
Vectorii situaţi deasupra axei Ox sunt numiţi vectori pozitivi, de refulare sau
de debit.
Vectorii situaţi sub axa Ox sunt numiţi vectori negativi, de alimentare
sau de aspiraţie.
20
ale debitului. Aceste dispozitive au ca scop obţinerea unui debit lin curgător
prin conducta de refulare.
Această mărime fictivă a debitului numită debitul mediu se obţine dis-
tribuind uniform volumul refulat la o rotaţie completă.
Figura 1.13 Schema de calcul a debitului mediu la pompa simplex cu simplu efect.
2 Qn11 QI 1d Ar sin d 2 Ar
0 0
QM Qm
C nQ ;
Qn
δQ – coeficientul de supradebit,
QM
Q
;
Qn
M – valoarea maximă; m – valoarea minimă; n – valoarea medie;
21
Q Ar
M 11
PP11 Qm11 0 C nQ11 Q11
Qn11 Ar
Observaţii:
În TA (TC), viteza pistonului are următoarea relaţie de calcul:
v r sin sin 2 ,
2
Q11 QI 1 Ar sin sin 2 QI' 1 QI''1 .
2
22
q , Ar
N 1 2 2 I1 I1
q I 2 , I 2 A 2 r
2
1
2
QI 1 I 1 sin Ar sin
QI 2 I 2 sin 1 A a r sin
QM 12 Ar
V p11 A S A a S 2 Ar 2 r A a 2 Ar 2 2
a d
2 , t
A D
q I 1 , II Ar
N 2
q I 1 , II 1 Ar
QI 1 Ar sin , QII 1 Ar sin
QM 21 Ar,V p11 2 AS 4 Ar
a d
2 , t
A D
Figura 1.16 Configuraţia vecto-
rilor asociaţi feţelor active la pompa
duplex cu simplu efect.
23
Cazul pompei cu piston duplex cu dublu efect (PP22)
2
q I 1 , II 1 1
Ar 4 2
I1 II 1
N 2 2 4 2 21
q I 2 , II 2 3
I 1 II 1 A a r 3 3 1
2
QI 1 Ar sin , QII 1 Ar sin
2
3
QI 2 A a r sin ; QII 2 A a r sin
2
QM 22 2 Ar cos 2 Ar
4
V p 22 2 A S 2 A a S 4 Ar 4r A a 4 Ar 2 2
q I 1 , q II 1 , q III 1 2
1
3
N 3
Ar 4
I1 II 1 III 1 2
3
24
2 4
QI 1 Ar sin ; QII 1 Ar sin ; QIII 1 Ar sin
3 3
QM 31 2 Ar cos Ar
3
V p31 3 AS 6 Ar
q I 1 , q II 1 ,, qV 1 2
1
5
N 5
Ar 4 ,, 8
I1 II 1 V1 2
5
4
5
QI 1 Ar sin
2
QII 1 Ar sin
5
8
QV 1 Ar sin
5
2
QM 51 Ar 2 Ar cos 1,6 Ar
5
V p51 5 AS 10 Ar
25
V pij
Qnij V pij f
2
Vp11 2 Ar Ar I 1
Qn11 2 2
Vp 21 4 Ar 2 Ar I 1 II 1
Qn 21 2 2
V 6 Ar 3 Ar I 1 II 1 III 1
PPi1 Qn31 p31
2 2
.......................................................................
N
iAr
i1
V pi1 2iAr i 1
Qni1 2 2
Q
V p12
2 Ar 2 2
Ar 2 2
n12
2 2
Qn 22
V p 22
4 Ar 2 2
2 Ar 2 2
PPi 2 2 2
.......................................................................
Q
V pi 2
2iAr 2 2
iAr 2 2
ni 2 2 2
Se poate scrie:
Qnij kij Ar ,
j j 1 2
unde: kij i ,
QMij Cij
iar Qij
Qnij kij
Observaţii:
a) Debitul instantaneu rezultant al unei pompe cu pistoane se obţine
prin însumarea debitelor instantanee ale feţelor active care refulează simul-
tan. Numărul de feţe active care refulează simultan sau numărul de vectori
pozitivi se notează cu z şi este egal cu:
N
z ; N = 2i (pompe cu piston cu număr par de feţe active)
2
N 1 N 1
z sau ; N = 2i – 1 (pompe cu piston cu număr par de feţe
2 2
active);
26
b) Indiferent de numărul feţelor active debitul rezultant variază sinuso-
idal. Acest lucru se datorează mecanismului bielă – manivelă şi majoritatea
pompelor cu pistoane sunt echipate cu sisteme de uniformizare a debitelor;
c) Coeficientul de supradebit scade odată cu creşterea numărului de fe-
ţe active;
d) δQ este mai mic la pompele cu pistoane cu număr impar de feţe ac-
tive cu excepţia PP11;
e) Numărul de pulsaţii ale debitului la o cursă completă se notează cu
n şi este n = N, la pompele cu pistoane cu N = 2i (în teoria elementară şi
teoria aproximativă),
n 2 N , în TE
şi la pompe cu piston cu N 2i 1
n N , în TA
f) Pulsaţia forţei perturbatoare ω1:
ω1=n·ωac
frecvenţa oscilaţiilor, f1 1
2
1 2
perioada oscilaţiilor, T1
f1 1
Qr Qn Q , (1.13)
Q Qs Qc ,
în care:
QS este debitul de scurgeri prin neetanşeităţi;
Qc – pierderea de debit datorită compresibilităţii mediului hidraulic.
Se defineşte randamentul volumic, ηv:
Qr Qn Q Q
v 1 . (1.14)
Qn Qn Qn
27
1.3.8. Presiunea pompelor cu piston
Datorită mişcării neuniforme a lichidului în conducta de aspiraţie şi re-
fulare apar pierderi de energie specifică a lichidului:
pierderi hidraulice;
pierderi inerţiale;
pierderi prin supape etc.
Variaţia presiunii în cursa de aspiraţie şi de refulare este o funcţie de-
pendentă de deplasarea pistonului.
Consumul de energie în cursa de refulare are importanţă practică din
punct de vedere al solicitării unei energii suplimentare de la maşina de forţă.
În cursa de aspiraţie, nivelul energetic fiind scăzut, pierderile de presi-
une pot conduce la scăderea presiunii lichidului în cilindrul pompei astfel
încât să devină mai mică sau egală cu presiunea de vaporizare a lichidului la
temperatura de lucru, conducând în final la apariţia fenomenului de cavita-
ţie.
III) a
a x 2 r x
B) lichidul urmăreşte fidel pistonul în mişcarea sa neuniformă:
IV) Ecuaţia de continuitate: S·c = ct., unde S este secţiunea de curgere;
v2 p
V) Legea lui Bernoulli: z ct. ;
2 g g
v2 1
VI) Relaţia Weissbach-Darcy: hh i .
2g d
Se consideră o secţiune prin cilindru;conductele de aspiraţie şi refulare
de la o pompă cu pistoane de tipul 1.1. (figura 1.20).
v2 p
H 1 1 1 z1 (1.15)
2 g g
şi respectiv:
v2 p
H 2 2 2 z2 (1.16)
2 g g
În planul 1: datorită faptului că secţiunea rezervorului de aspiraţie este
mult mai mare decât secţiunea conductei de aspiraţie, SRza>>Sa => va>>v1
=> v1=0 şi p1=pa:
28
p a=p 0 (rezervoare deschise);
p a>p 0 (rezervoare închise şi presurizate).
pa
H1 z1 (1.15’)
g
v2 p
H 2 x x z2 (1.16’)
2 g g
Se poate scrie:
H1 H 2 hk , (1.17)
h k hh hi hs (1.17’)
în care:
29
hh sunt pierderile hidraulice liniare şi locale;
hi sunt pierderile inerţiale;
hs sunt pierderile de energie necesară menţinerii supapei de aspiraţie
deschisă.
pa = p 0 – rezervoare deschise;
30
pa > p 0 – rezervoare presurizate.
Presiunea atmosferică scade cu altitudinea după următoarea lege:
p a p0 H
10,33 , unde H este altitudinea exprimată în metri.
g g 900
c)
v x2 2 2 rx x 2
2g 2g
va2 l a vd
d) hh i ; f Re ; Re
2g da
0,3164
Regimul laminar de curgere: Re 105 ; .
Re0, 25
Din IV =>
S a va Q11 A vx A 2rx x 2
A
va 2rx x 2
Sa
A2 l a 2 k
hh i
Sa d a
2rx x 2 h 2 2rx x 2
2g 2g
31
A2 l a
în care: k h i este constantă pierderilor hidraulice
2
Sa d a
în care:
hia sunt pierderile de energie datorită inerţiei lichidului din conducta de
aspiraţie;
hic sunt pierderile de energie datorită inerţiei lichidului din cilindrul
pompei;
his sunt pierderile de energie datorită inerţiei supapei.
F m a l S l
hia ia a a a a aa a aa
gS a gS a gS a g
e1)
l A2 L 2
a r x a r x
Sa g g
unde, La este lungimea echivalentă a conductei de aspiraţie.
A dv Ar 2
S a va Ar sin ; a r sin ; a a a cos .
Sa dt Sa
32
Fic xA a p 2
e2 ) hic xr x
gA gA g
e3 ) his 0
ms g Fr Ds2
f) hs ; As ; Ds 0,70 0,80D
gAs 4
în care :
ms este masa supapei;
Fr este forţa din arcul supapei;
As este aria supapei.
33
p x pa 2 2
Ha
g g 2g
2rx x 2 kh
2g
2rx x 2
(1.19)
L 2
a 2 r x x r x hs
g g
pm1 px x 0
Prima situaţie apare atunci când hi hh ; 0
g g
pm 2 p x x0 , r
Situaţia doi apare atunci când hi hh ;
g g 0 ,
2
pm pm1 px x 0 pa L
0 H a a 2 r hs (1.20)
g g g g g
34
pm p
a ( H a hia* hs )
g g
hia* (1 ) hia max
p m1 p a L
H a 1 a 2 r hs . (1.21)
g g g
35
pm pvs pa P p
H acr hia * hs , H acr a vs ha* hs , (1.22)
g g g g g
g pa pvs
cr H a hs , (1.23)
1 La r g g
Relaţiile (1.22) şi (1.23) care stabilesc valorile lui Hacr şi ωcr sunt vala-
bile numai pentru pompa 1.1.
Presiunea minimă pe piston apare tot la x=0 (la începutul cursei de as-
piraţie).
px pa 2
g g
Ha
2g
2 rx x 2 hh hi hs , (1.24)
p m p x x 0 pa
0 H a hh hi hs , (1.25)
g g g
vaij S a Qij ij sin ij , (1.26)
36
la
hia aaij
g
dvaij ij
aaij cos ij
dt Sa
ij QMij Cij Ar
1 A
hia Cij la r2 cos ij ,
g Sa
x 0 1
hia 0 Cij La 2 r cos ij (1.28)
g
pm pa k hij Cij
H a sin 2 ij La 2 r cos ij hs
g g 2g g
pm pa k hij Cij
H a sin 2 ij 1 La 2 r cos ij hs (1.29)
g g 2g g
Pa pvs khij C
H acr sin 2 ij 1 ij La2r cos ij hs (1.30)
g g 2 g g
g pa p vs k hij
cr H a sin 2 ij hs (1.31)
1 Cij La r cos ij g g 2 g
v22 p 2
H2 z2 , (1.32)
2 g g
v2 p
H 3 3 3 z3 , (1.33)
2 g g
v2 v x , p 2 p x
v 3 0 , p3 p r
v 2x p x
H2 z2 , (1.32’)
2 g g
37
pr
H3 z3 , (1.33’)
g
H 2 H 3 hk , (1.34)
h k hh hi hs , (1.34’)
Se introduc relaţiile: (1.33’), (1.32’), (1.34’) în (1.34)
p x pr v2
z3 z 2 x hh hi hs
g g 2g
2
p x pr v
H r x hh hi hs . (1.35)
g g 2g
38
Figura 1.31 Diagrama indicată:
pa – presiunea de aspiraţie; pr – presiunea de refulare.
Ad pr pa S , (1.36)
Ad – aria diagramei.
S
Qnij kij Ar k ij A , (1.37)
2
2Qnij
Ad p (1.38)
k ij A
Ad C s p Qnij ,
39
- generatorul hidraulic trebuie să fie capabil să învingă diferenţa de
nivel şi să asigure consumul de energie specifică pentru învinge-
rea rezistenţelor hidraulice de pe traseul de aspiraţie şi refulare.
v2 p
H z ct , (1.39)
2 g g
v12 p
În planul 1 – energia specifică: H 1 1 z1 , (1.40)
2 g g
v22 p
În planul 2 – energia specifică: H 2 2 z2 , (1.41)
2 g g
40
H i H 1 hha , unde hha sunt pierderile pe traseul de aspiraţie;
He – energia la ieşirea din generatorul hidraulic,
H e H 2 hhr ,unde hhr sunt pierderile pe traseul de refulare.
H – energia specifică transmisă de generator lichidului,
H H e H i H 2 H 1 hhr hha
p2 p1 v22 v12
H z2 z1 hh
g 2g ,
I II III IV
p 2 p1
II) H p – înălţimea de presiune, dacă p 2 p1 H p 0 .
g
I) şi II) – depind de condiţiile iniţiale şi nu de curgerea lichidului prin
conductă.
H s H g H p – înălţimea statică de pompare.
Dacă H p 0 H s H g .
v22 v12
III) – se consideră în calcule numai atunci când traseele sunt
2g
scurte şi energia totală H este mică.
v2 1 Q2 1
IV) h 2 g d i A2 2 g d J i
h J
hh Rh Q 2
H H s Rh Q 2 , (1.42)
2
Rh Q H d – înălţime dinamică
H H s Hd , (1.43)
p gH H , (1.44)
41
Teoretic, caracteristica interioară a unei pompe cu piston este o verti-
cală ( | ). În realitate, datorită pierderilor aceasta se abate de la verticală. P
este punctul de funcţionare care determină parametrii funcţionali ai pompei.
42
1 , Qa Qna Qa PP
HA 0 – hidroforul nu lucrează
1 2 , Qa Qna Qa PP
Qa Qna – hidroforul se descarcă
2 , Qa Qna Qa PP
Qna Qa – hidroforul se încarcă
Hidroforul de refulare funcţionează similar dar invers.
43
tura este aproximativ constantă. Se poate considera că acest gaz din hidrofor
se comprimă şi se destinde după o izotermă:
p V ct (1.47)
V VM Vm (1.48)
Reprezintă volumul de lucru al hidroforului şi este egal cu volumul
descris de nivelul lichidului din hidrofor la o încărcare şi o descărcare com-
pletă.
p p M p m (1.49)
reprezintă variaţia de presiune din hidrofor
pM pm
pn (1.50)
2
reprezintă presiunea medie a gazului din hidrofor
V M Vm
Vn (1.51)
2
Se defineşte coeficientul de neuniformitate a presiunii gazului din hi-
drofor,
p M p m p
. (1.52)
pn pn
Se scrie relaţia transformării izoterme în punctele extreme A şi B:
p V p pn VM Vm p V
pM Vm pm VM M M ; M
pm Vm pM pn VM Vn pn Vn
V
Vn (1.53)
44
dacă: ε→0 => Vn→∞ => Vt = ∞.
Se acceptă pentru ε pentru conducta de aspiraţie; εa=0,05÷0,1 şi pentru
conducta de refulare; εr=0,02÷0,05.
Volumul total al hidroforului cât şi Vn depinde de presiunea minimă a
gazului din hidrofor. Situaţia anterioară este pentru hidrofoare la care presi-
unea minimă a gazului este egală cu cea atmosferică.
Pentru a micşora volumul total al hidroforului se folosesc hidrofoare
cu presiune iniţială a gazului inert. Mărimea presiunii iniţiale:
pi 0,2 0,8 p n 8MPa
În cazul hidrofoarelor cu presiune iniţială, toate mărimile vor purta in-
dicele prim:
p M p M' pi ; p m p n' pi p M' p M pi
pm' pm pi
p ' p M' p m' p M p m p
' pM' pm' p p m 2 pi
p
n M p n pi
2 2
p ' p p
' ' .
pn p n pi pi 1 pi
p n 1
pn pn
V
' Vn'
'
Vn , Vt ' Vt
Volumul total al hidroforului este mai mic în cazul hidrofoarelor cu
presiune iniţială.
45
Figura 1.36 Calculul volumului de lucru la pompa de tipul 1.1.
46
Vij Veij 2 Ar 2Cij cos 1 kij 21 Cij Ar (1.59)
Volumul de lucru al hidroforului scade odată cu creşterea numărului
de feţe active şi este mai mic în cazul pompelor cu număr impar de feţe ac-
tive.
TESTE DE AUTOEVALUARE
47
d) de mărimea coeficientului de neuniformitate a presiunii.
LUCRAREA DE VERIFICARE
L.V. 1.1.
Schema funcţională a unei I.F.I.
Cinematica pompelor cu pistoane.
Caracteristica reţelei.
L.V. 1.2.
Construcţia şi funcţionarea pompelor cu pistoane.
Presiunea pe piston în cursa de refulare.
Calculul funcţional al hidrofoarelor.
L.V. 1.3.
Presiunea pe piston în cursa de aspiraţie.
Funcţionarea amortizoarelor de pulsaţii.
Diagrama indicată a pompelor cu pistoane.
L.V. 1.4.
Schema de principiu a unei instalaţii de foraj.
Cavitatea pompelor cu pistoane şi măsuri de prevenire.
Calculul volumului de lucru al hidroforului.
REZUMATUL
BIBLIOGRAFIA
48
UI 2. POMPE CENTRIFUGE
OBIECTIVE
SECŢIUNI ŞI SUBSECŢIUNI
49
Lucrarea de verificare………………………………………........ 81
Rezumatul………………………………………………….......... 82
Bibliografia…………………………………………………........ 82
Avantajele sunt:
- construcţie simplă şi uşoară;
- funcţionează la viteze unghiulare mari, putându-se
cupla direct cu motorul de antrenare, fără a mai necesita transmi-
sii sau reductoare de viteză,
- necesită o suprafaţă de montaj redusă, cheltuieli de in-
stalare reduse;
- întreţinerea şi reparaţiile sunt mai puţin costisitoare;
- reglarea debitului se poate face uşor şi în limite largi,
iar închiderea nedorită a ventilului de pe conducta de refulare nu
provoacă avarii ca la pompele cu piston, deci nu necesită supape
de siguranţă;
- permit pomparea de debite mari, ceea ce nu se poate
realiza cu pompele cu piston;
- debitul P.C. fiind continuu, nu este necesară existenţa
amortizoarelor de pulsaţii;
- P.C. sunt mai sigure în exploatare decât pompele cu
piston care au multe organe în mişcare (piese de uzură);
- P.C. sunt mai insensibile la vehicularea produselor cu
impurităţi;
- Puterea specifică (kW/kg) este de 2÷3 ori mai mare
faţă de pompele cu piston;
50
- Pot fi folosite şi la vehicularea lichidelor agresive (ţi-
ţeiuri corosive, acizi etc.).
Dezavantajele sunt:
- Randamentul este cu 10÷20% mai mic ca la pompele
centrifuge;
- Parametrii funcţionali ai pompelor centrifuge (debit,
presiune, randament) scad sensibil cu creşterea vâscozităţii flui-
dului;
- Nu se pot porni decât umplute cu lichid (au o pornire
greoaie);
- Nu pot crea presiuni mari;
- Nu sunt atât de robuste ca pompele cu piston;
- Nu corespund economic la pomparea fluidelor cu de-
bit scăzut şi presiuni mari, domeniu care este rezervat pompelor
cu piston.
51
- pompe centrifuge verticale;
- pompe centrifuge înclinate.
h) După coeficientul de rapiditate (ns):
1 1 1
2 Q2 Q2
n s n 3 , n s 3,65 n 3
75
H4 H4
în care:
52
spirală 9, conducându-l astfel către difuzorul 12, respectiv flanşa de refulare
13.
53
2.6. MIŞCAREA LICHIDULUI PRIN ROTOR.
PLANUL VITEZELOR
Lichidul intră în rotor după o direcţie axială cu viteza c0 şi apoi este di-
rijat după o direcţie radială către canalele rotorice. Se izolează din schema
pompei centrifuge rotorul cu o singură pală.
c u w. (2.1)
54
Figura 2.4 Triunghiurile de viteze.
t m h v , (2.2)
în care:
ηm este randamentul mecanic, ηm = 0,90÷0,95;
ηv – randamentul volumic, η v = 0,90÷0,98;
ηh – randamentul hidraulic, ηh = 0,76÷0,95.
Termenul de înălţime de pompare se foloseşte în loc de presiune, de-
oarece este o mărime proporţională cu aceasta;
p gH (2.3)
55
- Viteza unghiulară ω este constantă;
- Transferul de energie mecanică de la rotor la lichid se
face fără pierderi;
- Mişcarea fiecărei particule nu este influenţată de cele
din jur;
- Fiecare particulă se deplasează pe o traiectorie curbă
într-un canal de dimensiuni elementare aflat într-un plan perpen-
dicular pe axa rotorului;
- Vitezele tuturor particulelor aflate pe o suprafaţă ci-
lindrică de rază r ct sunt egale.
d m v dm v dv dm
F m v
dt dt dt dt
d m v dm v dv dm
m V ; F m v
dt dt dt dt
F Qv , (2.4)
dM t d r F (2.5)
2
M t d r F r2 F2 r1 F1
1
M t Q r2 c2 r1 c1
r2 F2 r2 c2 sin 90 2 r2 c2 cos 2
r1 F1 r1c1 sin 90 1 r1c1 cos 1
M t Q r2 cu 2 r1cu1 , (2.6)
56
şi u1 r1
Pe de altă parte (Pth∞) se calculează şi cu relaţia;
Pth g H t Q , (2.8)
1
H t u2cu 2 u1cu1 , (2.9)
g
w 2 u 2 c 2 2uc cos ,
c 2 u 2 w2
de unde: uc cos .
2
H t H C H P , (2.10’)
în care:
c22 c12
H c , este componenta cinetică a înălţimii de pompare;
2g
2
u 22 u12 w12 w2
H p , este componenta potenţială a înălţimii de
2g 2g
pompare.
Înălţimea de pompare este maximă când u, cu1=0.
57
Dar u1 ≠ 0, c1 ≠ 0 rezultă cosα1 = 0 rezultă α1 ≈ 90 0.
În realitate α 1 ≈ 840 − 86 0.
Triunghiul de viteze la intrare în rotor va arăta ca în figura 2.7.
1
H t u 2 cu 2 , (2.11)
g
este a III-a formă a ecuaţiei fundamentale.
Înălţimea teoretică de pompare pentru un rotor cu număr infinit de pa-
le nu depinde de natura lichidului vehiculat ci numai de elementele planului
vitezelor.
dc
w , (2.12)
2
58
Se aproximează canalul rotoric cu o capsulă de diametru ab şi rezultă;
ab
w2
2
D2
ab ac sin 2 sin 2
z
D2
w2 sin 2 k u 2 , (2.13)
2 z
unde k sin 2 .
2
Dacă z→∞, k→∞, Δw2→0.
Triunghiul vitezelor la ieşire din rotor se modifică ca în figura 2.10.
1
H t u 2 cu 2
g
1
H t u 2 cu' 2 , (2.14)
g
1 1
H t H t u 2 (cu 2 cu1 ) k u 22 H t p
g g
şi se obţine:
H t
Ht , (2.15)
1 p
59
unde p este un coeficient de scădere a înălţimii de pompare datorită
efectului de turbionare (p = 0,3÷0,4) şi se poate calcula cu relaţia:
2 1
p , (2.16)
z r12
1
r2
β2 = 28÷350 (400)
D2 D1 2
z 6,5 sin 1 , (2.17)
D2 D1 2
cu 2 cm 2 ctgα 2 .
Relaţia I devine:
1 2 ctg 2 D2 n
H t u2 , unde u 2 .
g ctg 2 ctg 2 60
60
1 2 D22 n 2 ctg 2
H t
g 3600 ctg 2 ctg 2
h 2 ctg 2
H H t h
g 1 p 3600 ctg 2 ctg 2
H k H n 2 D22 , (2.18)
unde:
kH este o constantă a tipului de pompă centrifugă şi este dată pentru α2
nominal;
n – turaţia rotorului exprimată în rotaţii/minut;
D2 – diametrul la ieşire din rotor, m;
H – înălţimea de pompare, m coloană apă.
61
Din triunghiul vitezelor la ieşire din rotor rezultă:
1
H t u 2 (u 2 cm 2 ctgβ 2 ) .
g
Q
Viteza meridională cm 2 , în care 2 este un coeficient care
D2b2 2
ţine seama de reducerea secţiunii de curgere datorită existenţei palelor.
62
Relaţia (2.19) reprezentată grafic în funcţie de valoarea unghiului β2 se
obţine:
H t A B Qx , (2.20)
în care:
1 2
Au2 ;
g
1 1
B u2 ctg 2 .
g D2b2 2
Înălţimea teoretică de pompare pentru un rotor cu nu număr infinit de
pale are o variaţie liniară.
Intersecţiile cu axele sunt:
La Q = 0, H t A
A
La H = 0, Qt
B
H t
Conform relaţiei II, Ht .
1 p
H t A B
Ht Q A1 B1 Q
1 p 1 p 1 p
La Q = 0, Ht0 = A1
A A
La H = 0, Qt 0 Qt 0 1 .
B1 B
63
Datorită acestor pierderi înălţimea teoretică de pompare a unei pompe
centrifuge reale se calculează cu relaţia;
H x H t h f hş (2.21)
2
Q
h f 1 h H t x (2.22)
Q
unde:
hf – sunt pierderile prin frecări şi conform relaţiei Weissbach-Darcy se
calculează astfel :
în care:
h este randamentul hidraulic corespunzător debitului nominal;
Ht – înălţimea teoretică de pompare corespunzătoare debitului nomi-
nal;
Q – debitul nominal.
Qx – debitul diferit de debitul nominal.
hş hş1 hş 2
unde:
hş1 sunt pierderile prin şoc la intrarea în rotor;
64
vs21
hş1 (2.23)
2g
vs22
ş 2 , (2.25)
2g
65
Q
vs 2 u 2 1 x
Q
2
u2 Q
hş 2 2 1 x , (2.26)
2g Q
2
1D
2 ,
2
1 p D4
unde D4 este diametrul de intrare în stator. Dacă interstiţiul dintre rotor şi
stator este mai mare are loc o uniformizare a vitezelor şi pierderile prin şoc
vor fi mai mici.
2
2 n 2 D2
1 30 2 2 1 n D ctg 2 H
Hx 2 Qx 1 h 2t Qx2
g 1 p g 1 p 30 2 D2b2 2 Q
2 2
2 2 D2 1 Qx
u1 u2 1
2g D4 1 p 2 Q
Notând elementele constante pentru o pompă centrifugă cu k1, k2, k3 se
obţine:
66
Caracteristica principală fiind dificilă în activitatea curentă are mai
mult o importanţă teoretică întrucât pune în evidenţă unele aspecte intere-
sante privind exploatarea pompelor cum ar fi:
a) Dacă secţionăm suprafaţa caracteristică cu plane para-
lele cu planul HxOQx se obţin caracteristicile interioare pentru di-
ferite turaţii;
b) Toate aceste caracteristici interioare au punctul de ma-
xim pe o parabolă ce trece prin origine. Acest fapt permite stabili-
rea caracteristicii interioare la o altă turaţie decât cea la care s-a
făcut trasarea experimentală.
2
Q1 n1 n
Q2 Q1 2
Q2 n2 n1
2 2
H1 n1 n
H 2 H1 2
H 2 n2 n1
P gHQ
3 3
P1 n1 n
P2 P1 2
P2 n2 n1
Hx
h , (2.28)
Ht
67
Figura 2.19 Caracteristica internă şi posibilitatea
determinării teoretice a randamentului hidraulic.
BC BC
hB ; hB1 1 1
AC B1C1
68
Se consideră următoarea schemă conform figurii 3.20:
69
Pompa se comportă contrar cererii. Este o zonă de funcţionare instabi-
lă. Pentru ca o pompă centrifugă se funcţioneze corespunzător trebuie înde-
plinite următoarele condiţii:
a) Punctul de funcţionare să fie pe ramura stabila la H < 0,9
HM ;
b) Pompa centrifugă să funcţioneze la η > 0,85 η M;
c) Înălţimea statică de pompare să fie mai mică decât sarci-
na la mersul în gol al pompei centrifuge (Hs < H0).
70
Considerăm că iniţial punctul de funcţionare este în P. Reducerea con-
tinuă a debitului la consumator duce la creşterea cantităţii de lichid în rezer-
vorul de refulare al pompei şi la deplasarea punctului de funcţionare progre-
siv către vârful caracteristicii. Dacă punctul de funcţionare ajunge în P2,
înălţimea lichidului din vas nu mai poate fi echilibrată de presiunea creată
de pompă şi are loc o descărcare a reţelei prin pompa centrifugă în rezervo-
rul de aspiraţie. Punctul de funcţionare se deplasează pe caracteristică din P2
în P3. În momentul când presiunea din sistem este mai mică decât în punctul
P4, presiunea dezvoltată de pompă poate depăşi pe cea din sistem şi lichidul
schimbă de sens. În acest moment punctul de funcţionare sare în P pe ramu-
ra stabilă, iar pompa lucrează sub denumirea de „pompaj hidraulic” funcţio-
nare ce este însoţită de lovituri, şocuri hidraulice, vibraţii, etc. Fenomenul de
pompaj se poate evita montând pe conducta de refulare un ventil de sens
unic.
71
Prin mărirea vitezei unghiulare are loc o creştere a parametrilor func-
ţionali astfel:
2 3
H ' ' Q ' ' P ' '
; ; .
H '' '' Q '' '' P '' ''
0,2
''
' 1 1 '' .
'
72
Parametrii funcţionali se modifică astfel:
2 3 0,45
H ' D2 ' Q ' D2 ' P ' D2 ' D2 '
; ;
; D2 1 1 D2 '
H '' D2 '' Q '' D2 '' P '' D2 ''
.
D2 ''
Observaţii:
b1) Pentru menţinerea unui debit acceptabil, unele rotoare sunt pre-
văzute cu o zonă la periferie unde β2 = ct.;
1,5 2,3
Q ' D2 '
Q '' D2 ''
73
b2) Pentru ca randamentul să nu scadă prea mult se realizează numai
strunjirea palei, discurile rotorice rămânând întregi.
c) Modificarea unghiului β2
d) Re-
glarea parametrilor funcţionali cu ajutorul conductei de sterp
(by-pass)
74
d1) Conducte legate în serie
c=a+b
Q = Q1 + Q2
unde:
75
Figura 2.31 Reglarea parametrilor cu ajutorul conductei de by-pass.
76
f) Obturarea parţială a canalelor rotorice
Hs = H1 + H2 = 2H
77
Qs = Q1 = Q2 = Q.
Qp = Q1 + Q 2
Hp = H1 = H2
78
h1) Pompe centrifuge identice
79
i) Modificarea gradului de obturare a pompelor de pe conducta de
refulare
80
TESTE DE AUTOEVALUARE
LUCRAREA DE VERIFICARE
L.V. 2.1.
Clasificarea pompelor centrifuge.
Caracteristica internă teoretică a pompelor centrifuge.
Reglarea pompei centrifuge cu ajutorul conductei de by-pass.
L.V. 2.2.
Construcţia şi funcţionarea pompei centrifuge.
Ecuaţia fundamentală a pompelor centrifuge.
Cuplarea în serie şi paralel a pompelor centrifuge.
L.V. 2.3.
Influenţa numărului finit de pale asupra înălţimii de pompare.
Randamentul hidraulic al pompelor centrifuge.
Reglarea parametrilor funcţionali ai pompei centrifuge prin
modificarea vitezei unghiula
81
REZUMATUL
Pompele centrifuge sunt utilizate la vehicularea apei în staţiile de
compresoare, la parcurile de separatoare şi dezbenzinare. De asemenea se
utilizează la extracţia petrolului din sondele fără presiune şi la supraalimen-
tarea pompelor cu pistoane. Aceste pompe prezintă multe avantaje în com-
paraţie cu pompele cu pistoane. Ele sunt mai simple din punct de vedere
constructiv şi mentenanţa este mai puţin costisitoare. Alegerea unei pompe
centrifuge se face astfel încât:
punctul de funcţionare să fie pe ramura stabilă a caracteristi-
cii interioare la o înălţime mai mică decât 0,9 înmulţit cu
înălţimea maximă de pompare;
pompa centrifugă să funcţioneze la randamente mai mari de-
cât 0,9 înmulţit cu valoarea randamentului maxim;
înălţimea statică de pompare să fie mai mică decât sarcina la
mersul în gol a pompei centrifuge.
Pompele centrifuge se reglează mult mai uşor comparativ cu pompe-
le cu pistoane.
BIBLIOGRAFIA
82
UI 3. TRANSMISII HIDRAULICE
Aceste maşini hidraulice au o larga utilizare în construcţia de maşini şi
în special în utilajul petrolier datorita avantajelor pe care le prezintă. Sche-
ma bloc a unei transmisii hidraulice este prezentata în figura 3.1.
Transmisiile hidraulice sunt acele maşini hidraulice care transforma
energia mecanica cu anumiţi parametri tot în energie mecanica dar cu alţi
parametric, prin intermediul energiei hidraulice.
OBIECTIVE
83
SECŢIUNI ŞI SUBSECŢIUNI
84
Notarea: – CH – D[mm] sau TA – D[mm] ,exemplu CH–500 sau TA–
500; –CHC–D[mm] sau TT–D[mm], exemplu CHC–750 sau TT–650,unde
D este diametrul maxim al fluxului hidraulic exprimat în mm.
r1 = r6 cu2 = cu3
cu1 = cu6 r4 = r5
r2 = r3 cu4 = cu5
85
Relaţia (3.3) este ecuaţia fundamentala a transmisiilor hidrodinamice.
M2=M1+M3 (3.3’)
M2=M1, (3.4)
M 2 M1 M 2 M
k 1 3 . (3.5)
M1 M1 M1
Din acest punct de vedere se întâlnesc trei tipuri de TT:
- TT multiplicator de moment, M3>0, M2>M1, k>1;
- TT ce funcţionează în regim de TA, M3=0, M2=M1, k=1;
- TT demultiplicator de moment, M3<0, M2<M1, k<1;
Diferenţa funcţională dintre TA şi TT apare datorită existenţei la TT a
aparatului director.
Dacă se face ipoteza că între primar şi secundar nu există pierderi, re-
zultă P1=P2, M1ω1=M2ω2.
Atunci:
- M3>0, M2>M1, ω2< ω1, TT funcţionează ca multiplicator
de moment;
- M3=0, M2=M1, ω2= ω1, TT funcţionează ca TA;
- M3<0, M2<M1, ω2> ω1, TT funcţionează ca demultiplica-
tor de moment
86
a b
Figura 3.4 Variaţia randamentului la TA:
a – teoretic, b – real.
Pentru TT, η TT=kx
Experimental s-a determinat că la TT randamentul variază ca în figu-
ra 3.5.
Deoarece x<1 se vor lua din expresia polinomului numai primii 5 ter-
meni,
5
η TT = a0+a 1x+a2x2+………+a5x5= a kx5, (3.8)
k 0
87
- x = x1 => ηTT = ηm;
- x = x2 => ηTT = ηm;
dηTT d 2 ηTT
- x = x0 => ηTT = ηM, 0; 0 (condiţia de maxim)
dx dx
- x = x3 => ηTT = 0;
Deci, expresia analitica finala a randamentului TT este
5
η TT = a0+a1x+a2x2+………+a5x5 = k 1 a kx5, (3.9)
88
Aparatul director se montează pe un cuplaj de sens unic numit torpedo.
În România se folosesc TT multietajate pentru a obţine un domeniu
economic mai mare. În utilajul petrolier se folosesc TT cu trei trepte. Numă-
rul de trepte este dat de numărul de rotoare de turbină (figura 3.7).
x2 x
DETT3 > DETT1 , deoarece r r 2
x1 x1
89
a b c
Figura 3.9 Caracteristicile exterioare: a–pentru TA; b–pentru TT;
c–pentru OL.
90
Figura 3.11 Schema de principiu a unei transmisii hidrostatice.
I–primar; II– secundar ; III–conducta de legătură.
2
A1h1=A2h2=> h2=h1 A1 h1 D12 , (3.11)
A2 D2
în ipoteza că ηv=1, unde:
D1 este diametrul pistonului primarului;
D2 – diametrul pistonului secundarului.
Se fac următoarele notaţii:
V1 – cilindreea primarului,
V1=A1S1,
V2=A2S2,
ω = 2πf,
A1S1 D2 S
ω2 = ω1 1 1 2 1 , (3.12’)
A2 S 2 D2 S 2
D12
Deoarece =constant, trebuie modificată cursa pistonului pentru a
D22
modifica pe ω2.
91
Există trei posibilităţi:
92
Ambele unităţi sunt cu bloc inclinat.
1 – unitate fixă (nereglabilă)
2 – unitate reglabilă
Pentru reprezentarea într-o schemă hidraulică se folosesc următoarele
simboluri prezentate în figura 3.13.
I). x=r(1-cos α)
II). v= r ω sinα
III). a= r ω2 cos α
r = Rsin γ => v =R ω sinγ sinα
QMi = Arω·sinγ.
93
În majoritatea cazurilor la unităţile cu pistonaşe axiale se utilizează
construcţia i=7.
Q = k·Arωsinγ, (3.14)
i
unde k= .
Atunci:
Q1 = k1 A1 R1 ω1 sinγ1
Q2 = k2 A2 R2 ω2 sinγ2
γ1m=30–50 ; γ1M=250–35 0
94
c). Reglarea mixtă
Momentul la primar
P1
M1=
1
iar la secundar
P2
M2= =C2sinγ2
2
γ2= C1 1 sin 1 . (3.17)
2
95
Figura 3.17 Caracteristicile funcţionale ale transmisiilor hidrostatice.
Lu P p Q
Prin definiţie T , Hs 1 2 2 1 2 h 1 2 const.
Lc P 2 p1 Q1
p
h 2 – randamentul hidraulic
p1
Randamentul unei transmisii hidrostatice este constant şi mai mare de-
cât al TT.
TESTE DE AUTOEVALUARE
T 3.1. Transmisia hidrodinamică cu 3 elemente componente se numeşte:
a) turbină hidraulică;
b) cuplaj hidraulic;
c) convertizor hidraulic de cuplu.
96
T 3.2. Numărul de trepte ale unui convertizor hidraulic de cuplu este dat de:
a) numărul de rotoare de turbină;
b) numărul de aparate directoare;
c) numărul de pale ale rotorului de pompă.
T 3.3. Randamentul teoretic al cuplajului hidraulic variază:
a) parabolic;
b) liniar după prima bisectoare;
c) după un polinom de gradul n.
T 3.4. Unităţile hidrostatice din cadrul transmisiilor hidrostatice după natura
mişcării organului de lucru:
a) rotative (realizate cu roţi dinţate, elicoidale, lobi);
b) cu deplasare alternativ liniară (axiale, radiale);
c) rotor cu pale.
T 3.5. Randamentul transmisiilor hidrostatice este:
a) constant;
b) mai mic decât randamentul convertizorului hidraulic de cuplu;
c) mai mare decât randamentul convertizorului hidraulic de cuplu.
LUCRAREA DE VERIFICARE
L.V. 3.1.
Ecuaţia fundamentală a transmisiilor hidrodinamice.
Principiul unei transmisii hidrostatice.
Studiul cinematicii unităţilor hidrostatice.
L.V. 3.2.
Randamentul transmisiilor hidrodinamice.
Clasificarea turbotransformatoarelor.
Caracteristicile exterioare ale transmisiilor hidrostatice.
L.V. 3.3.
Caracteristicile exterioare ale transmisiilor hidrodinamice.
Clasificarea şi construcţia unităţilor hidrostatice.
Randamentul transmisiilor hidrostatice.
REZUMATUL
Aceste maşini hidraulice au o largă utilizare în construcţia de maşini
şi în special în utilajul petrolier datorită avantajelor pe care le prezintă.
În funcţie de construcţia transmisiei hidraulice şi de componenţa pre-
ponderentă a energiei hidraulice se întâlnesc două tipuri de transmisii hidra-
ulice:
transmisii hidrodinamice (T. Hd.) la care atât primarul cât şi secun-
darul constructiv sunt nişte rotoare de pompă centrifugă, energia
preponderentă fiind cea hidrodinamică (cinetică);
transmisii hidrostatice (T.Hs.) la care primarul şi secundarul sunt
maşini hidraulice de tip volumic, componenta preponderentă a ener-
giei hidraulice este cea hidrostatică (de presiune).
97
Elementele prezentate în unitatea de învăţare, creează viitorilor ingi-
neri conceptul acestor transmisii hidraulice şi utilizarea lor în cadrul utilaju-
lui petrolier în condiţii de eficienţă maximă.
BIBLIOGRAFIA
98
UI 4. INSTALAŢII DE FORAJ ŞI INTERVENŢII
OBIECTIVE
SECŢIUNI ŞI SUBSECŢIUNI
99
La noi în ţară într-o anumită perioadă de timp existau două serii de in-
stalaţii de foraj:
- seria veche tipizată după normele CAER care era simbolizată ast-
fel;
Fcn [MN]
N m SA Pm ,
9,81103
unde Nm este numărul de motoare;
SA – sistemul de acţionare;
F cn – forţa nominala exprimata în MN;
Pm – puterea unui motor.
- seria nouă tipizată după normele API care este simbolizată astfel;
F [MN]
F cm N m SA
9,81103
unde:
F cm este forţa la cârlig maximă;
F – foraj;
Nm – numărul de motoare;
S.A. – sistemul de acţionare.
100
4.1.2. Forţa la cârlig
101
Ff – forţa de frecare (între sarcina utilă şi pereţii sondei sau între sarci-
na utilă şi fluidul circulat).
Se consideră că forţele care încarcă cârligul (acţionează de sus în jos)
sunt pozitive.
Gu este pozitivă,
Gu = +G, (4.3)
Forţa de plutire Fp are sens negativ, ea descarcă cârligul acţionează de
jos în sus,
G ρf
F p γ f V 0 γ f G (4.4)
γ0 ρ0
unde:
γ f este greutatea specifică a fluidului;
V0 – volumul părţii metalice dislocuite;
0 – greutatea specifică a oţelului;
G – greutatea sarcinii utile;
f , 0 – densităţile fluidului, respectiv oţelului
f
Gu Fp G (1 ) G p
0
în care δp este coeficientul de plutire sau flotabilitate.
Forţa de inerţie F i – se opune deplasării corpului:
G
Fi a (4.5)
g
ridicare;
unde static;
coborâre.
Pentru a stabili semnul acceleraţiei se va prezenta tahograma la cârlig,
aceasta fiind legea de variaţie a vitezei cârligului în funcţie de timp.
102
0
a
Gu Fi G 1 G d
g
unde δd este un coeficient de dinamicitate.
Forţa de frecare Ff – se opune deplasării.
Ff kG , (4.6)
Gu Ff G (1 k ) G f ,
0 0
f a a
Fc Fc ' For G 1 k G 1 (4.8’)
0 g g
Fcs Fcs ' Fos G 1 f G0 (4.8’’)
0
103
0 0
f a a
Fcc Fcc ' Foc G 1 k G 1 (4.8’’’)
0 g g
f a1
F 'cn GSM (1 k) , (4.9)
0 g
unde:
F’cn este forţa nominală normală la cârlig;
GSM – greutatea sistematică maximă;
a1 – acceleraţia corespunzătoare treptei I mecanice de viteză.
Forţa nominală maximă se calculează în doua situaţii şi se ia valoarea
maximă.
f a1
F 'CM 1 GNSM (1 k)
F 'CM 0 g , (4.10)
F 'CM 2 F 'cn Fsd
unde:
GNSM este greutatea nesistematică maximă;
Fsd – forţa suplimentară de desprindere.
F’CM2 se determină din condiţia de prindere a garniturii de foraj în si-
tuaţia cea mai grea.
104
4.1.3. Caracteristicile funcţionale ale diferitelor sisteme
de acţionare
Un sistem de acţionare corespunzător este acela care are caracteristica
cât mai apropiată de caracteristica organului de lucru.
Acest motor are o pornire greoaie şi se poate folosi cel mult la acţiona-
rea pompelor (figura 4.6).
105
Figura 4.6 Caracteristica mecanică a motorului sincron.
106
Cu cât introducem mai mult pachete de rezistenţe cu atât ramura de
funcţionare instabilă se reduce, şi la un moment dat poate dispărea chiar, M0
fiind egal chiar cu MM.
Trecând de pe o caracteristică pe alta se obţine aşa zisa diagramă în
dinte fierăstrău. Pentru acţionarea I.F.I. aceste motoare de curent alternativ
nu sunt convenabile.
Caracteristicile funcţionale ale motoarelor prezentate se îmbunătăţesc
prin introducerea transmisiilor hidraulice.
a b
Figura 4.9 Caracteristicile funcţionale ale motoarelor cuplate cu transmisii hidra-
ulice: a)DHT, EHT; b) DHC, EHC.
107
Motor electric de curent continuu cu excitaţie în derivaţie.
I) μ=E+RI
II) E=K1ωΦ
III) M=K2IΦ
IV) M=a−bω, aceasta este caracteristica motorului electric de curent
continuu cu excitaţie în derivaţie.
k2 kk
a u , b 1 2 2
R R
108
Figura 4.13 Caracteristi-
cile mecanice obţinute prin
reglarea u şi Φ.
109
I – modul de acţionare individual;
G1, G2 – cele doua variante ale acţionării în grup;
M1, M2 – cele doua variante ale acţionării mixte.
110
Figura 4.17 Modul de
acţionare G2.
111
Figura 4.19 Modul de
acţionare M2.
112
- mecanică (prin curele, prin roţi dinţate, cu lanţuri, cu arbori carda-
nici);
- hidraulică;
- electrică.
În cadrul I.F.I. predomina transmisiile cu lanţuri datorită faptului că
puterile transmise sunt mari (şi cu şocuri ).
a multiplicatoare
Diagrama structurală b intermediară
c demultiplicatoare
z1 – numărul de dinţi al roţii de pe arborele 1;
z2 – numărul de dinţi al roţii de pe arborele 2;
D1, D2 – diametrele de divizare ale roţilor de lanţ.
2 D1 1
x
1 D2 i
113
N=1; t=1, unde N este numărul de viteze, iar t numărul de transmi-
sii.
Pentru a obţine la arborele II două viteze se mai montează o transmisie
cu condiţia să aibă alt raport de transmitere;
N=2; t =2.
114
Figura 4.23 Arborele tobei de
manevră.
1) C11C31 1) C11C31
2) C11C32 2) C12C31
3) C12C31 3) C21C31
4) C12C32 4) C11C32
5) C21C31 5) C12C32
6) C21C32 6) C21C31
115
În general se poate scrie:
N = m1 · m2;
t = c = m1 + m2 (dacă grupele sunt utile);
a = g.t. + 1,
N=m1·m2·m3; t=c=m1+m2+m3
116
Exemple:
117
O schema cinematică ce conţine transmisii prin înlănţuire şi transmisii
priză directă se numeşte schema cinematică generalizată.
N=(m1·m2·m3....mk...mu)+(m1`+m1·m2`+m1·m2·m3`+...m1·m2·m3....mk...mu-2·m`u-
1)
termenul prin înlănţuire termenii prizei directă
u u -1
t`= mk m`k .
k 1 k 1
118
Observaţie:
În cadrul schemelor cinematice de la I.F.I. se folosesc totuşi grupele
de transmitere parazitare din două motive:
- pentru a acoperi distanţa mare dintre motoare şi organul de lucru;
- pentru a realiza raportul de transmitere ce nu se poate acoperi numai
prin grupele de transmitere utile
Parametri definitori ai SM :
a. principali
b. auxiliari
Nm=1x[2]x2=4
119
Pentru obţinerea optimă a vitezelor se pleacă de la observaţia ca un
cuplaj are doua stări:
Cuplat – închis sau adevărat – 1;
Decuplat – deschis sau fals – 0.
120
FM kN
TI .
9,81
Exemple:
TF–38, forţa FM=380 kN – echipează instalaţia F320.
TI–8, forţa FM=80 kN – echipează instalaţia P50.
F = F `+ F 0=T1+T2+T3+...+Tj+...+T2z ; (4.12)
F g= F +T0+T2z+1 . (4.13)
121
(↑) F2>F1 (datorită rigidităţii cablului şi frecării dintre rolă şi ax).
(=) F2=F1
(↓) F2<F1
Prin urmare F2=kF1, unde k este un coeficient care ţine seama de rigi-
ditatea cablului şi de forţa de frecare dintre rolă şi ax.
1
(↑) k=kr= , η r este randamentul unei role ηr=0,96÷0,98;
r
β=1,02÷1,04
(=) k=ks=1
1
(↓) k=kc=η r=
β
Pentru rola i de la macara se poate scrie,
T2i=k·T2i–1 . (4.14)
T0T0
T1 KT0
T2 KT1 k T0 2
T3 K 3T0
(4.15)
T2i k 2iT0
T j k jT0
2z
T2 z k T0
T2 z 1 k T0
2 z 1
122
kj
Tj= ∙T2z+1 şi atunci forţa din capătul activ al cablului este
k 2 z 1
(1 k ) k 2 z
T2z+1= F . (4.17)
1 k 2z
(1 )2 z
(↑) k=β, F= Fc (4.17`)
1 2 z
S-a notat cu F forţa din capătul activ în cazul ridicării.
0
f a
F c=G(1- k )
0 g
(1 k )k 2 z F
(=) k=1 Fs= lim , Fcs cs (4.17``)
k 1 1 k 2 z 2z
1 1
(↓) k= , Fc= ∙ F cc, (4.17```)
(1 2 z )
Lu
, (4.18)
Lc
Lc Fc lc F
(↑) ηmg= c , (4.18`)
Lt Flt 2 zF
unde:
Lc este lucrul mecanic util la cârlig;
Lt – lucrul mecanic de la toba;
lc – deplasarea cârligului;
lt – deplasarea capătului activ;
ηmg – randamentul sistemului macara-geamblac la ridicare.
l
Se poate demonstra că t 2 z – coeficientul de multiplicare al siste-
lc
1
mului macara geamblac iar se numeşte coeficient de multiplicare al
2z
sistemului. Sistemul macara-geamblac îndeplineşte următoarele funcţii:
- transformă mişcarea de rotaţie a tobei în mişcare de translaţie a
cârligului;
- reduce forţa de la cârlig spre tobă;
- reduce viteza de la toba spre cârlig.
Din relaţia (4.18`) se poate scrie
123
Fc 1 2 z
F şi mg .
2 zmg 2 z (1 )2 z
L L F l F 2z
(↓) mgc u t c t c
Lc Lc Fcc lc Fcc
F 2 z (1 )
Fc cc mgc şi mgc
2z (1 2 z )
1
mg mgc 2 z1 . (4.19)
Fcs z 1
Fgs Fcs Fcs , (4.20)
z z
j
(↑) Tjr= F
2 z 1
(=) Tjs=Fs=Tos
2 z 1
(↓) Tjs= Fc
j
124
Figura 4.37 Graficele de variaţie a
tensiunilor din ramurile înfăşurărilor
cablului.
I) va vr vtr
va=v2i=vAic
vr=vAir
vtr=v2i-1,
unde vAic = este viteza punct Ai de pe cablu iar vAir este viteza punct Ai
de pe rolă.
125
Din punct de vedere mecanic punct Bi este centrul instantaneu de rota-
ţie (CIR). Viteza centrului rolei este egala cu viteza de deplasare a cârligu-
lui.
v=rω=vc
vAir=2rω=2∙vc
v2i=vAic=vAir+v2i-1=v2i+1, (4.21)
v2i=2vc+v2i-1=v2i+1, (4.22)
i 1, v2 v3 2vc v1 2vc
i 2, v4 v5 2vc v3 4vc
i 3, v6 v7 6vc
(4.23)
i i, v2i v2i 1 2ivc
v j v j 1 jvc ; j 2i
i z, v2 z v2 z 1 2 zvc
u
u = 2zvc; vc = , (4.24)
2z
j
vj = u , (4.25)
2z
u d t 2z v
c d t lt 2 zlc iar lt =2z [lp+(1,0...1,2)m], (4.26)
126
unde lt se mai numeşte şi capacitatea tobei, lp fiind lungimea unui pas.
Prin integrarea relaţiei (4.25) se obţine deplasarea unui punct de pe ramura j:
j
lj= ∙lt, (4.27)
2z
unde: Ljt este lucrul mecanic total efectuat de înfăşurarea cablului. Se obser-
vă că cea mai mică uzură este la capătul mort iar cea mai mare la capătul
activ. Uzura cablului se constată prin palpare directă. Când se constată fe-
nomenul de înghimpare (cinci sârmuliţe rupte pe metru de cablu) cablul
trebuie schimbat. Operaţia de tubare a celei mai grele coloane se face cu un
cablu nou.
127
Ct = Ctm+Cmg+CM+Cm , (4.31)
unde:
unde:
F este forţa din capătul activ la ridicare;
F g – forţa de la geamblac;
tm – timpul operaţiilor de manevră.
Se poate considera că :
Fc
Ctm = k1F=k , (4.32`)
2z
Cmg = k2∙z, (4.33`)
z 1
CM = k3∙ F g= k3 ∙ F c, (4.34`)
z
Cm = k4∙tm = k5z F c`+k6 F c`, (4.35`)
Fc z 1
Ct= k1 k2 z k3 Fc k5 zFc ` k6 Fc ` . (4.36)
2z z
128
Figura 4.41 Determinarea grafică a
numărului optim de role de la ma-
cara.
dCt F F
k1 c2 k2 k3 2c k5 Fc ` 0
dz 2z z
(k1 2k3 )Fc Fc `
z0 , (4.37)
2(k2 k5Fc `) a bFc `
F'CM
zM , (4.37`)
a bF'CM
Lungimea optimă a pasului se determină tot în urma unui studiu tehni-
co-economic şi astfel se obţine:
lp= a H , (4.38)
unde:
lp este lungimea pasului, m;
H – adâncimea sondei, m;
a – coeficient, a [0,464; 0,560], a=0,512
129
Figura 4.42 Schema de înfăşurare a cablului pe toba:
1– toba; 2 – tamburii de frână; 3 – plăci laterale interioare; 4 – plăci
laterale exterioare; D0 – diametrul valului mort (se desfăşoară numai
atunci când macaraua se aşează pe masa rotativa pentru reparaţii);
D1 – diametrul primului val activ; Dv – diametrul ultimului val activ;
d
j= c – jocul necesar pentru evitarea înţepenirii cablului la capetele
2
tobei; Dt – diametrul tobei.
Relaţii constructive:
Dt = (23÷28)∙dc;
Dn = (28÷32)∙d c ;
Lt = (1,1÷1,3)∙Dn .
unde dc este diametrul cablului.
TESTE DE AUTOEVALUARE
T 4.1. Parametrii definitorii ai unei instalaţii de foraj sunt:
a) sistemul de acţionare, forţa la cârlig, puterea instalată;
b) viteza garniturii de foraj, debitul de fluid de foraj;
c) apăsarea pe sapă, puterea instalată.
T 4.2. Forţa nominală maximă este dată de:
a) greutatea garniturii de foraj;
b) cea mai grea coloană de burlane;
c) cea mai grea coloană de burlane în cazul static.
T 4.3. Puterea instalată este maximă în cazul modului de acţionare:
a) individual;
b) grup 2;
c) mixt 1.
T 4.4. Grupa de transmitere utilă este cea care are:
a) două sau mai multe transmisii;
b) două transmisii;
c) o singură transmisie.
T 4.5. Cuplajele operaţionale sunt montate pe:
a) arborele primului motor;
b) arborele tobei de manevră;
130
c) arborele de la transmisia intermediară.
T 4.6. Forţa în cazul ridicării garniturii de foraj este mai mare la:
a) capătul activ la cablului;
b) capătul mort la cablului;
c) cârlig.
T 4.7. Dacă numărul de role la macara este z, atunci la geamblac numărul
de role este:
a) z-1;
b) z+1;
c) z.
LUCRAREA DE VERIFICARE
L.V. 4.1.
Forţa la cârlig.
Puterea instalată.
Clasificarea schemelor cinematice.
L.V. 4.2.
Calculul forţelor nominale.
Caracteristicile funcţionale ale sistemelor de acţionare.
Vitezele ramurilor înfăşurării cablului.
L.V. 4.3.
Calculul forţelor din ramurile înfăşurării cablului.
Diametrul mediu de înfăşurare a cablului pe tobă.
Optimizarea schemelor cinematice.
L.V. 4.4.
Modul de obţinere a vitezelor la sistemul de manevră.
Determinarea numărului optim de role la macara.
Forţa la cârlig.
REZUMATUL
Instalaţia de foraj şi intervenţie reprezintă totalitatea echipamentelor,
maşinilor, utilajelor, sculelor, aparatelor şi dispozitivelor folosite în scopul
săpării, întreţinerii, exploatării şi reparaţiilor capitale ale sondelor. Sunt evi-
denţiaţi parametrii definitorii ai instalaţiei de foraj şi simbolizarea acestora.
Forţa la cârlig este parametrul definitoriu cel mai important al instalaţiei, el
determinând şi adâncimea maximă de foraj. Forţa la cârlig are patru compo-
nente: greutatea utilă; forţa de plutire; forţa de inerţie; forţa de frecare. For-
ţele nominale sunt utilizate la simbolizarea instalaţiilor de foraj. În general
la acţionarea instalaţiilor de foraj se folosesc trei sisteme: diesel-hidraulic;
diesel - electric; electric. La modul de acţionare individual a instalaţiilor de
foraj se folosesc motoare electrice iar la modul de acţionare în grup se folo-
sesc motoare diesel. Complexitatea schemelor cinematice de la instalaţiile
de foraj este mai mare în cazul acţionării cu motoare diesel. Determinarea
numărului optim de role de la macara se face pe baza unui calcul tehnico-
economic.
131
BIBLIOGRAFIA
1. Bublic, A., Cristea, V., Hirsch, I., ş.a. Utilaj pentru foraj şi extracţie,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1968.
2. Cristea, V., Grădişteanu, I., Peligrad, N., Instalaţii şi utilaje pentru
forarea sondelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
3. Costin, I., Utilaj petrolier–Elemente de calcul, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1986.
4. Rădulescu, Al., ş.a. Carnet tehnic. Utilaj petrolier–foraj, Editura Teh-
nică, Bucureşti, 1975.
5. Vlad, I., Maşini şi utilaje petroliere pentru foraj şi extracţie, partea a
III–a Editura IPG Ploieşti, 1984.
6. Săvulescu, P., Utilaj petrolier, ediţia a II-a, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2007.
132
UI 5. SISTEME DE ROTIRE
OBIECTIVE
Unitatea de învăţare 5, într-o extensie limitată, prezintă sistemele de
rotire şi circulaţie cu referire la:
parametrii sistemului de rotire;
construcţia mesei rotative;
calculul elementelor componente ale mesei rotative;
construcţia capului hidraulic;
calculul elementelor componente ale capului hidraulic;
probele la care este supus capul hidraulic;
parametrii sistemului de circulaţie;
probleme de exploatare a pompelor cu pistoane.
Învăţarea şi cunoaşterea acestor elemente foloseşte cursantului la
exploatarea şi asigurarea mentenanţei sistemelor de rotire şi circulaţie, care
trebuie să îndeplinească criteriile tehnice şi economice şi să funcţioneze în
condiţii de securitate maximă.
SECŢIUNI ŞI SUBSECŢIUNI
5.1. Sistemul de rotire……………….……………................... 134
5.1.1.Parametrii principali ai regimului de foraj....................... 134
5.1.2. Parametrii sistemului de rotire….……............................ 135
5.1.3. Relaţia fundamentală a sistemului de rotire……............ 137
5.1.4. Masa rotativă…………………….…….......................... 137
5.1.4.1. Caracteristicile principale ale meselor rotative……… 138
5.1.4.2. Acţionarea mesei rotative………................................ 139
5.1.4.3. Calculul mesei rotative…………................................ 139
5.1.5. Capul hidraulic……..……………..…............................ 142
5.1.5.1. Calculul capului hidraulic………............................... 143
5.1.5.2. Rulmentul principal al capului hidraulic..................... 145
5.1.5.3. Fusul capului hidraulic…………..….......................... 146
5.1.5.4. Toarta capului hidraulic………….............................. 147
5.2. Sistemul de circulaţie…………………..…….................. 150
5.2.1.Generalităţi………………………..…........................... 150
5.2.2. Parametrii sistemului de circulaţie..….......................... 151
5.2.2.1. Parametrii sistemului de circulaţie la forajul cu masa
rotativă……….……................................................................ 151
5.2.3. Cerinţe şi soluţii tehnice cu privire la sistemul de
circulaţie…………………....................................................... 152
5.2.4. Probleme de exploatare a pompelor cu pistoane............ 153
5.2.5. Sisteme de depozitare, preparare şi curăţare a fluidului
de foraj…………..................................................................... 153
5.2.5.1. Depozitarea fluidului de foraj..................................... 154
5.2.5.2. Prepararea fluidului de foraj………........................... 154
5.2.5.3. Curăţarea fluidului de foraj……….............................. 154
Teste de autoevaluare………………………............................ 155
Răspunsurile testelor de autoevaluare………........................... 268
133
Lucrarea de verificare………………………. 155
Rezumatul…………………………………… 156
Bibliografia………………………………….. 156
Figura 5.1 Dependenţa dintre viteza de Figura 5.2 Apăsarea pe sapă corelară
avansare vf şi viteza unghiulară a sapei cu viteza unghiulară
ω. a sapei.
134
5.1.2. Parametrii sistemului de rotire
Parametrii sistemului de rotire sunt: viteza unghiulară ω, puterea PMR,
şi momentul la masa rotativă MMR.
a) Viteza unghiulară la masa rotativă;
b) Puterea sistemului de rotire;
P
PSR MR (5.1)
R
P1 P1 d P1 f (5.3)
135
m1
P1 A (5.5)
m2
P2 B L (5.6)
PMR P1 P2 A B L m (5.7)
L n Fs
PMR 1,8710 kW (5.8)
30 100 Ds
L
PMR 1.5 , kW; L m ; s
1
(5.8’)
200
L m
PMR 3 (5.9)
200
1
Deci în relaţia (5.7) valorile coeficienţilor vor fi: A 3 şi B .
200
136
PMR
M MR (5.10)
ω
PMR
PSR (5.12)
R
137
Rulmentul principal preia sarcinile verticale descendente care trebuie
preluate de masa rotativă. Se adoptă montajul din figura 5.46, astfel încât
forţa axială din angrenaj asupra coroanei dinţate va fi orientată ascendent,
compensând parţial sarcinile orientate descendent.
Rulmenţii secundari sunt mai mici şi preiau sarcinile verticale
ascendente (aceste sarcini apar datorită vibraţiilor şi frecărilor).
Rulmenţii principal şi secundar sunt de tip radial-axiali şi realizează
totodată ghidarea radială a rotorului. La partea inferioară a mesei apare un
inel pentru reglarea jocului radial din rulmenţi.
Pătraţii mari (figura 5.5) sunt scule care se intercalează între masă şi
sculele de lucru (pătraţii mici sau pene) de la gura sondei, pentru a evita
uzura mesei. Pătraţii mari au la interior două zone: zona pătraţilor mici care
este zonă de secţiune pătrată (lucrează când se roteşte garnitura de foraj), şi
zona penelor (folosită la manevrarea prăjinilor şi care are o conicitate de
1/3).
Pătraţii mari şi pătraţii mici se fac din două bucăţi pentru introducerea
şi extragerea lor cu prăjinile introduse în sondă.
Pătraţii mici sunt:
- simpli: datorită frecărilor pe direcţie vertical-descendentă, uzează prăjina
de antrenare, încarcă rulmentul principal şi introduc erori de măsurare a
apăsării pe sapă;
- cu role: în acest caz frecările sunt mai mici, rolele sunt prevăzute cu ace
(facilitează ungerea) şi cu ştergătoare de noroi.
138
5.1.4.2. Acţionarea mesei rotative
Masa rotativă poate fi acţionată individual cu motoare proprii sau în
grup.
La acţionarea în grup pot fi întâlnite cazurile: acţionare cu cutie de
viteză separată sau cu cutie de viteză comună cu troliul de foraj. Masa
rotativă poate fi acţionată, în funcţie de aceste două variante, fie direct cu
priză de la transmisia intermediară, fie cu priză de la troliul de foraj.
PMR
M MR (5.13)
min
În figura 5.48 este pus în evidenţă faptul că forţa axială din coroana
mesei Fa 2 este egală cu forţa radială din pinion Fr1 şi invers:
Fa 2 = Fr1 (5.14)
a) Calculul angrenajului
139
Fa' Ft tg , (5.16)
2M max
Ft (5.19)
Dm 2
K e K d 0,5 2 1 (5.20)
140
a
b
Figura 5.8 Diagrama de momente:
a – în plan vertical; b – în plan orizontal.
M
Ff 4 N 4 (5.21)
2a
141
În relaţia (5.21), M este momentul transmis de masa rotativă, a este
latura prăjinii pătrate şi μ coeficientul de frecare. Acest coeficient de frecare
are valori diferite după cum urmează: 0,15...0, 20 când se utilizează
pătraţi simpli şi 0, 05 când se utilizează pătraţi cu role.
Capacitatea dinamică a rulmentului principal este dată de relaţia
(5.22):
1
N p
C Fec (5.22)
No
unde p=3, N0=106 cicluri şi Fec=k·kd·Fc·V este forţa echivalentă.
Numărul de cicluri, N rezultă considerându-se o anumită durată de
funcţionare la o turaţie medie de 100 rot/min.
B. Cazul solicitărilor care apar în masa rotativă, în repaus
Masa rotativă trebuie să preia sarcini axiale mari; să poată fi lăsate în
pene greutăţi foarte mari. Capacitatea statică a rulmentului trebuie să fie
suficient de mare ca să respecte condiţia:
Co s G FcM (5.23)
unde, G este greutatea rotorului mesei, iar FcM sarcina maximă la cârlig
(poate fi dată şi de cea mai grea coloană de burlane), iar s=(1,5…2).
Rulmentul secundar
Se calculează static la 50% din capacitatea statică a rulmentului
principal.
142
5.1.5.1. Calculul capului hidraulic
a. Calculul ţevii de spălare
4Q
d1 (5.24)
vad
B
t A r 2
(5.25)
A B
r r2
p
B
1 1
2 2
r1 r2 (5.26)
B
A 2
r2
B
ech t r 2 ad (5.27)
r12
r2 d 2 ad
(5.28)
r1 d1 ad 2 p
143
La valoarea r2 din calcul se adaugă 2…3 mm ca rezervă la abraziune
şi uzură.
rg
Garniturile sunt tipizate, cunoscându-se raportul razelor k .
r2
Numărul de garnituri determinat se rotunjeşte la număr întreg; numărul de
garnituri este de cel mult 6 garnituri. Numărul de garnituri nu depinde de
presiunea pe care o etanşează, însă materialul garniturii depinde de aceasta.
Fusul antrenează garnitura în mişcare de rotaţie, ca urmare pe ţeava de
spălare apare forţa de frecare Ff N . Momentul de frânare va fi:
M f r2 Ff r2N . Puterea care se consumă prin frânare este:
144
Pf M f r2N , unde este coeficientul de frecare, iar N forţa normală
exercitată pe fusul capului hidraulic.
pentru moment,
M A B L , (5.31)
M max A B H , (5.32)
C
(5.33)
A BL
C dL
dN (5.34)
2v A BL
145
1
K (5.36)
p A B H
p ln
A
C 2G G pg (5.40)
C0 s FcM (5.41)
146
Figura 5.12 Fusul capului
hidraulic.
p p0 cos j (5.42)
147
La p 0 j . Presiunea p0 se determină din condiţia
2
ca jumătate din toartă trebuie să preia sarcina F .
2
F
(5.43)
2 0
p0 cos j r d cos
p0
F j2 1 (5.44)
2 r j cos
148
Se aplică metoda Vereşceaghin diferit pentru porţiunea dreaptă faţă
de porţiunea curbă.
m12 m2
11 dx 1 " dx 11D 11C (5.48)
D
E Io C
EI
I'
I" (5.49)
1 k
I ' k Ar 2 (5.50)
Io
E Io 11 m12dx m12 dx
I " C
(5.51)
D
N M M y
(5.54)
A Ar k Ar y r
sau
N M M y
r (5.55)
A Ar I' y r
149
A. Probele la care este supus capul hidraulic
Proba A
Proba B
Proba C
5.2.1. Generalităţi
Sistemul de circulaţie este alcătuit din totalitatea utilajelor,
instalaţiilor, dispozitivelor şi anexelor care asigură energia hidraulică,
prepararea, depozitarea şi curăţarea fluidului de foraj.
Funcţiile sistemului de circulaţie:
- spălarea tălpii sondei;
- evacuarea detritusului;
- răcirea şi ungerea sapei;
- realizarea contrapresiunii pe stratul geologic;
- colmatarea pereţilor sondei.
Componenţa sistemului de circulaţie este detaliată în figura 5.15.
150
Figura 5.15 Componenţa
sistemului de circulaţie:
PN – pompele de noroi;
MR – manifoldul de refulare;
I – încărcătorul;
F – furtunul hidraulic;
Cr – cârligul de foraj;
CH – capul hidraulic; Ma(T)
– mast (turlă);
S – site; Hs – haba sitelor; H
– haba; MA – manifoldul de
aspiraţie.
2
Q
4
D d 2 va (5.56)
p pc pi (5.57)
i
151
unde i reprezintă sapa, garnitura de foraj, racordurile îmbinărilor filetate,
spaţiul inelar, conductele de suprafaţă, încărcătorul, furtunul hidraulic, capul
hidraulic etc.
Conform relaţiei Darcy-Weissbach pierderea de presiune este:
v2 L
p i (5.58)
2 D i
p Q 2 a b L (5.59)
c. Puterea hidraulică
PH p Q (5.60)
Cerinţe:
- să asigure debite şi presiuni ridicate;
- să ofere posibilitatea de reglare a debitului necesar;
- să aibă masă şi gabarit mici;
- să aibă o fiabilitate ridicată, la randamente cât mai mari.
Folosirea pompelor cu pistoane a devenit o practică generalizată.
Acestea asigură presiunile mari necesare la randamente mai ridicate decât în
cazurile menţionate anterior. Pompele cu pistoane asigură posibilităţi de
reglare relativ uşoare prin schimbarea setului cămaşă-piston. Cele mai
folosite sunt pompele triplex la care viteza unghiulară critică este mai mare,
iar gradul de neuniformitate a debitului mai bun faţă de pompele duplex. De
asemenea, masa pompelor triplex este 1 din masa unei pompe duplex de
3
aceeaşi putere.
Tendinţa este de a se utiliza pompe cu simplu efect cu număr cât mai
mare de pistoane, pentru a se furniza debite cu grade de neuniformitate cât
mai bune
152
5.2.4. Probleme de exploatare a pompelor cu pistoane
Principala problemă care apare este problema cavitaţiei în
funcţionarea pompei cu pistoane. De aceea, vor fi menţionate măsurile care
se iau pentru evitarea apariţiei acestui fenomen.
153
5.2.5.1. Depozitarea fluidului de foraj
Pentru depozitarea fluidului de foraj se folosesc habe tipizate de 25,
40, 50 sau 70 m3. Volumul de lucru al unei habe se calculează astfel încât să
fie corelat cu volumul de exploatare Ve sau cu volumul interior Vc i .
1 2
Vl Ve Vc i
2 3
154
Figura 5.18 Curăţarea fluidului
de foraj cu hidrociclon.
TESTE DE AUTOEVALUARE
LUCRAREA DE VERIFICARE
L.V. 5.1.
155
L.V. 5.2.
REZUMATUL
Împreună cu sistemul de manevră, cele două sisteme de rotire şi
circulaţie formează grupul celor trei sisteme de lucru principale ale
instalaţiei de foraj care realizează cei trei parametrii ai regimului de foraj:
apăsarea pe sapă, viteza unghiulară a sapei şi debitul de circulaţie al
fluidului de foraj.
Masa rotativă împreună cu pătraţii mici şi prăjina de antrenare
transmite prin intermediul garniturii de foraj parametrii mecanici necesari la
sapa de foraj.
Sistemul de circulaţie în totalitatea lui (hose, pompe, cap hidraulic)
realizează parametrii presiune şi debit ai fluidului de foraj necesar răcirii
sapei, spălării tălpii sondei precum şi aducerea particulelor de rocă la
suprafaţă.
În cadrul acestor sisteme există elemente puternic solicitate cum ar fi:
rulmentul principal al mesei rotative;
rulmentul principal al capului hidraulic;
ţeava de spălare;
garniturile de etanşare de la capul hidraulic;
fusul capului hidraulic.
BIBLIOGRAFIA
1. Bublic, A., Cristea, V., Hirsch, I., ş.a. Utilaj pentru foraj şi extracţie,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1968.
2. Cristea, V., Grădişteanu, I., Peligrad, N., Instalaţii şi utilaje pentru
forarea sondelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
3. Costin, I., Utilaj petrolier–Elemente de calcul, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1986.
4. Săvulescu, P., Utilaj petrolier, ediţia a II-a, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2007.
5. Săvulescu, P., Utilaj petrolier, îndrumar de laborator, Editura
Universităţii Petrol- Gaze din Ploieşti, 2013.
156
UI 6. SISTEM DE FORAJ CU CAP
HIDRAULIC ROTATIV MOTOR
OBIECTIVE
Pe plan mondial se evidenţiază necesitatea unor tehnologii şi
echipamente eficiente, care să fie mai fiabile, în condiţiile unor investiţii şi
cheltuieli minime în exploatare. Prezenta unitate de învăţare are menirea de
ai familiariza pe viitorii ingineri de foraj cu antrenarea garniturii de foraj
prin capete hidraulice motoare acţionate în cele două variante electrică şi
hidrostatică. Ca obiective principale se pot enumera:
construcţia şi funcţionarea capetelor hidraulice motoare;
avantajele capetelor hidraulice motoare;
succesiunea în timp şi durata fazelor la un ciclu al operaţiei de
foraj cu sisteme complexe de tip TOP DRIVE;
succesiunea în timp şi durata fazelor la extragerea cu
elevatorul;
succesiunea în timp şi durata fazelor la introducerea cu
elevatorul;
ecuaţiile fundamentale şi numărul de schimbări la instalaţiile
fără turbotransformator;
ecuaţiile fundamentale şi numărul de schimbări la instalaţiile
cu turbotransformator.
Învăţarea şi cunoaşterea acestor elemente dă posibilitatea cursantului
să poată utiliza atât dispozitive moderne pentru acţionarea garniturii de foraj
cât şi funcţionarea cu motoarele la parametrii maximi având în vedere
puterile instalate mari de la instalaţiile de foraj.
SECŢIUNI ŞI SUBSECŢIUNI
6.1. Sistem de foraj cu cap hidraulic rotativ motor……............ 158
6.1.1. Clasificare……………………………............................ 159
6.1.2. Structura constructivă şi funcţională............................... 160
6.1.3. Modul de funcţionare……………….............................. 167
6.1.4. Avantajele utilizării capului hidraulic motor.................. 168
6.2. Ecuaţiile fundamentale şi caracteristicile funcţionale ale
sistemelor de lucru principale ale instalaţiei de foraj şi de
intervenţie………...................................................................... 171
6.2.1. Obţinerea ecuaţiilor fundamentale pentru instalaţiile
fără turbotransformator ............................................................ 173
6.2.2. Ecuaţiile fundamentale şi caracteristicile funcţionale ale
sistemelor de lucru ale instalaţiei de foraj şi de intervenţie cu
177
turbotransformator….................................................................
6.2.2.1. Legea de variaţie a randamentului turbotransformato-
rului în funcţie de factorii de viteză ai sistemului de lucru.
6.2.2.2. Ecuaţia fundamentală şi caracteristica funcţională a
181
sistemului de lucru……............................................................
Teste de autoevaluare…………………………....................... 184
157
Răspunsurile testelor de autoevaluare…………...................... 268
Lucrarea de autoevaluare………………………..................... 185
Rezumatul……………………………………….................... 186
Bibliografia…………………………………….. .................. 186
158
primele încercări în acest domeniu având loc în anii '60, ele fiind capete
hidraulice motoare de mică putere (Power Swivel), acţionate hidrostatic,
produse de firma BOWEN în S.U.A şi apoi de WURTH în Germania.
Începând din anul 1975, firma BOWEN a dezvoltat un nou cap
hidraulic motor de mare capacitate (Power Swivel): ES–7, antrenat de un
motor electric de c.c. de 850 kW, de tip GE 752, la origine utilizat pentru
tracţiunea feroviară, dar având arborele găurit, cuplat cu un reductor
planetar, care permitea trecerea noroiului de foraj. Subansamblul de
manevrare a materialului tubular, pipe handler, nu a dat rezultatele
aşteptate. După ce s-au produs 10 exemplare între 1977 şi 1980, din care
unele au funcţionat în Abu Dhabi, BOWEN a stopat producţia.
În anul 1995, din 550 TDS 450 erau VARCO, iar pe instalaţiile de
foraj terestre funcţionau 70 TDS. Evoluţia producţiei de TDS poate fi
urmărită în figura 6.1.
6.1.1. Clasificare
Principalii producători mondiali de instalaţii de foraj de tip TDS provin
din SUA, Canada, Norvegia şi Franţa, în general, capacităţile de ridicare
variază între 2,5 şi 7,5 MN, turaţiile maxime până la 250 rpm, iar puterile
între 370 şi 1 500 kW. Există variante de TDS destinate forajului găurilor cu
diametru redus, care realizează turaţii mai ridicate, de 600–700 rpm.
Turaţiile şi momentele realizate sunt dependente de puterea şi numărul
motoarelor şi de rapoartele de transmitere ale reductoarelor sau cutiilor de
viteză.
Clasificarea TDS se poate face în funcţie de:
- sarcina de ridicare – statică şi dinamică;
- momentul de acţionare – maxim (de vârf) şi continuu la o turaţie
nominală;
- viteza unghiulară (turaţia maximă);
- puterea de acţionare;
- felul acţionării motorului – în curent continuu, alternativ sau
hidrostatic, numărul de motoare;
- tipul ghidajului – dublu sau mono, cu role sau cu plăci de alunecare;
- portabile sau fixe;
- cu cap hidraulic integrat sau nu.
În tabelul 6.1 sunt evidenţiate principalele particularităţi din punct de
vedere tehnic ale acţionărilor cele mai utilizate în domeniul utilajului
petrolier şi în particular pentru acţionarea TDS.
Un tip de bază de TDS, corespunzător unui domeniu de lucru, având o
anumită soluţie constructivă, structură de bază şi tipodimensiune, poate fi
realizat în mai multe variante, echipat cu motoare diferite ca tip şi ca număr
– electrice sau hidraulice, cu reductoare sau cutii de viteză având rapoarte de
transmitere variate, care lărgesc cu mult domeniul de lucru prevăzut iniţial.
În funcţie de cerinţele variate ale beneficiarilor, se construiesc diverse
variante ale TDS:
- containerizate, uşor transportabile pe cale ferată sau auto;
- helicopterabile, care pot fi uşor transportate cu elicopterul;
159
- adaptate pentru funcţionare pe perioada de iarnă.
0 1 2 3 4
160
continuare Tabel 6.1
0 1 2 3 4
Degradarea Da Nu Nu Nu
factorului de putere
161
prezent la un consens asupra semnificaţiei uneia sau alteia dintre denumiri.
Unii specialiştii în domeniu – se pare că majoritatea fac distincţie între Top
Drive System şi Power Swivel, prin aceea că primul include (cel puţin) câte
un subansamblu destinat manevrării, a înşurubării şi a deşurubării ma-
terialului tubular, permiţând deconectarea în orice moment a TDS faţă de
garnitura de foraj, oricare ar fi poziţia acestuia pe mast sau turlă, iar al
doilea, mai simplu (descris mai sus), preia reacţiunea momentului motor
printr-un cablu, fără să-1 ghideze pe mast.
Se poate considera că TDS este un Power Swivel cu o putere mai mare,
dotat cu echipamente suplimentare pentru manevrarea materialului tubular.
Sistemul de Foraj cu Cap Hidraulic Rotativ Motor TDS realizează
următoarele funcţiuni principale:
- rotirea garniturii de prăjini şi circulaţia fluidului de foraj;
- strângerea şi desfacerea îmbinărilor filetate ale prăjinilor cu fusul
motor şi cu dispozitivul de strângere;
- extragerea şi susţinerea garniturii de foraj, compunerea,
descompunerea precum şi manevrarea paşilor de prăjini cu
elevatorul şi chiolbaşii;
- închiderea circulaţiei fluidului de foraj cu ajutorul unui robinet cu
sferă montat pe fusul motor.
În concluzie, un TDS este un utilaj complex, vezi figura 6.2 şi 6.3, care
este conectat la capătul superior al garniturii de foraj, pentru susţinerea şi
rotirea ei în gaura de sondă, ansamblul astfel format deplasându-se
împreună în sus şi în jos pe un ghidaj fixat pe mast sau pe turlă, dotat cel
puţin cu:
- un sistem de prindere şi suspendare a TDS de macaraua cârlig a
sistemului de manevră compus din chiolbaşi sau toartă, jug şi sistem
de compensare pentru realizarea îmbinărilor filetate (threads
compensator sau counter balance cylinder)
- un motor şi reductorul aferent cu fusul motor (power driven rotary
element), fixate pe o carcasă (oală) care poate conţine rulmentul
principal axial şi presetupa cu ţeava de spălare (integrated swivel) şi
care realizează rotirea garniturii de prăjini;
- un mecanism pentru realizarea conexiunilor filetate (torque wrench
sau powered actuated torque wrench), între pasul de prăjini şi fusul
motor al TDS;
- un manipulator de material tubular – MMT (pipe handling
mechanism sau pipehandler assembly), având multiple funcţiuni –
suspendarea garniturii de prăjini (sau a coloanei de burlane, cu
echipamentul auxiliar aferent, care realizează simultan coborârea şi
umplerea cu noroi a acesteia), manevrarea paşilor de prăjini de la şi
la axa sondei, care este situat la partea inferioară a TDS şi care se
poate roti în jurul axei sondei independent faţă de partea superioară a
acestuia, compus din chiolbaşi şi elevator, care se pot roti (bascula)
împreună, în afara axei sondei prin acţionarea unei perechi de
cilindri hidraulici;
- un cadru suport (support frames sau guide dollies) care susţine
componentele enumerate mai sus şi care este dirijat pe dispozitivul
de ghidare fixat pe mast (track guide systern sau torque guide
162
assembly)
- unul sau două robinete de siguranţă cu sferă (ball valve, well control
valve, ball stabbing valve/mud
saver valve sau IBOP).
163
cârlig (arcul) pentru îmbinări filetate.
Dezavantaje
- înălţime constructivă totală a TDS + cap hidraulic mai mare decât a
unui TDS cu cap hidraulic integrat;
- unele masturi necesită modificări constructive majore, în special
supraînălţare;
- toată sarcina garniturii de foraj la extragerea ei din gaura sondei se
descarcă prin îmbinarea filetată a capului hidraulic, deci scade
rezistenţa la oboseală.
F1 tf1
F3 tf3
Pasul s-a desprins de scaun
Scoaterea pasului din scaun şi
deplasarea lui în axa sondei, deasupra
Cepul inferior al pasului este garniturii de foraj, prin bascularea
potrivit în mufa garniturii de chiolbaşilor spre verticală, în poziţia
foraj prinsă în pene lor inferioară
164
continuare Tabel 6.2
Contra-cleştele (cleştele
mecanizat) se fixează pe mufa
garniturii de prăjini, la podul
sondei
F5 t f5
Strângerea pasului cu fusul motor şi
realizarea simultană a îmbinărilor
Cuplarea troliului pentru filetate la cele două capete ale pasului
ridicarea TDS împreună cu de prăjini
garnitura de foraj
F6 t f6
F7 t f7
Se restabileşte circulaţia fluidului de
foraj, se realizează parametrii de foraj
prestabiliţi la garnitură: apăsare,
TDS ajunge la partea
moment şi turaţie
inferioară a cursei, la aprox 1,2
m de podul sondei
F8 t f8
Se întrerupe circulaţia fluidului de
foraj, se fixează garnitura de foraj în
pene, se acţionează dispozitivul de
strâns al TDS (cleştele) pe mufa
TDS în poziţia de jos, cu
superioară a garniturii de foraj, se
elevatorul deschis
roteşte în sens invers fusul motor, se
desface îmbinarea filetată dintre fus şi
garnitura de foraj
165
Tabelul 6.3 Succesiunea în timp şi durata fazelor la extragerea cu elevatorul.
Momentul începerii operaţiei
Nr.
Operaţiile ce se execută Durata
oper.
TDS în coborâre, la aprox1,5–2
m de podul sondei
Garnitura de foraj fiind suspendată in
pene, se basculează chiolbaşii cu
E1 te1
elevatorul gol spre partea opusă, spre
TDS s-a oprit, iar elevatorul ghidaj
ajunge la cca. 1 m de podul
sondei
Se acţionează asupra chiolbaşilor, care
E2 se deplasează cu elevatorul pe lângă te2
mufa, se închide elevatorul manual
Închiderea elevatorului
166
Tabelul 6.4 Succesiunea în timp şi durata fazelor la introducerea cu elevatorul.
Momentul începerii operaţiei
Nr.
Operaţiile ce se execută Durata
oper.
TDS este în poziţia de jos cu
elevatorul deschis
Ridicarea TDS cu elevatorul gol (se
Ie1 tie1
unge filetul mufei)
167
6.1.4. Avantajele utilizării capului hidraulic motor
Având în vedere modul specific de lucru cu sistemul de foraj cu TDS,
rezultă un număr important de avantaje faţă de forajul clasic:
168
de foraj sau a pierderii ansamblului de fund şi a altor dispozitive
scumpe, prin foraj continuu pe lungimi mari şi cu staţionări scurte;
- se elimină timpul necesar reorietării sculelor după fiecare conexiune,
în cazul forajului direcţional;
- se poate executa carotajul continuu pe lungimea unui pas dublu sau
triplu;
- se pot realiza în condiţii m/ai bune unele operaţii de instrumentaţie,
se poate coborî şi umple simultan cu fluide coloana de burlane;
- un alt mare avantaj al utilizării TDS este posibilitatea de a se executa
îmbinarea filetată dintre capătul superior al garniturii de prăjini cu
filetul fusului TDS în orice poziţie pe înălţimea utilă a mastului
(turlei). Această operaţie este foarte utilă atunci când se produce o
erupţie sau o refulare necontrolată a fluidului de foraj prin interiorul
prăjinilor şi nu este rezolvabilă cu tehnologia clasică;
- utilizarea TDS reduce costul forajului prin scăderea consumului de
energie, lucrul mecanic al cablurilor şi uzura tobei, a rolelor, a
frânelor, a ambreiajelor etc., deoarece garnitura de prăjini nu trebuie
să fie ridicată şi coborâtă la fiecare conexiune;
- creşterea siguranţei în foraj, datorită faptului că erupţiile pot fi
controlate rapid, chiar în timpul extragerii garniturii. Sondorul poate
fixa garnitura în pene şi poate înşuruba fusul motor împreună cu
robinetul sferic, care poate închide circulaţia interioară a fluidului de
foraj în 20–30 de secunde;
- se poate cunoaşte mai bine starea de efort din garnitura de prăjini,
pentru a se putea preveni solicitările periculoase, datorită controlului
apăsării pe sapă şi a momentului de rotire;
- în cazul dotării cu TDS, instalaţia de foraj poate fi mai uşor
mecanizată,
iar unele operaţii pot fi automatizate;
- instalaţiile de foraj înclinat sunt dotate, în special, cu TDS.
169
- închiderea circulaţiei fluidului de foraj în orice moment.
Foarte multe dintre operaţiile enumerate mai sus, care se pot executa
cu sisteme complexe de tip TDS, nu pot fi executate cu sistemul de foraj
clasic, cu masă rotativă.
În ultimii ani se constată o preocupare deosebită privind perfecţionarea
şi extinderea utilizării sistemelor complexe de foraj de tip TDS. Producţia
acestor instalaţii a crescut în mod constant şi rapid încă din primii ani de fa-
bricaţie, după cum se vede în figura 5.67, odată cu generalizarea acestui tip
de foraj la instalaţiile marine şi terestre.
În acest context, datorită multiplelor avantaje, se extind din ce în ce
mai mult acţionările hidrostatice, care pot utiliza fluide de lucru ecologice
pentru întregul domeniu al utilajului petrolier, mai ales la sistemele de foraj
de tip TDS, inclusiv pentru forajul geotermal şi pentru puţuri de apă.
Această tendinţă poate fi exemplificată prin realizările recente ale firmelor
cu renume în domeniu: TESCO (Canada), MARITIME HYDRAULICS
(Norvegia), SOILMEC (Italia), BOWEN (SUA).
Producţia sistemelor de foraj de tip TDS se diversifică în mod
continuu, prin dotarea suplimentară a acestora cu motoare de acţionare, în
scopul realizării unor momente de torsiune mai ridicate, prin adaptarea
sistemului de prindere la sarcini de ridicare mai mari şi prin montarea unor
dispozitive auxiliare. În acest mod, se realizează o gamă de tipodimensiuni
cu cheltuieli materiale mai reduse şi care pot satisface uşor cerinţele variate
ale beneficiarilor.
Ultimele generaţii de sisteme complexe de foraj de tip TDS au
dimensiuni de gabarit (în special înălţimea) şi greutăţi mai reduse
comparativ cu cele precedente, fapt care determină o mai bună
compatibilitate şi adaptabilitate faţă de masturile şi turlele existente în
diverse variante, care vor suporta numai nişte modificări minore. Există
tendinţa de a amplasa sistemul de compensare la realizarea îmbinărilor
filetate a TDS constructiv mai simplificat, la partea superioară, la sistemul
de prindere, ci nu la partea inferioară, în scopul obţinerii unei înălţimi
constructive minime. Tot din acelaşi motiv, se preferă instalaţii TDS
montate permanent pe instalaţia de foraj, având capul hidraulic şi macaraua
integrate, prevedere de care se ţine cont încă din faza de proiectare. Ca ur-
170
mare, au crescut substanţial gradul de transportabilitate şi timpul de
montare-demontare la instalaţia de foraj.
Dezvoltarea tehnologiei forajului cu sisteme complexe de tip TDS
presupune o evoluţie a acestora în strânsă concordanţă cu celelalte
dispozitive, scule specifice, precum şi cu întreaga instalaţie de foraj.
Randamentul, gradul de mecanizare, automatizare şi siguranţă al
întregii instalaţii de foraj pot creşte spectaculos odată cu introducerea unor
dispozitive de transfer material tubular de mare eficienţă. Se estimează că
noile soluţii constructive vor permite reducerea timpului de montaj şi a cos-
tului instalaţiei de foraj cu cel puţin 25%, respectiv 30%.
Prin utilizarea sistemelor complexe de tip TDS, procesul de foraj poate
fi condus mai eficient şi mai sigur, urmărindu-se în timp real parametrii de
foraj, asigurându-se controlul şi intervenţia rapidă cu ajutorul unui
calculator de proces, în vederea eliminării unor efecte negative, cum ar fi:
intrarea garniturii de foraj în rezonanţă, generarea unor vibraţii periculoase,
un regim necorespunzător de lucru al sapei sau apariţia fenomenului de
desfacere a garniturii de foraj la întreruperea bruscă a rotirii, prin eliberarea
energiei acumulate datorită elasticităţii de torsiune.
Pentru eliminarea acestor efecte negative, sistemele complexe de tip
TDS acţionate electric necesită dispozitive specializate suplimentare.
În prezent, nu poate fi concepută o instalaţie de foraj–intervenţie
modernă, chiar de puteri mai reduse, fără a se lua în considerare dotarea ei
cu sisteme complexe de tip TDS.
Având în vedere toate avantajele forajului cu TDS enumerate mai sus,
se consideră că în multe situaţii, datorită vitezei mari de lucru în condiţii de
siguranţă ridicată precum şi datorită gabaritului şi greutăţii reduse a
instalaţiei, este mai convenabilă utilizarea unor astfel de instalaţii de foraj cu
paşi simpli sau dubli în locul celor cu paşi dubli, respectiv tripli.
Perfecţionările continue ale sistemelor de rotire de tip TDS, inovaţiile
şi mecanizările aferente manevrării materialului tubular, care în mod normal
consumă 40% din timpul afectat operaţiunilor de foraj, creează premisele
automatizării integrale a procesului de foraj.
Ptx
Px= , (6.1)
x
171
unde:
Px este puterea reală la sistemul de lucru x;
Ptx – puterea teoretică la sistemul de lucru x;
ηx – randamentul sistemului de lucru x.
η x=η hx∙η2oLx=ηmoLx
Parametri definitorii:
SL Parametri
SM (Fc F) (vc u)
SR M,ω
SC P,Q
η mc=ηmt∙ηmg
172
Unde: η m∙pa este randamentul de la motor la prăjina de antrenare.
Unde ηm∙p este randamentul de la motor până la unul din pistoanele pompei.
Observaţii:
SL Factorul Fx Vx
SM Fc;F vc;u
SR M ω
SC P Q
173
Caracteristica sa redusă la organul de lucru este cu atât mai bună cu
cât se apropie de caracteristica ideală. Revenind la motoarele folosite pentru
acţionare se definesc următoarele mărimi:
PM – puterea maximă admisibilă din punct de vedere economic;
Pm – puterea minimă admisibilă din punct de vedere economic;
Pn – puterea nominală;
P
θ – coeficientul de suprasarcină, M (6.4)
Pn
P
υ – coeficientul de subsarcină, m (6.5)
Pn
– coeficientul de flexibilitate al motorului,
Pm
(6.6)
PM
Cu cât domeniul economic (DE) este mai larg cu atât motorul este mai
flexibil.
Tipul motor
D E E
Coeficientul
Pmx P
φx= x m ;
PMx PMx
Pm
La SM – m – deoarece la SM se lucrează cu intermitenţă şi nu
PM
continuu motorul poate fi supraîncărcat;
P
La SR – r m ;
Pn
P
La SC – c m .
Pn
La SR şi SC se lucrează continuu şi motoarele nu pot fi solicitate peste
valoarea puterii nominale.
174
G0
FG 0 (1 aN ) , (6.7)
2 z
FN PM
, (6.8)
FG0 Pn
FCM
F1 , (6.9)
2 zmg
Fi ui Fi 1 ui 1 m PM const. , (6.10)
Fi 1 ui m Pm const. , (6.11)
Pm F u
i 1 i (6.12)
PM Fi ui 1
Fi 1 Fi , (6.13)
ui
ui 1 , (6.14)
F1 F1
F2 F1
2
F3 F2 F1
, (6.15)
Fi F1 i 1
FN F1 Z N 1
175
u1 u1
u
u2 1
u1
u3 2
, (6.16)
u
ui i11
u1
u N N 1
Z
F F
log N log Go
Nm F1 F1 , (6.17)
log log
u
log 1
Nm uN , (6.18)
log
vx1 v
f xi f x1 ix1 ; vxi i 1
; f xN f x1 xN 1 ; vxN Nx11 .
x x
f v
log xN x log x1 x
Nx f x1 vxN
log x log x
M
log N log 1
La SR: Nr M1 N , (6.19)
log log
176
P Q
log N log 1
La SC: Nc P1 QN , (6.20)
log log
177
5
II) h a1 x a2 x 2 a3 x3 a4 x 4 a5 x5 , h ak x k
k 1
2
III) x
1
x2
IV) r
x1
V) Q kArac C1D 2 C2ac D 2 , C1 k r ac
4
2 x i2 x x ixj
x
1 1 1
2
ix i2 x
x
unde Rn este raza medie de înfăşurare a capătului activ pe tobă iar imj este
raportul de transmitere la treapta de viteză „j”.
2 pa i2, pa irj
La SR: x Cr irj ;
1 1 1
178
2 a i2 ac Q ic Q2
La SC: x Cc ;
1 1 C2 D 21 D 2j
unde txj este un parametru care ne arată cum se face schimbarea de treaptă
mecanică de viteza la sistemul de lucru respectiv.
Factorul txj
SL
SM im
SR ir
SC 1/D2
La SM:
2 3
hm a1Cmuimj a2 Cmuimj a3 Cmuimj
4 5
5
k
, (6.22`)
a4 Cmuimj a5 Cmuimj ak Cm u imj
k 1
179
Figura 6.6 Legea de variaţie a randamentului hidraulic în funcţie de
factorul de viteză.
x2 u1 u2 u3 uj u
N 1 r , (6.23)
x1 u0 u1 u2 u j 1 uN 2
uj
r, (6.23’);
u j 1
u j u j 1 r (6.23’’)
u0 u0
u1 u0 r
u2 u0 r 2
u3 u0 r 3
, (6.24)
u j u0 r j
N 1
u N 1 u0 r
vxj vx 0 r j
vxN vx 0 r N
180
x0 x
uN u0 r N 1 u0 r N 0
x1 x2
u x
log N 2
Nm u0 x0 , (6.25)
log r
vxN
log
vx 0
iar pentru SR şi SC rezultă: Nx . (6.25’ )
log r
F u
2t Pnm const. , (6.26’ )
hm
M
La SR: 2 pa Pnr const. , (6.26’’)
hr
p Q
La SC: 2 pa Pnc const. , (6.26’’’)
hc
1 1
F 2t Pnm hm 2t
u u (6.27)
2 5
Pnm a1Cmuimj a2 Cmuimj a5 Cmuimj
181
Figura 6.7 Caracteristica
funcţională a SL.
imj
F M2 CF M 2
Rn
, (6.28)
Rn
u 2 Cu 2
imj
Cea mai mică forţă din capătul activ este determinată de greutatea
moartă la manevră şi are valoarea:
182
Go a N
FN FGo 1 , (6.29)
2 z mg g
unde
Fcn`
Go 4 6 % Fcn' sau Go ; є[4;6].
100
Fo este cea mai mare forţă din capătul activ şi este egală cu:
FCM
F0 , (6.30)
2 z mg
F0 u0
1 şi de aici rezultă legea de distribuţie a forţelor,
Fj u j
u0 F0
Fj F0 , (6.31)
uj r j
fx0
sau în general f xj , (6.31’)
rj
F0 F0
F
F1 0
r
F
F2 20
r
, (6.32)
F
Fj 0j
r
F0
FN 1 N 1
r
183
Fo uo FN u N
m M
uo M
FN Fo , (6.33)
u N m
FN 1 x
N 2 M
Fo r x0 m
F x
log 0 2 M
Nm FN x0 m , (6.34)
log r
fx0
În general f xN şi atunci rezultă:
rN
M
log 0
La SR: Nr MN , (6.34’)
log r
p
log 0
La SC: Nc pN , (6.34’’)
log r
TESTE DE AUTOEVALUARE
184
b) constant;
c) dependent de numărul de motoare.
T 6.5. La ce sistem de lucru motoarele funcţionează intermitent:
a) sistemul de circulaţie;
b) sistemul de rotire;
c) sistemul de manevră.
T 6.6. La instalaţiile diesel hidraulice randamentul hidraulic variază:
a) liniar;
b) după un polinom de gradul 5;
c) parabolic.
T 6.7. La ce sistem de lucru motoarele funcţionează între puterea minimă şi
puterea nominală:
a) sistemul de manevră;
b) sistemul de circulaţie;
c) sistemul de rotire.
LUCRAREA DE VERIFICARE
L.V. 6.1.
185
REZUMATUL
Extinderea forajului la mare şi foarte mare adâncime, în special a celui
marin, şi ca urmare a unor cerinţe deosebite privind protecţia muncii,
creşterea securităţii şi a productivităţii muncii au impus dezvoltarea unor
soluţii tehnice noi în domeniu.
În acest context, apariţia şi generalizarea tehnologiilor noi de foraj, cu
antrenarea la partea superioară a garniturii de foraj de tip Top drive System,
nu sunt întâmplătoare, ele fiind urmare a dezvoltării tehnico-ştiinţifice şi a
interacţiunii dintre domeniul tehnic şi cel economic.
Datorită evoluţiei tehnologiei forajului, în special a celui dirijat şi a
celui în găuri multiple, se consideră că acest sistem este cu 15% până la
40%, mai eficient decât forajul cu masa rotativă şi prăjina profilată, în
funcţie de felul operaţiei, în principal datorită faptului că se forează continuu
cu paşi tripli sau dubli, în funcţie de înălţimea mastului sau a turlei.
Motoarele utilizate la acţionarea instalaţiilor de foraj sunt caracterizate
de doi parametrii economici:
randamentul motorului;
consumul specific de energie.
O creştere a pantei motorului conduce la scăderea numărului de viteze.
Cu cât sistemul de acţionare este mai puţin flexibil (domeniul
economic este mai mic; distanţa între cele două hiperbole extreme este mai
mică), cu atât numărul de viteze este mai mare.
La instalaţiile de foraj acţionate cu motoare diesel şi turbotransforma-
tor se pune condiţia ca motoarele să lucreze la puterea nominală.
BIBLIOGRAFIA
1. Bublic, A., Cristea, V., Hirsch, I., ş.a. Utilaj pentru foraj şi extracţie,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1968.
2. Cristea, V., Grădişteanu, I., Peligrad, N., Instalaţii şi utilaje pentru
forarea sondelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
3. Peligr ad , N., Cuplaje hidraulice şi convertizoare hidraulice de cuplu,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
4. Rădulescu, Al., ş.a. Carnet tehnic. Utilaj petrolier–foraj, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1975.
5. Vlad , I., Maşini şi utilaje petroliere pentru foraj şi extracţie, partea a
III–a, Editura IPG Ploieşti, 1984.
6. Sand or, L., Brânza ş, P., Rus, I., Transmisii hidraulice, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1990.
7. Săvulescu, P., Utilaj petrolier, ediţia a II-a, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2007.
8. Săvulescu, P., Utilaj petrolier, îndrumar de laborator, Editura
Universităţii Petrol- Gaze din Ploieşti, 2013.
186
UI 7. UNITĂŢI DE POMPARE ŞI
COMPRESOARE
Instalaţiile de pompare
OBIECTIVE
187
SECŢIUNI ŞI SUBSECŢIUNI
188
d) Motoare diesel acţionate cu gaze de sondă (S.U.A.);
e) U.P. cu acţionare electrohidraulică, la care se intercalează un
turboambreiaj cu umplere variabilă între motorul electric asincron şi
reductorul unităţii de pompare.
189
care de balans ce se transmite la punctul A, şi prin intermediul elementelor
7, 8, 9, 11 până la pistonul pompei de adâncime.
în care:
FA' este componenta concentrată a forţei de la capul balansierului şi este dată
de greutatea coloanei de lichid din interiorul ţevilor de extracţie care acţio-
nează în partea superioară a pistonului în cursa ascendentă şi forţa de frecare
între piston şi cilindru.
Legea lui Hooke este E de unde rezultă:
F ' A L
L ' , (7.2)
EA
unde:
190
L este lungimea de fixare a pompei;
E – modulul lui Young;
A – aria suprafeţei secţiunii transversale prin prăjina de pompare;
F’A – forţa distribuită determinată de greutatea garniturii de prăjini de pom-
pare şi forţa de frecare dintre garnitură şi ţevile de extracţie şi dintre garnitu-
ră şi lichid.
F ' ' A L
L ' ' , (7.3)
2 EA
Alungirea totală va fi:
L F ''
L L' L ' ' F 'A A , (7.4)
EA 2
Se determină această alungire pentru ca prin intermediul ei să calcu-
lăm cursa de suprafaţă a cuplului balansierului S A; ea trebuie să acopere şi
alungirea prăjinilor de pompaj şi să realizeze şi cursa de adâncime (reală) a
pistonului impusă de extragerea debitului corespunzător afluxului de petrol
din strat.
L
, (7.5)
c1
în care:
este viteza unghiulară a manivelelor;
L – adâncimea de fixare a pompei;
c1 – viteza de propagare a oscilaţiei elastice prin garnitura de prăjini de
pompare.
E
c1 5120 m/s.
0
Dacă are valori mari, solicitările dinamice sunt mari. Acest lucru
se întâmplă când viteza unghiulară este mai mare.
Dacă are valori mari, solicitările dinamice sunt mari.
Din punct de vedere dinamic se consideră două regimuri :
- pentru cazul când forţele dinamice au valori mari;
0,4
Acest regim se numeşte regim dinamic – forţele de inerţie nu se
neglijează.
191
c1 0,4 5120 2048
, valoare sub care se poate considera că
L L L
regimul de funcţionare este static.
- pentru cazul când forţele dinamice au valori mici;
0,4
Pentru o anumită adâncime de fixare a pompei se limitează valoarea
vitezei unghiulare a U.P., adică numărul de curse duble. Cu cât L este mai
mare, viteza unghiulară scade (vezi figura 7.2).
c) Numărul de ruperi z
192
Diametrul d nu se poate mări oricât iar D nu poate fi scăzut prea
mult deoarece scade debitul extras,
S
Q kAr kA A ,
2
D 2
unde A este aria secţiunii transversale a pistonului.
4
Pentru ca numărul de ruperi să fie mic – se reduce diametrul pistonu-
lui şi se fac U.P. de cursă lungă şi viteză unghiulară mică.
193
Figura 7.3.b1 U.P. cu schemă cinemati- Figura 7.3.b2 U.P. cu schemă cine-
că inversă (Mark II). matică inversă cu echilibrare pneu-
matică.
7.6. CINEMATICA U.P
Prin studiul cinematicii U.P. se înţelege determinarea legilor de varia-
ţie ale deplasării, vitezei şi acceleraţiei punctelor de pe balansier.
Din punct de vedere al preciziei de calcul există trei teorii – asemănă-
tor ca la pompele cu pistoane:
a) teoria elementară;
b) teoria aproximativă;
c) teoria exactă.
Aceste teorii se diferenţiază între ele prin ipotezele care se fac.
Există două ipoteze comune:
- U.P. este construită din elemente rigide;
- viteza unghiulară a manivelelor este constantă, t .
194
r r
c) teoria exactă - 0; 0 .
l b
r
b) Se porneşte de la teoria aproximativă 0 .
b
Dacă lungimea bielei tinde la infinit rezultă că deplasarea punctului B
se face pe o traiectorie liniară (exact ca la capul de cruce de la pompele cu
piston ).
Se notează cu XB deplasarea punctului B.
1 y m 1 m y mm 1 y 2
1! 2!
1
1 2 sin 2 1 2 sin 2
2
X B r 1 cos sin 2 , (7.7)
2
d xB d xB d dx
vB B , (7.8)
dt d dt d
dv dv d dv
aB B B B . (7.9)
dt d dt d
a) Teoria elementară ( 0 )
X B r 1 cos , (7.10)
v B r sin , (7.11)
2
a B r cos , (7.12)
Viteza şi acceleraţia punctului B se poate scrie şi în funcţie de deplasa-
rea punctului B:
x
cos 1 B ;
r
v B 2rx B x B2 , (7.13)
a B r x B ,
2
(7.14)
195
Figura 7.5 Graficele de variaţie a parametrilor cinematici ai punctului B.
r r
c) Teoria exactă 0; 0
l b
În această situaţie punctul B descrie un arc de cerc.
Relaţiile parametrilor cinematici sunt complicate şi greu de lucrat cu ele.
Pentru aceasta se efectuează o construcţie grafică suplimentară. Se prelun-
geşte manivela cu lm până la intersecţia în punctul I cu prelungirea balansie-
rului. Punctul I este centru instantaneu de rotaţie (CIR). Micşorarea bielei se
poate defini prin rotirea ei în jurul CIR cu viteza unghiulară ' .
vB lb
v B lb ' ; vm lm ' ;
vm lm
lb lm l l
; b m .
sin sin 1 sin sin 1
l l sin
v B vm b r b r , (7.15)
lm lm sin 1
196
Practic se procedează în felul următor:
Se reprezintă mecanismul patrulater al U.P. Se dă valori lui φ din 150
în 15 până la 360 0 şi pentru fiecare valoare se reprezintă acest mecanism
0
X B b ; X A a ; XZ z
z z z
X Z X B ; v Z v B ; a Z aB , (7.18)
b b b
a a
XA XB ; a A aB . (7.19)
b b
c c
X C X B ; aC a B . (7.20)
b b
FA G ' F p Fi F f , (7.21)
unde:
G’ este greutatea în aer a elementelor ce acţionează la capătul balansi-
erului;
f
Fp G ' – forţa de plutire;
0
G G ' Fp – greutatea în fluid a elementelor care acţionează la capul ba-
lansierului;
197
f
c.a. ; G ' p 1 Gl G p Gl
0
G G ' 1 f
0 f
c.d. ; G ' p 1 Gp
0
G a
FA G a A G1 A
g g
a
în care 1 A este coeficientul de dinamicitate.
g
r2 a
FA G 1 cos , (7.22)
g b
r 2 a
FAa G p Gl 1 cos
g b
FA , (7.23)
2
r a
FAd G p 1 cos
g b
Pt
Pm , (7.24)
t
unde:
Pt este puterea teoretică la pompă;
t - randamentul total.
198
Pt pQ gHQ M O1 Ft r
Pm , (7.25)
t ad sup m h v sup 01,m 01,m
în care:
ηad este randamentul de adâncime;
ηsup – randamentul de suprafaţă;
ηm – randamentul mecanic al pompei de adâncime;
ηh – randamentul hidraulic;
ηv – randamentul volumic;
η01,m – randamentul de la arborele de intrare în reductor până la motor.
Din relaţia (7.25) rezultă că M O1 const. , respectiv Ft const. .
Prin deplasarea forţei de-a lungul suportului său, acesta nu îşi modifică
efectul.
Fto Fbo sin Fbo sin , (7.26)
FA a Fbo b
a
Fbo FA , (7.27)
b
2
r a a
Fto G1 cos sin , (7.28)
g b b
199
r 2 a a
Ftoa G p Gl 1 cos sin
g b b
Ftoa , (7.28’)
r 2 a a
Ftod G p 1 cos sin
g b b
Bo
Fto Ao sin sin , (7.29)
2
a
Aoa G p Gl Aod
a b
Ao G
b a
Aod G p
b
Bo
- amplitudinea componentei dinamice a forţei tangenţiale.
2
r 2
Boa G p Gl
r 2 a 2 g
Bo G
g b2 r 2 a 2
Bod G p
g b2
200
- mecanică;
- hidraulică;
- pneumatică;
- hidropneumatică.
ac
FA a F 'b b Gb c1 , (7.31)
g
a c ac
F 'b FA Gb 1 , (7.32)
b b g
La FAa X A Gb X c ;
Ld FAd X A Gb X c ;
201
FAa FAd X A G a
La L d Gb Gp l . (7.33)
2 Xc 2 c
r 2 a a G r2 c a c
F 't G1 cos sin G p l 1 cos sin ,(7.34)
g b b 2 g b c b
r 2 a a
F 'ta G p Gl 1 cos sin
g b b
2
G p Gl 1 r c cos a sin
2 g b b
F 't
2
F ' G 1 r a cos a sin
td p
g b b
Gl r 2 c a
p 2 1 g b cos b sin
G
B'
F 't A' sin sin 2 , (7.35)
2
G a
A 'a l Aoa
a Gl a 2 b
unde: A ' G Gp
b 2 b G a
A 'd l A 'a A 'd
2 b
2 2 2
r a G r ac B 'a Boa
B' G 2 Gp l 2
g b 2 g b B 'd Bod
202
7.12. DETERMINAREA FORŢEI TANGENŢIALE LA
UNITĂŢILE ECHILIBRATE PE MANIVELĂ
Gb c GB b
c G a
GB Gb Gp l
b 2 b
GB r sin Gm R sin
G a r
Gm G p l , (7.36)
2 bR
Fbt '' Fb ''sin Fb ''sin , (7.37)
a
FA a Fb '' b Fb '' FA
b
a
Fbt '' FA sin , (7.38)
b
Ft '' r Fbt '' r Gm R sin , (7.39)
R
Ft '' Fbt '' Gm sin , (7.40)
r
2
r a a R
Ft '' G 1 cos sin Gm sin , (7.41)
g b b r
r 2 a a G a
Fta '' G p Gl 1 cos sin G p l sin
g b b 2 b
Ft '' , (7.42)
r2 a a G a
Ftd '' G p 1 cos sin G p l sin
g b b 2 b
203
B ''
Ft '' A ''sin sin 2 , (7.43)
2
A’’ – amplitudinea componentei statice:
G a G a G a
Aa '' G p l G p l l Aa '
a R 2 b 2 b 2 b
A '' G Gm
b r a G a G a
Ad '' G p G p l l Ad ' Aa ''
b 2 b 2 b
7.13. COMPRESOARE
204
Compresoarele se realizează în multiple variante constructive, care se
pot grupa în câteva categorii de bază: axiale, centrifuge, cu piston şi
volumice rotative.
Din punct de vedere al raportului de comprimare (ε) pe care îl reali-
zează, ele se pot clasifica astfel:
- ventilatoare, 1,02 1,1 ;
- suflante, 1,06 3 ;
- compresoare propriu zise, 3 .
p
2 , unde p1 si p2 sunt presiunile iniţială şi finală.
p1
Compresia se poate realiza în una sau mai multe trepte.
205
punctul mort exterior PME, între piston şi capacul supapelor conform figurii
7.14).
În acest caz presiunea variază conform reprezentării din figura 7.15,
unde p1 este presiunea de intrare în compresor (de aspiraţie ), iar p 2 presiu-
nea de ieşire (de refulare). Fazele de lucru sunt următoarele:
4 – 1 – aspiraţie (SA deschisă; SR închisă);
1 – 2 – compresia (SA şi SR închise);
2 – 3 – refulare (SA închisă; SR deschisă).
Observaţii:
a) La punctul (1) pistonul îşi schimbă sensul de mişcare şi supapa de
aspiraţie (SA) se închide automat;
b) La punctul (2), când presiunea atinge valoarea p2, supapa de refulare
(SR) se deschide automat;
c) La punctul (3) SA se deschide, SR se închide, spaţiul de lucru trecând
de la comunicarea cu presiunea p 1 (4).
În figura 2, au fost prezentate diferite posibilităţi pentru realizarea
fazei de compresie:
1-2iz – compresie izotermă: pV p1V1 p2V2 ; (7.44)
n n n
1-2pol – compresie politropă: pV p1V1 p2V2 ; (7.45)
k k k
1-2ad – compresie adiabată: pV p1V1 p2V2 ; (7.46)
206
L Lasp Lcomp Lref Ldes (7.47)
Lasp L41 p1V1 (7.48)
2
Lcomp L12 p d V (7.49)
1
2 2
p1V1 2
Liz p2V2 p1V1 p d V p2V2 p1V1 d V p2V2 p1V1 p1V1 ln V 1
1 1
V
V1
p2V2 p1V1 p1V1 ln
V2
Liz p 2V2 p1V1 p1V1 ln , (7.52)
p2 V1
unde , (7.53)
p1 V2
p1V1
S-a ţinut că p1V1 p 2V2 pV p
V
207
1
Lad p 2V2 p1V1 p2V2 p1V1 , (7.55)
k 1
k
Lad p2V2 p1V1 k p1V1 p2V2 1 , (7.56)
k 1 k 1 p1V1
k k 1
Lad p1V1 k 1 , (7.57)
k 1
C. Compresia politropă
Expresia lucrului mecanic pentru un ciclu, în acest caz, rezultă din ex-
presia (7.57), înlocuind litera (k) cu (n) (a se observa relaţiile 7.45 şi 7.46):
n n1
Lad p1V1 n 1 , (7.58)
n 1
1 n n1
P p1Q1 n 1 , (7.59)
n 1
unde este randamentul total al compresorului.
208
Spre deosebire de compresorul teoretic, în acest caz are loc o destinde-
re a gazului din spaţiul mort, de la punctul (3) când se închide supapa de
refulare, la punctul (4) când se deschide cea de aspiraţie.
Din volumul total de lucru al pistonului (V), corespunzător cursei (S),
partea utilă va fi deci : V14 Vs .
Se fac următoarele notaţii:
Vs 0 V , (7.60)
V0 m V , (7.61)
unde :
V4 V0 V Vs V m 1 0 . (7.63)
p2 m n p1 m 1 0 , sau m n m 1 0 ,
n n
(7.64)
Din relaţia (7.64) se poate explicita 0 :
1
n m m 1 0 ,
1
0 1 m n 1 , (7.65)
unde 0 depinde de natura gazului, raportul de compresie şi mărimea
spaţiului mort.
Debitul (Q) aspirat de compresor, se poate scrie sub forma:
Q 0 A S n i , (7.66)
unde :
A este aria secţiunii transversale a pistonului;
m – frecvenţa de lucru;
209
0.6...0.77 este un coeficient care ţine seama de o serie de fac-
tori ca: umiditatea gazului, pierderile la etanşări, încălzirea gazului aspirat,
pierderile de presiune la aspiraţie;
i – numărul de cilindri.
Se observă că pentru un compresor la care nu se poate modifica
frecvenţa de lucru, reglarea debitului se poate face fie printr-un sistem de
blocare a supapelor de aspiraţie în poziţie deschisă (se acţionează asupra
factorului i din expresia 7.66), fie prin intermediul coeficientului 0 .
Din analiza relaţiilor (7.65) şi (7.66) rezultă că se poate realiza de
exemplu o reducere a debitului prin mărirea valorilor lui (m) sau ( ).
Pentru reglarea debitului cu ajutorul spaţiului mort se prevăd soluţii
constructive de tipul prezentat în figura 7.17.
k
T k 1
lim 2 max . (7.69)
T1
Făcând înlocuirile numerice în relaţia (7.69), rezultă că gradul maxim
de comprimare pe o treaptă are valorile: 4,2 pentru aer şi 6,7…7,5 pentru
gaze de sondă.
210
7.13.1.4. Comprimarea în mai multe trepte
px p p
1 ; 2 2 ; 2 1 2 ,
p1 px p1
unde :
este raportul total de comprimare;
1 - raportul de comprimare pe prima treaptă;
2 - raportul de comprimare pe a doua treaptă;
p x - valoarea presiunii după prima treaptă.
n 1
n p n
LI p1 V1 1 ;
x
(7.70)
n 1 p1
211
n 1
n p2 n
LII p x Vx 1 .
(7.71)
n 1 p x
Ţinând cont de faptul că temperatura gazului la intrare în fiecare treap-
tă este aproximativ aceeaşi ( p V ct. ) se poate scrie p1 V1 p x Vx şi că
lucrul mecanic total este egal cu suma lucrurilor mecanice parţiale, rezultă:
n 1 n 1
n p n p n
L LI LII p1 V1 2
x 2
(7.72)
n 1 p1 px
Se pune condiţia ca acest lucru mecanic să fie minim:
dL
0, (7.73)
d px
Rezultă astfel pentru p x valoarea căutată:
px p1 p2 , (7.74)
sau
1 2 . (7.75)
Analog, pentru compresoare cu z trepte, rezultă:
1 2 z z . (7.76)
212
7.13.1.5.2. Răcirea intermediară
A. Compresoare cu transmisie
Aceste compresoare, acţionate de motoare sincrone, se recomandă de
fapt pentru aer, deoarece electricitatea statică datorită frecărilor la transmisi-
ile prin curele, prezintă o sursă posibilă de explozie. Totuşi, cu măsuri spe-
ciale de protecţie, aceste compresoare se folosesc în staţiile din schele, prin-
cipalele tipuri existente fiind cele din tabelul de mai jos:
213
TIPUL COMPRESO- DEBIT Număr trepte Grad de compre-
RULUI m3/min sie (ε)
XOB 8 2 37
2SG-50 13 3 50
2SG-60V 13 3 60
C. Gazomotocompresoare
În această categorie, intră compresoarele care au arbore cotit comun cu
motorul termic de antrenare. Acest arbore este antrenat de bielele motoare şi
antrenează bielele părţii de compresor.
Motoarele folosite pot fi în doi sau patru timpi, cu diferite variante de am-
plasare a cilindrilor motori faţă de cei compresori (figura 7.6).
214
TESTE DE AUTOEVALUARE
LUCRAREA DE VERIFICARE
L.V. 7.1.
Clasificarea unităţilor de pompare.
Determinarea forţei din capul balansierului.
Ciclul teoretic al compresorului teoretic.
L.V. 7.2.
Unităţi de pompare cu balansier şi prăjini de pompare.
215
Determinarea forţei tangenţiale la unităţile neechilibrate.
Lucrul mecanic al compresorului teoretic.
L.V. 7.3.
Parametrii regimului de pompare.
Tipuri de scheme cinematice ale unităţilor de pompare.
Determinarea forţei tangenţiale la unităţile echilibrate pe ba-
lansier.
L.V. 7.4.
Determinarea forţei tangenţiale la unităţile echilibrate pe ma-
nivelă.
Cinematica unităţilor de pompare.
Comprimarea în mai multe trepte.
REZUMATUL
BIBLIOGRAFIA
216
UI 8. INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE DE
PREVENIRE A ERUPŢIILOR
OBIECTIVE
SECŢIUNI ŞI SUBSECŢIUNI
217
8.7.4. Prevenitoare de erupţie orizontale........................................ 235
8.7.5. Prevenitoare de erupţie cu bac inelar (verticale).................. 245
8.8. Echipamentele de acţionare a instalaţiilor de prevenire a
erupţiilor…................................................................................ 251
8.8.1.Funcţiile echipamentului de acţionare ........................... 251
8.8.2. Clasificarea sistemelor de acţionare a instalaţiilor de pre-
venire a erupţiilor ..................................................................... 252
8.8.2.1.Acţionarea manuală a prevenitoarelor.......................... 252
8.8.2.2. Acţionarea hidraulică a prevenitoarelor de erupţie şi
robinetelor aferente………...................................................... 253
8.9. Deranjamente la instalaţiile de prevenire a erupţiilor şi
remedierea acestora.................................................................. 260
Teste de autoevaluare .............................................................. 265
Răspunsurile la testele de autoevaluare................................... 268
Lucrarea de verificare................................................................ 266
Rezumatul.................................................................................. 266
Bibliografia................................................................................ 267
218
Cauze geologice:
– traversarea unor formaţiuni cu presiuni mari, care nu au fost prevăzute
la adâncimile respective;
– presiunile formaţiunilor traversate sunt mai mari decât cele prevăzu-
te;
– pierderi de noroi în formaţiunile unde se întrevede acest fenomen;
– infiltrări de gaze în noroi.
Cauze tehnologice:
– utilizarea unui fluid de foraj cu alte caracteristici decât cele corespunză-
toare formaţiunilor traversate;
– ignorarea apariţiei gazelor în fluidul de foraj;
– combaterea tardivă sau ineficientă a pierderilor de fluid de foraj în
formaţiuni;
– lipsa de supraveghere sau ignorarea variaţiei nivelului de fluid la re-
zervoarele instalaţiei de circulaţie;
– efectul de pistonare care poate apare la extragerea garniturii de foraj,
datorită „manşoanelor” produse de o spălare ineficientă a sapei sau de o cir-
culaţie defectuoasă;
– umplerea insuficientă a puţului în cursul extragerii prăjinilor de foraj;
– viteze excesive de extragere a garniturii de foraj în condiţiile utilizării
unui fluid cu viscozitate mare;
– nerespectarea unei tehnologii adecvate la reluarea forajului după o
oprire îndelungată, sau după extragerea sapei.
219
– punerea în producţie a orizontului cu gaze este periculoasă;
– cimentarea sondelor este greu de executat în condiţiile asigurării unei
calităţi corespunzătoare;
– creşterea preţului de cost pe metru forat.
p f p1 p 2 , (8.3)
p2 h p0 , (8.4)
unde:
8 Q2
h , (8.5)
g 2 d 4
220
în care:
221
Din acest motiv, folosirea forajului sub presiune implică în afara utila-
jelor de închidere a gurii sondei şi de scurgere prin duze şi alte echipamente
pentru împingerea prăjinilor de foraj, o instalaţie de circulaţie închisă etc.
222
Fig. 8.2. Schema de circulaţie a fluidului de foraj cu gura sondei închisă:
a – total; b – pe prăjinile de foraj.
223
În general, instalaţiile de prevenire a erupţiilor pot efectua următoarele
operaţiuni:
– închiderea spaţiului inelar dintre coloana de burlane pe care este monta-
tă şi suprafaţa exterioară a prăjinilor de foraj, racordurilor, prăjinilor pătrate,
ţevilor de extracţie, cablurilor sau burlanelor ce se tubează;
– închiderea totală a gurii sondei când garnitura de prăjini de foraj, ţevi
de extracţie sau burlane de tubaj este extrasă din puţ;
– dirijarea fluidului de foraj din sondă spre habe prin duze reglabile, în
scopul reducerii presiunii din sondă sau în mod liber prin teul de evacuare a
noroiului şi prin racordurile de avarie;
– dirijarea fluidului de foraj în sens invers, în scopul opririi manifestări-
lor eruptive cu ajutorul contrapresiunii exercitate asupra straturilor, pentru
umplerea puţului, sau în alte scopuri.
Pentru alte operaţiuni destinate evitării erupţiilor libere, cum ar fi: ob-
turarea orificiului interior al prăjinilor sau asigurarea unei circulaţii în sens
unic prin acest orificiu, se utilizează echipamente de prevenire a erupţiilor,
care în mod uzual nu sunt încă considerate ca făcând parte din componenţa
instalaţiei propriu-zise.
224
Fig. 8. 3. Instalaţia de prevenire a erupţiilor
225
8.6. CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE
INSTALAŢIILOR DE PREVENIRE A ERUPŢIILOR
226
Toate subansamblele componente, care în timpul utilizării intră în
contact direct cu presiunea fluidului din sondă, trebuie să fie construite pen-
tru o presiune de lucru egală sau mai mare decât presiunea nominală a insta-
laţiei. Astfel, sunt prevenitoarele de erupţie, mosoarele de asamblare ale
acestora, flanşa dublă şi manifoldul de erupţie. Celelalte subansamble com-
ponente, cum ar fi instalaţia de comandă hidraulică, teul de evacuare a noro-
iului, conducta de legătură între duzele reglabile şi habe, au presiuni nomi-
nale mai reduse.
227
Tabelul 8.2. Presiunile de lucru şi dimensiunile principale pentru preveni-
toarele de erupţie.
Presiunea Dimensiunea Diametrul de
Clasa Inel de etanşare
De lucru flanşei trecere minim
API
[bar] [in] [in] [mm] RX BX
0 1 2 3 4 5 6
0 1 2 3 4 5 6
228
Fiecare tip de prevenitor din componenţa instalaţiei de prevenire a
erupţiilor conferă acesteia posibilităţile sale funcţionale. Astfel, în cazul uti-
lizării unui prevenitor orizontal simplu, instalaţia poate asigura în funcţie de
dimensiunea bacurilor cu care acesta este echipat, închiderea spaţiului inelar
dintre coloana de burlane pe care este montată şi suprafaţa exterioară a pră-
jinilor de foraj, burlanelor ce se tubează sau a ţevilor de extracţie.
În cazul utilizării unui al doilea prevenitor orizontal simplu echipat cu
bacuri „zero” sau a unui prevenitor orizontal dublu – al cărui dispozitiv de
închidere inferior este echipat cu asemenea bacuri, se poate asigura şi închi-
derea totală a gurii puţului.
Un al treilea prevenitor orizontal simplu, poate asigura închiderea pe
altă dimensiune, în cazul utilizării de garnituri de foraj compuse din prăjini
cu dimensiunile diferite sau pe aceiaşi dimensiune, obţinându-se un coefici-
ent de siguranţă sporit.
Dacă instalaţia este echipată suplimentar cu un prevenitor universal,
închiderea spaţiului inelar se poate realiza pe suprafeţe de orice formă şi di-
mensiune a prăjinilor pătrate şi hexagonale, racordurilor, mufelor, cablurilor
etc. Acest prevenitor asigură închiderea etanşă în cursul rotirii sau manevră-
rii axiale a garniturii de material tubular şi racordurilor aferente. În fine, uti-
lizarea unui prevenitor rotativ, permite efectuarea forajului sub presiune sau
alte operaţiuni speciale.
229
– racordurile la ieşirile laterale ale prevenitoarelor de erupţie verticale
mecanice, când aceste prevenitoare au presiuni nominale diferite ale instala-
ţiei;
– racordurile de circulaţie inversă, pe care unii constructori le execută la
o presiune nominală mai mare cu o treaptă decât restul instalaţiei;
– armăturile parcurse de fluid după ieşirea din duzele reglabile, care se
prevăd la o presiune nominală mai mică cu o treaptă decât a restului instala-
ţiei.
Dimensiunea nominală a manifoldului de erupţie depinde de dimensi-
unea şi presiunea nominală a instalaţiei de prevenire.
230
parţial cu azot şi deoarece o dată cu refularea lichidului în interior, presiunea
scade, volumul nominal nu poate fi utilizat integral pentru acţionarea preve-
nitoarelor. Din acest motiv, pentru un anumit regim de funcţionare, se indică
un alt parametru, denumit volumul disponibil de acţionare. Acesta reprezintă
cantitatea de fluid sub presiune, care poate fi refulată din acumulator, între
presiunea minimă de regim şi presiunea minimă de acţionare a prevenitoare-
lor. Volumul disponibil de acţionare poate fi utilizat integral pentru închide-
rea sau deschiderea prevenitoarelor.
231
8.7. PREVENITOARELE DE ERUPŢIE
232
– racordarea prevenitorului cu celelalte elemente din componenţa instala-
ţiei. În acest scop la partea superioară şi inferioară a corpului, orificiul de
trecere este prevăzut cu flanşe sau alte elemente de racordare, iar în părţile
laterale sunt prevăzute ieşiri cu flanşe pentru racordarea manifoldului de
erupţie;
– posibilitatea de acces la organele de obturare (bacuri) montate în interi-
or, în care scop corpul este prevăzut cu ferestre închise cu capace etanşe;
– degajarea spaţiului interior de depuneri ale fluidului de circulaţie, prin
suprafeţe de scurgere interioare înclinate.
Organele de obturare 2, cunoscute sub denumirea de „bacuri”, care
trebuie să asigure:
– obturarea etanşă a spaţiului inelar format între prăjinile de foraj sau alte
elemente cilindrice ce trec prin corpul prevenitorului şi orificiul vertical de
trecere al acestuia, sau obturarea completă a acestui orificiu.
În acest scop bacul este format dintr-o garnitură de cauciuc încastrată
în armături metalice:
– realizarea unui efect de „autoetanşare”, în sensul că presiunea din inte-
riorul sondei, creează o forţă suplimentară de apăsare pe bacuri în direcţia
închiderii prevenitorului;
– realizarea unui efect de „autoalimentare”, în sensul că forţele care acţi-
onează asupra carcasei bacului în vederea închiderii refulează garnitura din
cauciuc în direcţia suprafeţelor de etanşare până la obturarea interstiţiilor
libere;
– posibilitatea de înlocuire comodă şi rapidă, ţinându-se seama de frec-
venţa acestei operaţii în cursul exploatării prevenitorului.
Dispozitivele de acţionare a bacurilor 3, de obicei servomotoare hi-
draulice cu piston denumite „verine”, dublate de mecanisme cu şurub, care
permit acţionarea hidraulică, cât şi manuală a bacurilor.
233
Pe de altă parte, existenţa mai multor producători de asemenea utilaje
a făcut ca aceleaşi categorii de prevenitoare să fie realizate prin soluţii con-
structive diferite.
Din aceste motive, există actualmente în şantierele petroliere o mare
varietate de prevenitoare, care se pot clasifica în baza următoarelor criterii:
a) După destinaţie:
– pentru forajul sondelor de ţiţei şi gaze, şi anume:
– cu circulaţie normală;
– sub presiune;
– pentru extracţia ţiţeiului şi a gazelor;
– pentru alte operaţiuni.
234
8.7.4. Prevenitoare de erupţie orizontale
Prevenitoarele de erupţie, descrise în acest capitol, se caracterizează
prin aceea că, în cursul manevrelor de închidere-deschidere, bacurile execu-
tă o mişcare de translaţie orizontală.
Aceste prevenitoare, larg răspândite în şantierele petroliere, sunt reali-
zate într-o gamă foarte largă de tipo-dimensiuni.
Astfel, se întâlnesc prevenitoare de erupţie orizontale „simple”, echi-
pate cu un singur dispozitiv de închidere şi „duble”, echipate cu două ase-
menea dispozitive. În România s-au realizat construcţii „triple”, echipate cu
trei dispozitive de închidere.
Bacurile dispozitivelor de închidere, pot avea fie o formă plată, fie în
alte construcţii o formă cilindrică cu secţiune rotundă sau ovală.
Acţionarea bacurilor este efectuată la tipurile mai vechi manual sau
mecanic prin intermediul unor mecanisme cu şurub, iar la tipurile moderne
atât manual prin mecanismul cu şurub, cât şi hidraulic cu ajutorul unor veri-
ne.
În vederea racordării, corpurile acestor prevenitoare sunt echipate cu
flanşe aparente sau din corp.
Se întâlnesc mai puţin frecvent, însă, prevenitoare orizontale racordate
prin brăţări, iar la tipodimensiunile mai mici, prin mufe şi cepuri prevăzute
cu filet conic.
a. Prevenitoare de erupţie orizontale cu bacuri plate acţionate manual
şi mecanic. Caracteristic acestor prevenitoare este faptul că obturarea orifi-
ciului vertical de trecere este asigurată prin bacuri plate acţionate manual
sau mecanic.
În fig. 8.5 este reprezentat un prevenitor de erupţie dublu tip B.2
STAS 591, fabricat în România, care face parte din această categorie.
Dispozitivul de închidere montat în corpul turnat 1 este format din două
perechi de bacuri 2, care se pot deplasa în sensul închiderii şi deschiderii, prin
rotirea tijelor filetate dreapta-stânga 3.
Corpul, este prevăzut la extremităţi cu flanşe din corp pentru racordare
la gura sondei, iar în interior cu ghidaje pentru bacuri şi pante de scurgere a
noroiului.
Una din tijele 3 este prelungită cu o axă cardanică de manevră 4, care
permite acţionarea manuală sau mecanică de la distanţă.
235
Manevrarea simultană a unor perechi de bacuri este asigurată prin in-
termediul unei transmisii cu lanţ 5, care cuplează cele două tije.
Fiecare bac este format dintr-o garnitură din cauciuc încastrată într-o
armătură metalică.
Garnitura bacurilor „de prăjini” este prevăzută cu o suprafaţă plană
orizontală A, care asigură etanşarea între corp şi bac, cu o suprafaţă plană
verticală B, care asigură etanşarea între bacuri şi cu o suprafaţă cilindrică
verticală C, care asigură etanşarea între bac şi prăjini.
La garnitura bacurilor „totale”, etanşarea se face numai pe suprafeţele
A şi B.
Construcţia bacurilor este cu efect de „autoalimentare”.
Centrarea prăjinilor de foraj, în cursul închiderii bacurilor, este asigu-
rată prin camele triunghiulare de ghidaj D.
Schimbarea bacurilor se execută prin fereastra frontală a corpului, du-
pă demontarea capacului 6. Etanşarea tijelor la trecerea prin capac este rea-
lizată prin presetupe.
O variantă a acestei construcţii este prevenitorul de erupţie tip B1
STAS 591.Spre deosebire de tipul B2, acesta este prevăzut cu o singură pe-
reche de bacuri.
Deoarece prevenitoarele de erupţie orizontale cu bacuri plate acţionate
mecanic prezintă avantajul unei construcţii simple a sistemului de acţionare
a bacurilor si al unui preţ de cost redus, sunt preferate uneori pentru echipa-
rea sondelor forate în terenuri cunoscute, la care nu se prevăd manifestări
eruptive violente.
Printre dezavantajele care limitează răspândirea acestor tipuri de pre-
venitoare se pot enumera:
– funcţionarea este asigurată numai la presiuni nominale de maximum
210 bar, ceea ce le face improprii pentru sonde de medie şi mare adâncime;
– operaţia de închidere-deschidere necesită eforturi fizice mari, iar durata
acestei manevre este relativ mare, chiar în cazul acţionării electromecanice
sau pneumatice. În cazul manifestărilor eruptive violente, această caracteris-
tică poate compromite închiderea prin erodarea garniturii din cauciuc a ba-
curilor;
– schimbarea bacurilor este greoaie şi comportă extragerea obligatorie a
prăjinilor de foraj din puţ.
b. Prevenitoare de erupţie orizontale cu bacuri plate acţionate hi-
draulic. Prevenitoarele de erupţie acţionate hidraulic reprezintă actualmente
tipul cel mai răspândit. Aceste prevenitoare, se caracterizează prin aceea că
acţionarea bacurilor în vederea închiderii sau deschiderii orificiului vertical
de trecere, este efectuată de verine hidraulice.
Bacurile reprezentate în fig. 8.6, introduse în ghidajele orizontale ale
corpului, sunt formate dintr-o garnitură din cauciuc având partea frontală în
formă de U, sau dublu T, încastrată într-o carcasă metalică cu ajutorul unui
capac.
Având o formă asemănătoare bacurilor prevenitoarelor mecanice, gar-
nitura bacurilor de prăjini este prevăzută cu suprafaţa plană orizontală A,
care asigură etanşarea între corp şi bac, cu suprafaţa plană verticală B, care
asigură etanşarea între bacuri şi cu suprafaţa cilindrică verticală C, care asi-
236
gură etanşarea între bac şi prăjini. La garnitura bacurilor „totale”, etanşarea
se realizează numai pe suprafeţele A şi B.
237
Ambele mecanisme cu şurub asigură doar închiderea manuală, des-
chiderea prevenitorului fiind posibilă numai hidraulic, după deblocarea
prealabilă a mecanismului cu şurub.
Schimbarea bacurilor, se execută prin deschideri laterale ale corpului,
obturarea prin capace simple, sau la tipuri mai noi prin deschideri frontale la
care capacul se rabate împreună cu bacul şi verinul de acţionare al acestuia.
Această operaţie se poate efectua şi când prăjinile de foraj sunt intro-
duse în sondă.
În cursul operaţiei de închidere prin acţionare hidraulică, asupra bacu-
rilor acţionează o forţă axială:
Fi Fh1 Ft F f Fa , (8.6)
238
Forţa de acţionare hidraulică a verinului la închidere:
D2
Fh1 pa , (8.7)
4
unde:
D este diametrul cilindrului;
pa – presiunea fluidului de acţionare;
Forţa cu care presiunea din interiorul prevenitorului acţionează asupra
tijei:
d2
Ft p, (8.8)
4
unde: d reprezintă diametrul tijei;
p – presiunea din interiorul prevenitorului.
Forţele de frecare:
F f f1 f 2 f 3 , (8.9)
unde: f1 este forţa de frecare între piston şi cilindru;
f2 – forţa de frecare între tijă şi capa;
f3 – forţa de frecare între bac şi corpul prevenitorului;
D12
f3 p Fv ; (8.10)
4
D1 – diametrul suprafeţei de etanşare a bacului pe ghidajul superior
din interiorul corpului;
μ – coeficientul de frecare.
Construcţia dispozitivului de închidere asigură un efect de
„autoetanşare” – reprezentat în fig. 8.9,a. Astfel, bacul este ridicat de presi-
unea din sondă şi rezemat pe suprafaţa superioară de etanşare de o forţă ver-
ticală:
D12
Fv p, (8.11)
4
şi pe de altă parte, este acţionat în sensul închiderii de o forţă orizontală de
autoetanşare:
Fa D1 p 1 k , (8.12)
unde:
h este înălţimea suprafeţei plane verticale de etanşare a garniturii ba-
cului;
k – coeficientul care depinde de repartiţia presiunii pe suprafeţele B şi
C.
Forţa orizontală de autoetanşare apare numai spre sfârşitul operaţiei şi
după închiderea bacurilor, ca urmare a faptului că pe suprafaţa orizontală de
etanşare a bacului, presiunea are o repartiţie aproximativ triunghiulară, iar în
spatele bacului dreptunghiulară. După terminarea operaţiei de închidere, for-
239
ţa de frecare Ff, acţionând în sens invers deplasării, se acumulează forţele de
autoetanşare, ajutând la menţinerea bacurilor în poziţia „închis”.
În vederea deschiderii hidraulice, asupra bacurilor, acţionează forţa:
Fd Fh2 Ft F f Fa , (8.13)
Fh 2
D2 d 2 p . (8.14)
a
4
240
Fig. 8.9. Efectul de autoetanşare, autoalimentare şi centrare a prăjinilor de foraj
realizat de bacurile prevenitoarelor orizontale:
a – autoetanşare; b – autoalimentare, la bacuri cu garnituri U;
c – autoalimentarea la bacuri cu garnituri armate prin plăcuţe metalice;
d – centrarea prăjinilor de foraj.
241
Fig. 8.10. Prevenitor de erupţie orizontal, dublu, hidraulic, cu deschidere laterală
tip ODH realizat în România:
a – secţiunea verticală longitudinală; b – secţiunea orizontală longitudinală.
242
Avantajele acestor tipuri de prevenitoare – şi anume acţionarea hi-
draulică a bacurilor şi posibilitatea înlocuirii rapide a acestora, realizarea
efectelor de „autoetanşare” şi „autoalimentarea”, precum şi înălţimea relativ
redusă, le-au asigurat o largă răspândire.
Principalul dezavantaj care s-a pus în evidenţă la prevenitoarele cu
deschidere laterală îl constituie însă faptul că forma corpului asigură o capa-
citate relativ scăzută de rezistenţă la presiuni interioare, datorită ferestrelor
laterale care slăbesc secţiunea utilă în mod asimetric. Acest lucru a impus
constructorilor adoptarea unor pereţi groşi, având drept consecinţă o greuta-
te mare a corpului şi implicit realizarea construcţiilor duble şi chiar simple
pentru presiuni şi dimensiuni nominale mari, s-a dovedit imposibilă, impu-
nând căutarea altor soluţii constructive.
La construcţia dublă a acestor prevenitoare, schimbarea garniturilor la
una din verine, implică demontarea ambilor cilindrii, ceea ce constituie un
neajuns.
d. Prevenitoarele cu deschidere frontală. În fig.8.11este reprezentată
construcţia modernă a unui prevenitor de erupţie de tip DF fabricat în Ro-
mânia.
Acesta este format dintr-un corp 1 turnat din oţel aliat, prevăzut la par-
tea inferioară şi superioară cu flanşe pentru şuruburi prezoane în corp în in-
teriorul căruia sunt montate două dispozitive de închidere cu bacuri plate 2
şi 3, acţionate de verine hidraulice 4 şi mecanisme manuale cu şurub 5.
Bacurile, verinele şi mecanismele de închidere manuală au o construc-
ţie identică cu a celor folosite la prevenitorul de erupţie ODH descris anteri-
or, însă spre deosebire de acesta, la prevenitorul de erupţie DF schimbarea
bacurilor se poate efectua prin ferestrele de acces A, prevăzute pe feţele
frontale ale prevenitorului. În acest scop, capacele 6 se pot rabate în jurul
colectorului balama 7, împreună cu bacurile şi verinele aferente, după de-
montarea prealabilă a şuruburilor 8.
243
Fig. 8.11. Prevenitor de erupţie orizontal, dublu, hidraulic, cu deschidere frontală,
tip DF, fabricat în România:
b – secţiunea orizontală longitudinală.
244
plu 9 plasat la partea inferioară este destinat bacurilor inferioare, iar rele-
ul dublu 10 plasat la partea superioară are două compartimente – unul
destinat bacurilor superioare, iar celălalt destinat verinului unui preveni-
tor vertical sau altui dispozitiv hidraulic.
În acest scop releele sunt racordate la instalaţia de comandă hidraulică
prin două conducte: o conductă de alimentare cu fluid sub presiune 13 şi o
conductă de întoarcere a fluidului spre rezervor, 14.
Comanda releelor se face hidraulic de la distanţă, prin câte o conductă
de diametru redus 15, racordată la camerele de comandă ale acestora. Des-
chiderea bacurilor se face prin introducerea fluidului de acţionare sub presi-
une în camerele de comandă ale releului. Acesta pune în legătură camerele
de deschidere ale verinelor cu conducta de alimentare, iar camerele de în-
chidere cu conducta de scurgere.
Pentru a comanda închiderea bacurilor, se anulează presiunea din ca-
mera de comandă a releului şi distribuţia se inversează.
Utilizarea releelor simplifică schema instalaţiei de comandă hidraulică
reducând numărul şi dimensiunile conductelor de racordare a prevenitorului
şi pupitrelor de comandă aferente.
Din relee, fluidul de acţionare trece prin conductele 11 în colectoarele
7, de unde prin orificiile practicate în capacele 6 şi prin conductele 12 ajun-
ge în camerele de închidere şi deschidere ale verinelor.
Cele două alezaje coaxiale practicate în bucşa capacului şi folosite
drept lagăre pentru cepurile colectoarelor, sunt separate printr-un perete, ce-
ea ce permite stabilirea unei legături hidraulice duble prin balama.
Această construcţie asigură acţionarea hidraulică a bacurilor şi când
capacul 6 este deschis, manevră necesară în cursul operaţiei de schimbare a
bacurilor.
Etanşarea reperelor componente între ele este realizată similar preve-
nitorului ODH.
Pentru racordarea manifoldului de erupţie este prevăzută o ieşire late-
rală cu flanşă, plasată dedesubtul bacurilor inferioare.
245
a. Prevenitoare de erupţie cu bacuri inelare acţionate mecanic. Pre-
venitoarele din această categorie se caracterizează prin aceea că obturarea
spaţiului inelar este realizată prin intermediul unui bac inelar, a cărui garni-
tură din cauciuc este refulată în sensul etanşării de greutatea prăjinilor de
foraj.
În fig. 8.12 este reprezentat un astfel de prevenitor de erupţie tip A
STAS 591, fabricat în România.
246
Garnitura din cauciuc este refulată astfel radial, asigurând etanşarea
prăjinilor şi alezajului.
Pentru extragerea bacului este necesară deşurubarea piuliţei de reţinere
5.
Ulterior, au apărut construcţii modernizate cu „siguranţă comandată”
la care extragerea bacului este posibilă fără deşurubarea piuliţei, prin retra-
gerea clicheţilor.
În scopul racordării manifoldului de erupţie şi umplerii puţului, în
corp sunt prevăzute două ieşiri laterale cu flanşe. Principalele avantaje oferi-
te de acest prevenitor şi anume: simplitatea constructivă şi faptul că permite
manevrarea garniturii de foraj pe lungimea unei prăjini când spaţiul inelar
este închis, i-au asigurat o răspândire relativ mare până la apariţia unor con-
strucţii cu parametrii superiori.
În prezent utilizarea sa a fost restrânsă datorită următoarelor inconve-
niente:
– presiunea de utilizare este de maximum 140 bar;
– manevrarea este greoaie;
– evacuarea noroiului se face printr-o ieşire laterală plasată dedesubtul
bacului.
În cazul unei manifestări eruptive este necesară atât închiderea preve-
nitorului, cât şi a armăturilor montate la ieşirea laterală respectivă.
b. Prevenitoare de erupţie cu bac inelar acţionat de piston. Această
categorie de prevenitoare asigură închiderea secţiunii de trecere prin inter-
mediul unui bac inelar, deformat progresiv cu ajutorul unui verin vertical.
Caracteristic prevenitoarelor cu bac inelar acţionat hidraulic, este faptul că
închiderea se poate efectua cu acelaşi bac pe suprafeţele exterioare de orice
formă şi dimensiune ale burlanelor şi prăjinilor de foraj, prăjinilor de antre-
nare, ţevilor de extracţie, racordurilor, cablurilor etc., aflate în repaus, miş-
care axială sau de rotaţie. Din acest motiv aceste prevenitoare sunt cunoscu-
te şi sub denumirea de „universale” (fig. 8.13).
O altă denumire frecvent folosită este şi aceea de „Hydril”, după nu-
mele firmei care a realizat principalele tipuri de asemenea prevenitoare.
În fig. 8.14 este reprezentat un prevenitor de erupţie tip GK, format
dintr-un corp cilindric 1 turnat din oţel aliat, cu flanşă la partea inferioară şi
prevăzut la partea superioară cu un capac filetat 2 cu flanşă pentru şuruburi
prezoane.
247
În interior, este introdus un bac inelar 3 din cauciuc armat, ghidat într-
un plan orizontal de suprafeţele frontale ale capacului 2 şi ţevii 4, care este
solidară cu corpul.
Ansamblul format din corpul 1, capacul 2 şi pistonul 5, constituie
verinul de acţionare al bacului 3.
La închiderea prevenitorului, prin introducerea fluidului de acţionare
sub presiune în camera de închidere A, bacul este apăsat de suprafaţa conică
a pistonului 5, care în mişcarea sa ascensională, îl deformează progresiv
strângându-l pe suprafeţe exterioare de orice formă şi dimensiune sau
închizându-l complet.
Forţa elastică Fe cu care bacul reprezentat în fig. 8.15 se opune închi-
derii (transmiţând-o pistonului) creşte o dată cu gradul de deformare (fig.
8.15).
Din acest motiv presiunea de acţionare necesară la închidere creşte pe
măsură ce diametrul de trecere al bacului scade şi atinge valoarea maximă în
momentul închiderii totale.
Fig. 8.14. Prevenitor de erupţie cu bac inelar acţionat de piston tip GK, realizat de
firma Hydril Company din S.U.A.
248
Fig. 8.15. Bac inelar:
a – cauciuc; b – armătură metalică.
Fd
Dm2 Ds2 pa
Di2
ps
Ds2
p0 Fe F f . (8.16)
4 4 4
După deschiderea completă a bacului, presiunea din sondă ps devine
egală cu presiunea p 0 existentă deasupra bacului (de obicei presiunea atmo-
sferică), iar forţa elastică din bac Fe scade la valoarea zero.
249
În cursul forajului este necesară adeseori manevrarea prăjinilor şi când
prevenitorul este închis.
Efectuarea acestor operaţiuni, la presiunea maximă de acţionare, pro-
voacă distrugerea bacului inelar, atât datorită forţelor mari de frecare care
apar între bac şi prăjini, cât şi trecerii racordurilor prin prevenitor.
Din acest motiv, în componenţa instalaţiilor de comandă hidraulică a
acestor prevenitoare, sunt necesare aparate hidraulice speciale, denumite
valve de compensare care asigură atât reglarea presiunii fluidului de acţiona-
re la valoarea dorită, cât şi menţinerea automată a acestei presiuni la o va-
loare constantă, independentă de variaţiile volumetrice ale camerei de închi-
dere.
Reglarea presiunii fluidului de acţionare în camera de închidere per-
mite modificarea diametrului de trecere a bacului la valoarea dorită. Freca-
rea dintre bac şi prăjinile în mişcare de rotaţie sau translaţie se reduce astfel
în mod sensibil, menţinându-se totodată o închidere perfect etanşă. În cursul
manevrei prăjinilor se poate obţine un interstiţiu reglabil între bac şi prăjini.
Scurgerea unei cantităţi foarte mici de noroi prin acest interstiţiu are un efect
lubrifiant care micşorează frecarea la maximum şi implicit reduce uzura ba-
cului.
Menţinerea automată a presiunii reglate la o valoare constantă, inde-
pendentă de variaţiile volumetrice ale camerei de închidere, permite trecerea
etanşă a racordurilor prin prevenitor, în cursul deplasării axiale a prăjinilor,
fără deteriorarea bacului.
La trecerea prin prevenitor, racordul apasă pistonul prin intermediul
bacului, deplasându-l în jos până când mărirea secţiunii de trecere permi-
te trecerea racordului. Tendinţa de creştere a presiunii din camera de în-
chidere este anulată de valva de compensare, care aspiră surplusul de flu-
id creat astfel, scurgându-l în rezervor.
După trecerea racordului, pistonul revine în poziţia iniţială, iar diame-
trul secţiunii de trecere scade la valoarea diametrului prăjinii. În această fa-
ză, valva de compensare anulează tendinţa de scădere a presiunii, prin intro-
ducerea cantităţii necesare de fluid din acumulator în camera de închidere.
Efectuarea operaţiunilor de manevrare a prăjinilor de foraj prin preveni-
torul „închis” este posibilă numai până la o anumită valoare a presiunii din
sondă, mai mică decât presiunea nominală.
Astfel, când forţa de autoetanşare depăşeşte forţa elastică a bacului
pentru diametrul prăjinilor aflate în prevenitor Fe, manevrarea acestora nu
poate fi efectuată în condiţii bune, chiar dacă presiunea de acţionare din ca-
mera de închidere, se reduce la zero.
Presiunea maximă din sondă psmax, la care se poate face manevrarea
prăjinilor respective reiese din relaţia:
Dm2 Di2 Di2
pa min ps max F f Fe , (8.17)
4 4
unde pamin (bar) este presiunea minimă pe care o poate realiza valva de
compensare.
De obicei, p smax< p nom, mai ales la diametre mari de prăjini sau burlane
unde Fe are o valoare mică. În cazuri extreme manevrarea etanşă a prăjinilor
la valori ale presiunii din sondă cuprinse între psmax şi pnom se poate efectua
250
introducându-se presiunea de acţionare pamin în camera de deschidere, şi mă-
rind-o progresiv până când diametrul de trecere al bacului atinge valoarea
dorită. Această operaţie trebuie însă făcută cu multă precauţie, deoarece în
acest caz scăderea presiunii din sondă afectează gradul de închidere al pre-
venitorului, permiţând deschiderea necontrolată a puţului.
Trebuie avut în vedere, în astfel de cazuri, posibilitatea mai comodă
de reglare a presiunii din sondă din dispozitivele cu duză reglabilă ale
manifoldului de erupţie.
În rezumat, construcţia acestui prevenitor îi conferă o serie de avantaje
dintre care se pot enumera:
– siguranţă deplină în funcţionare, inclusiv la diametre şi secţiuni nomi-
nale mari;
– la schimbarea diametrului prăjinilor de foraj, ţevilor de extracţie, burla-
nelor de tubaj, nu este necesară schimbarea bacurilor, deoarece bacul inelar
poate lua orice formă şi dimensiune cuprinse între dimensiunea de trecere a
prevenitorului şi închiderea totală;
– printr-o reglare adecvată a presiunii de acţionare pe piston, garnitura de
foraj, extracţie sau tubaj se poate manevra şi roti, menţinându-se etanşeitatea
închiderii;
– presiunea sondei ajută la închiderea prevenitorului, adică sistemul are
un efect de „autoetanşare”;
– bacul se poate introduce în prevenitor după deşurubarea capacului şi
când garnitura de foraj, extracţie sau tubaj se află în puţ. Aceasta se reali-
zează executându-se o tăietură radială în bacul inelar, fără ca procedeul să
afecteze capacitatea de etanşare.
Dintre factorii care limitează domeniul de utilizare al prevenitoarelor
cu bac inelar, şi care fac necesară dublarea lor cu prevenitoare orizontale, se
pot enumera:
– imposibilitatea închiderii manuale, în cazul apariţiei unei avarii la insta-
laţia de comandă hidraulică;
– închiderea totală a gurii puţului, deşi posibilă, afectează calitatea bacu-
lui. Numărul de manevre care se pot efectua cu acelaşi bac este limitat şi
costul acestuia este ridicat;
– la dimensiuni şi presiuni nominale mari, greutatea şi gabaritul cresc ex-
cesiv.
251
– producerea, înmagazinarea, transportul şi distribuţia energiei folosite în
acest scop.
În cele mai frecvente cazuri forma de energie disponibilă la sondă (aer
comprimat, energie electrică, motoare cu combustie internă) este diferită de
forma de energie utilizabilă pentru închiderea prevenitoarelor (energie hi-
draulică, energie mecanică la turaţii reduse etc.). Această situaţie impune
echipamentelor de acţionare funcţia de transformare a energiei disponibile
într-o formă utilizabilă. Pe de altă parte, la apariţia unei manifestări eruptive
furnizarea energiei se poate întrerupe accidental.
Se impune, din acest motiv, înmagazinarea energiei necesare pentru
efectuarea unui număr de manevre strict necesare pentru a închide gura son-
dei, funcţie care revine echipamentului de acţionare;
– dublarea agenţilor energetici. Această măsură se adoptă din motive de
siguranţă.
252
a permite manevrarea acestora din afara substructurii turlei, s-au prevăzut
braţe de manevră formate din tije cu articulaţii cardanice.
Această soluţie permite amplasarea roţilor de manevră în raport cu po-
sibilităţile existente la fiecare locaţie.
Prevenitoarele hidraulice pot fi acţionate cu ajutorul pompelor manua-
le.
253
Figura 8.16. Schema hidraulică a uni instalaţii de comandă.
254
De la grupul de presiune 1, fluidul sub presiune este refulat printr-o
conductă spre distribuitoarele cu 4 căi cu supape 11, plasate pe pupitrul
III,care îl distribuie în verinele prevenitoarelor A, B, C, asigurând totodată
întoarcere lichidului în rezervor printr-o conductă de scurgere. Fiecare dis-
tribuitor poate fi izolat printr-un ventil 12.
Acţionarea distribuitoarelor 11,în sensul închiderii prevenitoarelor,
poate fi efectuată şi de la distanţă, cu ajutorul II,şi care pot pune în legătură
verinele 14 ale distribuitoarelor 11, fie cu conducta de alimentare (comanda
de închidere, fie cu conducte de scurgere (anularea comenzii).
c. Acumulatoare hidropneumatice.
Acumulatoarele hidropneumatice au ca destinaţie înmagazinarea ener-
giei hidraulice prin comprimarea unei perne de azot, cu ajutorul uleiului
pompat în interior.
În caz de necesitate, destinderea pernei de azot refulează uleiul din
acumulator, asigurând închiderea sau deschiderea prevenitoarelor de erupţie
şi dispozitivelor hidraulice aferente.
Folosirea acumulatoarelor hidropneumatice, conferă instalaţiilor de
comandă hidraulică pentru prevenitoare de erupţie, următoarele avantaje
principale:
– obţinerea unui debit mare de ulei sub presiune (150-200 l/min), care
permite închiderea rapidă a prevenitoarelor, cu o putere instalată relativ re-
dusă a pompelor de încărcare (15-20 l/min);
– menţinerea stării de funcţionare a instalaţiei în cazul întreruperii acci-
dentale a energiei de acţionare a pompelor.
În construcţia instalaţiilor susmenţionate se întâlnesc mai multe tipuri
de acumulatoare hidropneumatice.
Astfel, forma acumulatoarelor poate fi sferică – care asigură o greutate
minimă a recipientului, sau cilindrică care asigură o utilizare mai judicioasă
a spaţiului existent pentru montaj, precum şi posibilitatea execuţiei din ţeavă
laminată.
Capacitatea necesară de acumulare a unei instalaţii poate fi obţinută
folosind un singur acumulator sau mai multe acumulatoare montate în bate-
rie.
Primul caz prezintă avantajul unui montaj simplu, cât şi un preţ de
cost, raportat la unitatea de volum, mai redus. Folosirea unui singur acumu-
lator prezintă însă un dezavantaj. Astfel, în funcţie de mărimea şi dotarea
instalaţiei de prevenire a erupţiilor, sunt necesare acumulatoare de volume
diferite, ceea ce măreşte sortimentul necesar de asemenea recipiente şi piese
de schimb aferente – sau conduce la utilizări neraţionale a capacităţii de în-
magazinare, în sensul folosirii unui acumulator supradimensionat ca volum.
În fine, se întâlnesc acumulatoare hidropneumatice fără mediu de se-
paraţie între gaz şi lichid, la care golirea completă a lichidului este evitată cu
ajutorul unei supape acţionate de un plutitor, sau prevăzute cu o membrană
de cauciuc care separă cele două medii.
Acumulatoare hidropneumatice cu mediu de separaţie între gaz şi li-
chid.
255
În fig. 8.17 este reprezentat un acumulator hidropneumatic cu burduf
tip AB-320 care echipează actualmente comenzile hidraulice fabricate în
România.
Particularitatea acestei construcţii constă în aceea că este prevăzut cu
o garnitură din cauciuc care separă gazule de lichid, soluţie care reprezintă
următoarele avantaje:
– evitarea dizolvării gazului în lichid;
– evitarea oxidării uleiului în cazul înlocuirii azotului prin aer;
– simplificarea construcţiei;
– siguranţa sporită în funcţionare.
Presiunea nominală a acestui acumulator este 150 bar, iar volumul to-
tal 320 l.
Deşi la asemenea dimensiuni execuţia burdufurilor ridică probleme
tehnologice dificile, avantajele funcţionale fac ca acest tip să fie preferat în
majoritatea cazurilor.
Calculul volumului total necesar al acumulatorului hidropneumatic şi
a presiunii minime de regim. Volumul minim necesar de acţionare se alege
astfel ca după închiderea tuturor prevenitoarelor şi robinetelor din compo-
nenţa instalaţiei de prevenire a erupţiilor, să rămână o rezervă de minimum
50%.
În acest caz, volumul minim necesar se determină cu relaţia:
V K n Vh Vv m Vr , (8.18)
unde:
K este coeficientul de siguranţă având valoarea minimă admisibilă 1,5;
n – numărul perechilor de bacuri la prevenitoarele orizontale;
Vh – volumul de fluid pentru închiderea unei perechi de bacuri la pre-
venitoarele orizontale;
Vv – volumul de fluid necesar pentru închiderea totală a prevenitorului
vertical cu bac inelar;
m – numărul de robinete hidraulice;
Vr – volumul de fluid necesar pentru închiderea unui robinet hidraulic.
256
Va – volumul de azot din acumulator la presiunea pa;
p m – presiunea minimă de regim a acumulatorului;
pm pM Dp ; (8.21)
Dp – intervalul presiunilor de regim;
pM – presiunea maximă de regim;
Vm – volumul de azot la presiunea p m.
257
1
unde: Q reprezintă debitul pierderilor de fluid în instalaţie (l/oră);
Ta
Vmax – volumul de azot la presiunea maximă de regim (l).
Calculul volumului total de azot pentru încărcarea acumulatorului.
Volumul total al buteliilor de azot necesare încărcării acumulatoarelor AB-
320 şi A-320 se calculează cu relaţia:
p V
VC 0 0 , (8.24)
pC p0
unde:
V0 reprezintă volumul nominal (total) al acumulatorului, l;
p 0 – presiunea de încărcare cu azot;
pC – presiunea azotului din tuburile destinate încărcării acumulatoru-
lui, bar.
De exemplu, pentru încărcarea acumulatorului A-320, având un volum
nominal V0 = 320 l, la presiunea p0 = 60 bar, sunt necesare butelii de azot
comprimat la pC = 150 bar, având fiecare un volum total de:
60 320
VC 213 l,
150 60
adică 6 butelii a 40 l fiecare.
d. Aparate hidraulice de distribuţie. Aparatura de distribuţie este folo-
sită în cadrul instalaţiilor de prevenire a erupţiilor pentru următoarele sco-
puri:
efectuarea manevrei de închidere, care constă în introducerea fluidului
de acţionare sub presiune din acumulatorul hidropneumatic spre came-
rele de închidere ale prevenitoarelor şi robinetelor, simultan cu scurge-
rea fluidului de acţionare aflat în camerele de deschidere ale acestora,
spre rezervorul aflat la presiunea atmosferică;
efectuarea manevrei de deschidere, care constă în introducerea fluidului
de acţionare sub presiune din acumulator, spre camerele de deschidere
ale prevenitoarelor şi robinetelor, simultan cu scurgerea fluidului de ac-
ţionare aflat în camerele de închidere ale acestora spre rezervor. În
acest scop, se folosesc distribuitoare hidraulice cu 4 căi, comandate
manual, manual şi pneumatic, manual şi hidraulic şi hidraulic, având
dimensiuni cuprinse între ½ in şi 1 in la presiuni nominale de 140 bar şi
210 bar;
comanda de la distanţă a distribuitoarelor sus-menţionate, care constă,
la închidere, în introducerea fluidului de acţionare sub presiune (ulei
din acumulator sau aer comprimat din reţea), în camerele de închidere
ale servomotoarelor în rezervor. În acest scop se folosesc distribuitoare
258
hidraulice sau pneumatice cu 3 căi, denumite şi „pilot” acţionate manu-
al sau electromagnetic;
izolarea sau scoaterea din funcţiune a unor aparate defecte sau nefolosi-
te frecvent.
Cele mai folosite tipuri de asemenea distribuitoare sunt următoarele:
– cu sertar plan rotativ;
– cu supape;
– cu sertar cilindric în translaţie.
O instalaţie de prevenire a erupţiilor cu acţionare hidraulică utilizată
curent în ţara noastră este reprezentată în figura 8.18.
259
8.9. DERANJAMENTE LA INSTALAŢIILE DE
PREVENIRE A ERUPŢIILOR ŞI REMEDIEREA
ACESTORA
260
– toate garniturile din cauciuc, inclusiv cele la care accesul presupune o
demontare completă;
– sertarele, scaunele, precum şi resoartele aferente ale aparatelor hidrau-
lice;
– verinele şi mecanismele de acţionare cu şurub a bacurilor la prevenitoa-
re şi robinete;
– plutitoarele şi aparatura auxiliară a acumulatoarelor hidropneumatice;
– ansambluri supapă-scaun, piston-cilindru şi plungere la pompele hi-
draulice de acţionare.
Atelierele sau uzinele de reparaţii, care dispun de maşini unelte mai
complexe, execută suplimentar reparaţii asupra corpurilor şi capacelor de
prevenitoare şi robinete. Dintre operaţiile mai importante se pot enumera:
– rectificarea suprafeţelor plane sau cilindrice de etanşare, urmată (dacă
este necesar) de adâncirea canalului garniturii din cauciuc;
– repararea ghidajelor de translaţie a bacurilor, prin sudare şi prelucrare
mecanică;
Strângerea insuficientă a
Strângerea co-
şuruburilor care asam-
respunzătoare
blează capacele de acces Idem Idem
a şuruburilor
la bacuri de corpul preve-
nitorului
Corpuri străine între su-
prafeţele de contact ale Curăţirea supra-
capacelor de acces la ba- Idem Idem feţelor respecti-
curile şi corpul prevenito- ve
rului
Se prelucrează
mecanic întrea-
ga suprafaţă
Deteriorarea suprafeţelor
Idem Idem defectă la rugo-
de contact
zitatea 3,2 până
la eliminarea
defectului
261
Continuare tabelul 8.3
1 2 3 4
Se modifică
legăturile în
Bacurile preve-
Legături greşite între sub- Se verifică cir- mod corespun-
nitorului de
ansamblele comenzii hi- cuitul cu ajuto- zător. Se des-
erupţie nu pot fi
draulice şi prevenitoarele rul schemei hi- fundă conducte-
manevrate sau
de erupţie, obturări ale draulice şi a di- le, curăţindu-se
manevrele efec-
conductelor circuitelor agramei de prin decapare,
tuate nu cores-
electrice funcţionare spălare cu mo-
pund etichetelor
torină, suflare
cu aer
Bacurile nu se
pot deschide
prin acţionarea Se constată că în
Se deschid ca-
hidraulică, deşi prealabil s-a
În spatele bacurilor s-au pacele de acces
se constată că: efectuat deblo-
interpus corpuri străine la bacuri
- s-a efectuat carea manuală,
sau noroi de foraj aglome- curăţindu-se
deblocarea ma- iar comanda
rat spaţiul din spa-
nuală; hidraulică func-
tele acestora
- comanda hi- ţionează normal
draulică funcţi-
onează normal
Efectuarea unui
reglaj corect şi
înlocuirea gar-
niturii dacă este
cazul
Reglarea defectuoasă a Pierderea capa-
robinetelor din compo- cităţii e etanşare Idem
nenţa manifoldului în poziţia închis
Deteriorarea
garniturilor
„O” şi „V”, Durata între
Pierde- care asigură două porniri
prin: control
rea flui- etanşarea cir- automate ale vizual al preve-
dului de cuitului hidra- pompei este mai Înlocuirea gar-
acţiona- ulic de acţio- mică de 8 ore nitorului de niturilor deterio-
erupţie după
re hi- nare din inte- Nivelul fluidu- rate
draulică riorul preveni- lui de acţionare curăţirea sa pre-
alabilă
prin: torului de din rezervor
erupţie faţă de scade
mediul exteri-
or
262
Continuare tabelul 8.3
1 2 3 4
Deteriorarea
garniturilor
„O” şi „V” la
coturile articu-
late, la capace-
le releelor, la
Idem capacele dis- Idem Idem
tribuitoarelor,
la acumulato-
rul hidropne-
umatic, la co-
lectoarele gru-
purilor de pre-
siune
Strângerea
insuficientă a
asamblărilor
filetate de
etanşare între
conducte, grup Prin control vi- Se strâng în
zual al elemen-
Idem de presiune, mod corespun-
pupitru de telor respective zător
şi prin elimina-
comandă şi Idem
releu, sau a re, izolându-le
aparatelor hi- succesiv de sub
acţiunea presiu-
draulice de
distribuţie nii
Corpuri străine între su-
Se curăţă în
prafeţele de etanşare ale
mod corespun-
asamblărilor susmenţio-
zător
nate
Se constată
scurgeri perma-
nente de lichid
în interiorul re-
zervorului prin
conducte de
scurgere a su- Se verifică dacă
conectarea au- Se reglează în
papei de sigu-
tomată a elec- mod corespun-
Reglarea greşită sau ranţă, acumula-
tromotorului de zător sau se
defectarea manometrului torului şi distri- acţionare a elimină defecţi-
cu contacte buitoarelor, iar
pompei se face unile instalaţiei
durata între do-
la 130 bar, res- electrice
uă porniri au-
tomate ale pectiv 140 bar
pompei este mai
mică de 8 ore
Se verifică pre-
zenţa scurgerilor Se închide com-
Robinetul de scurgere a
prin deşurubarea plet
fluidului din acumulator Idem
racordului con-
este închis complet
ductei de scur-
gere a acestuia
263
Continuare tabelul 8.3
1 2 3 4
Se înlocuieşte
În cazul când cu alt ventil de
toate manome- siguranţă reglat
trele arată o pre- în atelier şi sigi-
Reglarea greşită sau de- siune mai mică lat, verificându-
fectarea supapei de sigu- de 142 bar se se însă, în prea-
ranţă verifică prezenţa labil dacă ma-
scurgerilor la nometrele nu
orificiul superi- sunt defecte sau
or au priza de pre-
siune obturată
Se verifică exis-
tenţa scurgerilor
Se înlocuiesc
Pierderea etanşeităţii or- prin deşurubarea
sau se rodează
ganelor de obturare ale racordurilor
suplimentar su-
distribuitoarelor de la conductei co-
prafeţele de
grupul de presiune mune de scurge-
- Durata între etanşare
re a acestor dis-
două porniri
tribuitoare
automate ale
pompei este mai Se verifică exis-
mică de 8 ore tenţa scurgerilor
Se înlocuiesc
Pierderea etanşeităţii or- prin deşurubarea
sau se rodează
ganelor de obturare ale racordului con-
suplimentar su-
distribuitoarelor de la pu- ductei comune
prafeţele de
pitrul de comandă de scurgere a
etanşare
acestor distri-
buitoare
- Se constată Se înlocuiesc
scurgeri perma- Se izolează re- grupele de serta-
Pierderea etanşeităţii or- nente de fluid în leul şi preveni- re şi bucşe care
ganelor de obturare ale rezervorul gru- torul de erupţie, au pierdut capa-
releului pului de presiu- verificându-se citatea de etan-
ne din conducta dacă scurgerile şare, sau garni-
care trece prin persistă turi „O” deterio-
filtru rate
Se verifică exis-
tenţa scurgerilor
Deteriorarea garniturilor la conductele de
care asigură etanşarea legătură între Se înlocuiesc
între corpul cilindrului, prevenitor şi garniturile dete-
piston şi tija pistonului la După pornirea releu riorate
prevenitoarele de erupţie pompei presiu-
nea circuitului
hidraulic nu
creşte Se verifică pozi-
Robinetul montat pe con- ţia
ducta de aspiraţie a pom- Se deschide
pei este închis
264
Continuare tabelul 8.3
1 2 3 4
Robinetul de scurgere a
Idem
fluidului din acumulator Se închide
în rezervor este deschis
Sorbul de aspiraţie al Se verifică prin
Se curăţă
pompei este obturat demontare
Idem
Se elimină aerul
din pompă şu-
Pompa a aspirat aer
ruburile special
destinate
La pornirea
pompei, presiu-
nea circuitului
Spargerea unor conducte hidraulic nu
de legătură ale instalaţiei creşte;
de comandă hidraulică Se înlocuiesc
- Se constată
conductele de-
scăderea nivelu- Se verifică tra-
fecte, respectiv
lui de lichid din seul
se strâng racor-
rezervor;
durile desfăcute
- Închideri acci-
Racordurile desfăcute dentale ale ba-
între conducte curilor preveni-
toarelor de
erupţie
TESTE DE AUTOEVALUARE
265
T 8.6. La prevenitoare, la sondă se pot efectua:
a) înlocuiri de garnituri din cauciuc uşor accesibile;
b) înlocuiri de bacuri;
c) reparaţii prin rectificare a suprafeţelor plane sau cilindrice.
LUCRAREA DE VERIFICARE
L.V. 8.1.
Manifestările eruptive ale sondelor.
Principalele elemente ale unui prevenitor de erupţie şi rolul
lor funcţional.
Acumulatoare hidropneumatice.
L.V. 8.2.
Metode de combatere a manifestărilor eruptive.
Schema circulaţie normale a fluidului de foraj.
Acţionarea hidraulică a prevenitoarelor de erupţie.
L.V. 8.3.
Schema de circulaţie a fluidului de foraj cu gura sondei în-
chisă.
Clasificarea prevenitoarelor.
Prevenitoare verticale.
L.V. 8.4.
Prevenitoare orizontale.
Calculul presiunii la prevenitoarele verticale.
Deranjamente la instalaţiile de prevenire a erupţiilor.
REZUMATUL
266
dimensiunea nominală;
presiunea nominală;
presiunea de probă;
tipul şi numărul prevenitoarelor de erupţie componente;
gama de bacuri;
dimensiunea nominală a flanşei duble;
dimensiunile nominale ale manifoldului de erupţie;
presiunea de acţionare a bacurilor;
volumul nominal al acumulatorului şi volumul disponibil de
acţionare;
Volumul de fluid necesar pentru închiderea şi deschiderea unei
perechi de bacuri.
Energia disponibilă la sondă (aer comprimat, energie electrică,
motoare cu combustie internă) trebuie transformată într-o energie dis-
ponibilă pentru acţionarea bacurilor. Accidental se poate întrerupe
alimentarea cu energie şi de aceea se impune înmagazinarea energiei
necesare pentru efectuarea unui număr de manevre strict necesare pen-
tru a închide gura sondei, funcţie care revine echipamentului de acţio-
nare.
BIBLIOGRAFIA
267
RĂSPUNSURILE TESTELOR DE AUTOEVALUARE
T 1.1. - a T 5.1. - c
T 1.2. - c T 5.2. - b, c
T 1.3. - d T 5.3. - a
T 1.4. - a T 5.4. - a
T 1.5. - b T 5.5. - b
T 1.6. - b
T 1.7. - a, b, d
T 2.1. - b T 6.1. - a
T 2.2. - b, c T 6.2. - a
T 2.3. - c T 6.3. - a
T 2.4. - a T 6.4. - b
T 2.5. - b T 6.5. - c
T 2.6. - a, b T 6.6. - b
T 2.7. - c T 6.7. - b, c
T 3.1. - c T 7.1. - c
T 3.2. - a T 7.2. - a
T 3.3. - b T 7.3. - b
T 3.4. - a, b T 7.4. - b
T 3.5. - a, c T 7.5. - c
T 7.6. - b, c
T 7.7. - b
268
BIBLIOGRAFIE
269