Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONCLUZII...............................................................................................................38
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................40
ANEXE .......................................................................................................................41
INTRODUCERE
2
CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICO CONCEPTUALE CU PRIVIRE LA
ANALIZA SITUAŢIILOR FINANCIARE PATRIMONIALE
3
creştere maximală puternică poate conduce, în anumite perioade şi situaţii la
degradarea rentabilităţii şi mărirea riscului, la deficienţe de ordin financiar, deoarece
deţinătorii de capital preferă să îşi direcţioneze resursele spre societăţi care
înregistrează o creşteri moderate şi implicit un risc mai redus, dar care oferă o
rentabilitate constantă.
De aceeaşi parte poate fi şi urmărirea menţinerii puterii şi autonomiei
financiare care poate conduce în anumite situaţii la performanţe inferioare.
Unii autori consideră că analiza financiară este mai mult o artă decât o teorie
care se bazează în mod esenţial pe exploatarea informaţiilor contabile. Ea are ca
obiectiv să studieze trecutul pentru a diagnostica prezentul şi a prevedea viitorul. În
momentul stabilirii unui plan de investiţii şi de finanţare a cărui realizare ne modifică
profund structura activului şi a pasivului, este indispensabilă cunoaşterea situaţiei
financiare a întreprinderii şi a evoluţiei sale recente. Analiza financiară are un caracter
retrospectiv. Ea se referă la evoluţia din trecut şi caracteristicile constante din
momentul analizei.
Analiza financiară vizează cercetarea situaţiilor de echilibru a firmei, şi în
special, de a măsura rentabilitatea financiară pornind de la bilanţ, de la contul de
rezultat şi de la orice altă informaţie dată de firmă sau care ar putea fi obţinută pe baza
lor.
O analiză financiară nu se poate limita numai la singurele stări financiare
(raportul anual) şi trebuie să ia în considerare informaţiile generale pe plan economic
şi monetar, din sectorul întreprinderi, care pot fi furnizate.
Informaţia contabilă joacă un rol dominant în materie de analiză financiară şi
pentru a stabili diagnosticul său, analistul utilizează, în special, pasivul după repartiţia
rezultatului, dar dacă nu se dispune de un pasiv înaintea repartiţiei, prima activitate va
fi atunci repartiţia rezultatului în funcţie de afectările sale.
Analiza în dinamică sau studiul aceleiaşi firme pe mai multe exerciţii financiare
constituie, cu siguranţă, tipul de comparaţie cel mai frecvent: analistul financiar
calculează la intervale regulate (pe cel puţin trei ani) acelaşi set de indicatori ai
situaţiei financiare.
4
- evaluarea performanţelor firmei.
4
BREZEANU, P., - Finanţe corporative, Vol. I, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p.46.
5
BALTEŞ, N., Contabilitate financiară, - note de curs, ID CD, ULBS 2008.
6
BREZEANU, P., - Finanţe corporative, Vol. I, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p.47.
5
În fapt, un activ reprezintă o resursă controlată de o întreprindere ca rezultat al
unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze benefici economice
viitoare. Pentru ca un bun să fie denumit activ trebuie ca acesta să îndeplinească
condiţiile:
- să genereze beneficii economice viitoare probabile, astfel încât să conducă
la intrări nete de numerar;
- întreprinderea să fie capabilă să utilizeze beneficiile şi să restricţioneze
accesul altor entităţi la acel beneficiu;
- evenimentul care a generat beneficiul trebuie să se fi produs;
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderi ce decurge din
evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteptă să rezulte o ieşire de resurse
care încorporează beneficii economice. În esenţă, o datorie se clasifică în funcţie de
următoarele condiţii:
- entitatea să deconteze o obligaţie actuală printr-un transfer probabil al unor
active, la cerere atunci când intervine, un eveniment la o anumită dată;
- obligaţia nu poate fi evitată;
- evenimentul ce a generat obligaţia a apărut deja.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei
întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale. Capitalul provine din relaţia de
posesie şi este bază pentru distribuţia câştigurilor către proprietari. Distribuţiile
activelor societăţii către proprietari sunt voluntare. Capitalul este majorat prin
investiţiile acţionarilor şi rezultatele înregistrate atât în contul de rezultate cât şi în
afara acestuia şi este redus prin distribuţia către acţionari.
6
- datorii pentru impozite amânate;
- interes minoritar, şi;
- capital emis şi rezerve.
În general există două tipuri de formate: raport şi cont.
În format raport, bilanţul conţine rând după rând, de sus în jos (schema nr. 1.).
BILANŢ
Active xxx
Datorii xxx
Capitaluri xxx
Total datorii şi capitaluri proprii
Schema nr. 1.
În format tip cont, bilanţul apare după modelul balanţei, cu activele în stânga şi
cu datoriile şi capitalurile proprii în dreapta. (schema nr. 2.).
BILANŢ
Active xxx Datorii xxx
Capitaluri proprii xxx
Total active xxx Total datorii şi capitaluri proprii xxx
Schema nr. 2.
7
- reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricţionată;
- în categoria lor se includ: stocurile, creanţele, cheltuielile în avans, titlurile
de plasament, numerar şi echivalente de numerar.
Clasificarea datoriilor. De regulă în bilanţ datoriile sunt prezentate în funcţie
de gradul lor de eligibilitate (de scadenţa lor, termenul de plată). În funcţie de acest
criteriu vorbim despre datorii pe termen lung şi datorii curente.
Datoriile pe termen lung sunt obligaţiile care nu se aşteaptă a fi decontate în
cursul ciclului de exploatare, în care se includ:
- obligaţii generate ca urmare a finanţării pe termen lung, cum ar fi emiterea
de obligaţiuni, credite pe termen lung sau obligaţii aferente leasingului
financiar;
- obligaţii generate de către ciclul normal, cum ar fi provizioanele privind
pensiile, impozitele amânate sau alte provizioane; şi
- obligaţii contingente ce pot genera cheltuieli sau pierderi. Acestea depind de
apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare şi vin să
confirme suma de plată, cel care va încasa suma precum şi data plăţii, cum
ar fi garanţiile acordate clienţilor.
Datoriile curente. Conform IAS 1, o datorie trebuie clasificată ca fiind curentă
atunci când:
- se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al
întreprinderii; sau
- este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
- este deţinută în principal pentru a fi comercializată; sau
- societatea nu are un drept irevocabil de amânare a plăţii după 12 luni de la
data bilanţului.
Datoriile care sunt scadente sau plătibile la cererea creditorului sunt clasificate
ca fiind curente, indiferent de intenţia entităţii sau a creditorului privind decontarea.
Astfel, datoriile curente mai includ: obligaţiile rezultate din achiziţia bunurilor şi
serviciilor destinate ciclului de exploatare (datorii faţă de furnizori, efecte comerciale
pe termen scurt, salarii de plată, taxe de plată, etc); încasarea banilor în avans pentru
livrări viitoare sau prestări de servicii cum ar fi chiria încasată în avans, sau venituri
încasate în avans; alte obligaţii scadente pe durata normală a ciclului de exploatare
cum ar fi partea scadentă sub un an a datoriilor obligatare sau a altor împrumuturi pe
termen lung.
Clasificarea capitalurilor proprii. Capitalurile proprii reprezintă interesul
rezidual în activele întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor. Acestea cuprind
rezultatul cumulat, net, al tuturor tranzacţiilor şi evenimentelor anterioare:
- capital social – reprezintă valoarea nominală (sau la paritate) a tuturor
acţiunilor emise, comune sau preferenţiale.
- rezultatele reportate – reprezintă câştigurile cumulate de la crearea
întreprinderii, mai puţin cele distribuite acţionarilor sub formă de dividende.
8
- acţiunile de trezorerie – reprezintă acţiunile proprii răscumpărate de către
întreprindere, în jurisdicţiile în care legile permit deţinerea acţiunilor
proprii.
- dobânzi contingente – definite de către IAS 37 ca fiind provizioanele,
datoriile şi activele contingente.
Bilanţul reflectă situaţia patrimoniului la un moment dat, ceea ce creează o
imagine statică asupra realităţii la nivelul firmei. Cu toate acestea, în situaţiile în care
întreprinderea a procedat la o evaluare pentru situaţii financiare, actualizând valorile
posturilor de bilanţ la nivelurile preţurilor pieţei, această prezentare este suficient de
credibilă.8 Cu toate acestea anumite posturi din bilanţ nu au o valoare de piaţă,
reprezentând active fictive. De exemplu, valoarea de piaţă a cheltuielilor de
constituire, a primelor legate de emisiunea obligaţiunilor, este zero în majoritatea
cazurilor. În aceste condiţii ca o primă corecţie a bilanţului, se va opera eliminarea
elementelor fictive de activ, diminuându-se în mod corespunzător şi nivelul
capitalurilor proprii, cu o sumă egală. În cazurile în care avem informaţii solide ce
confirmă diferenţe semnificative între valoarea de piaţă (sau cea de utilizare) şi cea
înregistrată în contabilitate, se va lucra cu cele dintâi informaţii.
8
DRAGOTĂ, V., DRAGOTĂ, M., OBREJA, L., ŢÂŢU, L., CIOBANU, A., RAŞCA, A., - Abordări practice în
finanţele firmei, Editura Irecson, 2005, p.29.
9
sunt interesaţi să cunoască valoarea averii lor, iar pe de altă parte pentru creditori
pentru care patrimoniul reprezintă o garanţie a drepturilor lor.
Obiectivul analizei bilanţului patrimonial este evidenţierea modului în care este
asigurat echilibrul la nivelul întreprinderii. Bilanţul patrimonial se obţine prin
regruparea elementelor de activ şi de pasiv în funcţie de gradul lor de lichiditate sau
de exigibilitate.
Un prim pas pentru a uşura analiza bilanţului patrimonial îl constituie
eliminarea din calcule a posturilor din bilanţ de nivel valoric egal cu zero. O formă
simplificată a bilanţului patrimonial poate fi astfel (schema nr. 3.):
10
conversie din activ se scad din capitalurile proprii, iar primele privind
rambursarea obligaţiunilor se scad din împrumuturile şi datoriile asimilate
pe termen mediu şi lung) şi cu dividendele de plată. Capitalurile proprii se
majorează cu venituri înregistrate în avans cu termen de exigibilitate mai
mare de 1 an şi cu diferenţe de conversie pasiv, acestea fiind considerate
profit parţial.
- Datoriile cu scadenţă mai mică de 1 an includ obligaţiile financiare şi
nefinanciare (creditelor bancare curente). Acestea se majorează cu
provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, cu termen de exigibilitate mai mică
de 1 an, dividendele de plată, veniturile constatate în avans având termen de
exigibilitate mai mică de 1 an, precum şi cu datoria fiscală latent aferentă
subvenţiilor pentru investiţii, provizioanelor reglementate şi provizioanelor
pentru riscuri şi cheltuieli, precum şi a altor elemente de capitaluri proprii.
11
Schema nr. 4.
12
Având în vedere conţinutul şi obiectivele celor trei cicluri prezentate anterior,
bilanţul funcţional se întocmeşte respectând următoarele principii10:
- activele sunt luate în calcul la valoarea lor brută, adică valoarea de intrare în
patrimoniu, iar în pasiv se i-au în considerare amortizările şi provizioanele;
- imobilizările închiriate, deţinute în leasing sau în locaţie de gestiune sunt
integrate în activ şi corespunzător în pasiv, deaorece este servesc ciclului de
exloatare;
- conceptul de activ fictiv nu mai este operaţional;
- cheltuielile care privesc exerciţiile financiare anterioare se asimilează
activelor imobilizate;
- efectele scontate neajunse la scadenţă, debitorii privind capitalul subscris şi
nevărsat, primele privind rambursarea obligaţiunilor şi diferenţele de
conversie de activ şi de pasiv se tratează în acelaşi mod ca şi la elaborarea
bilanţului patrimonial;
- amortizarea şi provizioanele sunt incluse în pasivul bilanţului funcţional ca
surse aciclice (care rămân la dispoziţia firmei pe o perioadă mai mare de un
an).
BILANŢ FUNCŢIONAL
NEVOI = ACTIV RESURSE = PASIV
NEVOI ACICLICE (STABILE) SURSE ACICLICE (DURABILE)
- activ imobilizat (brut) - capitaluri proprii;
- amortizări şi provizioane;
- datorii financiare;
NEVOI CICLICE SURSE CICLICE
- activ circulant de exploatare (brut) - datorii de exploatare
- activ circulant în afara exploatării - dtorii în afara exploatării
(brut) - pasive de trezorerie
- active de trezorerie
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV
Sursa: ISFĂNESCU, A., 2008.
Schema nr. 5.
Rolul bilanţului funcţional în analiza financiară este nu numai de a aprecia
vulnerabilitatea structurii financiare a întreprinderii reflectată de evoluţia trezoreriei
10
IŞFĂNESCU, A., ROBU., V., HRISTEA, A.M., VASILESCU, C., - Analiză economico – financiară, www.ase.ro,
2009.
13
nete ci şi de a exprima corelaţia dintre structura financiară a întreprinderii şi natura
activităţii sale.
CAPITOLUL II
14
METODE DE ANALIZĂ A SITUAŢIILOR FINANCIARE
PATRIMONIALE
DATORII
TOTALE
(DT)
Schema nr. 6.
Situaţia netă este cel mai adesea pozitivă şi crescătoare, ca efect al unei gestiuni
sănătoase. Această situaţie marchează, de fapt, atingerea obiectivului major al
gestiunii financiare, respectiv maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net
finanţat din aceste capitaluri. Creşterea situaţiei nete este consecinţa reinvestirii unei
15
părţi din profitul net şi a altor elemente de acumulări: provizioane reglementate,
reporturi din exerciţiul financiar precedent, subvenţii, etc.11
De asemenea situaţia netă poate avea valori negative, în cazuri prefalimentare.
Aceasta semnifică o depăşire a activului real de către datoriile contractate de
întreprindere. O astfel de situaţie netă este consecinţa încheierii cu pierderi a
exerciţiilor financiare anterioare. Suma acestor pierderi a consumat integral
capitalurile proprii, iar partea neacoperită rămâne în sarcina creditorilor, ca rezultat al
asumării riscului de insolvabilitate al întreprinderii.
În consecinţă, situaţia netă poate indica deci o îmbogăţire (o creştere a
capitalurilor proprii), în cazul realizării şi reinvestirii profitului net sau, dimpotrivă, o
sărăcie (o micşorare a capitalurilor proprii), în cazul încheierii exerciţiului financiar
cu pierderi.12
11
STANCU, I., - Finanţe, Ediţia a III –a, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 781.
12
STANCU, I., - Finanţe, Ediţia a III –a, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 782.
13
BRĂTIAN, V., - Gestiunea financiară a întreprinderii – note de curs, ULBS, 2008.
16
Pe baza elementelor menţionate se poate determina o mărime financiară extrem
de importantă pentru analiza echilibrului financiar dinamic al firmei şi anume fondul
de rulment (FR).
Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru
finanţarea activelor circulante, impusă de diferenţele dintre sumele de încasat şi
sumele de plătit, precum şi de decalajul dintre termenul mediul de transformare al
activlor circulanteîn lichidităţi şi durata medie în care datoriile pe termen scurt devin
exigibile.
FR = At – St b.
În această situaţie fondul de rulment reflectă corelaţia dintre lichiditatea
activelor circulante şi exigibiliatea datoriilor pe termen scurt. Acesta prezintă o
valoare informativă ridicată, asigurând legătura dintre cele două părţi ale bilanţului
financiar.
2. pe baza bilanţului funcţional, avem:
a. fondul de rulment funcţional sau fondul de rulment net global (FRng) :
FRng = Sa – Aa
17
- FR < 0: semnifică existenţa unui deficit în privinţa finanţării alocărilor
permanente, deficit care se poate datora şi unei politici extrem de active în
domeniul investiţiilor, politică benefică pe termen lung (dacă este bine
fundamentată) dar care poate conduce la dificultăţi pe termen scurt în ceea
ce priveşte finanţarea activităţilor curente ale exerciţiului financiar
18
În acest caz, NFR este format din necesarul de fond de rulment din exploatare
şi necesarul de fond de rulment din afara exploatării:
19
2.2.3. Trezoreria netă
TN = TA - TP b.
20
din cadrul acestuia. Ele sunt influenţate ca valoare de caracteristicile tehnice,
economice şi juridice ale activităţii întreprinderii.
21
cu rata imobilizărilor financiare, înseamnă că întreprinderea investeşte cu prioritate
pentru dezvoltarea potenţialului tehnici intern. În caz contrar, întreprinderea urmăreşte
dezvoltarea externă a întreprinderii prin achiziţionarea de titluri de participare la
întreprinderile concurente sau la cele cu care are relaţii de afaceri.
22
c. Rata disponibilităţilor băneşti şi a plasemantelor (RDBP) reprezintă
raportul dintre suma disponibilităţilor băneşti (DB) şi a plasamentelor
(P) şi activele totale sau activele circulante.
DB + P
R DBP =
ATsauAc
18
RUSU, C. – Dianostic economico – financiar, Vol. II, Editura Economică, Bucureşti, 2006, p. 80.
23
a. Determinată ca raport între capital propriu (CPR) şi capital permanent
(CP) şi care trebuie să fie mai mare de 50%.
CPR
R AFT =
CP
5. Rata datoriilor totale (RDT) care măsoară ponderea datoriilor totale (DT) în
pasivul total (PT), astfel:
DT
R DT =
PT
24
Datoriile curente sunt formate din datoriile faţă de furnizori, cele fiscale şi
salariale, creditele pe termen scurt precum şi partea din împrumuturile pe termen
mediu şi lung a căror scadenţă este în exerciţiul financiar curent.
Se apreciază că situaţia lichidităţii generale este satisfăcătoare după unele surse,
în condiţiile încadrării acestei rate în intervalul 1,2 şi 1,8, iar după alte surse în
intervalul 2 şi 2,2.
2. Rata solvabilităţii generale (RSG) ce reflectă raportul dintre active totale (AT)
şi datorii totale (DT).
AT
RSG =
DT
25
Această rată indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de activele totale
ale întreprinderii (active imobilizate şi active circulante). Cu cât valoarea ratei
solvabilităţii generale este mai mare decât 1, cu atât situaţia financiară a firmei este
mai bună.
26
Societatea comercială “EUROBUSINESS 83 “ SRL funcţionează sub formă de
societate cu răspundere limitată cu asociat unic, fiind persoană juridică română.
Sediul societăţii este în municipiul Sibiu, Sos. Alba-Iulia, nr.55, judeţul Sibiu,
România.
Capitalul social subscris inţial este în valoare de 300 lei, în numerar. Majorarea
şi reducerea acestuia va fi hotărâtă de asociatul unic care va respecta pentru aceasta
procedurile şi termenele cerute de lege. Capitalul social subscris se împarte în 30 părţi
sociale, fiecare având o valoare de 10 lei, aparţinând în totalitate asociatului unic.
Firma deţine în prezent doar 2 angajaţi, amândoi fiind direct productivi, nivelul
de pregătire al acestora fiind corespunzător postului ocupat.
Firma are parteneri de afaceri cu care lucrează constant. Furnizorii sunt în
proportie de 80% persoane fizice, doar 20% fiind persoane juridice.
Clienţii sunt beneficiarii cu care a încheiat contracte de parteneriat, dar poate
onora şi comenzi ferme venite de la orice altă firmă. Clienţii cu care firma
interactionează cel mai des sunt din Chisinau-Moldova, Cernigov-Ucraina,
Gazyantep-Turcia, Gyor-Ungaria.
4. Trezoreria netă:
TN2006 = 316 - 16 = 300 lei;
TN2007 = 184711 - 10558 = 174153 lei;
TN2008 = -85411 – ( - 130252) = 44841 lei;
19
Sunt incluse şi cheltuielile înregistrate în avans în valoare de 437 lei reflectând soldul contului 471.
28
Evoluţia indicatorilor de echilibru economico financiari
184711
174153
61127
44841
lei
10558
216 -769 316 16 300
SN FR NFR TN
-85411
-130252
Graficul nr. 1.
34659
R Ai 2007 = = 0,12 ,
298634
222609
R Ai 2008 = = 0,475
468684
103
R IBN 2007 = = 0,0003 ,
298634
103
R IBN 2008 = = 0,0002
468684
34556
R IBC 2007 = = 0,116 ,
298634
222506
RIBC 2008 = = 0,4747
468684
30
IBF 0
R IBF 2006 = = = 0,
ATsauAi 419
R IBF 2007 = 0 ,
R IBF 2008 = 0
263975
R Ac 2007 = = 0,88 ,
298634
247075
R Ac 2008 = = 0,525
468648
a. Rata stocurilor
S 0
RS 2006 = = =0,
AT 419
5664
RS 2007 = = 0,019 ,
298634
161648
RS 2008 = = 0,34
468648
b. Rata creanţelor
Cr 16
RCr 2006 = = = 0,04 ,
AT 419
31
84158
RCr 2007 = = 0,28 ,
298634
40586
RCr 2008 = = 0,09
468648
174153
RDBP 2007 = = 0,58 ,
298634
44841
R DBP 2008 = = 0,096
468648
1
0,88
0,9
0,8 0,75
0,7
0,6 0,525
0,475
0,5
0,4
0,3 0,25
0,2 0,12
0,1
0
2006 2007 2008
Graficul nr. 2.
32
Analiza ratelor de structură a pasivului:
R SF 2007 = 0,73 ,
33
b. Determinată ca raport între capital propriu (CPR) şi datorii pe termen
mediu şi lung – datorii financiare (Df) şi care trebuie să fie mai mare
de 100%.
R AFT 2006 =1,06 ,
R DT 2007 = 0,79 ,
R DT 2008 =1,07
1,07
1
0,79
0,73 0,71
0,52 0,48
0,29 0,27
0,2
-0,002 0
Rata stabilităţii Rata autonom iei Rata datoriilor pe Rata datoriilor totale
financiare financiare globale term en scurt
Graficul. nr. 3.
34
Pentru caracterizarea lichidităţii firmei SC “EUROBUSINESS 83 “ SRL vom
compara pasivele pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeaşi perioadă.
Astfel avem:
263975
R LG 2007 = = 3,33 ,
79264
247075
R LG 2008 = = 0,74
332486
85427
R LC 2008 = = 0,26
332486
Această rată, „testul acid”, este de obicei subunitară, iar intervalul considerat
satisfăcător pentru această rată este 0,65 – 1. Se pare că în nici în 2007 şi nici în 2008
nu ne încadrăm în intervalul recomandat de literatura de specialitate.
174153
R LI 2007 = = 2,2 ,
79264
44841
R LI 2008 = = 0,13
332486
35
Literatura de specialitate denumeşte această rată ca fiind rata solvabilităţii
imediate. Interpretarea acestui indicator trebuie făcută cu mare grijă. Astfel, un nivel
mare al acestuia indică o solvabilitate mare, cum s-a întâmplat la finele anului 2007
când indicatorul a înregistrat valoarea de 2,2. Din contră, o valoare redusă a
lichidităţii imediate (de 0,13 în 2008) poate fi compatibilă cu menţinerea echilibrului
financiar, dacă întreprinderea minimizează valoarea disponibilităţilor sale, creanţe,
stocuri cu grad mai mare de lichiditate, etc.
61127
RSP 2007 = = 0,28 ,
219370
− 769
RSP 2008 = = −0,006
137198
298634
RSG 2007 = = 1,26 ,
237507
468684
RSG 2008 = = 1,00
470453
Această rată indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de activele totale
ale întreprinderii (active imobilizate şi active circulante). Cu cât valoarea ratei
solvabilităţii generale este mai mare decât 1, cu atât situaţia financiară a firmei este
mai bună, fapt ceea ce se confirmă şi în cazul SC “EUROBUSINESS 83 “ SRL.
36
Evoluţia lichidităţii şi sovabilităţii
3,33 3,26
2,2
2,06
1,26
1
0,74
0,52
0,26 0,28
0,13
Graficul nr. 4.
CONCLUZII
37
BIBLIOGRAFIE
1. BALTEŞ, N., EŞANU, N., Bazele contabilităţii, Ed. Continent, Sibiu, 2003.
ULBS, 2008.
4. BRĂIAN, V., - Gestiunea financiară a întreprinderii – note de curs, ULBS,
2008.
5. DRAGOTĂ, V., DRAGOTĂ, M., OBREJA, L., ŢÂŢU, L., CIOBANU, A.,
2009
9. ROBU, V., GEORGESCU, N., - Analiză economico-financiară,
www.ase.ro, 2009.
10. RUSU, C. – Dianostic economico – financiar, Vol. II, Editura Economică,
Bucureşti, 2006.
11. STANCU, I., - Finanţe, Ediţia a III –a, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
12. STROE, R., ARMEANU, D., - Finanţe, Editia a II-a, www.ase.ro, 2009.
39