Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Imobilizarea Provizorie
Imobilizarea Provizorie
IMOBILIZAREA PROVIZORIE
(entorse, luxaţii, fracturi)
Pag. 1
ORTOPEDIE- TRAUMATOLOGIE
acesta este tehnica de imobilizare provizorie cel mai des utilizată pentru leziunile
claviculei şi umărului, precum şi ca mijloc de imobilizare provizorie şi pentru fracturile
braţului
materiale necesare: 3-4 feşi late de 20 cm, vată, pudră de talc, leucoplast
se sprijină membrul superior al pacientului, astfel încât braţul şi antebraţul să formeze un
unghi de 90 °; dacă starea lui o permite, se solicită pacientul să-şi susţină antebraţul,
prinzând policele membrului lezat cu mâna sănătoasă
Pag. 2
ORTOPEDIE- TRAUMATOLOGIE
se începe îmbrăcarea toracelui cu ture circulare de faşă; tura de fixare se începe de la baza
toracelui şi se continuă bandajarea în spirală până sub axilă; aceste ture vor izola pielea
toracelui de pielea braţului şi antebraţului, evitând apariţia iritaţiei
se introduce în axilă şi la plica cotului o cantitate mică de vată îmbibată cu talc
se lipeşte braţul şi antebraţul de torace cu cotul îndoit la 90°
se fixează membrul superior de torace prin ture circulare de faşă, care trebuie să cuprindă
braţul, cotul şi antebraţul
apoi, din spate, faşa trece peste umărul lezat, coboară peste braţ, sub cot, urcă ăn spatele
paralel cu braţul
faşa revine în faţă peste umărul lezat, se îndeaptă oblic sub axila sănătoasă şi se întoarce
în faţă peste umărul bolnav, coboară lateral de-a lungul braţului, sub cot, apoi susţinând
antebraţul, se îndreaptă spre toracele opus, făcând o tură circulară de fixare sub cot
după această tură de fixare, faşa trece din nou peste umărul lezat, coboară anterior, va
susţine antebraţul, se face iar o tură circulară şi tehnica se continuă astfel, încât fiecare
tură oblică şi circulară să depăşească cu câţiva cm tura anterioară
după imobilizarea membrului superior cu 2-3 feşi circulare, întreg ansamblu va fi întărit
(să nu se desfacă ) cu benzi de leucoplast
pumnul, mâna şi degetele trebuie să rămână libere pentru a putea fi permanent mobilizate
3. Imobilizarea cotului
cotul este fixat în poziţie de flexiune în unghi de 90°, iar antebraţul în poziţie
intermediară
atela de imobilizare (Cramer sau gipsată) trebuie să prindă umărul, cotul şi pumnul, fiind
îndoită la 90° numai la cot
este aplicată pe partea posterioară a membrului superior şi se fixează cu ture circulare de
faşă
antebraţul se suspendă cu o eşarfă trecută în jurul gâtului
Pag. 3
ORTOPEDIE- TRAUMATOLOGIE
când nu există altă posibilitate, cotul poate fi imobilizat în poziţie de unghi drept cu
ujutorul unui batic triunghiular care se leagă de gât şi care îmbracă cotul împreună cu
braţul şi antebraţul
4. Imobilizarea antebraţului
oricare ar fi sediul fracturii, cotul traumatizatului trebuie să rămână în unghi drept
se pregăteşte o atelă Cramer sau gipsată cu o lungime calculată pe membrul sănătos,
astfel încât să ajungă de la jumătatea braţului până pe faţa ulnară a mâinii (muchia
degetului mic), pe care o îmbracă (în cazul atelei gipsate) şi până pe faţa posterioară a
antebraţului şi mâinii în cazul atelei Cramer
atela se îndoaie (se mulează) pentru a corespunde curburii de la cot
atela se ataşează de braţ şi antebraţ cu ajutorul unor ture circulare, de faşă simplă
în cazul în care imobilizarea antebraţului se face cu ajutorul aparatului gipsat circular,
poziţia antebraţului în atelă va fi modificată în funcţie de sediul leziunii:
dacă fractura oaselor antebraţului este situată în 1/3 lor superioară, antebraţul
va fi imobilizat în supinaţie
dacă fractura este în 1/ 3 mijlocie, antebraţul va fi ffixat în poziţie
intermediară
dacă fractura este în 1/ 3 inferioară, imobilizarea trebuie să se facă antebraţul
răsucit în pronaţie
antebraţul se suspendă cu o eşarfă trecută în jurul gâtului
în lipsa mijloacelor corespunzătoare, imobilizarea se obţine fixând antebraţul între 2 scânduri,
care se întind de la mână până la cot; pentru o imobilizare suplimentară a articulaţiilor se îmbracă
întreg membrul superior într-o eşarfă largă legată de ceafă
Pag. 4
ORTOPEDIE- TRAUMATOLOGIE
suplimentar este bine să se completeze fixarea atelei cu circulare de faşă lată trecute în
jurul membrului inferior şi în jurul trunchiului
pentru a evita rotirea anormală a membrului inferior în afară se leagă+ ambele picioare,
unul de altul, cu câteva legături de faşă sau pânză
în lipsa atelelor corespunzătoare ca lungime se poate prelungi o atelă adaugând a doua
atelă (prin suprapunerea capetelor pe o luingime de 30 cm); cele 2 atele se fixează bine
una de alta prin ture circulare de faşă (bineînţeles atele se căptuşesc cu vată)
când nu se află la îndemână nici un obiect convenabil pentru imobilizarea fracturii, va fi
folosit ca atelă membrul sănătos de care se leagă membrul fracturat; pacientul se
pregăteşte pentru transport prin legarea (bandajarea) celor 2 membre inferioare, unul de
celălalt; se transportă pe o targă tare
3. Imobilizarea genunchiului
se face cu ajutorul unei atele gipsate sau cu un alt material rigid, care se aplică de la
rădăcina coapsei, respectiv pliul fesier până la leznă
atela se aşază pe faţa posterioară a membrului inferior
I. cu o singură atelă:
imobilizarea de urgenţă se execută cu o singură atelă posterioară, care se întinde de
la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră spre partea distală până la vârful
degetelor:
Pag. 5
ORTOPEDIE- TRAUMATOLOGIE
Pag. 6
ORTOPEDIE- TRAUMATOLOGIE
TEHNICA
în dreptul voletului mobil se aplică o perniţă făcută dintr-un mănunchi de comprese
sau din vată sau se aşază vertical peste volet câteva feşi rulate până ce acoperă
voletul
peste perniţă sau peste feşile rulate se aplică apoi fâşii paralele de leucoplast, care
cuprind numai hemitoracele de aceeaşi parte, situate în direcţie antero-posterioară,
suprapuse ca şirurile de ţiglă de acoperiş- întinse de la stern la coloana vertebrală
Imobilizarea voletului se obţine cel mai simplu prin aşezarea pacientului pe
hemitoracele instabil (cu volet). În felul acesta, hemitoracele sănătos nu este
comprimat, poate să respire liber şi să se expansioneze în exces pentru a compensa
funcţia deficitară a plămânului conţinut de hemitoracele pacientului.
Pag. 7